1,380 matches
-
formează prin interacția atomilor țintă cu radiația cosmică, în atmosferă (C-14, Be-10) ori in situ în minerale sau în apropierea suprafeței terestre (Be-10, Al-26, Ne-21). Acumularea radionuclizilor cosmogenici în minerale la /sau în apropierea scoarței terestre oferă posibilitatea datării anumitor fenomene geologice. Radiocarbon Dating O altă aplicație important a radionuclizilor cosmogenici este datarea cu radiocarbon dezvoltată de Willard F. Libby pentru determinarea vârstei în arheologie, geologie, geofizică, etc. Datarea cu radiocarbon folosește ca indicator cantitatea de C -14 din
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
in situ în minerale sau în apropierea suprafeței terestre (Be-10, Al-26, Ne-21). Acumularea radionuclizilor cosmogenici în minerale la /sau în apropierea scoarței terestre oferă posibilitatea datării anumitor fenomene geologice. Radiocarbon Dating O altă aplicație important a radionuclizilor cosmogenici este datarea cu radiocarbon dezvoltată de Willard F. Libby pentru determinarea vârstei în arheologie, geologie, geofizică, etc. Datarea cu radiocarbon folosește ca indicator cantitatea de C -14 din ființele vii. Toate viețuitoarele păstrează conținutul de radiocarbon în echilibru cu cel prezent în
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
în minerale la /sau în apropierea scoarței terestre oferă posibilitatea datării anumitor fenomene geologice. Radiocarbon Dating O altă aplicație important a radionuclizilor cosmogenici este datarea cu radiocarbon dezvoltată de Willard F. Libby pentru determinarea vârstei în arheologie, geologie, geofizică, etc. Datarea cu radiocarbon folosește ca indicator cantitatea de C -14 din ființele vii. Toate viețuitoarele păstrează conținutul de radiocarbon în echilibru cu cel prezent în atmosferă la momentul morții. Când organismul moare inventarul de C-14 începe să se dezintegreze cu
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
atmosferă la momentul morții. Când organismul moare inventarul de C-14 începe să se dezintegreze cu o perioadă de înjumătățire de 5730 de ani. Comparând conținutul de radiocarbon din organismul mort cu conținutul din atmosferă putem estima momentul morții. Calibrarea datărilor cu radiocarbon se face prin compararea cu datările pe baza dendro-cronologiei (inelele de creșere ale copacilor). Radionuclizii produși de om s-au adăugat inventarului natural în ultima sută de ani, având totuși o contribuție minoră. Semnificație au radionuclizii produși din
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
de C-14 începe să se dezintegreze cu o perioadă de înjumătățire de 5730 de ani. Comparând conținutul de radiocarbon din organismul mort cu conținutul din atmosferă putem estima momentul morții. Calibrarea datărilor cu radiocarbon se face prin compararea cu datările pe baza dendro-cronologiei (inelele de creșere ale copacilor). Radionuclizii produși de om s-au adăugat inventarului natural în ultima sută de ani, având totuși o contribuție minoră. Semnificație au radionuclizii produși din activități umane cu timpi de înjumătățire mari : I
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
I!” dispusă de-o parte și de alta a coroanei, care însă nu se mai distinge decât parțial. Vârful hampei acestui drapel poartă un glob metalic pe care se găsește o acvilă. Cercetătorii sunt de păreri diferite în ceea ce privește atribuirea și datarea acestui steag. Astfel, col. dr. Alexandru Vasile și dr. Maria Ioniță consideră că acesta era steagul oficial al Principatelor Unite. Ultima cercetătoare datează steagul ca fiind din 1859. Tot din 1859, perioada imediat următoare Unirii principatelor, îl datează și Dan
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
ocne de sare în formă de clopot (Anton si Cojocneană), apoi 2 ocne cu profil modern trapezoidal (Rudolf și Ghizela). În anul 1857 galeria de trasare a noii mine Ghizela a interceptat neașteptat o veche lucrare minieră necunoscută. Scopul și datarea acestei vechi lucrări (probabil un puț) este incertă (perioada romană sau Evul Mediu timpuriu). Informații interesante referitoare la exploatarea ocnelor de sare turdene sunt documentate în anul 1767, prin apariția la Cluj a lucrării mineralogului iezuit Joanne Fridvaldszky. El înfățișează
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
demolării fostei școli, în 1997, s-a creat posibilitatea de a cerceta materialul demontat și a scoate la lumină, datele acelei biserici necunoscute. Au fost studiate și documentate câteva bârne, iar din trei dintre ele au fost luate probe pentru datări dendrocronologice. Datele noi obținute completează și corectează descrierile bisericii păstrate în trei documente din secolul XIX. În urma identificării amplasamentului în vechea construcție a câtorva bârne și cu ajutorul datelor din documente este propusă o reconstituire a planului și elevației bisericii. De
