1,338 matches
-
și el a recunoscut că nu văzuse nimic, probabil că doamna purta sutien de plumb. Asta precis că era o minciună, pentru că plumbul e greu și otrăvitor, întrebaserăm noi la chimie, pe când doamna cântărea puțin, iar frumusețea ei n-avea cusur. Bluza albă și-o încheia până sus de tot. Uneori, când o priveam, începeau să-mi ardă obrajii. Unii ziceau despre doamna că are o slăbiciune, că adică îi dă inima ghes când îl vede pe tata. O slăbiciune aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
decât pe marele logofăt Constantin Brâncoveanu. Ceru să i se aprindă candela din fața icoanei Mântuitorului și să i se stingă toate lumânările. Rămas singur își potrivi pernele și se întinse în pat. Candela fixată de tavan cu trei lanțuri fără cusur lucrate din argint era ca o dantelă din același metal ciocănit. În interiorul ei untdelemnul, într-un pahar transparent, lăsa să se filtreze raze aurii care aruncau, pe pereții văruiți în alb fără nici un fel de decorații, umbrele lucrăturii candelei. Urmărea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se citește piesa, se discută viziunea regizorală etc. Ei bine, de două ori În viață, am simțit nevoia să procedez altfel : să-ncep să creez viitoarea reprezentație...de la dans! Prima oară, cu mulți ani În urmă, În cazul Crăiesii fără cusur după trei texte scurte ale lui G. Călinescu. Atunci am Început să gîndesc spectacolul alegînd muzică. Apoi, montînd dansurile. CÎnd coloana sonoră și coregrafia erau gata, am Început lecturile. La fel, recent, avînd În de pus În scenă piesa lui
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
-n carnaval Alecsandri, Deșteptarea primăverii Wedekind, Elogiul nebuniei și Cele două privighetori D.Solomon, Duelul -M.Badjiev, S-a sfîrșit cum a-nceput - S.O’Casey, Leonce și Lena Buchner, Rinocerii Ionesco, Vreau să număr stelele Ion Sava, Crăiasa fără cusur G.Călinescu ș.a.m.d. Am folosit mult masca, animația recuzitei și marioneta supradimensionată. De altfel, un bun cunoscător al teatrului universal, știe că sunt piese (și nu puține!), În realizarea cărora nu poți evita asemenea mijloace. Am avut, În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
În păpușă uria șă, În deșert sau lac. În final ea dispare cu tot cu per sonaje”. Am văzut spectacolul : Într-adevăr, elementul scenografic funcționa impecabil. Ca fapt divers, și Într-o montare a mea din 1982 - reluată În 1995 (Crăiasa fără cusur) , se folosea cortina-născătoare. De la o vreme, am șansa de-a citi teze de doctorat și onoarea de-a Întocmi referate asupra lor. Fiecare teză aduce ceva nou ; fiecare e necesară, În felul ei. Și dacă ne gîndim că 80% din
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
lui Caragiale (nu neapărat în ordinea de mai jos) cu înțeles evident asupra a ceea ce ei tocmai efectuează și în tonalitatea adecvată. De pildă, cînd Rică o mușcă pasionat, Efimița se va supăra în glumă și va spune: "Ăsta e cusurul tău, ești violent!". Sau va insista: "Viceversa! Viceversa!" Jos, Leonida va simți cele ce se petrec prin somn și va crede la început că e vorba de o călătorie cu trenul la vagonul de dormit. Apoi va visa o revoluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
prin somn: Mița acuma trebuie să fie dincolo de Filiași". Dialog paralel (jos Efimița și Rică iar sus Leonida) conform celor de mai jos. Pot fi adăugate, inversate, eliminate replici. SUS EFIMIȚA ȘI RICĂ: Du-te, Puiule, du-te! Asta e cusurul tău, te superi... Pe onoarea mea, nu mă supăr! Aș! Ce eșt'copil! Monșerul meu. Să nu-mi mai faci ce mi-ai făcut, că mor. Parol? Zău, mă omori! Nu ți-e milă ție de mine? A scăpat sărmanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
îmi sângerează limba...! — Ești cel mai nefericit om pe care l-am cunoscut vreodată. Ești ca un bebeluș. Nu! Nici chiar așa! Însă ea nu se arătă dispusă să asculte nici o explicație și se apucă să-mi predice pe tema cusururilor pe care mi le observase în ziua aceea. — Ce nemulțumit ești de viața ta! Cum e cu putință? Omului nu-i e de nici un folos să fie așa de nemulțumit de viața lui. S-ar zice că-ți face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
