1,631 matches
-
-i răspundă, dar începea să se simtă obosit, își trecu de mai multe ori mâna pe obraz. - E ca în povestea aia cu... cu filozoful chinez, știți care, pentru că v-am spus-o de mai multe ori... - Care filozof chinez, cucoane Dominic? întrebă Vaian. - Vi l-am spus adineaori, răspunse nervos. Îmi scapă acum numele. Povestea aceea cu fluturele... În sfârșit, e prea lungă ca să v-o mai repet încă o dată... Simțea în tot trupul o neînțeleasă oboseală, și o clipă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Încă una din bucățile dumitale preferate? Maria îl privi cu un mare zâmbet luminîndu-i fața, apoi se plecă ușor asupra violoncelului și așteptă. - Am putea așeza lucrurile în ladă, șopti Iconaru, chiar așa, pe întunerec. Că sunt doar lucruri de cucoane și nu fac zgomot... Sunt entomolog, îi repetase, dar când aveam vreo 14,15 ani, am citit o povestire ciudată, destul de stranie, o poveste într-un anumit fel absurdă, și povestea asta m-a silit să devin muzicant..." Casals îl
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lacrimi cu podul palmei și zâmbi. - Nu mai mă supăr, Maestre, șopti. Într-o zi ca asta, nu mă pot supăra... Iconaru continua să caute, fără entuziasm, prin maldărul de stofe. - Toate astea le cunosc, vorbi dezamăgit. Sunt doar pentru cucoane... - Dar țin de cald, îl întrerupse Ieronim, alegîndu-i una din fote și așezîndu-i-o pe umeri. Iar pe deasupra, ca să nu se vadă... Ieși iar pe coridor și curând se întoarse cu o pelerină. - Pe deasupra, continuă, punem pelerina asta. E drept, cam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și tot cu prostiile-n gură... — Eeee-te... Și ce dac-aude ?... S-auză ! Parcă mult ai să-l mai ții între fustele tale !... N-avea tu grijă, c-am fost io și-n case mari, știu io cum vorbesc și cucoanele... Pe unde am fost, m-am înțeles, toți mă iubea și mă aprecia, și la madam Ioaniu, ce mai râdeam cu ea și cu Ivona... Mută și cumnata, să-i scoți cu cleștele vorba din gură... Bietu frati-su, cât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
singuri, ea și cu liota de frați mai mici după ea ; care trăise, trăise, care murise, murise, care cum le-a fost și lor norocu... Ce mai venea să-i vază mă-sa mare, grecoaica, aia de se ținea de cucoană. Parc-o vede într-o rochie griarjan de otoman, închisă până sus cu năsturei mici și chenărită cu dantele la mâneci. Și cu o blană pe umeri. Parc-o vede cum era : voinică și pântecoasă și cu țâțele mari, ca
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
țâțele mari, ca toate femeile din neamu lor. D-aia se și strângea tare-n corset, avea uite-așa un corset cu balene. Numa de gheb nu-și amintește : să fi avut mă-sa mare și gheb în spate ? Era cucoană mă-sa mare, grecoaica, și ținea chioșc cu ziare lângă casa ei - casă-vagon, cu geamlâc, pe la Sfinții Apostoli. Era cucoană, da ei, nepoții, n-o suferea, că de ce o dase pe mămica de suflet ? Să n-o fi dat pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
corset cu balene. Numa de gheb nu-și amintește : să fi avut mă-sa mare și gheb în spate ? Era cucoană mă-sa mare, grecoaica, și ținea chioșc cu ziare lângă casa ei - casă-vagon, cu geamlâc, pe la Sfinții Apostoli. Era cucoană, da ei, nepoții, n-o suferea, că de ce o dase pe mămica de suflet ? Să n-o fi dat pe mămica de suflet, s-o fi crescut cu băiatu și cu ailaltă fată, e hei, alta i-ar fi fost
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pughilit la cârpe, ș-acu parcă simte mirosu de mangal de la fieru de călcat, ce-l mai legăna să s-aprinză tăciunii, e-hei, ce rochii, ce mantouri era ! Parcă le vede pe manechine. În anii ăia a văzut ea cucoane adevărate, cucoanele Bucureștiului, care de care mai împarfumate și mai elegantarisite, toate clientele Patroanei. Și-unele o plăcea, era curățică, albă la față și cu păru negru și creț în cap, ca mă-sa mare, grecoaica : Dă-mi-o mie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cârpe, ș-acu parcă simte mirosu de mangal de la fieru de călcat, ce-l mai legăna să s-aprinză tăciunii, e-hei, ce rochii, ce mantouri era ! Parcă le vede pe manechine. În anii ăia a văzut ea cucoane adevărate, cucoanele Bucureștiului, care de care mai împarfumate și mai elegantarisite, toate clientele Patroanei. Și-unele o plăcea, era curățică, albă la față și cu păru negru și creț în cap, ca mă-sa mare, grecoaica : Dă-mi-o mie pe Vica
