5,558 matches
-
Arapu era neînsurat și venetic. Se aciuase la o văduvă cu care se certa destul de des. Și, când se certau, femeia îi arunca bocceluța peste gard. Atunci dormea aici, în atelier, lângă nea Ghiță, alt pripășit fără familie și fără cuibul lui.... XXIV. TRANDAFIRUL SIRENEI-13, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015. 20- Doi incoruptibili Printre vălătucii grei de negură, solzii argintii ai șoselei abia se observau. Ca o reptilă înfometată, șoseaua se strecura printre lanuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
amintirea frunzei ruginii. În somnul tău voi aprinde lampa, o să deschid o carte și voi asculta ploaia străvezie, gonind spre lumina soarelui. În ramuri se vor dezlănțui apoi mii de muguri și flori... rod bogat... Multicolore păsări ciripi-vor spre cuiburi... Dinspre miazăzi va bate cântecul lor, destrămându-se încet în seara picăturilor de ploaie. Umbra se va-ntinde spre stele, orbindu-le... Soare...ceasuri lungi... Trecem prin anotimpuri...adunând amintiri. Și iar veni-vei, trecută iarnă, cu rugă de-așezare
TRECUTĂ IARNĂ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383284_a_384613]
-
scriu, la vreme, nu acum, când sunt nărăvit, aș fi fost un om folositor acestui loc. Zidar. Felcer. Bărbier. Locotenent în Garnizoană: căpitan, la vârsta mea. Aș fi apărat Stațiunea, în loc să o distrug, așa cum mă străduiesc. Pentru că trebuie strivit acest cuib de termite. Șobolani de altitudine. Pitecantropi idioți. Semenii mei întru specie! Doar în două locuri am trăncănit, pe furiș, despre „aurul” din râu și au înnebunit de tot. Voi folosi împotriva Magistratului chiar masa lui de manevră: cea mai stupidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
A stabilit reguli. A stăpânit. E vremea să dispară. Nu de tot; din când în când, mulțimii trebuie să-i arăți pisica. Într-un moment de criză, va fi readus în scaun. Stațiunea îl va primi ca pe un salvator... Cuib de bursuci! Castelanul? Nu va izbuti mare lucru, aici. Arta magiei - dacă într-adevăr o deține - nu poate fi împărtășită unor grobieni. Nu știu pe nimeni, în urbea asta, capabil să sesizeze inefabilul. Poate Actorul, dar e, deja, bătrân. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pricepe, e cel mai mare născocitor. Eu caut Adevărul, el Himerele. Când nu le găsește, le inventează; îl simt uneltind. Ura mea împotriva Magistratului - nemărginită - nu poate să evite o întrebare: Cine va conduce după căderea lui? Stațiunea e un cuib de leneși; truda locuitorilor e aparentă, un mod „inocent” de a fugi de efortul adevărat, care naște istorie. E nevoie de o autoritate neiertătoare, de un bici nou, nu de spirite umaniste care să aplece urechea spre orice moft al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
prăbușire străveche. Numai un colț al fostei construcții, rămas În picioare și transformat Într-un masiv turn crenelat, mai oferea o idee asupra Înălțimii inițiale. Restul era În ruină, iar peste acele rămășițe, ca peste un trunchi veștejit, Își făcuse cuibul acel fragment de Răsărit sub semnul cetății sfinte. Era ceva sordid În acea clădire și În cocioabele din lemn care o Înconjurau. În jur, pajiști Întinse curmau partea clădită a orașului, care reîncepea abia dindărătul zidurilor. Dante Își făcu ochirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
trebuie... — E necesar. Pentru binele Florenței. Dante Își trecu o mână peste frunte, căutând că Îndepărteze durerea Înțepătoare care, dinapoia unuia din ochi, Începuse să Îl Împungă În creier cu lama ei Încinsă. Căldura după-amiezii redeșteptase șarpele care Își făcuse cuibul În capul său. Urmă o pauză de tăcere, În timp ce toți cei de față Își treceau din nou, cu Încetineală, pergamentul, oprindu-se când peste un nume, când peste altul. Și pe rând, după ce terminau de citit, Îl fixau pe poet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Unii din noi sunt mai răi decât câinii. N-ar lăsa nimic altora. Episodul 226 ECHINOCȚIU DE PRIMĂVARĂ E duminică. A venit primăvara. Păsările călătoare s-au întors toate din țările calde, apucându-se grăbite să-și construiască frumoase, spațioase cuiburi. Pe ogoare duduie tractoarele, între blocuri duduie covoarele. Soarele râde vesel, încălzind fețele trecătoarelor. Să-ngăduie măritul Cetitor umililor naratori ca-ntr-această binecuvântată zi să lase deoparte firul subțire al poveștii pe care-o deapănă de-atâta vreme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în floare și flori zâmbitoare de toate culorile și miresmele. Primăvara a dat iar tonul la viață. Oamenii au început muncile agricole pentru a pregăti recoltele bogate din toamnă. Păsărelele s au apucat și ele de muncă și își fac cuiburi noi, frumoase și încăpătoare. Magia primăverii se simte peste tot... câtă iubire, câtă frumusețe este pretutindeni! Toată natura, toate viețuitoarele se bucură de magia primăverii! Cu toții sunt fericiți! Tărâmul acesta de poveste am vrea să fie tot anul, dar ne
