1,147 matches
-
a se smulge din acea frenezie a iubirii. Auzi un zgomot metalic sec și, la picioare, văzu cum un obiect se rostogoli pe dușumea: era una din brățările Antiliei. Se aplecă să o ridice, lăsând veșmintele să cadă Îndărăt În cufăr. Extraordinara greutate a obiectului Îl impresionă. Femeia aceea trebuie că știa cu adevărat secretul fabricării aurului, dacă Își putea permite să abandoneze o asemenea avere Într-un cufăr nepăzit. Aruncă repezit pe jos conținutul lăzii, căutând alte bijuterii. Amestecate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Antiliei. Se aplecă să o ridice, lăsând veșmintele să cadă Îndărăt În cufăr. Extraordinara greutate a obiectului Îl impresionă. Femeia aceea trebuie că știa cu adevărat secretul fabricării aurului, dacă Își putea permite să abandoneze o asemenea avere Într-un cufăr nepăzit. Aruncă repezit pe jos conținutul lăzii, căutând alte bijuterii. Amestecate În devălmășie printre prețioasele tunici de mătase și de in se aflau duzini de asemenea podoabe. Cufărul era arca unei comori. Îl răsturnă, vărsându-i pe dușumea Întregul conținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aurului, dacă Își putea permite să abandoneze o asemenea avere Într-un cufăr nepăzit. Aruncă repezit pe jos conținutul lăzii, căutând alte bijuterii. Amestecate În devălmășie printre prețioasele tunici de mătase și de in se aflau duzini de asemenea podoabe. Cufărul era arca unei comori. Îl răsturnă, vărsându-i pe dușumea Întregul conținut, care se Împrăștie de jur Împrejur, strălucind. În turnul acela se găsea comoara unei Împărății. O Împărăție... Antilia era cu adevărat urmașa marelui Frederic al II-lea. Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
primejdie, care Îi mângâia trupul de aramă. Era un singur om. Locuitorul acelui turn. Chipurile membrilor celui de Al Treilea Cer i se roteau prin minte asemenea unui vârtej. Strânse grăbit hârtiile În mantie și alergă spre intrare. Trecu pe dinaintea cufărului fără să-l Încerce măcar un gând la averea pe care o lăsa nepăzită. 20 În aceeași zi, pe la miezul nopții Dante aprinse una din torțele pe care străjerii le lăsaseră În preajma portalului. Tenebrele din jur rezistau cu Îndărătnicie, cedând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Se întoarse spre Marcel, dar privirile îi căzură pe soldat, care se îndrepta către ea. Așteptă să-i surâdă sau să o salute. El trecu mai departe fără s-o privească, îndepărtându-se. Marcel cerea să i se dea jos cufărul cu stofe, o ladă neagră cocoțată pe acoperișul autobuzului. Lucrurile mergeau greu. Șoferul, care se apucase să coboare singur bagajele, se oprise din treabă și, suit pe acoperiș, perora în fața unui cerc de burnusuri strânse în jurul mașinii. Janine, înconjurată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
scoțând din buzunar o bucată de frânghie. - Ce vrei să faci? întrebă pe un ton sec Daru. Balducci, nedumerit, îi arătă frânghia. - Nu-i nevoie. Bătrânul jandarm șovăi: - Cum vrei. Măcar ești înarmat? - Am o pușcă de vânătoare. - Unde? - În cufăr. - Ar trebui s-o ții lângă pat. - De ce? Nu văd de ce m-aș teme. - Tu nu ești în toate mințile, fiule. Dacă se răzvrătesc, nimeni nu mai e la adăpost, aceeași primejdie ne pândește pe toți. - Mă voi apăra. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cap, iar În picioare cu pantofi antilopă făcuți la comandă; lângă geam, Erzebet, țeapănă de spaimă la gândul că o mișcare prea bruscă a coapselor ar putea provoca deraierea trenului, mai ales la schimbarea macazelor. În plasa de bagaje, În cufăr de lemn, o jumătate de porc afumat aștepta În liniște sfârșitul călătoriei. Odată ajunși la Odorheiu Secuiesc, domnul Húsvágó a pus-o pe Erzebet să jure, În fața rudelor, cu mâna pe geamantan că, dacă va muri vreodată, Îl va Înmormânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o grație egalată doar de drăgălășenia cu care spunea baszd meg chiar și atunci când frumoasa ei limbă maternă Îi punea la dispoziție cuvinte mult mai potrivite pentru a-și exprima admirația, bucuria, tristețea, mânia, Îngrijorarea, ca acum când flăcăul cu cufăr de lemn Îi Întindea a nu știu câta oară bani pentru Încă o porție de vată. Ioi, tè, baszd meg, să nu dai În diabet, zise ea râzând În timp ce cu o mână Întindea marfa, iar cu cealaltă lua banii bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
