1,698 matches
-
dugheană în Cizmărie”. Cumnații lui însă “întorc ca să-i ia dugheana” pentru faptul că tatăl lor - socrul lui Gheorghie - “au rămas dator cu 15 lei și ei nu au cu ce plăti”. Mitropolitul spune mai departe: “Noi așea le-am curmat: zestre și dugheana ce s-au dat... să fie dată... iar pentru datorie... (soacra) 5 lei și feciorii ei 5 lei iar Gherorghie (ginerele) 5 lei”. Ei? Cum ți s-a părut judecata mitropolitului? --Drept să-ți spun, vere, am
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
până în Ulița Mare „un viță prefector s-au apucat de tocmește dughenele cele vechi și zice că ce au făcut prefectorul el nu știe, ci va să stăpînească; de care mă rog mării tale ca dupe hotărîrea anaforelei să să curme această pricină. Robul mării tale, Locman gherahul”. Numai că cei de la „biserica ungurească, nu ședeau cu mâinile în sân, ci își adunau dovezi în favoarea lor. Chiar a doua zi după „jaloba gerahului”, deci la 10 iunie 1777, niște mahalagii sunt
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
foc. Luna își ascunde fața de femeie perfidă îndărătul unui nor cernit ca o jale. -Aș bea apă cristalină de izvor, din care s-au adăpat ielele însetate. Aș bea apă curată din pumnii lumii. O avalanșă de gânduri îmi curmă dorințele, învăluindu-mă până în străfundul sufletului străin, ca o catedrală părăsită.Universul se metamorfozează într-un uriaș hermafrodit, îndemnându-mă să beau apa vie din căușul palmelor sale în care s-a născut imensul ocean îmblânzit. Mă strecor ușor, ostoindu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să îl împing de picioare. Sunt sigură că o să mă descurc. Bătrâna suspină sfârșită ca o lumânare uitată în sfeșnic de o veșnicie și eu îi promit că o să-l scot. Chiar mă rog să iasă mai repede, să pot curma durerea asta de ființă încercată... Timpul își numără secundele într-o liniște de biserică. Bătrâna își leagănă trupul împuținat de vreme și nevoi și eu tac... tac... așteptând să se arate moartea. Stau toată ziua alături de bătrână, așezate pe treapta
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
le-a pus dinainte de atâtea ori?” Răspunsul a venit doar sub forma unei presupuneri: „Cineva îi aduce toate astea”... Despre gătitul mâncării cât ai bate din palme, am presupus altădată că ar fi un ucenic vrăjitor... Gândurile mi-au fost curmate, însă, de apariția călugărului. Dacă ți-ai pus burta la cale, atunci nu-i alta de făcut decât să pornim spre locul nostru știut... Ca niciodată, suprafața apei iazului părea o întindere de cristal. Nici o adiere a vântului, nici o mișcare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cu cei ce vor prin foc. De-ar fi din nou să îmi pierd viața, Din tot ce știu eu despre ură Ca să distrugi nu-i greu și gheața Tot bună e, peste măsură, Și-ar fi de-ajuns să curme viața. Mihai Eminescu Venice Above glorious Venice lies a heavy pall No songs are heard, no lighted ballrooms are în sight; Down marble staircases, through old gates at night, În comes the moonlight and whitens every wall. Okeanos în canals
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
uniformă și nici el nu poate. E împotriva regulilor companiei. Sigur știe asta. — Vrei să spui... acasă la tine? Mă întorc spre el. Am vorbit în șoaptă. Da... dacă îți convine și ție, dacă ăă... vrei... — Mi-ar plăcea, zâmbesc, curmându-i suferința. Poate sunt nebună, mă gândesc. Adică, de ce mă duc la Mike, când ar trebui să mă consolez cu o cutie de bomboane de ciocolată la mine în cameră, cântând All by myself? —Grozav, răspunde el vesel. De parcă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
are o grosime de trei picioare și e săpat la treizeci de picioare în pământ. Trăiește în întuneric total și i se dau două castroane de terci subțire pe zi. I se dau, de asemenea, instrumente cu care să-și curme viața. Vreme de cincisprezece ani, Dan se luptă să vadă lumina. Nu puteam nici măcar să merg pe jos câteva străzi, după ce am ieșit de la închisoare, zice Dan după ce este eliberat în 1977, la căderea Doamnei Mao. Cea de-a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de cadrul bicicletei (cu șa cu arcuri - dar tot pentru flăcău, nu și pentru fată)? Cu atât mai puțin, cu cât bocceaua aceea nu conținea altceva decât o perniță brodată, specială de pus pe spinarea