personalul și nu-i departe vremea când vom băga câte un singur supraveghetor pe etaj și chiar pe două etaje. Deocamdată, să fim mulțumiți că ne putem cârpi. Nu ne putem permite totuși să avem preferințe... Da’-n definitiv, ce cusur are madam Trifu? E pricepută, harnică, sufletistă, nimeni nu s-a plâns până acum... Știe prea bine jupânu’ care-i problema lui madam Trifu, dar nimeni din școală și nici Rafael n-ar îndrăzni să i se plângă. Povestea femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
încep să-și încheie nasturii vestoanelor, dar misteriosul personaj își continuă drumul, fără să dea nici cea mai mică atenție tânărului locotenent subțire, cu păr blond auriu, care apare grăbit în calea noului sosit. În timp ce își rectifică instinctiv ținuta, fără cusur de altfel, locotenentul gândește în sinea lui că trebuie să dea dreptate telefonului alarmant primit din partea santinelei ce străjuia în ghereta de la intrare. "Exact individul de care nu aveam nevoie. Ce dracu vrea și ăsta?" Deși abia îi ajunge cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rog, ce știi tu despre Ioan Botezătorul și taina botezului, că am avut nu de mult, pe un formu creștin, o discuție în contradictori cu un adept al cultului baptist și mi-a cam închis gura cu argumentele lui fără cusur!... De la celălalt capăt al net-ului, Arm începu să-l lămurească: Sfântul Ioan, al cărui nume însemna, în ebraică, „mila lui Dumnezeu” ( I-auzi! se miră Bart în sinea sa, fata asta chiar este doldora de știință ebraică), cel din
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nu vrea să le debusoleze. Că Mădălina are și acum coșmaruri că mama o duce „acolo”. Crăița, care o iubea cu adevărat pe Mădălina, o cicălise într-o zi spunându-i grasa, grasa, iar Mădălina concluzionase cu o logică fără cusur: dacă sunt grasă, sunt urâtă și dacă sunt urâtă, au să mă ducă iar acolo. Și noapte de noapte se trezea plângând... Sunt copii care mor în leagăne pentru că nu sunt mângâiați, este un adevăr constatat de lumea medicală. Și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
privirile oamenilor. În asemenea situații trebuie să știi să te descurci. Am recitat secvența standard de scuze și am subliniat grija pe care restaurantul o are pentru curățenie. Chiar eu, am precizat, mă voi ocupa ca totul să fie fără cusur a doua zi. Puteți veni mâine la prima oră să evaluați cu ochii dumneavoastră afirmațiile mele. Nu cred că asta intra în scuze, dar nu văd de ce n-aș fi spus-o. Tehnica mea funcționează mereu și o perfecționez în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
tot așa prin ascultarea unuia singur, Iisus Hristos, cei mulți vor fi făcuți drepți... ” Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți! Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți! ”Rugați-vă fără murmure și fără îndoieli ca să fiți fără cusur și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără vină în mijlocul unei generații strâmbe și pervertite, în care străluciți ca niște luminători în lume, ținând sus Cuvântul vieții’ ” A scăpa de stricăciunea care este prin pofta cărnii și pofta ochilor și trufia
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mai tare de pistrui. Avea pistrui pe tot corpul, pe toată pielea ei roșcată, dar mai ales pe umeri, pe spate și sub ochi, în jurul nasului. Uneori vorbea puțin behăit și avea tendința să-și înfunde capul între umeri, dar cusururile astea erau compensate de frumusețea părului auriu-purpuriu care-i venea până la brâu, de privirea verde a ochilor ei înțelept-jucăuși. Ea desena complicatele șotroane în formă de melc, cu pătrățele faste și căsuțe periculoase, pe care, dând cu ciobul și bolborosind
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prietenie față de el, voi începe să-l urăsc. Blond, fără sprâncene, cu o chelie prematură, Stein, cel mai bun elev din clasă, era fiul unui evreu, un blănar bogat. Profesorii îl ascultau foarte rar, convinși fiind de cunoștințele lui fără cusur. Când vreun profesor pronunța „Sșșștein“, cu ochii în catalog, toată clasa amuțea. Ridicându-se din bancă atât de zgomotos de parcă îl priponise cineva de ea, Stein ieșea dintre bănci cu pas rapid, gata-gata să se răstoarne pe picioroangele lui. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
iunie, la Șosea, așa o femeie rea ca mătușa dumitale, să nu te superi, n-am văzut. - Nu e mătușa mea. Nici n-aș putea spune ce grad derudenie este între mine și ea. Aproape nimic. - Este baba absolută, fără cusur în rău, pot să jur. Bărbatul ei înnebunea și fără infecție. Acum e fericit, fiind înconjurat de ingeri. Și ăsta nu e un caz particular. Așa se va întîmpla în chip necesar, subliniez, ne-ce-sar, cu oricine se însoară. Căsătoria monogamică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