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
unele o plăcea, era curățică, albă la față și cu păru negru și creț în cap, ca mă-sa mare, grecoaica : Dă-mi-o mie pe Vica la probă, zicea ele, că are șarm fata asta. Atuncea a văzut ea cucoane, d-aia îi și zice cumnată-sii care toată viața ei a fost cu nasu pe sus, și baremi să fi avut de ce. Lasă, îi zicea ea cumnată-sii, lasă, am văzut io cucoane mari, nu ca tine. Am văzut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fata asta. Atuncea a văzut ea cucoane, d-aia îi și zice cumnată-sii care toată viața ei a fost cu nasu pe sus, și baremi să fi avut de ce. Lasă, îi zicea ea cumnată-sii, lasă, am văzut io cucoane mari, nu ca tine. Am văzut cucoane adevărate și știu io cum se trăiește în lume... Nu-i plăcea ei să pughilească la cârpe, da măcar scăpase de noroaiele din Pantilimon. E-hei, să fi trăit mămica, alta i-ar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
d-aia îi și zice cumnată-sii care toată viața ei a fost cu nasu pe sus, și baremi să fi avut de ce. Lasă, îi zicea ea cumnată-sii, lasă, am văzut io cucoane mari, nu ca tine. Am văzut cucoane adevărate și știu io cum se trăiește în lume... Nu-i plăcea ei să pughilească la cârpe, da măcar scăpase de noroaiele din Pantilimon. E-hei, să fi trăit mămica, alta i-ar fi fost viața ! Da-n august nouă sute
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spectacole. Cu Lulu mă duceam la toate balurile de la Cercul Militar, dansam toată noaptea și dimineața, când mă întorceam cu trăsura acasă, mă simțeam proaspătă, ca o floare. Crezi poate că mă grăbeam să mă culc imediat, cum făceau alte cucoane ? Niciodată - m-auzi tu ? Niciodată ! Totdeauna puneam soldatul să aprindă focul la baie, făceam un duș, chemam femeia, stabileam ce-avea de gătit în ziua aceea, vedeam ce mai este de făcut prin casă... Pe urmă, ieșeam din nou în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cât ai să dai, ești bun, cât nu, nu faci o ceapă degerată... Poate totuși c-apare Ivona, poate-o fi p-aci, la colț, la alimentară... Numa de nu s-o fi dus la vrunu din ceaiurile ei de cucoane, s-adună așa cucoane, ciopor, le-a văzut ea la Ivona, s-adună când nu le e bărbații acasă, când la una, când la alta, și o săptămână înainte pregătesc toate bunătățile lumii, să le dea gata pe ălelante. P-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ești bun, cât nu, nu faci o ceapă degerată... Poate totuși c-apare Ivona, poate-o fi p-aci, la colț, la alimentară... Numa de nu s-o fi dus la vrunu din ceaiurile ei de cucoane, s-adună așa cucoane, ciopor, le-a văzut ea la Ivona, s-adună când nu le e bărbații acasă, când la una, când la alta, și o săptămână înainte pregătesc toate bunătățile lumii, să le dea gata pe ălelante. P-ormă bagă-n ele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Mai bine s-a dus la cliente, o zi la una, o zi la alta, de nicăieri nu se-ntorcea cu mâna goală, mai și schimba o vorbă, mai afla una-alta. Și ele se bătea care s-o cheme. Cucoane mari fusese, da acu le ajunsese greu : mai și îmbătrânise, le scosese din casele lor, de unde-avea niște palate, ajunsese de sta și pân pivnițe, și pân poduri, vai de capu lor ajunsese. Era una de fusese ditamai prințesa, ș-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și pe toate le ținea minte. Învățată, și materialistă, și pentru ea, și pe ce punea mâna-i ieșea. Mai zurlie fusese sor-sa, Margo, la ea trebe să se fi aruncat și Ivona. Că la vremea aia, care era cucoane mari, una n-avea servici, le ținea bărbații acasă. Numa călăreața de Margo Gebleasca, ea, când o căutai, la Paris, cu modele, cu tipare, cu dracu, Doamne iartă-mă, s-o pieptene. De două ori pe an se ducea la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