civili și de militari, Înainte ca domnul Andrei, În uniformă, să plece pe front, convins că Între două lupte va putea să-și plaseze la prețuri avantajoase ultimul model de prezervative cu care Își căptușise pereții dubli ai unui impresionant cufăr de fag. Norocul i-a surâs până la Cotul Donului. Cu resturile mărfii, salvată ca prin minune de la Îngheț și umflată cu mare greutate, a Împodobit bradul primului Crăciun petrecut În Siberia. A murit În '56, pe o stradă din Budapesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ca tot felul de voci venind din cele mai neașteptate direcții, Petru nici măcar nu tresări. Aceasta era părerea lui. Iritarea valizei i se părea de neînțeles. De-a dreptul provincială. Și, pe deasupra, trăda o anume ignoranță, greu totuși imputabilă unui cufăr: cu vremea, străzile cu case cu tot se mută În oameni, le sistematizează viscerele și unde nu era decât pământ mustind de sânge cald, se Înalță case din cărămidă și blocuri din beton și sticlă. Așa Încât oamenii se mișcă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe un parchet ca oglinda și cu mobilă puțină. Lângă geam se găsea o etajeră din lemn de nuc cu patru rafturi. Cel de sus era gol. Acolo și-a așezat el Biblia, singurul său obiect personal dacă lăsăm deoparte cufărul și hainele. Cărțile domnului Andrei ocupau celelalte rafturi și purtau pe copertă numele lui Marx, Engels și Lenin. Mai erau și alți scriitori acolo pe care i-a uitat, căci n-a mai avut ocazia să-i Întâlnească de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
apa trasă la WC, după care fata a revenit, iar eu am intrat neinvitat în apartament. Sufrageria era înaltă și boltită. Lângă perete erau aliniate paturi de campanie cu așternutul în dezordine. Dintr-o debara dădeau pe dinafară valize, genți, cufere, iar două paturi fără saltea țineau loc de masă, cu ajutorul unei bucăți de linoleum trântită deasupra, în diagonală. Masa era acoperită cu cosmeticale și oglinzi. În jurul mesei podeaua din lemn crăpat era presărată cu fard de obraz și pudră. Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
marginea rondului cu trandafiri. Ușa de la intrare părea de netrecut, dar o fereastră laterală era deschisă. M-am cocoțat și am sărit în camera de zi. Balto, câinele împăiat, era la locul lui, lângă șemineu, și păzea o grămada de cufere aliniate pe podea. Le-am verificat: erau pline ochi cu haine, argintărie și veselă scumpă. Dintr-o cutie de carton din marginea șirului se revărsau rochii de seară ieftine. Ciudat contrast! Un bloc de desen cu prima pagina plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
încă zulufii de fetiță. Soacra mea își rememora viața cu povești pline de farmec, din copilărie până în săptămâna când părăsise Egiptul ca să se mărite. Pregătirile fuseseră minuțioase și avusese o zestre foarte mare. Re-nefer își amintea cantitățile de pânză din cufere, bijuteriile de pe degete și de la gât, luntrașii care o duseseră la mare. Mă aplecam în față, sperând să aud mai multe detalii despre nașterea lui Shalem sau vreo poveste din copilăria lui. Dar se oprea exact în momentul când ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de Harper’s, nu mai avea nimic care să o rețină. Îi scrise lui Henry, comunicându-i că Își anunțase proprietăreasa de plecare și că Începuse „să Își facă bagajele“. Greutatea imensă a expresiei nu-i scăpă. Asamblarea și umplerea cuferelor, care precedau Întotdeauna marile migrații ale lui Fenimore, erau o chestiune complexă și prelungită, pe care o conducea cu seriozitatea și metoda unui general de intendență. Dacă “Își făcea bagajele“, Însemna categoric că decizia ei era irevocabilă. Nu că Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să izbândești, zise ea cu convingere. Ultimul serviciu pe care i-l putu face fu să o conducă la Garre de Lyon, de unde pornea În următoarea etapă a călătoriei, cu o zi Înainte de a pleca el Însuși. Caravana imensă de cufere și lăzi era deja pe drum spre Venenția, dar tot mai avea un număr impresionant de genți, cutii și valize, de al căror transport de la hotel la trăsură și apoi la tren se ocupă personal. După ce le văzu depozitate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un dop la suprafață, asemenea hainelor Însele, pline cu aer. Pe moment, păruse o idee foarte bună, iar familia Benedict o Întâmpinase ca pe o soluție plină de imaginație la o problemă delicată. După ce umpluseră deja douăzeci și șapte de cufere și lăzi cu efectele lui Fenimore - „făcutul bagajelor“ părea o obsesie În familie -, nu mai erau dispuși