4,174 matches
-
și altul Radu Stanca. Fiecare, în măsuri diferite, având fiecare măsura lui și având fiecare, ca să zic așa, acidulația lui. Regman, bonom, sfătos, ironic, tot timpul batjocoritor; Sârbu, dotat cu o ironie și cu un sarcasm nemaipomenite, de o anumită cruzime, care nu ierta nimic; iar Stanca, absolut plutind în sfere foarte înalte, vesel întotdeauna, extrem de spiritual, întotdeauna cu o vastă problematică de idei pe care ne-o propunea spre discuție și în care intram râzând, fiindcă aceasta era invitația pe
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
în neputința firii - iar acest lucru nu era o pătimire pentru Dumnezeu - știi de ce cununi s-a bucurat fiindcă a pătimit și a răbdat și a suportat cu noblețe lipsa îngrijitorilor, deprimarea produsă de răni, de foame, de disprețul și cruzimea bogatului. Deși nu găsim să spunem nici o virtute a lui, nici că a miluit pe săraci, nici că a ajutat pe cei nedreptățiți, nici că ar fi lucrat vreun lucru bun, ci doar că zăcea la poarta bogatului, boala lui
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
este deținută de un consiliu al bătrânilor, ce exercită un soi de dictatură de catifea (inițial este exclusă orice brutalitate), nu mai puțin malefică însă decât orice alt regim dictatorial. Iar această maleficitate nu este rezultatul vreunei porniri native spre cruzime și violență, ci ia naștere din tocirea afectelor și din exacerbarea rațiunii care sfârșește prin a genera monștri. Astfel încât cartea Mioarei Cremene se convertește acum în critica sui generis a unei gândiri raționaliste care începe odată cu Iluminismul, oferă un fundament
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
că ceva îi scapă, preferă să elimine sursa neliniștii mutilînd mitul în numele unor judecăți infailibile. Așa se întîmplă cu specialiștii de azi, care, dornici de certitudini, deformează miturile pînă la formularea unor interpretări false. „Nu există erezie monstruoasă, orgie infernală, cruzime religioasă, nebunie, absurditate sau insanitate magicoreligioasă care să nu fie «justificat㻓 în însuși principiul ei, de o falsă interpretare - parțială și incompletă fiind - a unui grandios simbolism.” (p. 17) A doua cauză a cecității stă în inversarea opticii dinlăuntrul căreia
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
aprinse întreaga zi fără a mira pe cineva” (L.S. față cu craniul de pe etajera lui). Astfel Lucian Scurtu își elaborează un scenariu menit a-l menține în formă, adică în ipostază de jucător pe arena istoriei, gata a apela la cruzimile care o pecetluiesc: „aici săvîrșesc carnagiu după carnagiu, piramidă după piramidă, ucid” (Viziunea turmei). Și ororile continuă chiar în zona erosului (Însemnări din anul porcului). Aici se pot face două observații. Mai întîi aceea că autorul e un disimulat moral
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
erosului (Însemnări din anul porcului). Aici se pot face două observații. Mai întîi aceea că autorul e un disimulat moral. Din orgoliu, d-sa își ascunde nuditatea suferinței, dîndu-i glas indirect, sugerînd-o doar prin poza de sangvinar, precum un alibi. Cruzimea aceasta trufașă e un cifru al durerii comensurabile la scară normală însă care nu acceptă a se dezvălui, asemenea unei răni hidoase. În al doilea rînd, aerul decorativ, de „făcătură” stilistică al cruntei posturi confirmă condiția estetică a confesiunii deturnate
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
bătut și se află în stare gravă. Fiica președintelui Traian Băsescu a trasat direcțiile pentru europarlamentarii PMP, care vor continua proiectele începute de ea. Iată mesajul Elenei Băsescu, postat pe pagina de socializare Facebook: Cazul tânărului rom bătut cu o cruzime demnă de niște minți primitive la marginea Parisului dovedește, dacă mai era nevoie, că trebuie făcute eforturi majore pentru integrarea socială a reprezentanților acestei etnii. Și asta nu numai în România, ci la nivelul tuturor țărilor Uniunii Europene. Reacția noastră
EBa dă ordine europarlamentarilor PMP by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29359_a_30684]
-
nu facem decât să răscolim trecutul găsindu-i mereu alte și noi înțelesuri. Cel mai mult mă doare când Pia nu uită să-mi amintească ura și indiferența față de tatăl ei, care ca un adevărat "Brătianu" neiertător și intransigent până la cruzime, a dat-o afară din casă și a rămas rătăcită, în plină iarnă, atunci când a divorțat de Ilie Arapu, deoarece se îndrăgostise de Mihai Fărcășanu. N-am îndrăznit să-i spun că ea însăși este un "Brătianu" la fel de aspră, neînțelegând
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
încremenirea lucrurilor fiind mai potrivită temperamentului său placid decît ființele încărcate cu otrăvuri sufletești. Viața spontană îl încurcă, surprizele îl stînjenesc și răutatea semenilor îl pune pe picior de fugă. Blaga nu are organ pentru rău, antenele lui neputînd sesiza cruzimile istoriei. Mai mult, filosoful nu are umor, sfătoșenia lui fiind doctă, fără urmă de intuiție a fermenților sarcastici ce dospesc în creierul omenesc. Cînd vezi atîta cochetărie duioasă, nu poți să nu-ți amintești de aerul ticăit cu care își
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