casele care n-a ajuns să le puie acoperișu, și ăi de le-a făcut e plecați, hai toți, liotă, care la Mihai-Vodă, care la Vama-Poștii, hai și io după ei, și parcă și-acu le văd pe ale două cucoane, în blană de astrahan și cu pălării pe cap, și cu-o mână vârâtă-n manșon, și cu ailantă cum trage de sfoară o grindă. Târa amândouă cu sfoară o grindă prin toate hârtoapele din Iancului, ele știa de unde-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe una din aleile principale spre locul unde se consumă evenimentul. Trag după ei sacoșe Încărcate cu diverse feluri de mîncare - obținute prin sacrificii grele. Cei mai mulți au venit cu Întreaga familie. O văd pe maică-mea prinsă undeva Între cîteva cucoane Îmbujorate, zîmbind emoționată, și Încep să simt enervarea. Sentimentalismul ei mă irită (de ce dracu’ să ne pierdem așa cu firea dintr-un lucru atît de scîrbos ?!), dar Îmi dau seama că se diluează În masa de batiste fluturate și de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
râzând. E peștele meu. Erau băieți de vreo cincisprezece ani, îmbrăcați în jachete de piele neagră și blugi. Spectacolul mâhnirii lui Gabriel îi amuza nespus. — Vă rog, stărui Gabriel, vă rog mult. Se lăsă pe vine, la marginea bălții. Hei, cucoană, lasă-l în pace! E atât de frumos, atât de viu, și s-ar putea să moară. Pun mâna-n foc că și dumitale-ți place să manânci pește cu cartofi prăjiți, spuse celălalt băiat. Gabriel avu o inspirație subită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
1925, 1928... Toate astea reieșeau din discuțiile de prin recreații. Anii '20... Numere mici, ca să zicem așa, dar, măiculiță, din ce vremuri trecute! Vedeai poze de pe vremurile alea și nu-ți venea să crezi! Pantofi cu baretă finuță în picioarele cucoanelor, pălării cu borurile lăsate în jos, de sub care abia se vedeau ochii. Dar ce priviri! Ce umbre peste priviri! Jucau teatru, sau ce? Priviri languroase, pline de vino-ncoace. Se țineau doar de cuceriri pe vremea aia? Purtau minijupe și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
grozav - avea obiceiul ca sâmbăta să ne citească din cărți o poveste ori o poezie... Într-o sâmbătă, ne-o citit o poezie cu un chiriaș care nu-și găsea locul la nici o gazdă. De aceea spunea mereu: „Rămâi sănătoasă cucoană, că-mi iau geamantanul și plec! Eu nu știu limanul spre care pornesc cu bagajul acum, ... dar simt că m-apasă pereții...” Și tu ții minte vorbele iestea tocmai de atunci? Cum să nu? I-am cerut cartea învățătorului și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
poemului, Arta Popescu e translatată în Apocalipsa-Dragostea mea, în stare să rămână gravidă numai cu lacrima, așa cum mărturisește Poetul: Mă punea să plâng în ea toată noaptea. Ea - moartea mea din flori. Eu - viața ei grea, împuțită, din flori. Ah, cucoană Apocalipsa, duduie - tristețe, prințesă, metresă - am obosit! Acum n-aș mai vrea decât o solniță umplută cu sare uscată din sudoarea femeilor pe care le-am iubit. Să stau, așa, și să mănânc pâine cu sare după obicei. Ah, Apocalipsa
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
tocmai în așa ceva (împăiat) constau, bașca iepuroiul, făzănița, sitarii sau, la mari ocazii, câte-o blană somptuoasă de vulpoi. Apoi au apărut Gili, un brac sârmos, năbădăios cât cuprinde, a cărui manie de a-și ridica brusc botul pe sub fustele cucoanelor firește că-mi provoca delicii picante, dar și Țuțu, o corcitură pufoasă, pripășită de pe maidanul de la „Autobuzul“, care făcea pereche - culmea - cu motanul Mișu. Mișu, cel pe care ni l-au umflat hingherii de pe acope rișul magaziei, de-am umblat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de măritat ne-am prins să ne facem cumetri. Cine se va însura și va avea copil să aibă ca naș de botez pe celălalt. Dar, gata, măritișul domnișoarei Mavromatis cu locotenentul Țanu a micșorat spațiul locuibil, așa că, la revedere cucoană, că-mi iau sărăcia și plec! Unde dragoste... Am cunoscut multe fete în Ismail, dar fata cu care m-am împrietenit era Sașa, Sașa Dimerli. După numele de familie ar fi fost găgăuză, adică turci ortodoxiți, însă în familia ei
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]