1,681 matches
-
când mată, când lucioasă. De sub poalele largi, ale căror falduri erau strânse de un ilic de catifea tot neagră, bordat cu saten de culoarea aurului vechi, răzbăteau volane de dantelă albă, atât de încrețite încât îndepărtau fustele de trup. De sub dantele abia se ghiceau papucii din damasc galben cu ciucuri și nasturi negri. Pe cap un tulpan brodat pe margini cu mărgele colorate prin străveziul său lăsa să se ghicească frumusețea părului strâns în coc. Nu mai era Lavinia care se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sus sugând prin somn, pe laviță la perete, lângă pruncul ei, doica lui Ștefan; apoi trecură prin perdeaua grea de lână - de fapt o scoarță țesută la gherghef -, în cealaltă încăpere în care la lumina candelei, bucălate și gătite în dantele, dormeau fetele, minunea lumii, mândria Brâncoveanului: Stanca și Ilinca într-un pat mare și Maria pe lavița de sub fereastră. Se furișară înapoi după ce închinară copiii și, închizând ușa, Constantin îi șopti Maricăi: — Abia acum înțelesei ce-mi veni cu povestea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să i se aprindă candela din fața icoanei Mântuitorului și să i se stingă toate lumânările. Rămas singur își potrivi pernele și se întinse în pat. Candela fixată de tavan cu trei lanțuri fără cusur lucrate din argint era ca o dantelă din același metal ciocănit. În interiorul ei untdelemnul, într-un pahar transparent, lăsa să se filtreze raze aurii care aruncau, pe pereții văruiți în alb fără nici un fel de decorații, umbrele lucrăturii candelei. Urmărea arabescurile de flori, frunze și cârcei de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
averea din foaia Bălașei și ce i-a mai rămas pe deasupra de la taica socru rămâne Măriuței. Aci glasul lui Ștefan înce puse să tremure și lacrimi se rostogoliră spre barba neagră. Își șterse urmele de pe obraji cu o batistă cu dantele de Flandra, se ridică și cu un gest curtenitor își conduse oaspeții spre masa așezată paralel cu peretele nordic al încăperii. Înainte de a-i invita să se așeze în jilțuri, arătă spre icoana Mântuitorului și-i ceru marelui stolnic să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi deveneau tot mai strălucitori până ce o lacrimă se anină de pleoapele-i încrețite de trecerea anilor. Atunci neica Mihai își lăsă capul în jos și căutându-se în mâneca largă a caftanului tivit cu blană scoase o batistă cu dantele subțiri franțuzești și și suflă zgomotos nasul, prilej pentru a-și șterge ochii. Nu aflase de scrisoare până acum, dar știa că ceea ce conține era adevărat. Din jilțul voievodal din fața lui, Brâncoveanul cu zâmbetul trist parcă-i spunea: „Ce făcuși
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
n-avea decât ferestre. Toate deschise, în soarele verii care albise tencuiala. Lumina venea, însă, parcă, circular, prin toate încăperile care înconjurau holul. Văzu, în oglindă, tava cu cești de cafea adusă de o fată în șorț negru și cu dantelă albă la guler. Cercurile negre ale cafelelor deveniră, și ele, dintr-odată, de aur, galbeni aliniați pe un prosop alb. Lumina, înțelese abia atunci, lumina, mai mult decât vastitatea și eleganța locuinței, mai mult decât furtuna care clocotea în acești
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
smulse privirea din fața lui și o ridică mai sus, înainte. Sufletul întreg i se ghemui într-o așteptare chinuitoare. Dar când sosiră la cotitura a doua, îi fulgeră deodată prin creieri numele lui Klapka, de care se lega, ca o dantelă în jurul unui nasture, pădurea spânzuraților... Și numaidecât așteptarea se schimbă într-o groază cu mii de ghimpi, care-i înțepau inima din ce în ce mai dureros. Cotitura rămase în urmă. Șoseaua cobora într-o groapă largă, cu fundul de livezi și ogoare. În mijlocul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
jerbă de trandafiri: "o, Lionardo..."), va cânta după un paravan și va închina dulci sonete doamnelor influente. Nu, Poetul nu vrea să fie o slugă cu tain la bucătărie. în cetatea tiranică, stăpânită de un autocrat (și camuflată now-a-days sub dantela de cuvinte a cetății ideale), artistul cade mai prejos de slugă, ajungând măscărici și complice al stăpânului. Așa că, până la urmă, Poetul alege drumul care duce spre singura cetate care îl va primi cu dragoste și onoruri: cetatea democratică. 70 Firește
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
