6,546 matches
-
ce lume trăiesc, nu mai privesc la televizor, sunt ramoliți și nu merită nici măcar salariile pe care le au, darmite mai mari - degeaba își anunță greva la televiziuni, și o și fac!... - Apropo, ne zice Haralampy, ce mai reprezintă un dascăl pe lângă învățămintele televizate sau pe lângă Internet ? Plictiseală! Să stai ore întregi și să asculți explicații spuse, parcă, în limba cuneiformă, e pierdere de vreme... Vorba unei parlamentarițe, sinceră și simpatică, spusă la Realitatea Tv în ziua de 31 octombrie, ora
Războiul celor două roze portocalii... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11151_a_12476]
-
problematizarea, brainstormingul, brainwritingul, învățarea prin descoperire, modelarea, exercițiul, activitatea pe grupe dar și procedee complementare, precum portofoliul său proiectul. Trecerea de la predarea cunoștințelor la predarea bazată pe competențe a fost în măsură să trezească reacții adverse din partea anumitor profesori, "teamă dascălilor de istorie că aspectul formativ poate duce la diluarea conținutului disciplinei lor în raport cu știința istorică sau cu ceea ce cred ei că ar trebui să știe elevii din istorie"27. Această teamă a unor profesori este în măsură să suscite semne
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
acestui Dialog, ele sunt incriminate a fi rezultatul constrângerilor din perioada imperială și pierderii libertăților din vremea republicii. Analitic - și aici e interesul nostru - sunt luate în considerație, pe rând: lipsa libertății politice, pasivitatea tineretului, neglijența părinților, incompetența sau indiferența dascălilor, absența emulației din lipsă de modele, uitarea bunelor moravuri (s.n.). Tot atâtea locuri comune. Chiar dacă putem vorbi astăzi de o nouă retorică, dată fiind mobilitatea ei, cerută de schimbarea idealurilor fiecărei epoci, inclusiv a noastră, cauzele degenerescenței par să fie
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
când, spre gazdele noastre "oficiale", profesoarele Monica Gorovei, ea însăși sensibilă plasticiană, cu numeroase expoziții, și Anca Nicolae, colegă de facultate (la zece ani distanță!), avizată cunoscătoare a scrisului nostru. Ascultau intervențiile învățăceilor lor cu acea blândă lumină a surprizei dascălilor de a vedea că școlarii lor nu numai că sunt inteligenți, dar și mustesc, în zvăpăiata lor libertate, de viață reavănă, curată.
Literatură, tinerețe, creație by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10673_a_11998]
-
de a lua contact cu marii lingviști din străinătate, ca L. Hjelmslev, I. Iordan, R. Jakobson, J. Kurylowicz, A. Martinet, Al. Rosetti, E. Petrovici, V. Pisani, Sever Pop, L. Spitzer ș.a. Totuși, ocolind cortina de fier a cenzurii de partid, dascălii noștri de la Universitatea leningrădiană ne-au unit cu ideile și metodele creatoare ale lingvisticii și filologiei occidentale. - Vă mulțumesc pentru răspunsurile Dvs.! Interviu realizat de
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
trecut nici trei luni de când individul mă acuza că sunt un dușman al democrației. Tocmai el, care persiflează, punându-le în ghilimele, concepte precum ,parlamentarismul liber" și ,pluralismul democratic". Mă întreb dacă studenții sunt familiarizați cu totalitatea activității științifice a dascălului lor. Or fi cunoscând și această latură a ,cercetărilor" sale? L-or fi aplaudând pentru vomitivele publicate în ,Era socialistă"? Mă îndoiesc, pentru că CV-ul său nu menționează decât articole publicate după 1993. Cu alte cuvinte, până la patruzeci de ani
"Limitele democrației occidentale și ideologia apologetică" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10733_a_12058]
-
să aibă o „sintaxa funcțională”. Primul termen poartă asupra efectului necesar, al doilea, asupra unei cauze formale. Determinarea lor ține de contextul cultural, fenomenologic și structuralist, si de exigenta creatorului, nutrita din atâtea „lecții” și „poetici” întâlnite și predate că dascăl. Dintre acestea, referindu-ne doar la spațiul romînesc, se luminează, la un capăt, cea barbiana, iar la celălalt, cea soresciană - după cum accentul se mută de pe cuvânt pe existența. (Despre amândoi poeți, Marian Barbu a scris câte o carte: Simbolistică poeziei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
fi rar / Dacă ne gândim bine, / Că rocile selenare. // Ce vom face noi, / Noi adunătorii de soare?! Noi vom vinde lumină / Altor galaxii / Vom fi savanții de duzină”, p. 123). Faptul acestor însușiri de „lecții” se datoreaza atât experienței de dascăl și cărturar, cât și solicitării spiritului sau de a face vădit sensul construcției poematice drept reflexie a celui din subterană existenței. Realitatea de zi cu zi îl obturează, ea se mulțumește cu precaritatea formelor și cu evanescenta proprie. Rar ajunge
