2,007 matches
-
uman a raporturilor de muncă: „om-ciocan”, „om-roată”, „om-spadă”, „om-condei”, „om-carte”, toți fiind în contradicție cu homo sapiens dezvoltat armonios. Mult mai aproape de acest ideal este viața țăranului care „în adevăr are toate elementele unei vieți pline, omenești: el muncește, simte, cugetă, la el lucrează deopotrivă trupul, inima, capul” (Stere, 1921, pp. 43-46). dezvoltând ideea, de inspirație marxistă, privind prioritatea cauzelor economice în existența claselor sociale, M.D. Ralea a formulat, în teza sa de doctorat, o tipologie care deviază de la modelul poporanist-țărănist
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
împletitoare și despletitoare a giulgiului absolut... * Acest Ulise nu mai este tânărul călător de altădată. A devenit un sedentar, pentru că gândește. Imobilitatea este condiția sine qua non a contemplației. Nu poți gândi dacă hălăduiești prin lume. Nomadul, migratorul, turistul nu cugetă; ei văd lumea, adică „vizionează” lucrurile și ciudățeniile ei, așa cum apar ele ochiului, minunându-se necontenit, fără să înțeleagă ceva. Această cunoaștere superficială este proprie tinereții și necesită aventură. Când era tânăr, „azvârlit fiind în lume” (Geworfenheit, cum ar spune
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
spini a sângerat / Până ce oaia rătăcită a aflat.” Tematica de inspirație religioasă, comună în epocă, este văzută ca o cale către adevărurile ultime, către misterul care întemeiază lumea: „Cu palmele întoarse către cer, / Acoperindu-și chipu-nfricoșat sub haină, / Ilie cugetă la marele mister: / În taina-nfăptuită, însuși e o taină...”. Tradiționalismul unor astfel de versuri este contabalansat de importante accente moderniste, în care experiența poeticilor simboliste, cu exotismul și risipa lor de imagini, joacă un rol central. Poetul îl va fi
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
ne sugerează dar nu ne dezvăluie domeniul pur al esențelor. Numai prin cunoașterea esențelor putem judeca adevărul a ceea ce observăm. Problema principală care apare în cazul unui astfel de dualism a fost expusă foarte clar de Kant. Conștiința individuală care cugetă asupra unor astfel de probleme și se presupune că este capabilă să penetreze valul de ignoranță, ni se dezvăluie numai prin autopercepție și se deplasează confortabil prin domeniul percepțiilor empirice normale. Conștiința individuală pe care o recunoaștem, având calitatea de
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
eu te las să fii gard grădinii mele și să o păzești, cum o am păzit și eu; că deaca o vei păzi și-i vei fi gardu cu zidul de piatră, cum am fost și eu, deci, ei cum cugeta să-și verse sângele și să-și puie capetele pentru mine, așa-și vor vărsa sângele și-și vor pune capetele pentru tine sau pentru fieștecare domn care va face și va păzi aceste învățături ale mele, și niciodată nu
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
pe justiție, precum: „Domnul carele va judeca pre dreptate, acela-i domn adevărat [...]. Judecați pe direptate și priatenilor și streinilor și celor mari și celor mici, de nimenea să nu-ți fie rușine [...]. Iar de vei face judecată fățarnică, tu cugetă când să va lua judecata de la tine și se va da altuia”, au ca sursă și tradiția politică bizantină, dar și o anumită omenie românească. Cum se articulează acest fond cu viziunea teologică din paginile cărții? Limpezirea acestei relații este
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
specii de balene. Cașalotul e deopotrivă ponderat și profund. Și sînt convins că din capetele tuturor oamenilor ponderați și profunzi, ca de pildă Platou, Pyrrhus, Diavolul, Jupiter, Dante etc, se înalță întotdeauna un abur pe jumătate vizibil, în clipele cînd cugetă adînc. într-o zi, pe cînd lucram la un mic tratat despre Veșnicie, am avut curiozitatea de a-mi pune în față o oglindă și nu peste multă vreme am văzut reflectîndu-se în ea o spirală ciudată, ce se desfășura
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de mai jos exprimă o dorință sexuală. Care anume, după părerea dumneavoastră? În imaginea din dreapta, buza inferioară este mângâiată de incisivii superiori. Aceasta este expresia dorinței trupești. În schimb, când buza de sus este cea prinsă de dinți, persoana respectivă cugetă. Această atitudine nu este prea sexuală. Alteori, cu și mai multă blândețe, buza inferioară este umezită cu limba. Trebuie să notăm faptul că limba se plimbă fie pe buza de sus, fie pe cea de jos. Dar numai umezirea buzei
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