personajului central, narațiunea coboară în perioada „obsedantului deceniu“, amintirile de întemnițat ale lui Dinu Pădureanu prelungindu-se prin cele ale unor deținuți politici din prima etapă a dictaturii comuniste (regimul concentraționar infernal de la Pitești, Aiud, Rahova se luminează sumbru, prin cruzimea detaliului naturalist). Intriga propriu-zisă a acestui roman social-politic realist este însă una aproape romantică, amintind de răzbunarea contelui de Monte Cristo: proaspăt ieșit din închisoare, nevoit să suporte bătăile periodice din beciul Miliției și Securității (pentru că refuza să-și toarne
Din temniță. Bântuiți și bântuitori by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2898_a_4223]
-
a narațiunii (pe care Cărtărescu o va schimba, în Orbitor, pe fantasticele arhitecturi citadine ale lui Monsu Desiderio), cu trecerile imperceptibile dintr-un plan în celălalt, cu fantomaticele apariții ale unor personaje grotești prin amestecul de sexualitate reprimată, inocență și cruzime inconștientă. În centrul acesteia, dincolo de multiplele uși ale conștiinței desferecate treptat, se află imaginea păianjenului multicolor, care-l devoră într-un final pe Lulu (sustrăgându-l, de fapt, cu totul realității, căci, așa cum va afla Victor, Lulu va muri curând
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
cu toate acestea aerul care domnește e de circ pitoresc. În loc să te înfiori ca în fața unor atrocități, te delectezi de spectacolul unor întîmplări enorme în grotescul lor. E ca și cum umoarea flegmatică a autorului le împrumută o tentă iremediabil nostimă, alinînd cruzimea actelor și îndulcind monstruozitatea personajelor. Pavlovici e un erudit cu inteligență caustică, fără coardă emotivă, al cărui comentariu în marginea cruzimilor place prin viteza asociațiilor de idei și prin intuirea proporțiilor dramei. Suita aberațiilor e descrisă cu ochi detașat, de unde
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
unor întîmplări enorme în grotescul lor. E ca și cum umoarea flegmatică a autorului le împrumută o tentă iremediabil nostimă, alinînd cruzimea actelor și îndulcind monstruozitatea personajelor. Pavlovici e un erudit cu inteligență caustică, fără coardă emotivă, al cărui comentariu în marginea cruzimilor place prin viteza asociațiilor de idei și prin intuirea proporțiilor dramei. Suita aberațiilor e descrisă cu ochi detașat, de unde și impresia că autorul se așază pe poziția lui Vogelperspektive, a păsării care vede totul de sus, ca un martor îndepărtat
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
izbutită antologie de povești sinistre, amănunt cu atît mai surpinzător cu cît Pavlovici nu inventează nimic. El descrie un iad, și anume iadul pe care l-a trăit, dar descrierea estetică o ia înaintea evenimentului descris, atenția cititorului mutîndu-se de pe cruzimea detaliilor pe savoarea evocării. Deguști buclele retorice ale lui Pavlovici, accentele lui parodice, aparenta naivitate cu care dă impresia că ia în serios prejudecățile comuniste, căci ce contează e retorica, nu realitatea din care s-a inspirat retorica. Asta nu
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
unor pagini de elogiu (Andrei Ciurunga, Sergiu Al-George) sau de dispreț (Max Bănuș). În totul, cartea e captivantă prin arta de a evoca cult, în ton sarcastic, situații descreierate, de o brutalitate absurdă. Bizareria e că, în loc să te răscolească prin cruzime, episoadele te binedispun prin accentele de joc intelectual. Cartea se gustă estetic în sens ludic, fără a ridica în conștiință pretenția unei judecăți morale. O delectare plină de amuzament, inspirată de o experiență a cărei suferință rămîne impresionantă în esența
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
a viziunii, două teme și anume „marea crimă” săvîrșită de Imperiul Otoman împotriva armenilor și răsfrîngerea acesteia în destinul familiei autorului ca și în propria-i ființă. Evenimentele istorice pe care le are în vedere scrierea reprezintă un concentrat de cruzime. Pot fi socotite o prefață a Gulagului și a Holocaustului, cu trista deosebire că n-au încă parte de omologarea de care beneficiază ultimele forme de genocid. Presupunem că, evocîndule, romancierul a avut senzația unui fakir care se culcă, public
Un soi de epopee by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3377_a_4702]
-
o vivisecție cu organe pulsatil translucide. Visceralitatea se vrea compensată de o gesticulație aproape extatică, în care tăcerile lasă loc unor gros-plan-uri de reflex mistic. Câteva recurențe înscriu în aria obsesiei gesturi încărcate de ritualitate ca formă de sublimare a cruzimii. Tăierea mâinilor revine ca un laitmotiv, implacabilul Chang mânuiește sabia ca un veritabil samurai atent ca mișcările să nu impieteze ceva din coregrafia unei hieroglife inaccesibile. Remarcabilă și această mamă monstruoasă care întreține complexul oedipian rău lichidat al fiilor și
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]
-
dar chiar amănuntul exorbitat dizlocă realitatea, așa cum interludiile muzicale partajează fiecare act al unei piese care se joacă doar pentru cunoscători și pentru care urechile nu sunt suficiente pentru a auzi și ochii pentru a vedea așa cum o demonstrează cu cruzime Chang. Refn ne-a oferit un scenariu inițiatic, un exercițiu de meditație în centrul unuia dintre limburile infernului.