socoteli, din care urmează că cheltuiesc cam o mie de lei pe lună și construiesc o casă cu cărămizile din curte. - Dragă Felix, sunt sincer rușinată de chestiunea asta. Te-am prevenit că papa e un om ciudat, cu unele cusururi. Și eu am suferit multe și sunt, din cauza asta, cum mă vezi, plină de capricii, dar pe papa îl iubeam. Mă iubea în felul lui, cum te iubea și pe tine. Papa a furat averea mamei și ciupește din a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
În maniera sa plină de franchețe, Stănică o reprezintă pe Aglae astfel: "Asta n-are nimic sfânt. Bărbat, frate, toți-s fleac pentru ea. Ambițioasă și veninoasă". Weissmann o definește deosebit de bine într-o singură propoziție: "Este babă absolută, fără cusur în rău". Călinescu realizează concomitent tipuri și individualități. Aproape toate personajele ilustrează tipologii, cu două excepții: Pascalopol și Otilia. Pe Leonida Pascalopol îl unicizează strania dragoste pentru Otilia, despre care spune: "...n-am prea stat ca să disting, ce e patern
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
inevitabil și inalterabil - care are nevoie de o aparență, de un șef sau un conducător, dar care există fără acest conducător de paie, pentru ca tu, subalternul, cel care execuți din umbră perfecțiunea idealului misionar, să poți fi unealta ideală, fără cusur și viață personală. Așa cred că a fost Felix Edmundovici Dzerjinski... Între 1984 al lui Orwell și Demonii lui Dostoievski există o fascinantă legătură pe latura premonitorie a celor două cărți. Este probabil cazul să intuim în aceste două opere
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
m-am referit doar la asta ! M-am referit la o viață de om încă tânăr, la sport, pentru că acolo toți joacă tenis, înoată în piscină, urcă pe munte, da, da, de ce nu ! De ce nu, și-aici ai găsit un cusur ? Dă-mi voie să te contrazic, madam Delcă ! Adică de ce crezi dumneata că e mai bine să te îmbraci ca o cioară în negru, să umbli numai pe la parastase și să păzești nepoții, fără ca nimeni măcar să ți mulțumească ? De ce preferi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sau numai defectuoasă înțelegere a vieții l-a făcut să gîndească așa încă din primii ani de studenție. Tînăr chipeș, cu gesturi molcome, de moldovean timid (atunci încă nu-l citise pe E. Lovinescu, să afle că "moldovenii au un cusur: timiditatea; și o calitate: talentul") -, avea ochi mari, ce deveneau subit melancolici, cum la fel de repede se aprindeau la vederea unei femei frumoase. Poate și pentru că era absolvent meritoriu, e drept al unui mare liceu din Iași, pe atunci doar liceu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Mihalache! întinde redactorul mîna spre el, cînd se întîlnesc pe-aproape de ora două. Uite partea întîi, cu tăieturile propuse de mine. Altele?! se încruntă Mihai, șoptindu-și vorbele. Dar timiditatea care i se relevă tot mai mult ca un cumplit cusur îl oprește să protesteze; partea întîi e ce-a mai rămas după tăieturile propuse în septembrie. Acum vrea altele! La hotel, cele peste două sute de pagini din partea întîi sînt cercetate cu de-amănuntul. A fost aseptizat totul; i-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
un tînăr, o admira... Te bănuia chiar că abia începuseși intri în contact cu... nu, nu cu o femeie, ci cu misterul feminin. "Și totuși, mi-a spus mămica adesea, cineva trebuie să-l fi instruit, că prea erau fără cusur discuțiile cu el... prea știa să se poarte, pentru un băiat atît de tînăr, stat doar prin internatele austere ale școlilor..." Se simțea mîndră și nu voia să te dezamăgească. Apoi... Am înțeles de la ea că-i deveniseși drag și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Puteam veni apoi zilnic să-i mai adăugăm câte ceva. Sau poate mașinile de curse cu telecomandă ? Această superbă Carrera, de exemplu ? Sau sutele și sutele de modele de Lego, cu posibilitatea pe care ți-o dădeau, "glănțuite" și finisate fără cusur, de a avea în față, prin simpla asamblare a unor piese care se revărsau dintr-o punguță de plastic, când o benzinărie modernă, când un tanc, când un helicopter, când un cavaler medieval cu platoșă albastră, mănuși roșii și lance
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]