Parfum şi culoare în suflet de floare. In: ANTOLOGIE:poezie by Talida Boboc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_659]
-
decât în oraș. Se întorseseră și păsările, care cântau și zburau din pin în pin și planau spre pământ numai ca să urce din nou. Din când în când mai vedeam câte un ou spart pe cărare, care căzuse din vreun cuib, și mă gândeam ce pasăre minunată ar fi putut fi. Uneori mai cădea și câte un pui mic de pasăre, iar eu îl vedeam acolo, mort și albastru. Nu-mi plăcea să văd animale moarte. Nu vânam, cum făceau mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
un adevărat gurmet. - E o mare sărbătoare azi, a spus signor Fumo. Începând de azi, fetele și femeile se plimbă pe străzi cu rochii înflorate - este ziua păsărilor -, începând de azi păsările încep să se împerecheze și să-și facă cuiburi. Spunea astea surâzând către tânăra lui soție, ca și cum el însuși ar fi fost una din acele păsări. Vinul mirosea a miere de pădure și ni se urcase treptat, fără scară, la cap. Asfințitul își schimbase culoarea și noaptea se insinuase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
militară, s-a dovedit a fi un flăcău foarte puternic și agil. Am fost de față la conflictul acela îngrozitor, dar, în ignoranța mea, nu știam că vorbele spuse de Burkeviț sunt tunetul care urmează fulgerului ce a pornit din cuibul de nobili de la Iasnaia Poliana cu câteva decenii înainte. 8 În ultima clasă de liceu am avut o oră liberă. Era bolnav profesorul de limba rusă, și cei din clasa noastră, ca să nu deranjeze orele de la clasele a șasea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ajunseseră să tragă în orice persoană care nu purta uniforma rusească. Ziua era o căldură cumplită, în timp ce noaptea temperatura cobora sub punctul de îngheț. Din păcate, erau siliți să se întoarcă de mai multe ori în aceleași locuri unde distruseseră cuiburile rebelilor, pentru că aceștia se regrupau imediat. Foloseau grotele din munții pe care îi cunoșteau foarte bine, dispărând în subteran, după care apăreau în cu totul altă parte. E drept că se bucurau și de sprijinul masiv al populației din cătunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care includea și o parte din Valea Berheciului, locuințele sezoniere se puteau muta din loc în loc, căutând terenuri fertile pentru agricultură sau locuri mai bune de pășunat pentru animale. După un timp, nu mai mult de 3-5 ani, locuitorii acelor cuiburi și vetre se întorceau la „câmpul de sus” sau „de jos”, „la țarina veche”, considerând că s-a refăcut fertilitatea naturală a solului. Mutatul în cadrul aceluiași hotar însemna amenajarea unui loc de așezare prin defrișarea pădurii, cel mai adesea prin
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sat nu ocupa mai mult de 36,6 ha (media) și fiecare gospodărie ocupa în medie, în vatra satului, 0,88 ha. O particularitate a satului Lunca, format de bejenari bucovineni din mai multe sate, o constituie gruparea gospodăriilor în cuiburi de rudenie și cunoștințe, după satele de plecare. Acest sistem de dispunere spațială a dus la unirea cuiburilor de locuințe într-o singură vatră de sat, dând naștere unei așezări de mărime medie superioară, cu o populație între 1000 și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
satului, 0,88 ha. O particularitate a satului Lunca, format de bejenari bucovineni din mai multe sate, o constituie gruparea gospodăriilor în cuiburi de rudenie și cunoștințe, după satele de plecare. Acest sistem de dispunere spațială a dus la unirea cuiburilor de locuințe într-o singură vatră de sat, dând naștere unei așezări de mărime medie superioară, cu o populație între 1000 și 2000 de locuitori. Din punctul de vedere al tipului așezării, satul Lunca a făcut parte din categoria sate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
aflate în plin exercițiu al puterii. în 1517, Luther le citește Biblia adepților săi, se ridică împotriva corupției papalității și se aliază cu principii germani contra Bisericii și a împăratului; protestantismul se pune în slujba naționalismului, în care-și face cuib. Vremea națiunilor poate să înceapă. Carol Quintul, succesor al Regilor catolici și al Habsburgilor, care domnește la Madrid și în Flandra, este nevoit să facă față revendicărilor de independență ale Țărilor de Jos, susținute de Anglia, acestea fiind deja protestante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