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]
-
Nu nebunia îl caracterizează, așadar, ci mai degrabă un soi de inadaptare premeditată la toate nivelurile socialului. De mic, Braia își inventează tot felul de ticuri și fobii capabile să-i exprime cât mai radical diferența față de ceilalți. Egoismul și cruzimea cu care își concepe și își joacă rolul, dublate de o sensibilitate ultragiată, în permanentă căutare de afecțiune, fac ca acest simulacru de alienare să semene leit cu alienarea însăși. Subtilitatea construcției personajului stă, toată, în acest paradox: înscenarea pas
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
sexuale ale protagonistului - care să nu îmbrace o notă de ambiguitate ireductibilă. Fiecare dintre personaje e, pe rând sau în același timp, victimă și călău, răpit și răpitor, într-un scenariu în care inocența nu e decât cealaltă față a cruzimii și a premeditării vinovate. Legătura ambiguă, mâloasă, grea de obsesii și de fobii, e legea umanității din Do Not Cross. Foarte interesant rămâne, în romanele Dorei Pavel, comportamentul naratorului, nu mai puțin „deviat” decât cel al protagoniștilor. Dacă prozatoarea s-
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
în pulberi de lumină aurie că într-un tablou impresionist, cu excepționale clarobscururi care scot în evidență portrete învăluite într-o liniște hieratica, cu figurile de porțelan pictat ale femeilor, ca niște măști de teatru Kabuki, si chipurile de o cruzime abstractă ale bărbaților, cu străzi luminate de un reflector invizibil desenând un spot în mijlocul obscurității generale, totul învelit într-o perdea de ploaie, cu o gesticulație lentă urmărită în fiecare detaliu care conferă mișcării ceva din tusul strălucitor al unei
Kung Fu și estetism by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3230_a_4555]
-
puternică stare de șoc. Doamne, câte a mai inventat comunismul să distrugă vieți și să le stăpânească sufletele chiar și după moarte! Una dintre marile lui invenții a fost «omul nou», paznicul noii orânduiri, casapul, lucrătorul specializat În torturi, În cruzime excesivă și crime În lanț. Nu-mi vine să cred că am putut scăpa viu din cea mai cumplită fabrică a morții...” 2 În 1999, la editura pariziană Plon-Criterion a apărut cartea lui Sergo Beria intitulată „Beria, mon pere. Au
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
Plon-Criterion a apărut cartea lui Sergo Beria intitulată „Beria, mon pere. Au coeur du pouvoir stalinien”, 446 pagini („Tatăl meu, Beria. În inima puterii staliniste”). Istoria Europei a cunoscut câteva nume de polițiști infami, frați buni cu diavolul, de o cruzime de neimaginat. Francezii l-au avut pe Joseph Fouche (1759-1820), În perioada imperiului, germanii l-au dat istoriei pe Heinrich Himmler (1900-1945), În perioada nazistă, dar sovieticii dețin supremația cu Henrik Yagoda (1891-1938), Nikolai Iejov (1895-1940) și Laventi Beria (1899
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
să redea veridic ceea ce s-a petrecut În interiorul palatului roșu, unde era interzisă intrarea oamenilor obișnuiți. (Sursa: Articol historia.ro, preluat din revista Basarabia Literară) N-a dus lipsă nici România de inventatori care și au „brevetat” noile metode ale cruzimii. Când se va face o listă completă cu torționarii-călăi ai Securității, ai Închisorilor comuniste și lagărelor de muncă forțată vom avea surpriza să constatăm că mulți dintre ai noștri erau la fel de experți ca și Beria, că am avut și noi
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
invitatul său la cină fusese un mort, și nici măcar propria identitate nu-i mai este clară. „Cina blestemată ridică cea mai sordidă realitate contemporană - Albania sub jugul comunist, interogatoriile sângeroase, execuțiile - la nivelul mitului. Tonul lui Kadare trece natural de cruzimea plină de răceală la poezia pură, pe măsură ce acesta leagă firele povestirii de cele ale legendelor balcanice străvechi.“ Le Figaro „În această istorie dramatică, pe care Kadare ne-o spune într-o poveste cu un nimb fantastic, în manieră balcanică, sunt
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]