KorAP: Find »[drukola/base=cușcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...131 >

3,251 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924

M-am urcat în clasa treia, ca să-mi ajungă banii, și m-am plasat între doi negustori de zarzavat. Curând am fost lăsat singur. Cum să descriu cele trei zile interminabile, învîrtindu-mă în compartimentul meu ca un lup într-o cușcă! Mă uitam la fiecare zece minute la ceasul meu de la mână. Mă clătinam la cea mai mică întîrziere. Vecinii mă priveau curioși. Elveția, Austria, Ungaria, România... Întârzierile fatale din România, după ce venisem exact. Semnalele întreite de plecare de prin toate

O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
mai complicate și mai fantastice. Încercare de a se calma, am zis. Un instinct de conservare, dar la un rezultat binecuvântat nu ajungea niciodată, astfel că situația ei îmi mărea încă mila. Semăna cu un animal sălbatic, închis într-o cușcă și căutând fără obosire, zadarnic - și va căuta așa, poate, până la sfârșitul vieții - un loc liber pe unde să fugă. Astfel de surprize omenești i le expuneam domnului Theodoriu. Desigur, el era prea inteligent ca să găsească vreo poveste omenească ridicolă

O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910

banda există o societate secretă cunoscută sub numele de Ngakola. După mitul povestit neofiților în timpul inițierii, monstrul Ngakola avea puterea de a-i ucide pe oameni, înghițindu-i, și de a-i scuipa apoi, reînnoiți. Neofitul este băgat într-o cușcă reprezentând corpul monstrului. Aude de acolo glasul înspăimîntător al lui Ngakola, este biciuit și torturat; i se spune că "a ajuns în pântecele lui Ngakola" și este pe cale de a fi mistuit. După ce trece și prin alte încercări, dascălul inițiator

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555

Printre aceștia, însoțit însă de escorta pe care i-o dăduse Gundovek, ajunse și Audbert, cu întreaga lui familie, cu un car împovărat până la refuz și cu toate animalele sale, inclusiv scroafa, care călătorise cu godacii ei, închisă într-o cușcă, într-un car mai mic. Firește, primul lucru pe care îl făcu imediat ce sosi fu să-l caute pe Sebastianus, pentru a-i aduce aminte de promisiunile sale și pentru a obține de la el să pună o vorbă bună, astfel încât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
cine e. După ce, fără să-și ascundă iritarea, îl lămuri și pe acela, Sebastianus ceru nerăbdător să li se arunce o frânghie ca să poată urca. La scurt timp, din bastion fu lăsat în jos un mic lift, un soi de cușcă de lemn, deschisă pe o latură, pentru ca să se poată intra, și susținută de un lanț solid ce cobora, evident, de la o macara amplasată pe zid: un sistem simplu și ingenios care permitea ieșirea sau intrarea în cetate în punctele mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
permitea ieșirea sau intrarea în cetate în punctele mai puțin expuse. Romanul intră fără să mai stea pe gânduri și dădu semnalul celor ce trebuiau să-l ridice. Legănându-se și apropiindu-se din când în când îngrijorător de zid, cușca urcă destul de repede. în scurtă vreme Sebastianus se afla pe bastion. Se văzu, cu surprindere, înconjurat imediat nu de soldați, ci de civili cu arme improvizate, care îi cercetau chipul la lumina orbitoare a unui felinar pe care-l ținea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
râului se auzeau deja primele strigăte de alarmă și chiar se vedeau câteva torțe, la lumina cărora santinelele hune se mișcau repede, cercetând stufărișul. Comandantul gărzii ordonă alor săi să coboare din nou liftul, însă operația după destul de mult, căci cușca putea să ducă doar o singură persoană odată. Pe când Vitalius urca, Sebastianus îi cercetă pe milițieni: fețe oneste de artizani, lucrători manuali și negustori, războinici nepotriviți cu rolul lor, improvizați, cei mai mulți înarmați cu țepușe, ciomege și cuțite de bucătărie; pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
se îndepărtase în aclamațiile oamenilor. Doar după aceea aflase de la Onegesius care erau ordinele pentru el. Acum se afla acolo, la zece pași înaintea oamenilor săi, plimbându-se în sus și în jos, printre mărăcinii câmpului, ca un animal în cușcă, cu privirea ațintită spre oștirea ce mărșăluia către întâlnirea cu dușmanul. Cum se întâmplase și cu alte ocazii, Atila însoțea armata la asalt, împreună cu sfătuitorii săi cei mai de încredere, și probabil urma să trimită el cel dintâi prima săgeată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748

moarte își sfâșie cu dinții venele de la încheietura mâinii. Nebunii își zdrobesc capetele, murdărind cu creierul și sângele lor pereții celulei din ospiciu. Animalele prinse în capcană își curmă și ele viața. Iar cele capturate de vii și băgate în cuști, prin grădini zoologice sau menajerii, nu se mai înmulțesc, căci instinctul le dictează că a naște în captivitate înseamnă a naște un pușcăriaș pe viață. A nu te înmulți este tot o formă de sinucidere. Nu? Toate exemplele tale, răspunse

Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
De unde dracu' vine mirosul ăsta împuțit? O fi de la cotețul cu găini dresate, răspunse Filip. E o invenție chinezească. Vino să ți-o arăt! Îl luă de cot, trăgându-l spre fundul semiîntunecos al cârciumii, sub scară, unde într o cușcă din plasă de sârmă zăcea o găină bătrână și jigărită, așteptându-și clientul sau moartea, care din ei o veni mai curând. Filip introduse într-o cutie de metal o monedă care declanșă mecanismul unei cutii muzicale. Pe acordurile unui

Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
moartea, care din ei o veni mai curând. Filip introduse într-o cutie de metal o monedă care declanșă mecanismul unei cutii muzicale. Pe acordurile unui vals vienez găina țâșni în picioare și, rotindu-se în cerc cât îi permitea cușca, execută câteva mișcări stângace ca o marionetă pusă în mișcare de sforile nevăzute ale rutinei. Când ultimele acorduri ale valsului se stinseră, mecanismul automat lăsă să curgă într-un jgheab câteva grăunțe, pe care găina le ciuguli tot atât de mecanic precum

Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
mecanismul automat lăsă să curgă într-un jgheab câteva grăunțe, pe care găina le ciuguli tot atât de mecanic precum dansase, după care își reluă locul și starea dinainte. Ce spectacol oribil! murmură Carol. Detest animalele dresate și pe cele ținute în cușcă. Găina asta a fost schingiuită cu pricepere și răbdare chinezească jumătate din viața ei, până să fie dresată, pentru ca apoi, cealaltă jumătate din viață, să mimeze un vals vienez pentru câteva grăunțe. În așteptarea mucosului, marinarii zăceau cu capetele pe

Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
chiar nevăzut, purtând la subsuoara stângă un medalion conținând o inimă de liliac, un ochi de găină neagră și un creier de broască râioasă. Umbla vorba că a prins o dată un pui de năpârcă și l-a băgat într-o cușcă închisă cu lacăt. Apoi a pândit să vadă de unde a luat șerpoaica-mamă iarba fiarelor să-și scape puiul. Și-a crestat buricele degetelor și și-a băgat pe sub piele iarbă dintr aceea, de săreau toate zăvoarele de îndată ce le atingea cu

Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
ușa propriei sale claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e noapte. Animalele nocturne cu priviri fosforescente însuflețeau bezna cu trupuri arcuite și cu chemările lor de rut. Cutreieră orașul, bănuind pe după geamuri cranii lucioase abandonate cu voluptate în cușca somnului lor bântuit de vise fără memorie. Rătăcind fără noimă pe străzi, recunoscu la un moment dat împrejurimile. Șarpele timpului părea că se învârte în loc, devorându-și coada. Fără a fi băgat de seamă, pașii îl purtaseră la Rebis, către

Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542

a apucat un scurt acces de tuse. Când s-a isprăvit, m-am întors cu promptitudine spre ea și i-am răspuns că îmi fac o sumedenie de prieteni în armată. Îmi venea greu să mă întorc spre ea din cauza cuștii de bandă adezivă în care mi-era prinsă diafragma. Doamna a dat aprobator din cap. — Găsesc că sunteți cu toții minunați, mi-a spus oarecum ambiguu. Ești un prieten al miresei sau al mirelui? m-a întrebat apoi, călcând cu delicatețe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392

mintea lor Înapoiată. „Vopsește-ți În continuare unghiile și ai să vezi cum ai să pici În gheara lui!“, bodogăni babulea, trântind ușa În urma ei. „Ia uite, mai adăugă ea, coborând pe scări, unde stătea mintea luminată... Trăiți Închiși În cuști și aveți pretenția că sunteți civilizați. Ce diferență există Între voi și maimuțicile ce stau de dimineața până seara cu oglinjoarele În mâini sau alte pațachine pe care le poți vedea la circ!? Și mai spuneți că nu există Anticrist

