6,583 matches
-
primelor semne Într-o stare confuză de iritare și voluptate. Trebuia să urce de fiecare dată pe un podium vechi, prăfuit, Înconjurat din trei părți de scaune și bănci pe care se Înghesuiau elevi și părinți emoționați, importanți sau numai curioși, dar respirând cu toții cu stoicism același miros greu de crini albi. Privea nedumerit În jur cu ochii săi bulbucați de broscoi somnoros și se Întreba dacă nu cumva toată zăpăceala aceea nu s-ar fi putut evita recurgând la serviciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la Raion și luptase pentru colectivizare. Când socialismul a Învins definitiv atât la orașe cât și la sate, drept recompensă, a primit o decorație de care nu fusese niciodată prea mândru. Dar nici nu a refuzat-o. Trecătorii se opreau curioși În fața noilor filme: unul la „Muncitoresc”, celălalt la „Steaua Roșie”. Flavius-Tiberius ducea cutia cu pioneze de rezervă și afișele vechi. Pe cele mai frumoase le păstra pentru colecție. Cu celelalte tapeta pereții closetului și gardul curții de păsări. Domnul Moduna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sumei anunțată cu tuș roșu pe boneta imaculată a Martei. Mai auzi doar ceva ce semăna cu Jezus Mária Înainte de a se prăbuși pe trotuarul acoperit cu un rafinat studiu cromatic din frunze uscate de castan și arțar, sub privirile curioase ale unei mulțimi pestrițe, ea Însăși vegheată de la Înălțimea unui lampadar ruginit de un pitic din tablă colorată cu privirea zbanghie, având În loc de tradiționala barbă albă, un vălătuc din vată de zahăr străpuns de o limbă lubrică. Când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
măsuța de telefon și sublinie cuvintele „vinde tablourile”, „10% din afacere”, „Muzeu”, „Mica publicitate” „vânzare” și „Iolandei”. Sugestia unei licitații era evidentă. I se oferea ocazia neașteptată de a o atrage pe Iolanda Într-o aventură pe care firea ei curioasă nu o va putea respinge. Cu atât mai mult cu cât era vorba de a face un serviciu doamnei Ster pentru care Iolanda avea o afecțiune specială. Ar fi putut trece la treabă chiar de a doua zi, dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ai că nu se știe niciodată”, nu a călăuzit-o În viață. Dovadă faptul că lucra și acum În același atelier, donat de bătrânul Szántó, fost iubit al bunicii ei, Împreună cu sute de desene Înfățișând-o goală În cele mai curioase poziții. Toate desenele erau frumoase. Ea de fapt nu poza. Ea se arăta. Se revela. Și pictorul simțea acest lucru și se ruga lui Dumnezeu să-i lase Încă lumina ochilor În care Iolanda intra ca Într-un râu. Timidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din panouri de beton, calcifieri hilare Într-un plămân Încă sănătos. Șoferul Își luase prânzul și, mulțumit peste măsură, coborî din cabină. Îi mai rămânea doar să acționeze o manetă. Înainte de a proceda conform instrucțiunilor auzi un strigăt și semne curioase ale unei matahale blonde care până atunci privea calm Împrejur din balconul său situat la etajul doi al blocului cu fațadă roz, singurul de acest fel În zonă. Ce dracu o vrea și ăsta, se Întrebă el trăgând de manetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care cumpăraseră deja Glasul vor fi citit anunțul de bună seamă și urmau să ia o hotărâre. Amatorii de artă, cu sau fără bani, nonconformiștii, atâția cât număra orașul, poate câțiva studenți de ai săi, cei fără nici un program sau curioșii, vor fi desigur tentați să petreacă revelionul Într-un mod mai puțin obișnuit. Totul se va desfășura În sufragerie și În hol. Pentru nevoi se va folosi toaleta de la capătul terasei. Bine luminată, dădea o oarecare senzație de căldură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vulgară, nici dulceagă. Fusese o mărturisire simplă, fără efecte speciale și fără subtexte obositoare... Deși, la o adică... Câți morți am vegheat? Își privi musafirul ca să se asigure că răspunsul Își mai avea rost. Bărbatul Întreținea prin atitudine o așteptare curioasă. O Încuraja să vorbească. Și ea nu se mai lăsă așteptată. Doi. Pe tata și pe bunica. Tata a fost un bărbat Înalt, dar avea ambele picioare amputate. Accident de muncă. L-au Îngropat Într-un sicriu mare, deși ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
