1,144 matches
-
de baie cu aromă de castravete sau se urca primul în taxi ca să nu se mai târască ea pe celălalt loc de pe bancheta din spate sau cum știa el să-i comande rulouri de ton cu sos picant, dar fără crustă. Orice relație conținea și astfel de detalii, desigur, dar pur și simplu Izzie și fetele n-aveau de unde să știe cum era când Duncan își întorcea privirile rătăcitoare spre tine și chiar era atent la tine, fie și numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vrut să-i prezint meniul pe toată săptămâna viitoare. Așa că... îhm... i-am dat un meniu plecând de la asta. Scot rușinată din geantă meniul șifonat de la Maxim’s și i-l întind. — Miel înăbușit cu arpagic cu cartof fondant și crustă de brânză de capră, garnisit cu piure de spanac cu nucșoară, citește siderată. Cineva pufnește în râs și, când ridic ochii, îl văd pe Nathaniel scuturându-se de râs. — Asta a fost tot ce am avut la mine ! mă apăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Se spune că peisajul e o stare sufletească, că vedem lumea dinafară cu ochii dinăuntru, să fie pentru că aceste extraordinare organe interioare ale vederii n-au știut să vadă fabricile și hangarele, fumul ce devorează cerul, prafurile toxice, eternele noroaie, crustele de funingine, gunoiul de ieri întins peste gunoiul de fiecare zi, gunoiul de mâine grămădit peste gunoiul de azi, aici ar fi suficienți și ochii obișnuiți ca să convingă și sufletul cel mai mulțumit să pună la îndoială norocul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
găsi atâta, coexistând cu metanul. Mă rog! Nu v-aș sfătui să gustați din apa pe care o veți găsi din loc în loc, dacă o fi, dar cred că nu e cazul. ― Mai e ceva de știut? întrebă Dallas. ― Da, crusta de bazalt. Abundență de lavă întărită și răcită. Și aer înghețat, mult sub zero, îi informă Ash. Vom avea nevoie de scafandri pentru contrabalansarea temperaturii exterioare chiar dacă aerul ar fi respirabil. Dacă este ceva viu afară, trebuie să aibă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pompase din rezerve. Va trebui să se ocupe de aceasta cât de curând, se gândi, prea fericită să profite de acest răgaz. ― Cum te simți, îl întrebă Ash pe Parker. Ce anume s-a întâmplat aici? Parker își șterse o crustă de sânge de pe buza superioară, își apăsă tâmplele de câteva ori, după care articulă stins: ― N-o să mor. Nu luase în seamă întrebarea ofițerului științific. ― Ce s-a întâmplat cu creatura? insistă Ash. Parker tresări, apoi scutură din cap, profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Agonia zilei. Se deschidea, lent, marea ospitalieră a nopții care pe noi ne iartă și pre care o caut și pe noi nouă redă-ne... Pulberea fină depusă pe ochi, pe buze. Dintr-odată, frisonul acela, scuturare de umeri, ca și cum crusta care tot crescuse peste zi se frânge, cu un sunet subțire, de argint. Se scutură, într-adevăr, ca o eliberare. Umerii zvâcniră sub curenții reci ai înserării. Își încrucișă brațele, strângându-se, să-și adune puterile pentru neantul nopții, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dementizate, zgâlțâindu-se sub săgețile cerului otrăvit, acoperișul va dansa, din nou, trepidând sub bombardamentul nocturn, ferestrele vor zăngăni, turmentate de teroare. Trauma telurică, cutremurul, ca în urmă cu 3 ani,în noaptea aceea limpede de primăvară când, dintr-odată, crusta a început brusc să crape și să arunce în aer povara pestilențială a mocirlei. Abia ieri, în urmă cu trei ani, ca în urmă cu trei sute de ani sau în urmă cu trei nopți sau niciodată, ca acum. O seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sec, prăbușit după moartea lui Stelian. Dar miracolul nu venea. Dimpotrivă, chiar și așa, zăcând cu ochii închiși în fotoliu, simțea cum prind a țâșni din ea lăstari firavi de înmugurire, cum vițele unor rădăcini alburii îi străpung pielea, cum cruste puroiate crapă, se descojesc și lasă în locul lor doar mătasea umedă, îmbujorată, a unei pajiști abia trezite din amorțire. Toropită, abia mișcându-se, de parcă atunci învăța să umble, descoperind pas, după pas, drumul spre noua zi, se duse și cotrobăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
persoane în AA care s-au complăcut zeci de ani în starea respectivă. —Dar tu? Jake pare contrariat. —Ce-i cu mine? Sosește somonul, pe care l-am cerut la recomandarea lui Matt. Arată extraordinar: roz și uleios, cu o crustă aurie, cu garnitură de linte înăbușită, destul de moale să ți se topească în gură, dar nu păstoasă. Oftez în semn de apreciere după ce iau prima înghițitură. Oricum, mâncarea nu mă face să uit unde mă oprisem. Vreau să-l fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