colaborare și o concertare între școli, antreprenori din diverse setoare ale teritoriului rural. Elevii au fost sensibilizați să descopere locul, produsele locale, diferite ocupații și activități, costume și obiceiuri (au fost astfel redescoperite frumoasele costume tradiționale de ceremonie, manșetele de dantelă, pintenii la cai etc.), au fost imaginate toate utilizările posibile a unor astfel de produse, sevicii, activități în colaborare cu antreprenori locali și operatori locali din turism. • Constituirea unor oferte colective. Pe parcursul a patru ani s-a constituit "Way of
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
cu schapkas cu margini roșii și cu lănci împodobite cu fanioane în culori vii, artileriștii în tunici cafenii și cuirasierii cu cizme înalte și coafuri cu creastă toți ovaționînd împreună în timp ce ofițerii cu pălăriile lor în trei colțuri, împodobite cu dantelă din fir de aur și pene verde-deschis, treceau călare prin fața lor"§§§§§§§§§§§§§§§. În 1914, la începutul Primului Război Mondial, numai francezii și belgienii mai purtau uniforme în combinația albastru-roșu pe cîmpul de luptă. După 1916, uniformele devin monocrome și terne: diferite nuanțe de
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
favorit al Victoriei! Conform dorinței ei exprese, a fost înveșmîntată într-o rochie de mătase albă; era prima oară, după 40 de ani, cînd regina nu mai apărea în haine de doliu (cu excepția acoperămîntului de cap din tul alb de dantelă). Motivul era simbolic: regina nu cobora în moarte, ci se întîlnea cu Albert într-o lume plină de lumină. În plus, albul "imaculat" era simbolul purității, așa cum îi spusese odată poetul Tennyson. Astfel înveșmîntată, semănînd cu Mrs. Havisham din romanul
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
a fost plecată În concediu. Nu auzise de incendiu. A avut un șoc, săraca de ea. O Întrebă unde locuiește. — Neuenburger Strasse, răspunse ea trăgându-și nasul. Mi-e bine acum, mulțumesc, tinere. Scoase din buzunarul hainei o batistuță din dantelă care părea la fel de nelalocul ei În mâinile-i mari, de țărancă, precum ar fi părut o husă pentru scaun În mâinile lui Max Schmelling, boxerul, și deloc potrivită pentru sarcina care o aștepta: femeia Își suflă nasul ca o nucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
povestit de faza cu Goering. Nu era nevoie să știe mai mult decât trebuia. Era mai sigur pentru ea astfel. În dimineața aia era Îmbrăcată cu o rochie din bumbac, verde-Închis, cu guler Înalt pe gât și manșete apretate din dantelă albă. Pentru un scurt răstimp, m-am hrănit cu Închipuirea că Îi ridic rochia În sus și mă familiarizez cu linia curbă a feselor și cu adâncimea sexului ei. Fata asta, amanta lui Pfarr. O să Încercăm să dăm de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dintre ei țopăia și dansa rotind între degete, pe deasupra capului, câte o cârpă parfumată. "Salut, salut, Victoraș, de lăbuță nu te lași?" strigau, trecîndu-mi pe la nas lucrurile acelea impregnate de mosc, care nu erau altceva decât niște chiloți negri de dantelă, un sutien, o fustiță mini, niște ciorapi de damă, un furou și alte asemenea chestii. Am rezistat câteva momente, înjurîndu-i în gând, dar când s-au apucat să-mi mângâie obrazul cu chiloții ăia obsceni am sărit în sus și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
sudoarea nu mi-ar țâșni din pori ca dintr-un ac de seringă! Fiindcă acum, când scriu, îl văd, o văd, îi simt halena de fiară pe față, îi văd, îi simt țâțele de vată sub bluza fantastă, plină de dantele, cu nasturi sferici ca perlele, văd și-mi amintesc - dar am curajul să privesc totul în față? - himera, himera mea! Fusta mini, șocantă, rafinată și vulgară, pantofii cu toc înalt scâlciați de laba lată a picioarelor. 139 Poziția de model
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
lent, ca în transă, cu gâtul ud de transpirație, cu botul porcin roșu ca o petală de mac, cu buclele înfiorate de briză. își ridica în sus, pe pulpele groase, în ciorapi sidefii, fustița, până când deasupra jartelelor apăreau chiloții de dantelă, cu oribilul sex străvăzîndu-se, negricios ca un păianjen-maimuță, prin ochiurile fine. Apăru un tip care, înclinîndu-se, îl invită la dans. Lulu își puse capul pe pieptul lui, îi încolăci gâtul cu mâinile, clipind din genele năclăite de rimei, și se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