A doua explozie n-a mai venit, Însă, așa că lumea Își recapătă pulsul normal și respirația firească. Doar un ceferist de la revizie a rămas cu nasul În țărână chiar și după ce În jurul său se făcuse un cerc destul de mare de curioși: omul mângâia ca pe un sân de femeie roata dezumflată a unei Dacii roșii cu cinci viteze și frână servo, parcată regulamentar la câțiva pași de sediul miliției. Într-un târziu, apăru și șeful. Călca rar, apăsat, cu mâna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
e să asculți. Exact ca muzica simfonică. Tot asculți până Începi să vezi câmpuri cu flori, ape line sau Învolburate, cer senin, de preferință, și multe altele. Ce păcat că muzica nu te ajută să vezi și sentimente. Ar fi curios să știe ce formă ar avea sentimentele Zorelei față de el, deși era limpede că așa ceva nu se poate dezvălui. E ca un secret militar sau de stat. Se poate da publicității numai peste cincizeci sau o sută de ani. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în spatele scrinului. Nimic. Și nimic fi legat de Clio Aames. Șocul provocat de toate astea laolaltă, nivelul de luciditate și control pe care-l implicau, m-au izbit destul de tare. Eram speriat și jignit. Ceea ce începuse ca o căutare atentă, curioasă, ca o încercare de cunoaștere, o luase la un moment dat pe un drum greșit, scăpând de sub control și preschimbându-se în ceva agresiv și febril: o vânătoare violentă a materialului informativ despre primul meu eu. În scurt timp am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu hârtie într-o mână și o pungă plină de dictafoane în cealaltă, l-am urmat pe Fidorous prin coridoarele mărginite de cărți. — Cum rămâne cu Ian? — Motanul tău și-a găsit deja drumul pe-aici. E-un animal tare curios, nu crezi? — Ai spus că ai o ambarcațiune aici? Obosit și cu nervii întinși la maximum, treceam încet-încet de punctul în care mă mai surprindea ceva. — O să vezi. Nu mai e mult. După câteva minute, coridorul se sfârși cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Gavrilovici, personal, au adus liniștea acestor oameni. Nimeni și niciodaté nu se gîndi sé-i prindé pe cei care furé, iar inimile lor au suferit degeaba. Mișcarea această eră prevézuté de mult și toaté lumea o aștepta și de aceea era curios cé ea a seménat atîta nedumerire În rîndurile sétenilor. Nu era nimic de mirare În faptul cé Alexandr Timofeevici a fost dat afaré că sé fie puși În loc Vasilii Gavrilovici și cumnatul lui, Vasilii Ăduardovici. Dar neașteptat fu probabil felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
vin) de cu noaptea-n cap. Se îmbătau de două ori, de la biserică la crîșma lui Pîntec și de la crîșmă la biserică, pînă le fugea pămîntul de sub tălpi. Căruțașul beat. Biciclistul beat. Milițianul beat. Femei cărînd saci. Ciorchinele de chipuri (curioase, rele, disprețuitoare, cînd l-au arestat pe bunuțu) nu-i de uitat. Nu i-a oprit nici aerul mîhnit al bunei Leonora să-și arate satisfacția tîmpă: "I s-o-nfundat și popii, hă-tu-i!"; Tataia popa e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe sine? Nu el. Vecina de la etajul opt... Țiitorul: Vecina? Din ce pricină? În situația ta nu poți decât să fii compătimită. Dora: N-aș putea să-ți spun de ce. N-am discutat încă cu avocatul meu. E o babă curioasă și prepuelnică. Invidioasă pe tot ce mișcă în jurul ei. Ideea de triplu soț i s-a părut un afront; ea care a trăit singură toată viața. Se răzbună acum prin mine pe toate femeile măritate pe care le-a cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
el pe aceeași prispă la o țigară, la asfințit; așa își îngropa timpul, pregătindu-l pentru ziua următoare. Și poveștile străbunicului erau atât de patetice și de vii, încât nu contrariau pe nimeni, nici măcar pe nevestele lui, care asistau cumva curioase și neputincioase la mărturisirile nepermise, dar pline de însuflețire. Soțiile vor fi fost de mult înmormântate și uitate, dar amintirea țiitoarei lui de-o viață era încă deosebit de vie și de puternică. O vedea foarte rar pe aleasa inimii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
