1,153 matches
-
morții ce-a prins să se închege în căldura ochilor ei. ce calm și înțelept se supune mărinimosului somn ce-o lipește pământului, ca și cum frigului din oasele ei i-ar fi crescut o aripă, în stare să-i încălzească viitorul culcuș, pe care, iată, și-l pregătește cu sârg. înțelesul ascuns încerc să străbat spațiul îngust ce mă desparte de înțelesul ascuns, o calmă beție îmi urcă în sânge, îmi ascute dureros tăcerile. în jur doar lunecarea zgrunțuroasă de cremene, însoțindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
vene îngroșate 76 băieții mei 77 nu mai sunt tânără 78 piatra 79 toamnă 80 nepoftita fiară 81 chirurgie 82 mângâios 83 osmoză 84 următoarea chemare 85 vremelnicie 86 durere 87 nicicând 88 arhanghelul gabriel 89 febra cântecului 90 viitorul culcuș 91 înțelesul ascuns 92 înțelepciunea pietrei 93 părinți și copii 94 iubind 96 lumi nenumite 97 caii din copilărie 98 hrană dulce-amară 99 semnul 100 vulturul dezgolit 101 scrum 102 fuioare de fum 103 un loc atât de cast 104
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
pliscul: “Cu-cu-rigu! Cu-cu-rigu! Și mirajul unei liniști rupte din rai ( un fals rai, desigur) a dispărut ca prin farmec! Mama, buimacă de somn, s-a lovit cu capul de scândurile patului, uitând pentru o clipă că acolo și-a făcut culcuș peste noapte. Noi, copiii, creaturi În creștere și formare, am Început să țipăm, să silabisim și chiar să formulăm o frază Întreagă, pe diferite tonalități, când mai joase, când mai Înalte: -Ma-mă! Mamă! Unde ești?!” Vreau să fac pipi! Mi-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pregătit o friptură de ți se topește în gură și niște Tămâioasă adusă zilele trecute. ― Unde spunea feciorul că ți-a plecat bărbatul? ― La Huși, să aducă Busuioacă de Bohotin. ― Atunci, în seara asta... ― Nu mai mergem la bordei. Avem culcuș cald aici... ― Mai sigur e în bordeiul meu. Acolo aud și un pițigoi dacă trece în zbor. Pe când aici... ― Dacă spui tu, așa... Când s-au văzut în fața vetrei din bordei plină cu jar, s-au despuiat cu grabă... Îndată
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
peretele. „Ce mă fac dacă jandarul vrea să merg cu el în bucătărie?...” ― Aaa! Care va-să-zică jandarul... Și hangiul nu știa! Vorba ceea: nu știe bărbatul ce știe tot satul. Apoi, dacă jandarul ar fi invitat-o pe Irinuța la culcuș, atunci ar fi ieșit mare dandana! Ei? Ia să auzim, prietene! - a sărit unul tocmai din celălalt capăt al vagonului. ― Tare mă tem că n-ai băgat de seamă că jandarul a mai venit cu cineva - l-a făcut atent
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
își desfăcea brațele, iar câte unul se ridica apăsându-și mâinile în șale. Mulți căscau zgomotos. Se vedea de departe că nici unul nu s-a odihnit cât ar fi trebuit. După aceste manifestări, cei mai mulți s-au cuibărit din nou în culcușul de peste noapte. Câțiva, cu ochii cârpiți de nesomn, au privit în jur, dezorientați parcă. În cele din urmă, au urmat pilda celorlalți... Abia acum au adormit cu toții, duși. Nu se auzea decât țăcănitul roților trenului și, din când în când
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
întoarcerea lui, apoi o luă la picior, ajutându-se de bățul de ulm, cioplit în vara acelui an. Dimineața de toamnă era răcoroasă. Un fum albăstrui acoperea întinderea pădurii. Bătrânul auzea cum lighioanele pădurii începeau să se trezească, ieșind din culcușurile nopții. Pășea cu grijă, casă nu calce, doamne ferește, pe vreo coadă de vulpe sau, mai rău, pe laba unui Moș Martin. Deodată, un țipăt răzbătu dinspre partea de nord a codrului. Un stejar se rostogoli spre văgăuna Căldărușei, proptindu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
se prefacă, în continuare, că somnul dulce îi cuprinsese pe tustrei. Noroc cu motanul bătrân, care miorlăia, necontenit, târându-se printre picioarele grăbite ale femeii, și care, primind un boț de mămăligă și un castronaș de lapte, se aciuase lângă culcușul cald al copiilor. Mămucă, mârâi Ivan , cel mai mare dintre băieți, dă-ne și nouă de mâncare! Nici bine nu v-ați trezit și vă roade turbarea! se răsti, mânioasă, Natalița, care se căznea să desprindă gheața ce ținea ușa
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