topeau și uneau plăci de metal. Sărmanul, începui eu ieșind pe ușa băii. Probabil nici nu și-a dat seama ce l-a lovit. Și-o fi pus masca de gaze crezând că e ceva din partea Ministerului. Începea să prindă crustă. Se vindeca deja, dar îi va rămâne mereu o urmă a rănii. Și va purta cicatricea pentru toată viața sa eternă ca o amintire a impulsivității și grabei sale! E Boala Neagră! Nu! E demonul care te vânează! EL și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
copiilor... Era îndeajuns să vedem clanța de la ușă ușor mișcându-se ca, în câteva secunde, să fim aliniați perfect între rândurile de bănci. El își făcea intrarea impunător și rigid, dar, cu sensibilitatea proprie acelei fragede vârste, simțeam că sub crusta aceea dură, se ascundea, de fapt, un om blând, generos și chiar ușor sentimental. Asta am înțeles-o mai bine când am avut inspecție... Venise îmbrăcat în cel mai bun costum pe care-l avea; paloarea feței i se accentuase
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
va dispărea că toate celelalte... Mă apropii de Țușca și îi pun mâna pe umăr. Simt cum trag seva din ea, cum mă împlinesc. Da, ea este jumătatea mea! Și, inconștient, ca rană începe să se cicatrizeze, să facă o crustă insensibila... Mă aplec și o strâng în brațe. - Ce-ți veni? Stai că-mi împrăștii hârtiile! - Mai ai? - Termin în curând. - Hai la Miles Canyon - O fi rece... - Ne îmbrăcam mai gros. E soare încă. Nu stăm mult. - OK, măi
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
se născuse din nou doar pentru a lua parte la o bucurie măruntă pe care o împărțea cu noi trăindu-și simplu propriul prezent. Aradul nu mai văzuse atâta zăpadă de mult timp și nici Mureșul care aburea lenevind sub cruste de gheață. M-am oprit o clipă să privesc împrejur. Eram singuri în parc... doar urmele noastre și-un chef nebun de distracții. Îmi țineam respirația și-am deschis brațele să pun o linie între cer și pământ. Devenisem o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fac cu ochiul. Ca de obicei în America, porțiile sunt enorme. Aproape mă îngrozesc văzând câtă carne poate să mănânce vecinul meu din dreapta. Ospătărița îmi aduce doi homari fierți și cleștele de care trebuie să mă folosesc pentru a sparge crusta. Nu prea mă pricep să scot carnea albă din clește și din coadă, mă lupt, dificil, cu cei doi homari, stângăcia mea devine repede vizibilă și stârnește, constat, un zâmbet pe fețele perechii din capătul mesei. Atmosfera e plăcută, are
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în pantaloni scurți, se distrează copios văzând că n-am nici o dexteritate în "disecarea" homarilor, dar n-o face cu răutate, ci cu simpatie. Ospătărița care ne servește se apropie de mine și-mi arată cum se scoate perfect din crustă carnea albă, gustoasă. A. îmi povestește că atunci când vrei să angajezi pe cineva, într-o poziție importantă, una dintre probe este asta: îl inviți la masă și îi oferi o porție de homar, ca să vezi cum se descurcă. Fără îndoială
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
apă să bei, trebuie să începi să produci aceste înmugurire ele mente esențiale, pornești uzina suflețelului tău, mai întâi constitui o bucată mare de cer senin, apoi te ocupi de miezul fierbinte-fluid al pământului, pe care îl acoperi cu o crustă de magme bazaltice, să nu frigă la tălpi, îmbini cum te pricepi mai bine plăcile tectonice, ca faianța la baie, uzina suflețelului tău scoate aburi care se răcesc pe cer și apar oceane și lacuri mari, din pământ apar singuri
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
postură bine studiată, cu capul ținut sus, ca o tavă. Am văzut tocuri cui, ciorapi negri, un chimono turcoaz, cu o grămadă de tăieturi și franjuri. Genele negre erau groase ca niște epoleți, ochii se profilau aidoma unor păienjeni pe crusta de fard mortuar întinsă pe obraji și pe frunte. Vron și camera în care se afla păreau să fie făcute din aceleași materiale - dulciuri, șerbeturi, lichioruri. În timp ce vorbea (despre Barry, despre Rod, despre defectele coafurii lui Lady Di) își masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Llewellyn avea pe obraji paloarea groasă a spaimei. E galbenă, exact cum se spune - galbenă, pământie, cum e șoricul cu porii lărgiți. Cele mai afectate erau concavitățile de sub ochi, acolo unde întunericul se adunase în două pete negricioase, ca niște cruste. Ochii înșiși (odată umezi, strălucitori, plini de viață) erau ochii unei ființe captive, trăind în interiorul prietenului meu, cu privirea fixată stăruitor în depărtare, pentru a vedea dacă nu e nici un pericol să iasă afară. Avea părul lung, neîngrijit, rărit, răsucindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