să expedieze În America și Îmbrăcămintea, dar incinerarea lor ar fi putut incendia vechile coșuri de fum de la Semitecolo, aruncarea la gunoi ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rășină, în vecinătatea rețelelor de plumb, peste pieptul planturos al imitațiilor de vitralii. După ce-și interpretară pasajul de reculegere și tăcere la patru mâini, surorile se mai smiorcăiră puțin, dădură ochilor și nasurilor lor mângâieri de batiste, scotociră în cufărul aducând cu o ladă de zestre și îi vrăfuiră lui în brațe o casetă. Apoi încă o casetă. Un colier, cu fason medieval. O mapă burdușită cu acte (ca și cum și nobilimea britanică și-ar fi păstrat hîrțogăria, întocmai ca un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pierdută, borsalina, cea cu panglică roz, molfăită discret de colțul murdar al timpului, căptușită încă în interior cu micuțe hârtii, obiect ce se procopsise, între timp, cu numele de Olița de noapte a lui Tzara. Dintr-o ladă de zestre, cufăr fără fund, fură pescuite ca dintr-o fântână și împinse sub lupa atenției lui, carabina lui Hemingway (aceea despre care ar fi venit vorba în "Scurta viață fericită a lui 246 DANIEL BĂNULESCU - "Dear Sir", lectură maleabilă sora cea blândă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Julia presărase deasupra petale roz de trandafir. Femeia a început să aprindă și alte lumânări, pe care le-a așezat pe blatul șemineului și pe cele două noptiere din lateralele patului. Apoi a luat telecomanda și-a îndreptat-o către cufărul de lemn de la picioarele patului, deasupra căruia stătea un televizor cu plasmă. În absența lui James, Julia se băgase în pat devreme și se uitase la două filme cu Brad Pitt, de la cap la coadă. Când a apăsat pe buton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
televizor cu plasmă. În absența lui James, Julia se băgase în pat devreme și se uitase la două filme cu Brad Pitt, de la cap la coadă. Când a apăsat pe buton, televizorul a scos un sunet și-a dispărut în cufăr. Julia nu voia nici un fel de întreruperi în seara aia. Apoi a deschis noptiera de pe partea ei de pat și a îngenuncheat în fața unui CD player micuț și bine ascuns, în care a introdus albumul „The Space Between Us“, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Mătura, un mănunchi de crengi, era rezemată leneș de un perete. Pereții erau făcuți din bușteni acoperiți cu noroi uscat, iar acoperișul la fel. Un șemineu și o măsuță joasă, de răchită, răsturnată. Câteva oale. într-un colț îndepărtat un cufăr vechi. Nimic pe pereți. Nici un fel de ornament nicăieri. Era ceva atât de departe de reședința somptuasă, să zicem, a Liviei Cramm, pe cât de îndepărtată era China. Și totuși era prietenoasă. Zgomote de afară: ciripitul păsărilor. Un foșnet de arbuști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pălăvrăgim nițel. S-o lăsăm să se odihnească. Ești de acord? Sigur că da, spuse Vultur-în-Zbor. Așa că o lăsară în colibă și o luară către vâlceaua lui Virgil și Dolores de noaptea trecută. După ce plecară, Dolores se duse șchiopătând către cufărul cel vechi, care zăcea închis într-un colț. Acolo stătea zăvorât trecutul, trecutul ei, neschimbat, de neschimbat. Se așeză jos și îmbrățișă cufărul, șoptindu-i. — Este ieri, murmură. în fiecare zi este ieri, deci fiecare zi e fixă. TREISPREZECE Vultur-în-Zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
luară către vâlceaua lui Virgil și Dolores de noaptea trecută. După ce plecară, Dolores se duse șchiopătând către cufărul cel vechi, care zăcea închis într-un colț. Acolo stătea zăvorât trecutul, trecutul ei, neschimbat, de neschimbat. Se așeză jos și îmbrățișă cufărul, șoptindu-i. — Este ieri, murmură. în fiecare zi este ieri, deci fiecare zi e fixă. TREISPREZECE Vultur-în-Zbor, sensibil la schimbările din atmosferă, înțelese că Virgil Jones cel din dimineața aceasta era un om diferit de Virgil Jones cel de noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Ar fi cea mai bună soluție, se gândi el. Dacă nu voia să vină, atunci era de la sine înțeles că de-acum ea și Vultur-în-Zbor trebuiau să fie dușmani. înțelegerea acestui fapt nu-i diminuă cu nimic deprimarea. CINCISPREZECE O, cufărul era un lucru sigur, el, atât de masiv, atât de plin cu pânze de păianjen și atât de liniștitor, cufărul cu zăvoarele sale sparte demult, dar niciodată deschis, paznic al vieții sale. O, ce minunat că era atât de sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]