peste zi. Am încercat să o scald cu o glumă și să-mi ascund emoțiile care puneau stăpânire pe mine: Tu esti nuielușa pe care-o primesc? M-a luat de mână fără să-mi răspundă și mă conduse până în culcușul ei cald, deja pregătit. În timp ce se descălța, eu ascultam cum îmi bate inima. Paturile celorlalți nu mai scârțâiau, de parcă toți ciuliseră urechile să audă ce facem. Le ghiceam respirația grea, abia abținută, venită de sub așternuturi. Drăcoaica, în patul căreia ajunsesem
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Își calcula în minte zilele până la ciclul menstrual și realiză că trebuia să se miște rapid. Urma să aibă loc un spectacol rock în sala de mese și era momentul potrivit pentru a-l ademeni pe domnul Petruș într-un culcuș ce avea să se transforme într-o capcană fără scăpare. Era convinsă că nu va putea să-i refuze oferta fiindcă nu era omul care să dea cu piciorul la vreo ocazie. Poate că încă o iubea pe Creața, dar
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
au o scuză atunci când se înșeală în privința unei persoane pe când noi ne lăsăm singuri orbiți. Apropos... știi ce am aflat? În seara asta Erjika visează că-l va prosti pe Petruș să se culce cu ea. Creața le-a pregătit culcușul, le-a pus o saltea pe țambalul din camera de depozit, a adus o pătură sub care să se ascundă după mormanul de lenjerii și saltele din capătul camerei și o să fie martoră la clipa în care Petruș îi va
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pe unde a putut să se așeze, a amuțit și peste pădurea de fagi s-a lăsat o liniște de mormânt. Soarele încet a coborât pe după copaci, apoi în tihna lui s-a vărsat către asfințit, când viețuitoarele pădurii către culcușul lor s-au întors numaidecât. Spiritul pădurii, puternic emoționat, cu inima distrusă și sufletul zdrobit s-a așezat în genunchi și a închinat către cer o rugă: -Desfă, Doamne, soarele în fărâme, din care să-mi fac zdrențe, cu care
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fi ușor. În baza înțelepciunii instinctive cu care suntem născute noi, cârtițele, așa oarbe cum suntem, săpăm galerii în pământ de zeci și sute de chilometri. Uneori ne învârtim într-un cerc cu multe galerii pentru a ne găsi un culcuș convenabil în care să ajungă aerul prin mușunoaiele care ies la suprafața pământului prin ogrăzile moldovenilor. Dar asta este un motiv, însă cauza este alta, cercetăm și spionăm omul ca să nu folosească otravă prin acele locuri unde ne-am găsit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în care să ajungă aerul prin mușunoaiele care ies la suprafața pământului prin ogrăzile moldovenilor. Dar asta este un motiv, însă cauza este alta, cercetăm și spionăm omul ca să nu folosească otravă prin acele locuri unde ne-am găsit noi culcușul sau prin împrejurime. -Bine, a zis Căiță după ce a ascultat foarte atent cârtița. Stup, dă fuga și spune tuturor, să fie pregătiți de drum. -Soarele se ridicase pe cer la o prăjină de locul în care a răsărit. Cerul era
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
printr-o astfel de noapte trecea acum și Anton, căci, deși se băgase demult în pat, cugetul lui se străduia în zadar să cumințească neastâmpărul nervos, care îl stăpânea, iar somnul nu reușea să se apropie, cu niciun chip, de culcușul său. „Ah, sunt mai atins de boală decât credeam eu...”, comentă nemulțumit în sinea lui, plin de enervare. Deodată, căscând larg ochii, rămase ca trăsnit în moalele capului. Chiar cu dragul său frate, cu mult-iubitul său amic, cu enigmaticul său
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
la vederea bolnavului, își luă repede privirea de la el, întocmai așa cum nu te poți uita la soare fără să nu te doară... În sfârșit, în capătul holului, găsi salonul indicat. Intră cu sfială în el, lăsă cu grijă pachetul lângă culcușul bătrânei mame, salută în liniște și ieși ușor, respectuos. Asta fu tot. Acum, eliberat parcă de o povară apăsătoare de pe suflet, ce o purtase, până exact adineauri, asupra lui, străbătu înapoi lungul coridor cu pas vioi, tineresc, zburând cu gândul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cei doi vreodată până atunci. Către dimineață, la ivirea zorilor, pe când soarele începea solemn să-și desfășoare întreaga sa grandoare, dându-și la iveală pe pământ razele în toată forța lor de luminare, Victor, deșteptat deja, dar amorțit încă în culcușul său, găsi prilej să mai analizeze în gând