a democrațiilor; vor apărea atunci - așa cum s-a întâmplat deja - baroni ai drogurilor puși în slujba unor cauze politice sau care se vor servi de imigranți pentru trecerea clandestină a frontierelor. Vom vedea - și deja există - națiuni în ruină devenite cuiburi de mafioți, forțe teroriste, nomade prin natura lor, care-și vor stabili bârlogul pe teritoriile unor non-state, precum și organizații mafiote ce susțin ambiții politice, laice sau religioase, așa cum au procedat Mafia, Cosa Nostra sau gangsterii francezi deveniți colaboraționiști în 1940
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
o fotografie excelentă a stolului de păsări, mâine vom începe recunoașterea speciilor, Felicitări, papagal-de-mare, Mulțumesc, albatros, Ascultați, papagal-de-mare, Ascult, albatros, Nu vă lăsați păcălit de tăceri ocazionale, papagal-de-mare, dacă păsările sunt tăcute, asta nu înseamnă că nu se întâlnesc în cuiburi, vremea calmă este cea care ascunde furtuna, nu contrariul, la fel se întâmplă și cu conspirațiile ființelor umane, faptul că nu se vorbește despre ele nu dovedește că nu există, ați înțeles, papagal-de-mare, Da, albatros, am înțeles perfect, Ce veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ar fi putut fi ingerat, cel puțin mestecat, astfel încât să înșele foamea cu sucurile sale sărace, și-o imagină pe soția medicului conducând pe străzi, prin ploaie, mica sa turmă de nefericiți, șase oi rătăcite, șase păsări oarbe căzute din cuib, șase pisoi orbi nou-născuți, poate că într-una din acele zile, pe vreo stradă oarecare, s-a încrucișat cu ei, poate că de teamă ei l-au respins, poate că de teamă el i-a respins pe ei, era vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
televizorului ca să audă ce va spune crainicul primului telejurnal sau să asculte vocea de la radio anunțând că numele femeii va fi dat publicității mâine, și nu numai numele, ci și adresa, pentru ca toată populația să afle unde își făcuse răutatea cuibul. Atunci, comisarul se duse după mașina de scris și o aduse pe masă. Împături ziarele, le trase la o parte și se apucă să lucreze. Hârtia pe care o folosea avea logotipul de la providențial, s.a., asigurări&reasigurări și putea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
al creatorului pe care împrejurările vieții îl întunecaseră, dar care crescuse în țesuturile lui necruțător ca un cancer, până când în cele din urmă pusese stăpânire pe întreaga sa ființă și-l împinsese irezistibil la acțiune. Cucul își depune ouăle în cuibul unei păsări străine și când puiul iese din ou își împinge frații vitregi afară din cuib, iar în final distruge chiar cuibul în care a fost adăpostit. Dar ce ciudat era ca instinctul creator să-l cuprindă deodată pe acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un cancer, până când în cele din urmă pusese stăpânire pe întreaga sa ființă și-l împinsese irezistibil la acțiune. Cucul își depune ouăle în cuibul unei păsări străine și când puiul iese din ou își împinge frații vitregi afară din cuib, iar în final distruge chiar cuibul în care a fost adăpostit. Dar ce ciudat era ca instinctul creator să-l cuprindă deodată pe acest om de afaceri atât de șters - poate chiar spre propria lui ruină și spre nenorocirea celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
urmă pusese stăpânire pe întreaga sa ființă și-l împinsese irezistibil la acțiune. Cucul își depune ouăle în cuibul unei păsări străine și când puiul iese din ou își împinge frații vitregi afară din cuib, iar în final distruge chiar cuibul în care a fost adăpostit. Dar ce ciudat era ca instinctul creator să-l cuprindă deodată pe acest om de afaceri atât de șters - poate chiar spre propria lui ruină și spre nenorocirea celor care depindeau de el. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de om. Nici nu era ușor s-o mai găsești. Uneori trebui să meargă împleticindu-se pe lângă pârâu, iar alteori să-și croiască drum printre arbuștii deși și țepoși. Adeseori fu obligat să se cațăre pe stânci pentru a evita cuiburile de viespi și tăuni atârnând în pomii de deasupra capului. Tăcerea era intensă. Cu un oftat de ușurare ajunse în sfârșit la căsuța nevopsită, acum într-un hal îngrozitor de dărăpănare și neîngrijire. Dar și aici era aceeași tăcere insuportabilă. Urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]