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Vine cineva și îi desparte coroană de trunchi. Ce se petrece cu seva ajunsă în tăietura despărțitoare? Fructele nu o știu, se ofilesc și cad, insă copacul plânge cu ea spre cer prin ochiul neașteptatei răni. Ce se întâmplă cu Dascălul care și-a făcut din viața și conștiința seva învățăceilor și brusc este pensionat? Profesorul Marian Barbu o știe. Nu mai poate să comunice ideea și să-și reazeme privirea de tâmpla tinerilor. Și mai dureros, nici de a celor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
accentuez este atmosfera școlii tradiționale, de la prima la ultima zi de curs. Nucleul sistemului se baza pe autoritatea profesorului, pe charisma acestuia, pe eminenta situație socială a sa. Mai ales, pe absoluta lui suveranitate în spațiul școlii. Firește, nu toți dascălii satisfăceau criteriul sacerdoțiului, dar breasla era curată, relativ asigurată materialicește, profesorul era respectat, decizia sa nu era luată în discuție, eterna plângere a elevului persecutat nu avea trecere. A fi fost elevul unei școli de prestigiu, precum Liceul Enăchiță Văcărescu
Școala și lumea ei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10751_a_12076]
-
neterminat (dacă nu cumva neînceput). Ar fi, pesemne, o carte de sfîrșit, de-adevărat apocalipsa după Ian, scrisă în pasa proastă a orelor de școală și-a celor - sic!- de data asta trei R: rutina, rugina, ramoleala. E, așadar, un dascăl de nevoie - și ce profesor de română nu cunoaște ,stilul", absolutist, zice Eliza Farina, șefa lui de catedră, o damă platinată, distinsă în felul ei, cu funcții multe înainte, cu regrete de boierime în agonie după. Deschis, pare-se, cu
Întîmplări de școală veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10902_a_12227]
-
ani), iar opera lui destul de restrânsă. O piesă de teatru reprezentată în timpul vieții (Oameni feluriți, 1930, pe scena Naționalului bucureștean, fără succes), o alta rămasă în manuscris (datând din 1934), cinci romane (debut în 1929 cu Romanul lui Mirel; Parada dascălilor, 1932, plus cele trei menționate la început, considerate cele mai bune, alcătuind un fel de trilogie erotică), un volum de nuvele (Halucinații, 1938, postum), studii critice întinse despre Proust și Hortensia Papadat-Bengescu, autorii săi preferați, pe care ar fi vrut
Ceasornicarul sufletului feminin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10905_a_12230]
-
bătută de perspective - bunăoară, basmele-basme, ale copiilor de azi, isprăvile lui Harry Potter, pe care le încearcă și ei, sînt, într-o lume periculoasă (,magică") în multe feluri, cu vrăjitoare și trafic de minori, mai adevărate decît basnele ,pedagogice" ale dascălilor adormiți întru veghe deșartă - care face din romanul Florinei Ilis rescrierea, cu material de-acum, a unor vechi novele de moravuri în schimbare, cartea joacă două atuuri mari. Întîi, are o foarte bună gramatică. N-ai să găsești decît, pe
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
frumos sculptată în lemn, executată de același erou, mai înainte, și dăruită muzeului de către mama sa. Mă gândesc ce-ar fi putut ajunge toți acești eroi, dacă ar fi trăit. Cu siguranță, unii militari de carieră; dar poate și artiști, dascăli, agronomi - ori, devotați de-o eternitate, țărani ai țării. Merg înapoi, la Monumentul lângă care mi-am început această scriere. Pe soclul cinstirii - florile roșii ale recunoștinței. Pomii din jur au flori de aceeași culoare. Cerneala cu care scriu prinde
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
membru al “Societății literare”, a fost unul dintre promotorii artei și literaturii românești de la începutul veacului al XIX lea, alături de Eliade și Ion Câmpineanu. El a încercat să așeze școala românească pe alte precepte decât cele impuse de biserică, unde dascălii ZIUA LIMBII ROMÂNE 31 august greci îi învățau pe copii psaltirea. Influențat de curentele postrevoluționare din Franța, unde fusese de câteva ori, el înființează pe moșia sa din satul Golești Muscel (lângă Pitești) o școală gratuită pentru oricine voia să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Reflectând cu ajutorul maturității adunate, cât de cât, în cele patru decenii de atunci, îmi dau seama că acele reproșuri dulci-amărui, erau de fapt încurajări subtile, împachetate și etichetate ca perdafuri, dar de fapt pline de dragoste și speranță, din partea unui dascăl dedicat, pe care nu lam apreciat cum se cuvenea la acea vârstă. Spre sfârșitul liceului am început să-mi iau talentul literar TAINA SCRISULUI - UN TESTAMENT LITERAR (după unii...) mai în serios și întrevedeam studii superioare și o carieră în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