odinioară fumau pe rând străbunicul, bunicul și tatăl. Căci așa s-a hotărât el să trăiască aici dintr-odată, într-o casă de trei ori mai bătrână decât el, fără televizor, fără ziare, fără zgomotul și iureșul străzii. În mod curios, își amintea de vremurile în care se pregătea să meargă la liceu și cum, peste vară, apa curentă și electricitatea au năvălit ca niște uzurpatori în casă. Așa că a coborât din pod lămpile cu gaz ce pâlpâiau slab și anemic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din el. Ei își imaginează miracolul ca în povestea celor 1000 de Buddha mici ce coboară din cer, fiecare dintre ei adăpostit de o umbrelă. Sau ei confundă, pesemne, miracolul artei cu replica lui mai puțin sofisticată, cea reală. În curiosul film al lui De Sica, "Miracol la Milano", oamenii zboară haotic, în toate direcțiile, pe cozi de mătură, pe cerul albastru de deasupra orașului. Problema miracolului o putem defini ca un fenomen individual cu o funcție esențialmente colectivă, pentru că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o privire mai atentă, și-a dat seama că interiorul camerei ei era mai degrabă o proiecție a vremurilor de odinioară, de când era foarte tânără. Firește, Muntele vrăjit ocupa centrul raftului din mijloc, dar de oglindă atârnau, cu rânjetele lor curioase, păpușile indoneziene de hârtie, din "teatrul de umbre", ce fuseseră de mult mutate în camera de la subsol. În plus, dispăruse noptiera, adăugată mai târziu, ce era în ultima vreme înțesată cu medicamente. S-a îndreptat încet către ușa închisă. Mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
culori cel puțin stranii. Îndată ce adoarme, este gâdilat ușor sub bărbie cu pene de păun, pentru a-l angaja cât mai rapid în exercițiul său somnambulic atât de mult așteptat de toată lumea. Între timp, un grup de cinci-șase bolnavi sau curioși sunt introduși în grădină de un guru, menit să iasă ca din întâmplare, cu câte un singur bolnav o dată, în calea somnambulului ce colindă haotic potecile întortocheate ale grădinii. Chiar dacă se întâmplă să-și țină ochii deschiși, Jorge nu privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de după paravan, ca în teatrul de umbre Wayang. Doresc ca șirul recursiv al viselor mele să se oprească aici; când un vis se împlinește, el devine realitate... Aud plânsul copilului, calm și liniștit de-acum, în leagănul ploii ce bate curioasă la fereastră... Umbrela Tanti Eugenia. Părintele-confesional. D Tanti Eugenia era o veritabilă mireasă a lui Hristos. Taina spovedaniei corespundea cu desăvârșire spiritualității ei de duminică, atunci când apărea în fața părintelui invizibil din muntele confesionalului. Și reîncepea acel dialog expiator cu dumnezeirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-i mulțumi părintelui-confesional. În autobuzul ce-a lăsat-o în fața bisericii, același în care și-a abandonat cu atâta nesăbuință umbrela, a întâlnit un domn bătrân cu trăsături foarte frumoase și distinse. Stătea în fața ei pe scaun, cu fața lui curioasă și zâmbăreață, și o studia cu mare atenție. Purta pe braț o umbrelă mare cu bățul lung, în culori psihedelice. I-a întors și ea zâmbetul, gândindu-se că s-ar cuveni să încerce să lege o conversație cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
piuituri, se cățărau pe stâlpii de telegraf. Tramvaiele își modificau traseele, luând-o direct pe caldarâm, cu pantograful bălăngănind, trecătorii își schimbau brusc atitudinea. Din oameni pașnici pe care îi știa, se încăierau, cel mai vânjos făcea pârtie printre grupurile curioase și nepăsătoare pentru trecerea ei, ultimele deveneau, la rându-le, interesate de eveniment și, ca o undă de șoc, își transmiteau voința și adulmecând pe lași îi aduceau la realitate citând tare din clasicii fruntași ai suburbiilor Brăilei: Ia-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
soclurile fără statui vin imediat, ceasul Primăriei avea limbile înghețate la ora bombei de la Hiroshima, 815, în maternitate femeile nășteau cu picioarele lipite ca pe timpul lui Mengele, de după nori, capete negre de heruvimi, cu nasul mânjit cu polen, se ițeau curioase. Când trecea Ea. Fanții de mahala din pitoreasca galerie a lui Miron Radu Paraschivescu invadară străzile Brăilei. Își întorceau pe dos hainele stilizate, expunând privirilor jegul istoric duhnind a libertate anatomică în explozia opulențelor carnale de ambe sexe pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în compendiu, să ajungă la El, precum și proscrișii și înțelepții depărtați în nemurire. Mama râdea de Mioara care își găsise ocupație: croitoria. Și fiecare bărbat care îi lumina ziua și îi foșnea noaptea cu bancnote privea prin vizetă la animalul curios, moșmondind răbdător la o mașină de cusut, cu tipare de carton răspândite peste tot și cu o mulțime de cărți pe pereții acoperiți cu tapetul unor pagini solfegiate sau mâzgăliți cu crochiuri și studii ale unuia și aceluiași bărbat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]