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
și acum crede dacă mai poți. Mă rog, o singură entitate a rămas credincioasă pe toată planeta. Acum ea e bătrână, iar glanda i s-a atrofiat de la sine. Mult timp a fost supravegheată Îndeaproape. Se mulțumea să stea În cușca ei și să se roage În gol. Simțindu-i neputința, ceilalți o duseră În afara orașului și agățară cușca de un stâlp de sare, lăsând-o pradă soarelui și vânturilor. Acum, probabil, n-a mai rămas din ea decât o grămăjoară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
ea e bătrână, iar glanda i s-a atrofiat de la sine. Mult timp a fost supravegheată Îndeaproape. Se mulțumea să stea În cușca ei și să se roage În gol. Simțindu-i neputința, ceilalți o duseră În afara orașului și agățară cușca de un stâlp de sare, lăsând-o pradă soarelui și vânturilor. Acum, probabil, n-a mai rămas din ea decât o grămăjoară de cenușă amestecată cu oase, bucăți de piele și nisip, din care totuși continuă să se Înalțe spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Împlini. Dar poate că destinul lor e tocmai să nu se Împlinească. Savanții noștri au făcut tot felul de experiențe pe animale și pe plante. Dacă Închizi, de pildă, În camere Faraday o mușcată sau un ficus și În altă cușcă o altă plantă și le conectezi la galvanometrul unui poligraf, pentru a măsura, pe baza conductibilității electrice, viteza cu care se urcă apa din rădăcină În frunze, vei putea obține un model de semnal, asemănător oarecum cu cel al unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
electric nu suferă mai mult decât o mușcată sau o begonie căreia Îi arzi frunzele. Mai mult, durerea se transmite de la o plantă la alta cu o intensitate ce se amplifică În progresie geometrică. Prin urmare, chiar Închise În două cuști scufundate În vidul absolut, ambele plante suferă. Regnul vegetal e mai sensibil decât regnul animal. La plante totul se bazează pe empatie, pe intuiție. O execuție pe scaunul electric provoacă la unii dintre spectatori o reacție de satisfacție, de plăcere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
aripi se lăsau pe spinările vitelor, coborând apoi În iesle și În troace, fără să se sfiască de râturile amenințătoare ale porcilor și de boturile taurilor, din care țâșneau jeturi de abur Înroșit. Ieșind pe ușa grajdurilor, se Îndreptau spre cuștile câinilor, care În loc să se repeadă să-i sfâșie, scoțând un scheunat jalnic, se strecurau În găurile săpate de șobolani și iepuri pe sub temeliile șurilor și ale caselor. Stolurile păreau că izvorăsc de undeva de pe graniță, de sub zăpada ce acoperea arăturile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444

Încredere de sine crescânde amintindu-și toate acestea, vorbi despre Cosmopolis timp de jumătate de oră, simțind ce plan plin de bunătate, ingenuu, stupid fusese. Spunând asta În gaura luminată, agitată a amfiteatrului cu domul murdărit și lumini electrice În cuști, până când fu Întrerupt de o voce puternică și clară. Era luat la Întrebări. Se striga la el. Hei! Încercă să continue. — Asemenea Încercări de a Îndepărta intelectualii de marxism n-au Întâmpinat mare succes... Un bărbat În blugi Levi’s

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
indianul, probabil pătimaș, străduindu-se să reziste unei mari presiuni din interior, se purta la urma urmei cumsecade, făcând concesii În fața fragilității unui bătrân și a tensiunii situației. Se gândi: tipul este un gentleman. Lăsându-și capul În jos În cușca de metal antifonată, la adăpostul pânzei perforate izolatoare, Sammler cedă Îndemnului oriental: „Fie ca soarele să vă lumineze chipul. Să vă aleagă din mulțime (imaginându-și hindușii adunați mereu În mulțimi: ca mările invadate de bancuri de pești) mulți ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
era Într-o casă de nebuni. Un ucigaș maniac. De-ar fi fost mai puțin nebuni, și Eisen, și Shula, Își zise Sammler. Numai puțin. Ar fi continuat să se joace de-a casinoul În Haifa, țicniții aștia doi, În cușca lor mediteraneană văruită. Căci obișnuiau să scoată cărțile când nu scandalizau vecinii cu urletele și bătăile lor. Dar nu. Asemenea persoane aveau dreptul să fie considerate normale. Mai aveau și libertate de mișcare pe deasupra. Aveau pașapoarte, bilete. Așa zburase apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646

încât m-am dus direct la familia Hart. Nu mă mai dusesem niciodată la Sheba neanunțată, dar am cântărit că circumstanțele erau suficient de grave ca să justificice lipsa de etichetă. Casa era în întuneric când am ajuns. Totuși, am luat cușca pisicii din mașină, am urcat scările și am sunat la ușă. Portia dormea acum. Am stat la ușa din față sperând împotriva evidențelor că Sheba era înăuntru. După o clipă sau două, mă întorsesem să renunț, când am auzis pași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]