noi, dacă nu purcedem cu mintea noastră la adeverirea lor... Maxima în filosofie este «Să nu primești nimic fără temei îndestulătoră”. Iubitorul de filosofie „trebuie să călătorească pe picioarele sale, trebuie să se decidă la lucrul cel mai greu, a cugeta însuși, a cerceta însuși, a judeca însuși”7. Asemenea formulări ne duc imediat cu gândul la sentințele din articolul lui Kant despre luminare. Ținând seama de stările și mentalitățile locului, în acele timpuri, afirmațiile pot fi apreciate drept deosebit de îndrăznețe
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
To die, to sleep;/ To sleep: perchance to dream:/ ay, there’s the rub;/ For in that sleep of death what dreams may come („Să mori, să dormi,/ Să dormi - visând, mai știi? Aici e greul,/ Căci se cuvine-a cugeta: ce vise/ Pot răsări din somnu-acesta-al morții” - W. Shakespeare, Hamlet, Opere complete 5, Editura Univers, București, 1986, p. 372, trad. Leon Levițchi și Dan Duțescu) și, în afara puternicei sonorități, nu stabilește neapărat o legătură cu substanța cărții. E mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de ambele sexe este de o importanță ce nu poate scăpa nimănui, ea este chemată a pune pe tineri în fața realităților vieții, să-i silească să ia contact cu suferințele norodului, să-i pună în măsură a cunoaște țara lor, cugetând asupra nevoilor ei și ale celor mulți și necăjiți, care sunt factorul determinant de armonie, de bună înțelegere, de sănătate morală și fizică. La această lege iar nu am fost chemate a ne rosti tocmai noi care suntem inițiatoarele acestui
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
cele 180 de milioane de ființe cât numără Europa Luminilor la finele veacului al XVIII-lea, apartenența celor mulți la idealurile novatorului homo europaeus este cel mai adesea fictivă. „Adevărata Europă a Secolului Luminilor” - scrie istoricul - „cea care citește, care cugetă și se exprimă într-un sistem de gândire... nu a depășit niciodată douăzeci de milioane de oameni, nouă zecimi dintre ei fiind concentrați pe axa mediană dens populată”. Dar, să nu ne mai grăbim să subscriem la tot ceea ce incumbă
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
rezonanțe interioare, al exilului, unele din cele mai bune pagini lirice ale sale. Proscris politic, Conrad rătăcește, ca și Childe Harold, eroul lui Byron, prin lume, oprindu-se în locuri marcate de o istorie revolută, în fața ruinelor antice, pentru a cugeta la soarta omului și a civilizațiilor, la roata timpului, la libertate și la glorie, îmbătându-se, totodată, de armoniile naturii: „Iar neaua sa eternă ce luce sub lumină, / Râu d-ambru, se îngână cu purpura divină / Și se răsfrânge-n marea
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
acută de modele, întreținând în toate (când e nevoie, chiar în mod fraudulos) aparențele unor afilieri retroactive. Sursa majoră a derivațiilor modelatoare, modelul modelelor, îl reprezintă Bizanțul imperial, erijat în mit al originilor. La Metopolis, a fi, a face, a cugeta și a vedea sunt deopotrivă variante ale bizantinizării. Conform istoricilor, Bizanțul a reprezentat în istorie o moștenire intelectuală care a reușit să se perpetueze printr-o descendență prelungită și eclectică - a formei imperiale romane, apoi a celei creștine - devenindu-și
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
aștepta. începuse să-i sclipească privirea. Apropiindu-se, negura se desluși mai bine : era un vârtej de răchiți înnodate. Morarul pregăti o prăjină. Răsucite de vârtej, un timp trunchiurile poposiră într-un cot. „De-ar sta acolo până vin oamenii... cugeta țăranul. Preț de un sfert de ceas, trunchiurile se rotiră în loc. Puternic și greoi, deodată unul fu împins de-a curmezișul apei. Primindu-l în vârful prăjinii, omul îi sprijini fruntea încoronată cu crăci. Proptit o clipă, copacul se clătină
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
-și tragă sufletul. Și-a revenit imediat, m-a privit descumpănit în ochi, de parcă ar fi văzut cadavre aduse la viață și a zis: Profesorii! Și Gardienii! Au dispărut! Capitolul 2 Dacă mă așez mai bine pe scaunul bibliotecarei și cuget mai mult scărpinându-mă în cap, ajung la concluzia că piesa tragică în care ne găsim nu a început cu vorbele încăpățânate ale directorului. Nu. Cortina teatrului a început să se ridice vineri, parcă, iar mecanismele și rotițele care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și aruncă peste umăr: — Dacă oamenii și-ar imagina cât de anevoios este numai ascultatul plângerilor adresate unui conducător, nu s-ar mai repezi ca orbeții să culeagă de jos o diademă căzută. Trio încuviințează slugarnic în timp ce în sinea sa cugetă la pofta de putere care l-a mânat pe Augustus o viață întreagă de la spate și l-a ajutat să rămână sus, în ciuda disprețului afișat față de diademele regale. Cezarul își sprijină gânditor spatele de pervazul oblonului care face trecerea din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
