1,989 matches
-
mai ales față de cele austro-ungare, care erau prima țintă a Rusiei), von Hötzendorf a considerat că singura sa șansă este o victorie rapidă. El sperase și că Germania se va alătura ofensivei sale în Polonia, dar speranțele sale au fost deșarte, întrucât Germania a desfășurat în Prusia Orientală o armată mică, cu ordine exclusiv defensive. Astfel, armatele I și a IV-a austro-ungară au început să înainteze în Polonia fără susținere germană clară. La început, ele s-au confruntat, respectiv, cu
Bătălia Galiției () [Corola-website/Science/333827_a_335156]
-
a lui Eminescu către Veronica din 1876 aflăm că în tot acest timp el a iubit-o pătimaș de la distanță: „Doi ani de zile, doamnă, n-am putut lucra nimic, și am urmărit ca un idiot o speranță, nu numai deșartă, nedemnă.” În același text Eminescu scrie: „d-ta erai o idee în capul meu și te iubeam cum iubește cineva un tablou”. Dar Veronica hotărăște să ducă lucrurile mai departe: „După ce singură ai voit altfel și-ai făcut din visul
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
mai înalte sunt caracterizate prin temperaturi mai ridicate și soluri mai uscate decât restul insulei. Temperatura medie pe insula este de -16°C, vara depășind doar rareori 10 °C iar iarnă putând coborî până la -50 ° C. Climatul este de tip deșert polar, pe insula căzând doar foarte puține precipitații. În prezent, craterul Haughton este considerat ca fiind una din locațiile cele mai bune pentru simularea unor condiții de pe planetă Marte. Ca urmare, el a fost ales ca loc de desfășurare pentru
Insula Devon () [Corola-website/Science/316773_a_318102]
-
și ale afluenților acestuia (Douro Valley) în nordul țării Portugal. Este de obicei un vin dulce, roșu, alb sau roze dar întâlnim de asemenea și vinuri de porto seci (dry) și extra-seci (extra dry) și este servit că un vin deșert. În cadrul UE - European Union - Directivele Europene pentru Regiunile cu Denumire de Origine Controlată - DOC - numai produsele din Portugalia pot fi etichetate că "Port" sau "Porto". Porto este produs numai din strugurii cultivați și vinificați în regiunea delimitata DOC Douro. Vinul
Vin de Porto () [Corola-website/Science/310677_a_312006]
-
voluntari, folosind în general arme ușoare de infanterie, împotriva celor 20.000 de soldați germani din SS și Wehrmacht. Speranțele lui Bór-Komorowski de a elibera Varșovia și a menține controlul asupra orașului până la reîntoarcerea guvernului din exil s-au dovedit deșarte. După 63 de zile de lupte grele, orașul a fost transformat în ruine, iar represiunea germană a fost sălbatică. Trupele auxiliare SS, recrutate în general dintre dezertorii din Armata Roșie, s-au făcut remarcate prin brutalitatea lor extremă. După ce luptătorii
Rezistența poloneză în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311369_a_312698]
-
Sfinții Părinți ne învață că filavtia, sau iubirea trupească de sine, este cauza tuturor patimilor. Astfel, din ea se nasc cele trei gânduri pătimașe care sunt și cele mai generale: al lăcomiei pântecelui, al iubirii de argint și al slavei deșarte. Căci acestea își iau prilejurile din așa-zisa trebuință neapărată a trupului. Din ele se naște toată lista patimilor 68. Această iubire pătimașă pentru trup, pentru binele și bucuria proprie este începutul tuturor relelor 69, este piedica înaintării celor ce
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
a neprihănirii, a căzut la simțirea trupească a poftei de femeie și prin această poftă s-a alăturat dobitoacelor celor neînțelegătoare și s-a asemănat lor88. Sfântul Nil Ascetul scrie în același fel: Adeseori gândul curviei vine de la gândul slavei deșarte și dă înfățișări cuviincioase începuturilor căilor ce duc la iad, ascunzând alunecările primejdioase de mai târziu prin care îi duce la temnițele iadului pe cei ce îi urmează fără judecată 89. Desfrânarea naște patimi consecutive, căci patimile trupești sunt legate
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
zămislitoare a seminței și prin aceasta ne ațâță în chip nelegiuit spre împreunarea trupurilor 108. După cum am văzut până aici, patima desfrânării este zămislită, hrănită și sporită 109 mai ales prin trei factori de comportament pătimaș: mândrie 110 și slavă deșartă 111, osândirea aproapelui 112, precum și de săturarea pântecelui și somnul fără măsură 113. Printre izvoarele de proveniență a patimii desfrânării, se numără și păcatul strămoșesc. Trebuie să știm însă că pornirile sexuale dezordonate sunt și o consecință a păcatului strămoșesc
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