cadrului bicicletic - ca să n-o curme pe mireasă... și Încă: mama fetei „fugite”, nu numai că auzise ce se fluierase, șușotise, chicotise, dar și văzuse, de la fereastra casei, ce anume se petrece pe lumea asta, În casa și-n ograda ei (ca orice proaspătă soacră) - așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fericită, așa cum o ținea în brațe pe Milly. Cu toate că fantoma lui Caitlin o bântuia în atât de multe feluri, Susan tot se simțea copleșită de tristețe de fiecare dată când se gândea la cum o viață atât de vibrantă fusese curmată atât de rapid și de prematur. Și, cu toate că-i luase locul lui Caitlin și îi iubea pe Nick și pe Milly din tot sufletul, Susan ar fi renunțat la tot, dacă asta i-ar fi redat viața prietenei ei dragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
însă, nu mi-a rămas decât s-o distribui în rolul de prezentatoare a show-ului Folclorul contraatacă, rol pe care, altfel, l-ar fi preluat de prin 2006 Pepe-Inimă-Albastră, cu consecințele de rigoare. Seria de coșmaruri showbizz a fost curmată de vestea dispariției subite, în timpul unei certe cu femeia venită să spele vasele, a lui tanti Clemanza. Mătușă-mea Cucu mi-a țipat în telefon că dacă proasta de servitoare nu l-ar fi stropit, din greșeală, pe Chilot, pechinezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aceea habar n-avea ce este destinul. Ar fi fost prea frumos ca să se bucure de viață așa ca până acum. Nu a fost să fie așa pentru că o mare tragedie se abate asupra familiei ei,când viața Paulinei este curmată de o nenorocită comoție cerebrală. Se plânsese ea în ultimul timp de amețeli și de dureri de cap trecătoare, dar nici ea și nici cei din jur n-au dat importanță acestor simtome, nebănuid pericolul lor. Când Paulina n-a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a fost considerată moartă, deși trăiește. Ce s-a întâmlat? Toți o ascultau atenți pe Teofana, care de fapt își depăna povestea ei. — Această fată mi-a povestit cât de fericită a trăit în familia ei, fericire care s-a curmat odată cu moartea mamei. Tatăl s-a recăsătorit cu o altă femeie. La început totul a fost bine până când noua lui soție l-a convins pe om că îi iubește fiica la fel ca o mamă adevărată. După un timp dragostea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
casa ei că și ea ne iubește la fel de mult ca pe părinții buni. Atât de mult s-a bucurat Eusebiu fără să se gândească că peste câteva săptămâni nu va mai fi în viață, când un stop cardiac i-a curmat zilele aducând o mare durere în sufletul Teofanei și al Zinei. Neputând s-o lase pe Zina singură, Teofana cu Cezar s-au mutat la ea. Până atunci stătuseră la părinții lui Cezar. Toți trei au căzut de acord să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pardon, ce naiba vi s-a mai întâmplat?! Duduia Rodica dă se se scoale speriată, dar recade neputincioasă pe sofa. Ușurel, Șefu', ușurel, ți-ai vărsat cafeluța pe pantaloni și nici măcar n-ai gustat bunătatea, cât era caldă, încearcă Vieme să curme zbaterea oarbă a Avocatului, căutând să-i șteargă, în același timp, acestuia, lichidul și zațul fierbinți, din zona prohabului, direct cu mâneca hainei-pardesiu. Reîntors în matcă, Fratele se înfrânează pierit din zbierat și se uită cu o expresie hăituită la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
voastre. Sunt expresii care vă aparțin și care vă definesc. Feluri de-a vorbi. Simple denominațiuni, fără o legătură necesară și directă, cu realitatea. Au mai fost și vor fi distrugeri. Au fost și vor mai fi începuturi. Existența se curmă și se reia mereu, prin firea ei, din mila Celui Prea Înalt, facă-se voia Lui! Amin! șoptește Iepurele. Asta vrea să însemne, eufemistic, că mâine noapte vom da de bucluc? Poate că da. Ori, poate că nu, i-o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
face o pauză. Lunguță-lunguță. (Ca un predicator mesianic cosmopolit! Contratimp dramatic. Tronc! Îi plac efectele scenice, i se declanșează Avocatului un declic, în minte). Acesta este Antichristul! Antichristul cel adevărat, cel din Biblie, Antichristul Bogoslovului și al Profeților! Impostorul! Tăcere...! curmă Îngerul orice tentativă de întrerupere temător-curioasă, pentru explicații, atât din partea Poetului, cât și a Fratelui. Să nu vă îndoiți! Să nu vă speriați! Nici unul dintre voi! Sunteți cu mine! Dacă va fi hrănit, până la cântători, cu carne omenească sau cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
