1,726 matches
-
de mirese pentru a petrece împreună o bună parte din nopțile lungi de toamnă-iarnă. Tinerele își luau de lucru fie să împletească, fie să coasă flori și ajur pe pânză de borangic pentru ii, fie să croșeteze sau să facă dantele, fie să toarcă lână, fuior de cânepă sau in. Lucrul devenea mai spornic și mai plăcut pe fondul cântecelor îngânate în grup sau solo, al ghicitorilor, snoavelor sau povestirilor spuse cu meșteșug și har de băieți. Reprizele de dans, susținute
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Arlechinul și delfinul, Chișinău, 2001; Lampa și oglinda, Chișinău, 2001; Strictul necesar, Chișinău, 2002; Ceasornicul din măr, Deva, 2002; Balul racului, Chișinău, 2003; Cu ce seamănă norii?, Chișinău, 2003; Cetatea nu e gata de război, Iași, 2003; O umbrelă cu dantelă, Deva, 2003; Pe lângă ștreang, steag și înger, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Constantin Ciopraga, Poeți basarabeni. Leo Butnaru-Arcadie Suceveanu, DL, 1994, 1; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 228; Maria Soltan, Leo Butnaru. Bibliografie, Chișinău, 1998; Petru Scutelnicu, „Îngerul și croitoreasa”, ATN, 1999
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285967_a_287296]
-
de unt, de miere, toți aplecați, cu capul întins înainte, plin de atenția stupidă a oamenilor de la țară, aiuriți, depășiți de legi și de evenimente, nepricepând bine ce se întâmplă. Funcționarul din mijloc, osos la față și disprețuitor, cu o dantelă scrobită ce-i făcea gâtul să stea și mai țeapăn accentuându-i aerul de scârbă, părea un conțopist ce-și cunoaște bine socotelile și îndatoririle. El purta pe capul țuguiat o pălărie neagră în trei colțuri, fiind șeful celorlalți doi
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
de unt, de miere, toți aplecați, cu capul întins înainte, plin de atenția stupidă a oamenilor de la țară, aiuriți, depășiți de legi și de evenimente, nepricepând bine ce se întâmplă. Funcționarul din mijloc, osos la față și disprețuitor, cu o dantelă scrobită ce-i făcea gâtul să stea și mai țeapăn accentuându-i aerul de scârbă, părea un conțopist ce-și cunoaște bine socotelile și îndatoririle. El purta pe capul țuguiat o pălărie neagră în trei colțuri, fiind șeful celorlalți doi
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
în marginea lanului de grâu, tremurul șoptit al frunzelor de plop, cântecul limpede al izvorului, un surâs șăgalnic, un gest sau o privire pline de delicatețe. În muzică, grația emană, de exemplu, din creația lui Vivaldi, Mozart sau Debussy, adevărate dantele sonore, care sugerează suplețea aproape lipsită de materialitate. În pictură emoționează , prin grația lor, pânzele lui Botticelli, portretele lui Rafael sau Grigorescu. În literatură, temele și motivele care se pretează mai mult grațiosului sunt natura- în aspectele ei miniaturale-, iubirea
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
de steluțe ce cad necontenit spre pământ. Ninge leneș, cu fulgi mari și pufoși. Crăiasa Zăpezii, cu bagheta ei magică, a fermecat toată natura și-a gătit-o în haine de mireasă, în așteptarea celei mai iubite sărbători. Privesc printre dantelele de gheață ale ferestrei. Mă bucur. Prin omăt, de la o casă la alta, e o mișcare permanentă. Au pornit copiii să colinde , să vestească sosirea Crăciunului. Copii și fulgi de nea se- nvăluie deopotrivă. Colindătorii seamănă cu niște oameni de
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
zigzagau printre puținii trecători, împroșcându i cu veselia lor nestăvilită...” Prozatorul e un maestru al „bluzării”, reținând un posibil concert culinar sau chiar un dans al... ridurilor: „când zâmbea, ridurile subțiri cât firul de ață din jurul ochilor prindeau viață. O dantelă de superioară calitate, regală, precum dantela belgiană, de Bruges. Câțiva pistrui i se zbenguiau pe tenul alb și curat al feței...” în prima parte a romanului, scriitorul oferă o primă fază de școlire a copilului-adolescentin Timi, în ipostaza de „bebeluș
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cu veselia lor nestăvilită...” Prozatorul e un maestru al „bluzării”, reținând un posibil concert culinar sau chiar un dans al... ridurilor: „când zâmbea, ridurile subțiri cât firul de ață din jurul ochilor prindeau viață. O dantelă de superioară calitate, regală, precum dantela belgiană, de Bruges. Câțiva pistrui i se zbenguiau pe tenul alb și curat al feței...” în prima parte a romanului, scriitorul oferă o primă fază de școlire a copilului-adolescentin Timi, în ipostaza de „bebeluș cuminte și dodoloț”. Precum un „ursuleț
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