ce generează desfrâul ni-l face Sfântul Paisie Velicikovski când spune: Pofta trupească se naște în om din prefacerea cea călduroasă sau din mâncarea cea multă, sau din somn mult, sau din lucrarea satanei, sau din osândire, sau din vorbe deșarte, sau din împodobirea cu haine, sau din vederea cu ochii a frumuseții divine 116. Totodată, desfrânarea atacă diferit pe oameni în funcție de progresul lor duhovnicesc. Astfel, la cei începători căderile se ivesc totdeauna din desfătare (cu mâncări), la cei din mijloc
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
curviei nu poate. De aceea se străduiește întotdeauna să înșele oamenii să cadă în curvie 173. Atât de gravă este desfrânarea, încât Sfântul Ioan Casian afirma că ar fi mai bine pentru cel pătimaș să fie atins de viciul gloriei deșarte, decât de flacăra desfrânării 174 și, cu toate că acest viciu este unul din păcatele cele mai greu de învins, desfrânatul ori nu se vindecă, ori cu greu se mai poate ridica după prăbușire 175. Gravitatea cea mai mare este că desfrânatul
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
șoim! și-au zis voinicii, și unde trebuia vitejie, cu vitejie, unde trebuia bună chibzuială, cu chibzuială s-au purtat. Datoria lor au împlinit-o cu strălucire și nu dorim decât ca tot așa să rămâie. Nu dar din mândrie deșartă, nici pentru ochii vecinilor lăudăm pe-ai noștri, căci nimeni nu trăiește în lume numai pentru ca vecinul să aibă părere bună despre dânsul. Creadă vecinii ce-or pofti, numai să ne știm noi că suntem în toată virtutea și că
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
coșurile sale spre țara leșească, pohtind de la leși loc {EminescuOpX 64} să se așeze sub ascultarea lor. Îmbla pre la târguri și prin sate toți cu câte o cruce de lemn la piept, semn de închinăciune. Ci leșii așa loc deșert fără oameni mai înlăuntrul țării sale neavând, le-au dat câmp pre Nipru între Krilav și între Kodin: și era aproape de 20 000 de nohai oarda aceea. Nu-i vorbă, peste un secol îi întîlnim iar în Buceag, cerând acum
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nostru nu există nici un singur filozof care să fi stabilit atât de înalte ideale de moralitate ca tocmai înțeleptul de la Frankfurt. Disprețul amorului de patrie și a sentimentelor de onoare nu le-a propagat niciodată. Ceea ce combate este acea mândrie deșartă națională care face pe niște secături să se laude c-o calitate la care cel mult părinții lor poartă meritul și pe care o împărtășesc cu alte milioane de oameni. O dovadă ne dă însuși d. Holban. Într-o cumpănă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cunosc și nu le-a studiat, compromițând regimul parlamentar și instituțiunile libere ș. a. m. d. Ei bine, o Cameră care n-are conștiință de datoria ei și risipește timpul pe nimicuri, se servă de cestiuni ca de pretexte de vorbă deșartă, are numai dorința de a străluci fără inteligență și fără bun-simț, o Cameră care se servește în mai toate discuțiunile de arguții și subtilități ridicole ce indignează publicul, ca care caută nod în papură și-și pierde timpul cu secături
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
răsputeri, a amenințării că va demisiona daca nu s-ar fi admis noul tarif, este articolul V din convenția cu Warszawsky, care se rostește astfel: V. Plata unei zile de lucru să se fixeze la zece lei noi și întorsul deșert la 5 lei. Într-adevăr mare merit ar fi acesta dacă ar fi a se atribui d-sale. Din scrisoarea ce urmează însă cititorii vor vedea că tocmai contrariul e adevărat: că adecă intendența imperială a urcat de la sine prețul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
organizației noastre de pîn-acuma, nepotrivită nici cu firea, nici cu gradul de dezvoltare morală, intelectuală și economică a poporului nostru. {EminescuOpX 319} Românii sânt din nenorocire, un popor deprins a se îmbăta cu vorbe goale, a se amăgi cu forme deșarte, a crede că o circulară ministerială, numai prin faptul că a înregistrat patrioticește nevoile publice, le-a și înlăturat, că cu un discurs democratic se poate tămădui de mizeria lui economică. Un așa popor, pentru a putea s-o rupă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