țanțoșul... Poftim înlăuntru! ― D-apoi că pe mine să mă și omori, don' plutonier, căci mâna dumitale mi-e viața, dar dacă n-am furat, cum să zic c-am furat, don' plutonier? Cu o lovitură scurtă în falcă îi curmă vorba și, trăgîndu-l de umăr în odaie, închise ușa. Și iar începură plescăiturile și răbufnirile, gâfâielile și vaietele... Ancheta ținu vreo două ceasuri. Între timp sosiră și cei cincisprezece din Vaideei, escortați de doi jandarmi, tocmai bine, căci amăranii erau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cât am umblat azi... ― Atunci noapte bună! făcu Miron cu o umbră de recunoștință în glas. Cum ieși Herdelea, Grigore începu să protesteze că iar a jignit pe prietenul lui, fără să ție seamă că... Cu un gest, bătrânul îi curmă vorbele: ― Lasă asta, că n-are nici o importanță!... Mai grav este că tu începi să-mi sapi autoritatea în fața lumii și că oprești pe oameni să execute poruncile mele. Asta da, e foarte grav! Și asta nu se poate, dragul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
văzîndu-l atât de încrezător. În sfârșit, când îl auzi spunând că grecul a umblat și pe la București să stăruie pentru Babaroaga, socoti momentul potrivit și îngăimă: ― A umblat și pare-mi-se că n-a umblat în zadar! Luca își curmă brusc însuflețirea. Se apropie și Busuioc de la tejghea să asculte. ― De ce tăcuși, bre, și ne-ai lăsat să ne tocmim și să ne sfădim, dacă grecul are hârtia în portofel? se bosumflă chiar Pravilă, după ce Chirilă le povesti ce-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui în viitor e numai semne de întrebare?... Își găsi îndată scuze: că el a rezistat, că Tanța însăși a venit, că nu orice iubire, cât de mare, trebuie să ajungă la ofițerul stării civile, că și alte cazuri... Își curmă însă gândurile de scuză, scârbit de ele, și-și zise cu dojană: " Ești un ticălos, Titule! Să-ți fie rușine!" 4 Grigore Iuga nu mai putea sta la țară. Singurătatea îl îngrozea tot atât ca și stăruințele tatălui său să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
făcuse... Vorbele cârciumarului căzură peste oameni ca o undă rece pe o fâlfâire de aburi. Se făcu o clipă de tăcere uimită, parcă mulțimea s-ar fi dezmeticit dintr-o aiureală. Trifon, aproape rușinat, deschise gura să recunoască: ― Apoi... Îi curmă brusc șovăirea glasul lui Petre Petre, înveninat de imputare aspră: ― Dar dumneata de ce sudui copilul, nea Cristache?... Pentru că I-au bătut boierii? Și deodată fierberea izbucni din nou, ca flăcările dintr-un jăratic scormonit la timp. Trifon, care n-apucase
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
supărări și de necazuri, măi nea Cristache! Că de când mi-a murit baba, uite-așa mă zbat, că noră-mea nu mă rabdă, și mă huiduiește, și nu mă-ngrijește... ― Lasă că-ți știu eu povestea, Spiridoane taică! i-o curmă Cârciumarul. ― Cum să n-o știi tălică, vezi bine c-o știi, bolborosi bătrânul jignit, întorcînd privirea spre ușa deschisă pe care tocmai intra un copil al lui Filip Ilioasa, încălțat și curat. ― M-a trimis tata-mare să-mi dai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Între țărani știrea provocă o mișcare. Primarul, care se apropiase să afle ce-a spus ștafeta, se crezu obligat să explice că nici nu se putea să nu treacă prefectul pe la boierul bătrân cu care e vechi prieten. Lămurirea nu curmă agitația, ci mai mult o spori: ce-o fi punând la cale prefectul cu boierul Miron? Peste un sfert de oră trăsura greoaie și voluminoasă a prefecturii oprea în mijlocul țăranilor. Lângă prefectul Boerescu ședea în fund Miron Iuga, iar pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tânăr, voinic, osos, cu căciula neagră, înfundată țanțoș într-o parte, cu ochii negri, încruntați, cu laibărul negru peste cămașa lungă, cu niște bocanci grei în picioare. Trântind ușa, Petre Petre se proțăpi înaintea Nadinei: ― Cucoană, de ce...? Glasul i se curmă brusc ca și când o mână furioasă i s-ar fi înfipt în beregată. Nadina, în primul moment de spaimă, a început gestul de a se scula în picioare. Genunchii însă n-au rezistat, încît la mijlocul mișcării a căzut înapoi pe marginea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]