și în inimă tot ceea ce auzise în ajun, căci, se pare, odihna profundă, de care tocmai se bucurase, îi oferise atâta claritate în gânduri, dumirindu-l asupra vorbelor Mariei, precum oferă liniștea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe care plutești tu, cobori de pe zigomaticul fragil al bărcii tale de ocazie, unde ai întins vestuța ta de pluș kaki între două așchii de os, în așteptarea vânturilor tandre, pășești treptele către orbita colțuroasă unde poți să îți organizezi culcușul, pui desaga-fără-fund sub cap, te ghemuiești, în cele din urmă adormi. chiar și cel mai puternic prințișor, când călătorește singur, întâmpină greutăți, inclusiv sub formă de întinderi de apă. nouă în al patrulea loc: ajungi la intersecția celor două treimi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
liniștea. Ce concluzie va scoate Ioana mai târziu din vorbele acestea? Cu ce frenezie (reproș deghizat către mine) va face portretul femeii care acceptă sacrificiul pentru bărbatul iubit, dar îi este intolerabil să fie părăsită - și în cazul acesta, din culcușul cald unde ea se simțise atât de bine,cînd, prin somn, simțea corpul lui întins în lungul corpului ei, căldura pielii alăturate - și nu putea să fie fericită când el se ducea, pentru oricât de scurt timp, oricât de aproape
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
urma însă închide ochii și doarme după obicei. Într-o zi, ca să ne batem joc de el, l-am dus până unde ajungea apa și, prima dată când i s-au muiat picioarele, a luat-o la fugă înapoi la culcuș. Apoi l-am dus tot mai aproape de mare, în fiecare zi apa îl cuprindea mai mult. Ioana pretinde că acum poate să înoate, iar eu, din dragoste pentru el, sunt gata să o cred. Noroc că ne-a văzut Viky
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să-i dăm lapte cu de-a sila, la urmă ne dăm seama că facem o barbarie gratuită. Așa stă, până ce plecăm la Cavarna. Parcă moartea a intrat în casă și s-a oprit o clipă să se odihnească lângă culcușul mic, înainte de a porni la lucru. Sărman pisic, care poartă tot atâtea mistere cu el ca si grațioasa Viky. Cum îl vom găsi astă-seară? Ajunși la Cavarna, am aflat că Viky a avut 39 grade de dimineață chiar, ceea ce nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
draci. Cel puțin la unele ore: plecare la cursuri, sosire, la orele de cantină ș.a.m.d... De la un moment încolo, văzându-l atât de absorbit, colegii nici nu-i mai dădeau atenție. Ăsta era Ion Schipor... Iar în lipsa lui, culcușul unde el, ditamai găliganul, se ghemuia în vârful patului, în locul acela strâmt de la perete sugera, cumva, o chilie monahală chilia unui monah rebel, exhibiționist, plin de ciudățenii. Un ascet depravat. Alteori însă venea fără servieta aceea doldora. Naiba știe pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
întâmplat ceva. I-am ținut mâna, i-am îmbrățișat umărul. I-am mângâiat gâtul cu vârful degetelor să o ajut să adoarmă. Pot face lucruri pe care Shadow nu le poate face. M-am așezat lângă ea cu căldura unui culcuș de câine, sub un acoperiș pe care ploaia cădea cu zgomotul unor aplauze îndepărtate. Oh, Doamne, mi-am spus eu, viața mea ar putea să devină cu adevărat ceva serios. Pe femei poți pune stăpânire când plâng. Când plâng, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
facem ordine în jur și să despachetăm. Am împins vraful de pânze de lângă pat către fundul odăii, ne-am îngrămădit lucrurile pe măsuțele din preajmă. Ne mișcam amândouă stinghere, având un sentiment de recul. Parcă ne pregăteam să ne facem culcușul într-un tablou de-al Ioanei. Ca să încă pem acolo, trebuia să dăm la o parte unele culori, înlocuindu-le cu altele. Ceea ce ne-a stârnit nedumerirea, mai cu seamă a doua zi când ne-am trezit din somn, a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
poftim la masă, domnișoară! Uite că vine și tata! Și apoi, la culcare... Seara închisese demult porțile zilei. După ce luară masa, Ina o ajută pe mama ei să deretice prin bucătărie, rosti obișnuitul noapte bună! părinților și se retrase în culcușul ei intim. Prin fereastra deschisă larg spre grădină, Ina văzu o lună mare, ca un disc de aramă abia ieșit din laminor ce se uita indiscret în camera ei. Privi astrul nopții câteva minute în șir, fără a putea să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]