1,392 matches
-
De altfel chiar atribuirea numelui de „Nouă” avea rolul de a evita o confuzie cu „Șcheaua-Veche” (Căldărușa). Prima localitate menționată documentar de pe teritoriul comunei Bordei-Verde este Lișcoteanca, care apare în actul de donație din 1715 a spătarului Mihail Cantacuzino către ctitoria sa filantropică, Spitalul Colțea. Actul original de donație nu s-a păstrat, dar conținutul său se regăsește în actele de proprietate ale Eforiei Spitalelor Civile, de unde putem afla că aceasta stăpânea în județul Brăila, printre altele, „"moșiile Doiceasa, Șchiaua și
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
Mutu și a ucenicului său Radu de la biserica mănăstirii Bordești, specialiștii au scris si vor continua să scrie. Frescele cu Adormirea Maicii Domnului și autoportretul pictorului - unicat, păstrate azi la Muzeul de Artă al României, sunt emblematice. Până la un punct, ctitoriile surori ale căpitanului Mănăilă, Bordești și Recea, au avut un destin similar: au fost închinate altor mănăstiri, exploatate, distruse și părăsite de monahi. Mănăstirea Bordești, înzestrată de căpitanul Mănăilă cu peste 40 de pogoane de vie, a fost închinată de
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]
-
le-au provocat infiltrațiile apelor freatice, alunecările de pământ, cutremerele din 1802, 1804, 1838 și Războiul Crimeei: în 1853, egumenul Samoilă a fugit în Rusia cu arhiva și odoarele mănăstirii, iar în 1856, un incendiu a distrus chiliile. După secularizare, ctitoria devine biserică de mir, dar în 1899, o alunecare de pământ îi dă lovitura decisivă; după cutremurul din 1911, este părăsită defintiv. La 10 martie 1915, grație valorii arhitectonice și a importanței picturii, la insistențele unor fideli vizitatori (Vlahuță, Delavrancea
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]
-
restaurare, dar lucrările au reînceput abia în 1994. Cercetările arheologice au fost inițiate în 1991 de către Victor Bobi și urmate de lucrări sistematice conduse de Aurel Nicodei de la Muzeul Vrancei. Astăzi lucrările de consolidare și reconstrucție sunt încheiate iar soarta ctitoriei brâncovenești de la Bordești depinde de Episcopia Buzăului și, mai ales, de voința politică locală. Ctitoria căpitanului Mănăilă a însemnat pentru foștii moșneni bordeșteni certitudinea aservirii lor precum și începutul unei continuuie conviețuiri cu țiganii, foști robi, azi dezrădăcinați, fără să-și
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]
-
de către Victor Bobi și urmate de lucrări sistematice conduse de Aurel Nicodei de la Muzeul Vrancei. Astăzi lucrările de consolidare și reconstrucție sunt încheiate iar soarta ctitoriei brâncovenești de la Bordești depinde de Episcopia Buzăului și, mai ales, de voința politică locală. Ctitoria căpitanului Mănăilă a însemnat pentru foștii moșneni bordeșteni certitudinea aservirii lor precum și începutul unei continuuie conviețuiri cu țiganii, foști robi, azi dezrădăcinați, fără să-și mai (re)cunoască originile sau limba. Mănăstirea Bordești a adus școala pe aceste locuri cu
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]
-
recunoască faptul că obiectele sunt așezate alandala. În curtea muzeului se mai află amplasată o scenă destinată spectacolelor de muzică populară. Mănăstirea Dimitrie Cantemir este monument istoric ce datează din anul 1692, așa cum reiese din niște Hrisoave ale moșiei Urlați, ctitorie a marelui voievod și cărturar umanist Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei, în perioada martie-aprilie 1693 și anii 1710-1711, iar din punct de vedere geografic este așezată în Podișul Moldovei, în județul Vaslui, pe străvechi meleaguri încărcate de istorie și spiritualitate
Grumezoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301887_a_303216]
-
timpul din satul Botoșenița Mare desprinzându-se satul Tăcu (azi Botoșanița Mică, comuna Grămești). Proprietățile familiei Hulubei vor ajunge în urma unor vânzări sau moșteniri la familiile Malinescu, Repta și Canter. Biserică veche din satul Botoșanița Mare este considerată a fi ctitorie a mazilului Toader Hulubei care în anul 1763 a ridicat o biserică din lemn de stejar. Construcția a fost realizată de meșteri populari. Biserică nouă a fost construită din lemn de brad în anul 2002. Conform recensământului efectuat în 1930
Botoșanița Mare, Suceava () [Corola-website/Science/301933_a_303262]
-
turla-clopotniță în stil rusesc aparțin secolului al XIX-lea. Specialiștii presupun că frescă de la biserica Sfântă Cuvioasa Parascheva datează din anul morții hatmanului Șendrea, 1481, fiind opera cunoscutului zugrav Gavril Ieromonahul, cel care a realizat extraordinară pictură interioară de la Bălinești, ctitoria boierului Ioan Tăutu, în 1494. Ea a fost descoperită în anul 1927 de profesorul Ion D. Ștefănescu, după ce a înlăturat stratul de văr de deasupra. Vechiul monument de piatră din Dolheștii Mari nu este egalat decât de câteva monumente de
Dolheștii Mari, Suceava () [Corola-website/Science/301947_a_303276]
-
pisaniei, la îndemnul episcopului de Roman, PS Macarie (cronicarul), domnitorul Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) a zidit aici, în stilul obișnuit al epocii, o biserică de dimensiuni modeste cu hramul „Sf. Nicolae”. Biserica a fost împodobită însă, ca pe una din ctitoriile sale, cu picturi în frescă. Mănăstirea este prădată de tătari în 1574. După mai bine de o jumătate de secol de la construirea sa, între anii 1611-1617, marele vornic al Țării de Jos, Costea Băcioc și soția sa, Candachia, au adăugat
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
largi, înălțându-se, prin mijlocirea unui rând de arcuri oblice, cea de-a doua turlă a bisericii. Cu prilejul acestor lucrări de extindere, a fost făcută probabil și turla naosului, schimbându-se radical înfățișarea biserici lui Petru Rareș. Inițial o ctitorie domnească de proporții modeste, mănăstirea s-a dezvoltat ulterior, devenind una dintre cele mai reprezentative așezări monahale din trecutul Moldovei. Ea a fost prădată cumplit de tătari la începutul secolului al XVIII-lea, începând să decadă și să devină pustie
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
sau Mănăstirea Horezu, cea mai de seamă ctitorie a domnului martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714), sinteză a artei românești din acel timp, a fost construită între anii 1690 și 1693, biserica mare a așezământului fiind târnosită la 8 septembrie 1693. Este declarată monument istoric și are . Însemnările marelui domnitor
Mănăstirea Hurezi () [Corola-website/Science/296760_a_298089]
-
un loc de veci în incinta acestuia. Conform acestei destinații biserica adăpostește și mormântul domnitorului, nefolosit deoarece Brâncoveanu a fost înmormântat la biserica "Sfântul Gheorghe" din București. Biserica a fost reparată și restaurată în 1827, 1872, 1907-1912 și 1954-1964. O ctitorie a Doamnei Maria din 1696, bolnița a fost finisată în 1699 și conține picturi ale meșterilor români Preda, Nicolae și Ianache. Edificiul a fost construit în 1698 și pictat în 1700 de ierodiaconul Iosif și de Ion. Picturile schitului au
Mănăstirea Hurezi () [Corola-website/Science/296760_a_298089]
-