Biserica de lemn din Botiza () [Corola-website/Science/307969_a_309298]
-
este o biserică din București (sectorul 4), care a funcționat în trecut ca paraclis al mănăstirii Radu Vodă. Biserica, clasată ca monument istoric cu , nu are o datare exactă până în prezent. De-a lungul vremii istoricii și cei care au cercetat originile construției au oferit diferite datări și variante de construcție a edificiului. Astfel unii cercetători vorbesc de o construcție într-un stil specific secolului XVIII, alții, conform
Biserica Bucur () [Corola-website/Science/308364_a_309693]
-
4), care a funcționat în trecut ca paraclis al mănăstirii Radu Vodă. Biserica, clasată ca monument istoric cu , nu are o datare exactă până în prezent. De-a lungul vremii istoricii și cei care au cercetat originile construției au oferit diferite datări și variante de construcție a edificiului. Astfel unii cercetători vorbesc de o construcție într-un stil specific secolului XVIII, alții, conform legendei, consideră că biserica este ctitoria ciobanului Bucur, de numele acestuia fiind legată și etimologia numelui București. Biserica este
Biserica Bucur () [Corola-website/Science/308364_a_309693]
-
lui. În urmă a clădit o biserică (...) și a început să construiască și câteva case pentru el și pentru alții". În prezent, profesorul Marcel Dumitru Ciuca, cel care a îngrijit republicarea lucrării lui Dimitrie Papazoglu, consideră că acesta a greșit datarea bisericii, prezentată în cartea din 1891. Marcel Dumitru Ciuca consideră că legenda despre ciobanul Bucur ar putea fi adevărată și nu vede un inconvenient în acceptarea existenței unui strămoș întemeietor al Bucureștiului cu numele de Bucur. Biserica, închinată sfinților Atanasie
Biserica Bucur () [Corola-website/Science/308364_a_309693]
-
pe locul bisericii lui Iațco, călugărița Nastasia și fiica ei, Anghelina, au construit o biserică nouă care a transpus cu fidelitate conceptul arhitectural realizat în anul 1594 la Biserica Aroneanu. Asemănarea dintre cele două biserici constituie și un element de datare a bisericii din Ițcani, a cărei pisanie nu s-a mai păstrat. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcani () [Corola-website/Science/308365_a_309694]
-
GSSP = "Global Stratotype Section and Point") al permianului este plasat în valea râului Aidaralash, de la sudul munților Urali, în provincia Aktobe din vestul Kazahstanului (). La fel ca în cazul multor perioade geologice vechi, stratele de referință sunt bine cunoscute, dar datarea lor exactă este supusă unor variații de câteva milioane de ani, în funcție de autori. Comisia Internațională de Stratigrafie împarte perioada permiană în trei serii (sau epoci): cisuralian (298,9 ± 0,15 până la 272,3 ± 0,5 milioane de ani în urmă
Permian () [Corola-website/Science/308377_a_309706]
-
i-a fost zidit spațiul dintre stâlpi. Semnate în anul 1644 de zugravul Stroe din Târgoviște, frescele originare ale Arnotei au fost atribuite aceluiași artist și aceluiași interval cronologic; un grafit din altar, aparținând intervalului 1641-1642, invită o reconsiderare a datării, dar nu neapărat și a atribuirii, având în vedere faptul că un șantier de pictură murală continuat de realizarea icoanelor (fie și numai a celor împărătești) nu reprezintă o sarcină pe care un zugrav ar fi putut-o îndeplini într-
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
că lupul marsupial trăia de-a lungul Australiei și Noii Guinee. Dovezi asupra existenței acestuia pe continent au venit de la o carcasă uscată de lup marsupial ce a fost descoperită într-o peșteră din Australia de Vest din 1990; prin datarea cu carbon radioactiv s-a demonstrat că aceasta avea o vechime de 3.300 de ani. În Tasmania, prefera pădurile și terenurile necultivate, ce aveau să devină locuri căutate de coloniștii britanici pentru animalele lor. Modelul cu dungi probabil îi
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
în jurul anului 3100 î.Hr., regele Menes a unificat Egiptul. Acesta a devenit un imperiu puternic care a dăinuit până în anul 30 î.Hr., când a fost cucerit de romani. Istoria Egiptului antic este împărțită în mai multe perioade corespunzătoare dinastiei , faraonului. Datarea evenimentelor în egiptul antic este încă subiect de cercetare. Datele calendaristice nu sunt confirmate de nici o dată certă pentru o perioadă de aproximativ trei milenii. Mai jos este o listă corespunzătoare datelor convenționale egiptene . Nilul a fost un element vital
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
înainte de 3000 î.Hr. până la sfârșitul Dinastiei Ptolemeice, când Egiptul a devenit provincie a Imperiului Roman sub conducera lui Augustus Caesar în 30 î.Hr.. Datele din tabelele de mai jos sunt în marea lor majoritate aproximative. Există mai multe moduri de datare în funcție de modul cum sunt construite și pe ce informații se bazează sistemele de datare ale istoria Egiptului Antic. Mai jos este prezentat unul din acestea. Perioada arhaică include momentul când Egiptul de Jos și Egiptul de Sus erau conduse ca