acestei zgomotoase activități să nu se fi ascunzând într-adevăr nimic alta decât cruditate vulgară și invidie de cîștig? Aceste izbucniri ale unei mânii adânci și mult timp comprimate să nu fie nimic alt decât o clocotire superficială atât de deșartă și fără temei ca teutonica goană de evrei din anul 1819? Nu instinctul maselor a recunoscut în realitate un grav pericol, un îngrijitor defect al nouăi dezvoltări germane; nu e vorbă goală daca azi se vorbește despre o "cestiune a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Pufendorf și superficialitatea lui Boerne, care n-a gândit și n-a cercetat nicicând serios o cestiune politică! Ironia însă e justificată în politică numai atunci când răsare dintr-o puternică mândrie națională. Ce ironiza Pufendorf? Formele corupte ale Sfântului Imperiu, deșarta nimicnicie a statelor mici. Dar, în mijlocul celei mai mari decadențe, el nu vorbea despre nația germană decât c-o fericită mândrie, iar omului celui mai mare al timpului, marelui elector al Prusiei, el i-a ridicat un monument care va
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
o lasă rece? Fi-vor în stare acei tineri să înțeleagă că nimic pe acest pământ, pentru a fi priincios, nu se câștigă fără muncă îndelungată, că toate cocoțările lor de-a gata, prin intrigi de partidă și prin lingușirea deșerților și fățarnicilor roșii, nu sunt de nici un folos pentru țară? Fi-vor destul de înțelepți ca să nu lingușească patimile mulțimei cu fraze sunătoare, ci s-o facă a vedea lămurit că munca și numai munca este izvorul libertății și a fericirei
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
viitorul talentelor, ci numai de surprinderea țintită asupra mulțimei necompetinte și suntem condamnați să vedem teatrul la noi într-o stare foarte puțin demnă daca nu se vor lua alte măsuri. De aceea nu ne putem hotărî a aduce măguliri deșarte direcțiunii. ... Dar să lăsăm acestea și să notăm impresiile ce ne-au lăsat artiștii din piesa Ruinele moștenirei. Admir temperamentul cel foarte liniștit al d-șoarei Pătrașcu, care o ferește de emoțiuni chiar în locurile cele mai desperate. Ea vorbește în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
era, astăzi n-am mai fi fost împreună. Dacă ar fi înțeles că în acea clipă am fost atins de bagheta magică a tot ceea ce poate să ne uimească pe această lume, speranța, visul, bucuria că aspirațiile noastre nu sânt deșarte și că se împlinesc undeva chiar dacă nu cu noi, adică nu încă? și că privirea mea nu era dotat expresia unei adânci turburări, a unui cutremurat regret, a unei dureroase melancolii că n-o s-o mai întîlnesc niciodată, ar fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Înverșunați ai politicii sale ă sunt aceia care, precum doctorul Cabanis sau contele de Volney, Întorc spatele realității pentru a se refugia În abstracțiuni și În metafizică și pentru a vehicula astfel o propagandă insidioasă, alcătuită din „speculații inutile” și „deșarte subtilități”. Cum se poate explica atunci atașamentul față de niște concepții, dacă nu false, cel puțin discutabile? Homo ideologicus dă oare ascultare unor impulsuri oarbe emanând din colectivitate? Să fie vorba despre presiunea mediului, sau despre rodul unui calcul rațional? Să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
va tăgădui: abia născut, romanul românesc a atins o maturitate surprinzătoare și, dacă voiți, consolatoare. În zece ani, romancierii noștri au recuperat un veac pierdut. (...) Viitorul istoric literar va privi, cu uimire, abisul dintre anii dinaintea războiului, cu rubrica romanului deșartă, și dintre fecunda epocă actuală; fecundă prin numărul romanelor, prin problemele sociale și psihologice înfruntate cutezător, prin diversitatea de temperamente, de optică, de realizări". Plin de "o tinerească energie creatoare", cum singur se definește într-o scrisoare, în toată perioada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Virgil Ierunca a numit o "antologie a rușinii", Pericle Martinescu se gîndește că toți scriitorii compromiși vor avea să se înfățișeze la un tribunal și să dea socoteală. El scria paginile acestea de jurnal între 1948 și 1952". Ce iluzii deșarte, nimeni, nicicînd nu se întrezărește că-i va chema, fie și numai pentru o condamnare morală în fața vreunui tribunal al adevărului. Asistăm în lumea contemporană la o diferență vădită de tratament a nazismului și comunismului, a celor două totalitarisme ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a lui Tudor Arghezi: "Dușmanii noștri au sperat o vreme, scurtă de altfel, că între literatura noastră nouă și Tudor Arghezi este o neînțelegere gravă, care ar putea duce la un divorț. Ce se mai bucurau! Dar bucuria a fost deșartă. Ca toate bucuriile lor". Finalul discursului este apoteotic: "Fie ca peste zeci și sute de ani cititorii să regăsească în operele noastre suflul cuceritor al erei pe care o trăim, romantismul, idealurile, nădejdile și biruințele noastre, ale oamenilor care, sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]