minute împietriți în aerul 145 oliv. îl priveam, o priveam drept în ochi, urmărind cum pupilele i se dilată și i se contractă încet. Brusc, mi-a apucat mâna și, ridicîndu-și fusta mini, mi-a lipit-o de chiloții de dantelă, prin care i-am simțit o clipă sexul tare și umed. Și-a lipit apoi gura îngrozitoare de-a mea. Atunci am luat-o la fugă, cu părul zbârlit și cu o teroare de un anumit fel, necunoscut până atunci
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o raritate și bunica mea spunea de multe ori râzând, dulceața mea de trandafiri te-a măritat! Ana foindu-se lângă mine, eu, încântat de această lume demult apusă, încerc să-mi imaginez după-amiezi de toamnă cu dulcețuri rafinate și dantele scoase la plimbare, îi povestesc bătrânei doamne despre caietele de arta zugrăviei a pictorilor de biserici și fac o filosofie galantă a paralelei dintre cele două tipuri de moștenire transmise cu atâta grijă din generație în generație, având grijă totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o raritate și bunica mea spunea de multe ori râzând, dulceața mea de trandafiri te-a măritat! Ana foindu-se lângă mine, eu, încântat de această lume demult apusă, încerc să-mi imaginez după-amiezi de toamnă cu dulcețuri rafinate și dantele scoase la plimbare, îi povestesc bătrânei doamne despre caietele de arta zugrăviei a pictorilor de biserici și fac o filosofie galantă a paralelei dintre cele două tipuri de moștenire transmise cu atâta grijă din generație în generație, având grija totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
amiază se lasă brusc în florile de prun, printre crengi în ușoara adiere a vântului câte-o rază vine spre mine răsfrântă prin cearceaful ud, mireasmă de flori și detergent în aer, întinde un cearceaf acum, strălucitor de alb, cu dantelă pe la margini, poate are și monogramă, degetele ei ude punând în grabă clama de lemn, cântecul oprit pentru câteva clipe cât se-aude o altă rufă scuturată în aer, apoi reîncepe cu aceeași plăcere, bade pălărie nouă, șiadiradirara, tu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și eu mă roșesc tot, în vis firește, Arzi! Nu! șoptesc încă tulburat de apropierea femeii care mi-ar putea fi mamă, să nu-ți aduc o batistă udă pe frunte? Nu! mi-e bine, spun eu cu privirea în dantela cămășii ei de noapte, Sigur? și străduindu-mă să zâmbesc încerc s-o conving că, Bine! Atunci, hai dormi! îmi ia caietul lui Theo de pe piept, nu visez, și-l pune cu grijă pe-o măsuță, se îndepărtează tot cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
el o pereche de blugi care să nu fie ruptă. Femeia s-a așezat pe canapeaua proaspăt aspirată și și-a trecut mâna prin părul pe care îl uscase în mod special. S-a aranjat puțin, simțind cum bumbacul și dantela lenjeriei sale intime îi amintește de existența ei. —Ți-e foame? întrebă Jack, întinzându-i un pahar cu vin. — Mor, minți ea. Pe o masă mică, Jack aranjase bețigașe și sos de soia și ghimbir și alte nebunii din seria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
până la trei... Unu, doi, trei... și! Am pășit în același timp dincolo de ușa ireală a etajului... Jumătatea de medalie Imediat ce am ieșit prin ușa ireală, m-am trezit iar față în față cu Libertatea. Era învăluită de o perdea din dantelă fină, încât se zărea doar strălucirea coroanei de raze. Încăperea n-avea pereți, doar o fereastră spre un ocean infinit. Se auzeau valurile și pescărușii, undeva... și foșnetul paginilor cărții pe care o păstra Libertatea. Am știut eu că o să
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
vrăjitori. Unii pășeau, alții dansau, veneau pe roți, atât de încet încât păreau că se află sub apă, unii pe catalige, pășind mai grațios decât cei mai mulți oameni care se plimbă pe bulevard, alții în care sau cărucioare decorate cu pene, dantelă și luminițe sclipitoare. Toți se mișcau în perfectă armonie cu sunetul tobei. Bang... Bang... Fețe mascate, fețe pictate cu alb sau negru sau argintiu sau auriu, fețe pudrate cu sclipici. Mâini ce jonglau cu mingi, mâini ce purtau globuri sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
scris) și i-a trecut, da’ a fost la limită câtva timp. Sigur, m-am rugat tare de tot pentru ea și Domnul a ajutat-o. Dap! Stacey, mi-am luat azi niște lenjerie nouă- chiloței și cămășuță asortate. Din dantelă roșie și Josh zice că-i cam sexy și mă simt așaaaaaaaa bine. Chiloțeii-s încă strâmți, deci tre’ să mai slăbesc, da’ pot să-i iau pe mine și-s cu TREI MĂRIMI mai mici ca ăia pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]