demers reformator, construiește, de fapt se reconstruiește pe sine. Zidurile groase ale catedralei din Alba-Iulia dau senzația de bastion de cetate, simbolizând puterea, dorința de extindere a democrației: impunere și apărare a credinței catolice. Vitraliile - frumoase reprezentări artistice multicolore, adevărate dantele în sticlă, executate cu măiestrie de artizan și cu muncă de benedictin - dau impresia de creneluri, alteori au chiar forma clasică a crenelurilor, de parcă ar fi săpate în zidul de apărare al unei cetăți. În toată măreția aceasta se observă
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
noi la fel de mult. — Deci... toate chestiile astea... Danny arată în jur spre dezordinea din apartament. Sunt mai mult ale tale, sau mai mult ale lui? — Îhm... Mă uit în jur, spre toate lumânările mele de aromoterapie, pernuțele mele vintage de dantelă, spre teancurile de reviste. Preț de o clipă, îmi vine în minte imaginea apartamentului minimalist, imaculat pe care Luke l-a avut în Londra. — Păi... zic în cele din urmă. Un pic din amândouă... Ceea ce e destul de adevărat. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ajutând-o. Nu spune nimic, zice, făcând eforturi să-și camufleze încântarea. Doar... Mâinile îi tremură în clipa în care desface fermoarul husei de plastic. Doar... uită-te! — E rochia ta de mireasă! zic uluită, în clipa în care scoate dantela albă. Nu știam că o mai ai! — Firește că o mai am! Dă la o parte straturile de hârtie care o protejează. Are treizeci de ani și e ca nouă! Becky, scumpa mea, e doar un gând... — Ce anume? zic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Și... puțin mai mititică. — Ce vorbești? Avem aceeași înălțime! zice mami, nedumerită. Haide, Becky, încearc-o! Cinci minute mai târziu mă privesc în oglinda din dormitorul lui mami. Arăt exact ca un cârnat învolănat. Partea de sus e strâmtă, numai din dantelă, cu guler și mâneci plisate. E strâmtă până la șolduri, unde sunt alte pliseuri, din care se deschide într-o trenă înfoiată. În viața mea n-am pus pe mine ceva care să-mi stea atât de rău. — Vai, Becky! Ridic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
distrat în viața mea mai bine ca acum, probând rochii de mireasă. Cynthia mă conduce într-o cabină de probă imensă, cu tapet cu heruvimi pictați cu alb și auriu și cu oglindă uriașă și îmi dă un body de dantelă și pantofi cu toc înalt, de satin, ca să îmi fac o impresie exactă când probez - apoi asistenta ei aduce rochiile, câte cinci. Încerc rochii mulate de șifon de mătase, cu spatele gol, rochii de balerină cu corsaje strâmte și mii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fac o impresie exactă când probez - apoi asistenta ei aduce rochiile, câte cinci. Încerc rochii mulate de șifon de mătase, cu spatele gol, rochii de balerină cu corsaje strâmte și mii de straturi de tul, rochii din satin duchesse și dantelă, rochii severe cu trene impresionante, rochii simple, rochii strălucitoare... — Când ai s-o vezi pe cea care îți e destinată, ai să știi, îmi spune întruna Cynthia, în timp ce asistenta se chinuie să atârne înapoi umerașele pe stativ. Tu doar... continuă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cea care îți e destinată, ai să știi, îmi spune întruna Cynthia, în timp ce asistenta se chinuie să atârne înapoi umerașele pe stativ. Tu doar... continuă căutarea. — Așa am să fac! spun fericită, trăgând pe mine o rochie fără bretele, cu dantelă și paiete și o fustă înfoiată. Ies din cabină și mă plimb ca la paradă în fața lui Suze. — E fenomenală! zice ea. E chiar mai cool decât aia cu breteluțe. — Nu-i așa? Dar parcă îmi place mult și aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o fustă înfoiată. Ies din cabină și mă plimb ca la paradă în fața lui Suze. — E fenomenală! zice ea. E chiar mai cool decât aia cu breteluțe. — Nu-i așa? Dar parcă îmi place mult și aia cu mânecile de dantelă... Mă uit la propria mea imagine, autocritic. Câte am încercat până acum? Păi, cu asta se fac... treizeci și cinci, spune Cynthia, uitându-se pe listă. — Și câte am notat ca posibilități? — Treizeci și două. — Pe bune? Fac ochii mari, mirată. Care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
focalizator. Romanul îl solicită ca substitut metaforic, uneori într-o manieră emfatică. Ultima expresie a identificării domiciliului cu personajele rezidă într-o concentrare care nu lasă loc nici unei intercalări: "Numai doamna Vera odăi cu pelargonii la fereastră și brizbiz cu dantelă cu igliță model greu doamna Vera, soacra băcanului casă corp coloniale-delicatese-băuturi, peste drum de casa Rim doamna Vera, necunoscînd genealogia vecinilor, judeca după aparențe înșelătoare." Eticheta onomastică se completează aici, ironic, cu elemente de proprietate... imobiliară, care se construiesc ca