frică, Flaccus doar a contrasemnat depoziția. — Și Trio? întreabă cu voce tare. — Ah, Trio! tresare Scribonius. Ricanează: — Asta te miră? Glasul sună a dispreț: — Taică-său e bijutier... E așadar interesat de comerțul cu perle și pietre prețioase din Est, cugetă în tăcere Gallus. Libo bate sacadat cu pumnul în tăblia patului ca să-i atragă atenția: — A ajuns șeful colegiului aurarilor! Se sufocă. Tușește. Scuipă îl lături. Auzi tu! Nu mai sunt destui cetățeni liberi la Roma. E ne voie ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zic? se strâmbă în sinea sa. În ținuturile voastre sălbatice, puii de barbari or vedea sânge doar la maturitate... Amestecate cu plăcerea, viciile se strecoară mai ușor în suflet, suflă Pusio. Asta se adeverește doar dacă ești crescut în puf, cugetă sumbru celălalt. Ca romanii ăștia, cărora a ajuns să li se pară sub dem nitatea lor să îndure asprimea serviciului militar și-i caută prin tot imperiul pe cei dispuși s-o facă în locul lor. Preferă să se bucure de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
indispus Pusio. — Cui? Lui Seius Strabo? face Rufus nepăsător. Nu-l interesează. Călărețul fornăie precipitat, apoi se lasă în jos, atent să nu se lovească de tavan. — Ar putea fi periculos, murmură îngrijorat. Oi avea și eu accentul ăsta caraghios? cugetă amuzat evreul. Mai degrabă nu. Greaca și latina sunt limbile cu care a deschis ochii pe lume. Le-a auzit în casă. Toți le vorbesc de când Pompeius a smuls Samaria Iudeii. Îl împunge pe german: — Ce, te roade invidia că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se împotrivește instructorul. Uite, hipopotamii, de exemplu, nu-i mai găsești până în Numibia, lei mai sunt abia prin Mesopotamia, iar tigrii - cum zicea nerodul ăla mai adineauri - doar la hyrcanieni. Iar elefantul a dispărut cu totul din nordul Africii. Germanul cugetă câteva clipe în tăcere. Apoi întreabă: — Vrei să spui că prin aceste vânători din amfiteatru, impe riul a împins civilizația până la fruntariile lumii? — Păi, cum altfel? ricanează Rufus. Deși i-a trecut de câteva ori prin minte că băiatulul ăsta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
smulge pumnalul ascuțit de la centură. Trece în glumă cu degetul peste tăiș, după care agită cuțitul deasupra capului: — Pe ăsta îl cheamă drusiac, să știți de la mine. Râsete. Veselia celor obidiți e de multe ori mai periculoasă decât mânia lor, cugetă Rufus. Întinde mâinile în față. Agitația se potolește instantaneu. Din fericire, am ajuns deja la mijlocul spectacolului. Să sperăm că nu se va întâmpla nimic rău nici în continuare. Îi amenință în glumă cu bastonul de lemn: — Reușita părții a doua
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de nu s-a gândit până acum?! Se apropie precaut, pășind în vârful picioarelor. Sacrificiul nu s-a sfârșit încă. Asistat de Neron, Livilla și Drusus, pe post de camilli, Germanicus se roagă în tăcere. Ciudați mai sunt oamenii ăștia, cugetă Herodes Agrippa în timp ce-și face ușurel loc să ajungă în față. Nu le mai ajung nenumărații lor zei oficiali. Își transformă până și casa în centrul unei religii proprii. Privește din nou la grupul central de statuete. Acum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ăla micu’ e Claudius Nero. Antonia i-o indică din ochi pe Agrippina cu Puppus în brațe: — Prorsa înseamnă „orientată înainte, care merge înainte“, adică naștere normală, iar Postverta, „orientată îndărăt“, pentru nașterile cu picioarele înainte... Superstiții stupide și periculoase, cugetă evreul. Demonologie orientală! se cutremură dezgustat. Cum e cu putință să-ți imaginezi că puterea divină ce prezidează asupra tuturor aspectelor vieții, de la naștere până la moarte, poate fi totuna cu spiritele miloase chemate în ajutor sau cu forțele nocive, izgonite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
miloase chemate în ajutor sau cu forțele nocive, izgonite pe căi misterioase? Lasă, mamă, intervine lângă ei Germanicus, mulți învățați consideră că Postverta și Prorsa reprezintă de fapt știința trecutului și a viitorului. Și totuși superstiția provine tot din religie, cugetă Herodes. Deși de multe ori nu-i mai poți găsi urma... Antonia se scutură ofensată: — Vorbiți așa pentru că voi, bărbații, n-ați trecut niciodată prin chinurile facerii. Germanicus o îmbunează cu un sărut. Își pleacă apoi capul pentru ca și ea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]