1,160 matches
-
orânduiri, în buzunarele cărora nu picura ci ploua cu venituri necuvenite, care probabil aflase, Dumnezeu știe de unde, că pe aici a fost cândva capăt de țară și au cugetat că ar fi locul potrivit pentru ei să-și aranjeze un "culcuș modest", unii demnitari județeni de mâna a doua, oricum nu toți foarte curați, chiar și un "om de afaceri" ne -a pricopsit cu un kitch-monstru de un bicolor violent, care mai apoi a locuit mai mult în pușcărie decât în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
pe hârtiuțele pe care le întindeau clienții grăbiți și înfometați. în timpul acesta strigăte, împinsături, înghesuială, miros de cârnați, înădușeală. în sfârșit, încărcați cu oalele cu vin, cu mititeii purtați în hârtii, cu pâinea, cu ridichile, cu cașcavalul, oamenii își regăseau culcușurile, se trânteau pe iarbă și începeau petrecerea. Erea pitoresc. Bărbații dezbrăcați la jiletcă or la cămașă, femeile cu tistimelele desfăcute, cu coadele resfirate, toți înviorați de băutură, vorbeau deodată ori cântau; câteodată, aceste petreceri se sfârșeau și cu strașnice păruieli
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
și mie o bucurie. Ce prepeliță minunată! exclamă, apoi mama. Se vedea bine că-i trecuse supărarea. Nu știam ce să fac. N-am vrut să-i supăr și-am rugat-o pe Pachița să-i lase mai departe la culcușul lor. Silvestru Clemenciuc a înhămat din nou caii și mi-a făcut invitația în căruță. M-a așezat lângă el în jiț și-am ajuns acasă cu inima încărcată de bucurie. Oltea, sora mea mi-a atras atenția că, trebuie
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Da, Eu sunt. Oooo, Doamne! Bea, copile, așa. Acum totul e bine. Nu uita: ori de câte ori vei fi în necaz, te voi ajuta. E suficient să-Mi pronunți numele. Acum întoarce-te acasă. Toți ai tăi te așteaptă. Du-te! Lângă culcușul meu, mama și frații se uitau la mine cu teamă și speranță. Într-un târziu, am deschis cu anevoie ochii, auzindu-l pe Mircea: Ce faci, măi, Bălule, ne-ai speriat al naibii! Ia spune, cu cine vorbeai în somn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
stau mai departe, Înaintând cu oarecare neîncredere. Dar uneori vin prea târziu la ospăț. Tineretul a luat aproape totul. Gherontocrația se aplică deci puțin aici. Spectacolul cu urșii ne-a făcut să uităm că pentru noapte avem nevoie de un culcuș. Zorim spre marele hotel al parcului. E plină noapte. Hall-ul e plin de vizitatori. O trupă de girls, În costume sumare, joacă și cântă imnul Yellowstone-ului. Altele apar În costume indiene; camerele sunt ocupate toate. Vom dormi În mașină, dar
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
la picioarele Tale de lotus îmi abandonez ego-ul; la picioarele Tale de lotus lacrimile mele se transformă în perle de lumină și bucurie; la picioarele Tale de lotus mă ghemui cu umilință și mă hrănesc; la picioarele Tale de lotus culcușul meu este confortabil, iar eu sunt bine; la picioarele Tale de lotus mă simt împlinit! Te rog, Mamă Divină, păstrează-mi o fărâmă de Rai la picioarele Tale de lotus! Păstrează-mă, Te rog! Această scriere este dedicată lui SHRI
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Pe acești semeni nu am dori să-i întâlnim în drumurile noastre, pentru că nu ne face plăcere să acceptăm că ei există. Ne facem că nu-i vedem când își caută hrana prin containere sau îi alungăm când își găsesc culcușul de noapte pe casa scării. Nici prin gând nu ne trece să dăm mâna cu ei - vai, cât sunt de murdari! - nu ne face nicio plăcere să le vorbim, nu ne interesează să le ascultăm povestea vieții. Au și ei
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
se părea o risipă la care nu aveam dreptul moral... Atât eu cât și ceilalți doi - fiecare din motivele lui - am renunțat la oferta... rusească și am ales-o pe cea... indiană: decondiționarea de confort și de odihnă, amenajându-ne culcușul pe ziarele întinse direct pe cimentul neprietenos de la etaj, dar feriți de curentul aerului condiționat. Văzusem de multe ori prin filme sau prin diferite documentare oameni dormind pe sub poduri sau prin sălile de metrou, acoperiți de ziare sau cutii din
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