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
soției doctorului Walter, Lenora. Femeia care, după opinia comprehensivului doctor Pejan, "și-a greșit domiciliul", descinzînd prin căsătorie în "palatul Walter", întrezărește ceva din fosta demnitate în decorațiunile "frivole" aduse la scenă de tînăra amică Hilda Gert: "Numerose panglici, tuluri, dantele, prin îndemînarea Hildei fusese scoase din sertarele Lenorei și transformate în păpuși, abajururi și alte frivolități. În odaia astfel pestrițată de cîrpe și culori, Lenora regăsea ceva din existența ei trecută și din personalitatea nimicită." La o primă impresie, semnificația
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
privirea spre altarul aurit, „un adevărat soare care are la centru o foarte frumoasă cruce ce-și sprijină baza pe sfintele uși (...). La intersecția celor două brațe ale crucii se află un gol de formă circulară, mărginit de o bogată dantelă sculptată, unde este ridicată, printr-un ingenios sistem de scripeți, Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, pe timpul oficierii serviciului religios. În afara acestui timp, icoana este coborâtă în fața sfintelor uși pentru a fi venerată și sărutată de pelerini” (Cobzaru, 2010
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
vrea să fiu", țipă una, poate elevă, la alta. Am părăsit aglomerația sordidă, de mahala, nepotrivită cu locurile gospodărite cu migală, de cuminții bucovineni. Aș fi vrut să urc sus, la zăpada curată, proaspătă, a coastelor obcinilor, să contemplu perfecțiunea dantelei albe cu care s-au împodobit brazii viguroși, solemni, dar mi-a obosit cheful. * Seara, clopotele, cu tonalități argintii. Toaca... Noapte cuminte, cu aer rece, bun. * Dimineața, o fată de optsprezece ani, de o frumusețe unică; grație și candoare, ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a mai pierdut și el, împărțit între membrii familiei care au luat, cum s-a întâmplat, unii niște fotografii, alții niște scrisori, au dispărut și cele câteva cărți din ladă, câte un guler de blană scumpă, mâncat de molii, niște dantelă... Singura mea moștenire de pe urma acestei trecătoare și triste istorii a rămas convingerea că, virtual, sau, uneori, real, fiecare dispunem de un tezaur: câteva fotografii, câteva imagini, amintiri care se înscriu în ființa noastră; pentru că, vorba nu mai țin minte cărui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
aceste stranii ființe!), la noi nu-i nici picior de "lord" sau "sir", la noi lumea bună s-a orânduit pe ranguri de "baron". A rămas deci, ca unică, implacabilă soluție, dispariția lentă, discretă, ascunsă de ochii lumii... "arsenic și dantelă veche"... praf și pulbere, chestii din astea... Liber la ucis păsările! M-am lăsat iarăși ispitit să trag o raită pe malurile lacului Dorobanț, cel de dincolo de Ciric. Cu mașina fac doar câteva minute. Astăzi larga întindere de apă are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Nu strică nici asta. Să continui. Ne vedeam zi de zi, dimineața la școală, iar după masa la mine-acasă, unde citeam împreună Proust. Îmi amintesc că purtam o rochie de casă elegantă, din catifea bleumarin, cu un guler rotund din dantelă albă, și-mi imaginam că aș fi una dintre doamnele de Guermantes. Seara, după ce ne despărțeam, ne scriam unul celuilalt scrisorele de dragoste pe care ni le înmânam personal a doua zi. El îmi compunea și versuri în limba franceză
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ce prea mocirlise omul în păcat, m-a luat la întrebări. N-a lipsit mult să mă facă friptură în suc propriu... Ce este Apusul veacului nostru? Pe lângă Divina Comedie, pe lângă ideile ce scormonesc adevărul despre om și natură, pe lângă dantelele în piatră ale catedralelor ce sfidează norii, pe lângă minunile făurite de dalta și penelul artiștilor, Apusul înseamnă și o mână de oase arse. Leonardo da Vinci versus Savonarola. Când ducele Veneției m-a trimis cu un mesaj la Ștefan Vodă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și și-ar fi petrecut cu mult mai multă plăcere timpul la grajduri sau În sala de arme decât cu tapițeriile Rishawei. Bătrâna doamnă fusese la Început Îngrozită: copila se arăta total indiferentă față de brocaturile somptuoase și de bonetele de dantelă care, ascunzând părul doamnelor, după moda severă a timpului, le scotea și mai mult În evidență puritatea chipului și finețea trăsăturilor. După socoteala ei, orice făptură de parte femeiască trecută de zece ani trebuia să se Îngrijească de Înfățișarea ei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]