meu, ca un instructor pregătit să ajute un elev promițător. În vreme ce mă uitam la fotografia cu mine la sânul Renatei, Vaughan se aplecă peste mine, cu atenția îndreptată în altă parte. Cu o unghie ruptă, sub vârful căreia era o crustă de ulei de motor, arătă spre marginea cromată a geamului și îmbinarea ei cu breteaua supraîntinsă a sutienului tinerei femei. Dintr-un capriciu fotografic, acestea două formau o praștie de metal și nailon, din care părea să iasă singur, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
haine de tweed fură împinse în lături. Cu brațele întinse, Vaughan plonjă între ele. Privirea sa părea pierdută. Apucă mânerul pe care-l ținea deja o infirmieră și ajută să fie dusă targa la ambulanță. Femeia, care respira sacadat prin crusta de sânge care-i acoperea nasul, fu urcată prin spatele vehiculului. Aproape că am strigat la polițiști, convins, după felul agitat în care Vaughan se aplecă peste femeia culcată, că era pe cale să-și scoată penisul și să-l folosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
benzinărie de pe Western Avenue, își prinse intenționat mâna la portiera mașinii, imitând rănile suferite la braț de o tânără recepționeră de hotel implicată într-o coliziune laterală în parcarea hotelului la care lucra. Apoi, mai târziu, continuă să-și rupă crustele formate peste rănile de la încheieturile degetelor. Cicatricele de la genunchi, vindecate acum de mai bine de-un an, începeau să se redeschidă. Picăturile de sânge se infiltrau prin materialul uzat al jeanșilor. Pete roșii apărură pe curbura de jos a spațiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de benzină. Mirosul de fixativ. Te pierzi în fiecare amănunt. Lipești o viță de iederă pe o latură a coșului. Cu degetele prinse în firele de adeziv ca într-o pânză de păianjăn, cu buricele încleiate și acoperite de-o crustă. Îți spui în sinea ta că zgomotul e ceea ce definește tăcerea. Dacă nu ar fi zgomotul, tăcerea nu ar mai fi de aur. Zgomotul este excepția. Te gândești la abisul spațiului cosmic, la frigul și la liniștea inimaginabile în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
doua aniversare a lui Katrin. Totul trebuia să fie perfect. O dovadă a talentului și inteligenței noastre. O capodoperă care să ne supraviețuiască. Portocalele și benzina, mirosul lipiciului, se amestecă cu mirosul de rahat. Degetele și palmele mele au o crustă de ferestre, portaluri și aparate de aer condiționat, închegate în lipiciul uscat. Pe cămașă mi s-au lipit uși turnante, scări rulante și copaci, și dau radioul mai tare. Atâta muncă, iubire și chin și atâta timp, viața mea, irosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Junimea digitală, Cronica, Orizont Literar Contemporan, Nomen ArtisRerevista de Cultura Universala, etc. -debut editorial publicat în 2006, editura Anamarol București, cu volumul colectiv Spiralele Vieții, Drumurile vieții, Arta de a fi, volum publicat: Trandafirul Negru, editura PIM, 2008 volum publicat: Crusta de Gheață, Verdele cu pleoape ude, editura PIM în pregătire: volumul Singurătatea Demiurgilor, Raiul nebuniei mele activități literare: 2006-2007 membră a Cenaclului Literar I.I. Lefter; 2007-2008 membra a Cenaclului Poesis Moldaviae; 2007 membră fondatoare și viceprședinte a Asociației Culturale Poesis
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mucus se deplasează în mod constant și e înlocuită în mod frecvent de firele minuscule de păr numite „cili”, care deplasează mucusul murdar pe gât, pentru a fi digerat și eliminat în stomac. Atunci când căptușeala mucoasă se usucă excesiv, apare „crusta” caracteristică nasului înfundat, cililor fiindu-le imposibil să îndepărteze mucusul. Această afecțiune produce acumularea de reziduuri toxice în fosele nazale, ceea ce face ca sistemul respirator să devină vulnerabil la răceli și gripă. Dacă mucusul este prea lichid, rezultatul este curgerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]