un puiu fript tot așa; numai prețul nu-i ca la București; ci e cu mult, cu mult mai scump; pentru această puțină mâncare și pentru câteva păhărele de vin plătim 7 lei. Ne întoarcem, ne culcăm în cerdac în culcușul pregătit de moșneag, dar dormim rău; sudoarea din timpul zilei mă învăluie ca o pânză de răceală. Ionică doarme afară, în șură, și din când în când îl aud vorbind prin somn și cioșmolindu-se în culcușul lui. 18 Iunie Duminică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
culcăm în cerdac în culcușul pregătit de moșneag, dar dormim rău; sudoarea din timpul zilei mă învăluie ca o pânză de răceală. Ionică doarme afară, în șură, și din când în când îl aud vorbind prin somn și cioșmolindu-se în culcușul lui. 18 Iunie Duminică [POVESTEA PIATRA LUI ARON VODĂ] Vra să zică Aron flăcăul, nepotul călugărului Silvan, slovenindu-și psaltirea și urmându-și învățătura mai înnaltă cum se cuvenea în acea vreme unui fecior de boer, băgase de seamă și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
oameni în pustietățile Călimanilor la noi și dă-le numai un ceaun, o custură, amnar și iască, baltag și tohoarcă, și lasă-i să se descurce. Să văd cum au să facă foc, cum să-și gătească masa, casa și culcușul. A face un foc sub streșina pădurii când stropește o leacă de ploaie de toamnă cu vânt rece e un lucru cu totul din altă epocă și supus altor legi mecanicii aceștia cred că s-ar găsi acolo în suferință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
arderea. Lăsam focul să ardă până se Încălzea puțin atmosfera din cameră și apoi deschideam fereastra. Așa neam strecurat până la vacanța de Crăciun, după care ne-am despărțit, eu Întorcândumă la unchiul Aurel iar cei doi prieteni găsindu-și alte culcușuri. Primul an de studenție s-a scurs destul de repede. Mi-am susținut examenele programate și m-am Înapoiat În mijlocul familiei și al satului, care fierbea sub știrile de pe frontul din vest, anunțata reformă agrară și seceta din răsăritul țării. Am
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ochii odată Să-Ți vezi Maica Întristată! Pe Măicuța ta Iubită! Cu inima rănită După ce eu Te-am născut, Iosif leagăn Ți-a făcut Așternut Ți-am pregătit Și bine Te-ai odihnit Dar acum Fiule Dulce, Ți-oi făcut culcuș pe Cruce! Și de acolo În pământ Sub o piatră de mormânt Picioare și mâini iubite De piroane-s găurite, Capul tot e-mpuns de spini Ochii sunt de Sânge, plini Inima Ta iubitoare, O ce răni adânci are. Sulița a
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
să cânte; când a terminat de cântat, și-a dat seama că nu era pasăre. * Poți să scrii și cu sufletul, dar numai dacă ai cerneală. * Are o minte ascuțită, dar nu perforează idei. * Bogățiile se fac, nu se strâng. * Culcușul moale nu face somnul mai ușor. * Toate problemele grele devin ușoare, dacă știi să le rezolvi. * Idealul doar prin vis se atinge. * În Franța, brânza s-a împuțit de mult. Se spune că... * Nu atunci când te afli la pământ trebuie
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
resimțită de poet ca o soluție benefică, evocată în reprezentări care l așază pe Mihalaș în marea linie a liricilor noștri care au cultivat acest motiv poetic, de la Eminescu încoace: Când hainele-oboselii le dezbrac Îmi pare somnu-n care mă scufund Culcușul răcoros al unui lac, Cu rotitoare ape, fără fund. Plutesc deasupra nuferi albi, de nea, Încolăcind în lujeri ființa mea Și pești lunateci lunecând tăcut Trec pe sub pleoapa mea înspre trecut, După fărâmiturile de stele Ce de pe cer coboară-n
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
că într-una din zile Milordachi, atins de o boală care nu iartă, venită așa din senin, și-a pierdut cheful, pofta de mâncare și somnul. Îi sunase oara. Era dureros de văzut cum, sărmanul, mereu gemea, se frământa în culcușul lui unde nu-și găsea odihnă, cum se lupta cu moartea, pănă când, răzbit de suferințe, a închis ochii pe vecie, cu toată căutarea medicală și îngrijirile ce i-am dat. Regretele noastre au fost mari. Femeia și copiii mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