și executați prin împușcare. Luptele au luat sfârșit în curtea bisericii din lemn cu hramul Sf. Parascheva, construită în perioada anilor 1800 și strămutata în anul 1850 de când ființează ca parohie în același loc, fiind renovată în anul 1877 de ctitorii Gheorghe și Dumitru Piscureanu. Numai intervenția hotărâtă a ministrului de interne Teohari Georgescu , care a sosit la fața locului a dus la retragerea unităților de securitate și la salvarea satului de la distrugere. • Plopșoru - Într-un act din 18 iunie 1517
Comuna Plopșoru, Gorj () [Corola-website/Science/300465_a_301794]
-
un complex monahal medieval construit în satul Voroneț, astăzi cartier al orașului Gura Humorului. Mănăstirea se află la 36 km de municipiul Suceava și la numai 4 km de centrul orașului Gura Humorului. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai 3 luni și 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme. De mici proporții, cu plan trilobat, având turla cu boltă moldovenească pe naos
Mănăstirea Voroneț () [Corola-website/Science/298619_a_299948]
-
a comemora moartea prietenului Mitruț, străpuns de săgețile năvălitorilor tătari, pe rădăcinile legendarului stejar. Edificiul este de plan dreptunghiular fără turlă, cu lungimea de 26,20 m și lățimea de 10,30 m. Arhitectura bisericii este întânlită la mai multe ctitorii ștefaniene (Dobrovăț, Reuseni), boltit cu calote sferice. Fațadele prezintă ocnițe și firide, dar și decorații de ceramică smălțuită - discuri și cărămizi. La intrare a avut un turn-clopotniță, care astăzi nu mai există. Soclul și ancadramentele au profilatură gotică. Inițial acoperișul
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Borzești () [Corola-website/Science/298654_a_299983]
-
este un complex monahal medieval, situat în orașul Călimănești, pe malul râului Olt. Este o ctitorie a domnului Mircea cel Bătrân, extinsă și renovată de-a lungul istoriei sale multiseculare. Paul de Alep, în jurnalul călătoriei sale în Țara Românească între 21 august 1656 - 13 octombrie 1658 scria despre Cozia: „"În limba lor înțelesul numelui acestei
Mănăstirea Cozia () [Corola-website/Science/298665_a_299994]
-
care se întâlnește în ziua de 28 aceeași lună. Pe 29 august 1530 în luptele de la Viișoara de lângă Slatina, Moise și Barbu Craiovescu sunt uciși și oastea spulberată. Mormântul lui , alături de cel al cumnatului său, se află la Mănăstirea Bistrița, ctitorie a Craioveștilor. Domnia lui Moise poate fi luată drept o domnie model a timpului său: scurtă, oscilantă, măcinată de lupte interne între diversele fracțiuni nobiliare și piperată cu execuții și lupte sângeroase. Neputința de a impune o viziune politică clară
Moise Vodă () [Corola-website/Science/298696_a_300025]
-
el și regele ungar, căci imediat după suirea pe tron a fiului său, Vladislav I, Ludovic îl apostrofează afirmând că a urmat „obiceiurile rele” ale tatălui acestuia. Nicolae Alexandru moare la 16 noiembrie 1364, fiind înmormântat în biserica de la Câmpulung, ctitoria sa și a tatălui său. Pe piatra de mormânt se află următoarea inscripție în limba slavă: Singurul portret contemporan al domnitorului se păstrează refăcut în secolul al XIX-lea, la ctitoria sa din Câmpulung. "„În urâta zugrăveală de pe la 1820, el
Nicolae Alexandru () [Corola-website/Science/298712_a_300041]
-
16 noiembrie 1364, fiind înmormântat în biserica de la Câmpulung, ctitoria sa și a tatălui său. Pe piatra de mormânt se află următoarea inscripție în limba slavă: Singurul portret contemporan al domnitorului se păstrează refăcut în secolul al XIX-lea, la ctitoria sa din Câmpulung. "„În urâta zugrăveală de pe la 1820, el apare cu o coroană înflorită, sprâncenat, oacheș, bărbos, purtând peste haină o misadă ca în portretul lui Vlad Țepeș”". Mai recent, s-a opinat că celebrul portret al domnitorului din fresca