Lista faraonilor egipteni () [Corola-website/Science/303127_a_304456]
-
Roman sub conducera lui Augustus Caesar în 30 î.Hr.. Datele din tabelele de mai jos sunt în marea lor majoritate aproximative. Există mai multe moduri de datare în funcție de modul cum sunt construite și pe ce informații se bazează sistemele de datare ale istoria Egiptului Antic. Mai jos este prezentat unul din acestea. Perioada arhaică include momentul când Egiptul de Jos și Egiptul de Sus erau conduse ca regate separate, și Prima și cea de a II-a dinastii. Egiptul de Jos
Lista faraonilor egipteni () [Corola-website/Science/303127_a_304456]
-
rezerve de heliu au fost găsite în rezervele de gaz natural din Statele Unite ale Americii, care este de departe cel mai mare furnizor de gaze. Heliul este utilizat în criogenie, în dispozitive de resiprat sub apă, pentru răcirea magneților, în datarea cu heliu, pentru baloanele și dirijabilele cu heliu, pentru a înaltă aeroplanele și nave spațiale și că un gaz protector în multe întrebuințări industriale (că sudarea cu arc). Inhalând un volum mic de heliu, timbrul vocal uman se subțiază. Comportamentul
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
efectele distorsionante ale variațiilor de temperatură în spațiul dintre lentile, în unele telescoape, din cauza indexului de refracție extrem de redus. Vârstă rocilor și mineralelor care conțin uraniu și thoriu poate fi estimată prin măsurarea nivelului de heliu printr-un proces numit datarea heliului. Heliul lichid este folosit pentru a răci anumite metale la temperaturi extrem de scăzute necesare pentru superconductivitatea acestora, cum ar fi magneți supraconductori, pentru imagistică de rezonanță magnetică. Large Hadron Collider de la CERN folosește 96 de tone de heliu lichid
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
Fecioară Maria, care din temelia ei este zidită și cu toată cheltuiala părintelui chir Climent, Episcop al Râmnicului și Noului Severin, la curgerea anilor 7250 (1742) în luna lui Aprilie 26, ispravnic fiind chir Ilarion, proegumenul Bistriței.”" Se pare că datarea din pisanie ar fi eronată, găsindu-se o altă dată, anul 1728, în “Cronica Episcopiei Râmnicului”, fila 15 (recto), doc.1, unde se menționează construirea schitului de către Climent și frații săi, împreună cu “casele de piatră” de aici, înzestrând-o cu
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
Yevanit") este în ambele arameică cât și în ebraică; versiunea în ebraică este o traducere literară din arameica originală. Date recente de scribistică în datază undeva între secolele al II-lea și al V-lea, probabil în secolul II, cu datarea în ebraică la secolul al VII-lea. A fost publicat pentru prima dată la Mantua în 1557. Saadia Gaon, care la tradus în arabă în secolul al IX-lea, la atribuit însuși Macabeilor, disputat de unii, deorece dă date cu
Hanuka () [Corola-website/Science/302076_a_303405]
-
prin acea zonă, spre a găsi inspirație. Textele melodiilor scrise de el le publica sub numele de "Neander". După moartea lui, localnicii au denumit zona "Neanderthal", ceea ce înseamnă "Valea lui Neander". Apariția speciei umane în varianta sa modernă are o datare nesigură. Momentul apariției sale a fost plasat, în general, între acum 240.000 și 100.000 ani, dar au fost propuse și date mergând până la 450.000 î.Hr. Oricum, omul de Neandertal rezistă până către 35.000-25.000 î.Hr. Există
Homo neanderthalensis () [Corola-website/Science/302129_a_303458]
-
care le-a adus o faima invers proporțională cu numărul lor. Multă vreme s-a considerat că insula a fost populată pentru prima dată în anii 300-400 era noastră, cam în aceiași perioadă în care oamenii au ajuns în Hawai. Datări recente prin metoda C14 (carbon radioactiv) au împins perioadele de colonizare din aproape întreaga Polinezie cu câteva secole mai tarziu. Astfel acum este acceptat că primii coloniști ai insulei au sosit aici undeva între 700 și 1100 era noastră. Conform
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
ai insulei au sosit aici undeva între 700 și 1100 era noastră. Conform tradiției orale, prima așezare umană a fost ridicată lângă plajă Anakena. Într-un studiu recent, realizat de arheologii Terry Hunt și Carl Lipo, se susține următoare idee: „Datările prin radiocarbon pentru cele mai timpurii straturi arheologice la Anakena conduc la concluzia că insula a fost colonizata relativ târziu, în jurul anului 1200. Impactul ecologic major asupra mediului precum și ridicarea statuilor monumentale au început foarte repede după ce insula a fost
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]