părintele Dumitru Ichim se născuse în comuna Dărmănești, jud. Bacău, tocmai acolo unde odinioară tatăl meu, Preotul Constantin Sârbu fusese preot, iar Dumitru Ichim (pe atunci aproape absolvent al Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț cânta la strană împreună cu tatăl lui, dascăl și el la aceeași biserică). Anul trecut, într-o seară, i-am trimis părintelui Dumitru Ichim poezia Globalizare tradusă de mine în engleză și în franceză. Răspunsul lui a venit prompt: Să mă văd tradus în limba engleză e ceva
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de vedere, micile chichițe de comportament sau de limbaj. Această revelație nu are cum să nu te înfioare. Chiar și după ce ai citit impresionanta evocare Profesorul meu Nae Ionescu, ascultîndu-l din nou pe Mihai Șora cum își rememorează analitic personalitatea dascălului său, ai sentimentul că înțelegi ceva din farmecul greu de definit al omului care a sedus cele mai strălucite minți din perioada interbelică: ,Lecțiile sale erau întotdeauna provocatoare, te făceau să gîndești tu însuți problema o dată cu el, să simți că
Bucuria de a trăi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11046_a_12371]
-
frumoasă poveste, care le dă oamenilor puterea să reziste, dar nu cred că avem unde să ne mai ducem, și-atunci problema eșecului trebuie lămurită aici. Am avut, în viață, multe rătăciri. Poate nu cît alții, dar am avut. Și ,dascăli" (impropriu spus dascăli, că eram de-o seamă) mi-au fost prietenii mei, Radu Petrescu, Costache Olăreanu... Ei au funcționat ca un fel de busolă. Mi-au arătat nordul. Și de la ei, care erau oameni citiți (noi n-am fost
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
le dă oamenilor puterea să reziste, dar nu cred că avem unde să ne mai ducem, și-atunci problema eșecului trebuie lămurită aici. Am avut, în viață, multe rătăciri. Poate nu cît alții, dar am avut. Și ,dascăli" (impropriu spus dascăli, că eram de-o seamă) mi-au fost prietenii mei, Radu Petrescu, Costache Olăreanu... Ei au funcționat ca un fel de busolă. Mi-au arătat nordul. Și de la ei, care erau oameni citiți (noi n-am fost neapărat culți, livrești
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
Ion Buzași Elie Dăianu este un "dascăl al Blajului", adică un cărturar care prin slujirea catedrei, altarului, prin scrieri și cuvântări s-a osârdit pentru ridicarea neamului românesc. Biografia lui este asemănătoare cu a altora care i-au precedat sau i-au urmat la Școlile Blajului. Născut
Un biograf al lui Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/10141_a_11466]
-
Slavici și Coșbuc. Articolele lui îl fac indezirabil față de oficialitățile austro-ungare și trebuie să părăsească Sibiul, stabilindu-se la Cluj, ca protopop greco-catolic al orașului și întemeind aici propria revistă "Răvașul". Din anul 1948, îndură, ca și alți preoți și dascăli greco-catolici, drama Bisericii Române Unite și se stinge, în uitare, în 1956. Înaintea lui Al. Lupeanu-Melin, Dr. Elie Dăianu a încercat sub forma unor cărticele, evocarea marilor personalități ale Blajului. Pe unele le-a cunoscut personal. A scris despre Șincai
Un biograf al lui Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/10141_a_11466]
-
de azi care pun cu superbie accentul pe "autonomia culturală" a discursului lor) se dorește a se situa pe o nervură istorică, a continua ceea ce au săvîrșit predecesorii. Și n-avem deloc impresia că și-ar diminua originalitatea vorbind despre "dascălii" dintre cele două războaie, care, "prin opera, nivelul și libertatea lor spirituală", au "legat" Transilvania de restul României, iar România de "Europa valorilor, de Europa democrației și a libertății de creație". Această "punte" către continent e, în opinia sa, cea
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
nivelul și libertatea lor spirituală", au "legat" Transilvania de restul României, iar România de "Europa valorilor, de Europa democrației și a libertății de creație". Această "punte" către continent e, în opinia sa, cea mai de seamă realizare a generației de "dascăli" în cauză, în frunte cu Lucian Blaga și Liviu Rusu. Nu fără sacrificii, cele ale ultimului, mai puțin cunoscute, fiind evocate într-o scrisoare trimisă fiicelor sale: "Eu sînt martorul în viață a ceea ce a pătimit el în anii aceia
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
său, realizează cinci invitații noi și cincisprezece traduceri ale fabulelor sale. E un mare mister acest mitíc care e și prost, și șmecher, dar care se dovedește a fi foarte deștept și teribil de cosmopolit". Dacă se simte solidar cu "dascălii" ardeleni în preajma cărora și-a configurat personalitatea, de la care a deprins să nu scrie "decît la temperatura spiritului", la comanda venită "de Sus", ca și din cele mai adînci resurse ale "omeniei" (fiind atent numai la "dacă te-ar citi
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]