că aspectul mării ar fi monoton, fiind totdeauna același. Din contra, în uniformitatea ei aparentă, marea e infinit de variată. Necontenit își schimbă coloarele după oareel zilei, necontenit își schimbă fața după adierile vântului; acum e lină, drăgălașă, ademenitoare, dulce culcuș de sirene, care-ți deșteaptă doruri de tainice voluptăți, acum e iritată, dezlănțuită, turbată de parcă-ți prevestește sfârșitul lumii; și, necontenit, după capriciile ei îți sugerează alte gânduri, îți spune altă poveste, îți cântă altă simfonie. Răsăritul și asfințitul soarelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dânsul și nu-mi venea a crede ochilor. Auzi!... Un țigan autentic, în costumul lui primitiv, cu fața mohorâtă ca ceaunul, cu dăiraua 194 în mână, cu ursul Carpaților legat de botniță lângă dânsul, aici la porțile Parisului, în vechiul culcuș a lui Ludwig al XIV-lea, în mijlocul civilizației celei mai rafinate! Ce contrast izbitor, ce anacronism, ce nepotrivire de timpuri și moravuri! Cu câți seculi era în urmă acest reprezentant al barbariei față cu tot ce-l încunjura! Și totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să smulgă din inima omului cea mai firească simțire suptă odată cu laptele mumei. Când rândunica nu se va mai întoarce la locul unde și-a măistrit primul cuib, când vietățile codrului, oricât ar pribegi, nu se vor mai întoarce la culcușul lor statornic, atunci și sufletul omului nu se va întoarce spre locul natal. Și ce-am pribegit eu?... Nimica toată... Nici macar trei luni, și totuși cu câtă plăcere am revenit în țară, de unde parcă lipsisem trei veacuri. Cu ce bucurie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
50 de ani, încă sunt convins că ar face mare haz de târziele declarațiuni ale unui ex-tânăr adresate acum unei ex-frumuseți. II Așadar, frigurile mele de dragoste odată tăiete din rădăcină prin remediul drastic al măritatei ființe ce-și găsise culcuș în inima mea, mi-am revenit încetul cu încetul în fire și m-am pus cu hărnicie pe lucru, așa că în câțiva ani mi-am sfârșit învățătura ce pe timpul acela se putea capata în Iași. Dar pe lângă studiile clasice ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
le aparțin În propriu, constituțional și de când lumea, se confundă cu ființa lor până la o enormă, candidă și quasi-divină inconștiență. Asta o vedem zilnic În ușurința cu care se depravează femeile când se mărită fără pic de dragoste, intră În culcușul unui soț pe care Îl detestă de la Început, Îi suferă apropierea și cusururile nocturne, Îi Însușesc secrețiile conjugale În măruntaiele lor delicate, dar care duc totuși la tăvăleală - avantaj incomparabil pentru aranjamentele vieții și În comparație cu noi, bărbații, care devenim impotenți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aceasta va fi reședința lui de o viață, și că va ajunge profesor la Universitatea pe care i-am arătat-o de lângă ceas. Dar să nu ne lăsăm furați de amintiri și să revin la subiect. Își găsise Sire un culcuș într-o încăpere de la subsolul internatului, unde a improvizat un fel de laborator de fizică, dar avea și liniștea necesară pentru distracția lui de bază, rezolvarea temelor de matematică. Îl vizitam adesea aici și în timpul lui liber, feriți de ochii
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
am văzut-o: nu numai că nu mușcă pe nimeni, dar se lasă călărit cu îngăduință și chiar cu un fel de generozitate câinească evidentă de două mâțe din vecini (botezate de mine Pisicoi unu și doi), care-și fac culcuș pe spinarea lui, și se lasă tăvălit, hărtănit de un puști haios, tot de prin vecini, căruia eu îi zic Fiorosu. Acesta nu numără mai mult de patru ani, are o înfățișare de păpușă, însă este nemaipomenit de războinic - întruna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de osteneală și simt că pune stăpânire pe mine somnul, ah, somnul acela liniștitor de care avusesem atâta nevoie și care mă ocolise în noaptea trecută. Îmi rotesc ochii în jur și descopăr un nor tocmai potrivit să-mi fac culcușul în el. Mă cuibăresc în valurile sale alburii, parcă aș fi întins pe o saltea moale, moale, învelit într-un sac de dormit. E cald și bine. Adorm într-o clipită. Mă trezesc refăcut, nu-mi dau seama câtă vreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dar imediat și-au dat seama că e periculos, s-ar zări fumul, lumina și și-ar trăda prezența acolo. Așa că au renunțat la această idee. Au strâns, în schimb, un braț bun de crengi și și-au încropit un culcuș. S-au întins pe patul improvizat așa îmbrăcați cum erau, cu paltoanele pe ei: strânși unul în altul, să se încălzească - culcușul era acceptabil. Au mai vorbit cam zece-cincisprezece minute, încercând să contureze prima lor acțiune de luptă, apoi i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]