Nicolae Alexandru () [Corola-website/Science/298712_a_300041]
-
Deasemeni a fost amenajată o popicărie și o scenă, locul prezentării unor spectacole artistice. Insula a atras viligiaturiștii nu numai prin prezența cazinoului, pădurii seculare și susurului cristalin al apelor bătrânului Alutus. Insula a fost și este locul Schitului Ostrov, ctitorie a lui Neagoe Basarab. De remarcat este faptul că în anii 1975-1980, datorită lucrărilor de amenajare hidrotehnică a Oltului insula a fost supraînălțată, de asemeni și schitul, însă autoritătile de atunci au considerat că nu este necesară și reconstrucția cazinoului
Călimănești () [Corola-website/Science/299606_a_300935]
-
necesară și reconstrucția cazinoului. Dar ce a fost mai dezastros a fost ca toată pădurea seculară a fost distrusă, aceea replantată nefiind nici pe departe de ceea ce a fost cândva. Și mai mult, fără niciun respect cel puțin de o ctitorie a unuia din importanții domnitori ai neamului românesc, ce să mai discutăm de un lăcaș de închinăciune, lângă schit au construit un "ștrand". După 1989, lucrurile au intrat într-un făgaș normal, insula fiind acum cedată schitului. Tot cu această
Călimănești () [Corola-website/Science/299606_a_300935]
-
de orientarea zidurilor pe axa est-vest. Ulterior, arhitectul Cristian Moisescu, presupune, datorită liniei drepte a zidului lipsit de elementele specifice arhitecturii bisericilor, că porțiunea de zid sondată reprezintă de fapt rămășițele unei vechi incinte fortificate. O altă teorie privitoare la ctitoriile anterioare celei ortodoxe este vehiculată de prof. Gh. T. Ionescu care consideră că actuala mănăstire ar fi luat locul unor așezări ale catarilor (sau bogomililor), teorie care nu are nici un fel de suport argumentat. În muzeul mănăstirii este păstrat un
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
la data respectivă), acesta renunțând probabil la domnie din motive de sănătate. Se presupune că Ștefan I l-a numit succesor pe Iuga Ologul întrucât copiii săi, Bogdan și Ștefan (amintiți numai în pomelnicul mănăstirii „Sfântul Nicolae”, de la Probota Veche, ctitoria părintelui lor), erau prea tineri pentru a-l urma la tron iar boierii aveau o influență mare în politica țării și ar fi putut să-și impună propriul lor candidat. Iuga Ologul a fost contestat, încă de la început, de fratele
Iuga Ologul () [Corola-website/Science/299111_a_300440]
-
fraților Toader și Petru, care ar putea fi chiar Petru Rareș și fratele său dinspre mamă, Toader, iar soțul Mariei ar fi fost urmașul unui boier Bârlă de la Hârlău, cu a cărui familie se înrudea și mitropolitul Grigorie Roșca. Prin ctitoriile sale de la Baia, Hârlău și Voronețul legat de familia Bârlă, Petru Rareș s-a vădit și el legat de aceste locuri ale eventualei sale familii dinspre mamă. Cert este că ambele ipoteze, care de fapt, nu sunt antagonice, conduc la
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
Grupului Statuar al Voievozilor din Iași. La intrarea în Parcul „Profesor Ioan Nemeș” din Suceava se găsește un bust al lui Petru Rareș, operă a sculptorului Gheorghe Covalschi. Tot un bust al lui se află și în incinta Mănăstirii Moldovița, ctitorie a sa. De asemenea, o serie de instituții de învățământ poartă numele voievodului, printre care Colegiul Național „Petru Rareș” din Suceava, Colegiul Național „Petru Rareș” Piatra Neamț și Școala Militară de Subofițeri de Jandarmi „Petru Rareș” din Fălticeni.
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]