1,965 matches
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > SALUT, ONORATĂ MOARTE! Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1874 din 17 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Salut, onorată moarte! Salut onorată moarte Am trăit s-apuc schimbate Crezuri de vise deșarte Rupte de realitate Mă gândesc s-ajung pe piscuri Să am lumea la picioare În periplul plin de riscuri Fixez gândul în piroane Nu aștept căderea nopții Când bat clopotele-n dungă Îmi urmez cărarea sorții Răbdător căci viața-i
SALUT, ONORATĂ MOARTE! de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380624_a_381953]
-
2316 din 04 mai 2017 Toate Articolele Autorului Otravă ai picurat pe tâmpla Amorțită de durere! Pelin și răzvrătire; Puhoaie revărsate peste grădini în floare. În loc s-aduci lumină și cântece de slavă, Te-ai înecat în gloduri Și patimă deșartă! Vrei să-ți hrănești durerea, În lacrimă de sânge! Nu muști din miezul pâinii, Nici din bucate-alese! Lași buzelor, otrava Ce-ai adunat în minte! Ești zgură,-n loc de flăcări! Iar templul de-nchinate, Ți-e noaptea cu tenebre! Referință
DEZAMĂGIRE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379448_a_380777]
-
de-ntrebări nespuse. Din teamă, nepăsare sau poate chiar din vină, Vei implora ninsori pizmașe peste gânduri, Dar ne-nțeles vor crește printre țăruși și tină, Cruci vii plimbându-și dorul, pe umeri, printre ziduri. Târziu, după negări și amânări deșarte, Când nesupuse clipe se învrăjbesc cu visuri, Cu suflet frânt de iele, în ropote de noapte, Prezumțiilor caută-vei zadarnice răspunsuri. Arar, câte un înger, cuprins de remușcare, Fraternizează-n taină cu vise răstignite, Se zvârcolește luna, gem scoicile în
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
de-ntrebări nespuse. Din teamă, nepăsare sau poate chiar din vină,Vei implora ninsori pizmașe peste gânduri,Dar ne-nțeles vor crește printre țăruși și tină,Cruci vii plimbându-și dorul, pe umeri, printre ziduri.Târziu, după negări și amânări deșarte,Când nesupuse clipe se învrăjbesc cu visuri,Cu suflet frânt de iele, în ropote de noapte,Prezumțiilor caută-vei zadarnice răspunsuri.Arar, câte un înger, cuprins de remușcare,Fraternizează-n taină cu vise răstignite,Se zvârcolește luna, gem scoicile în
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
voia noastră, dumealui nu mai rămâne decât cu ruga: „Du-te toamnă!” și-i și explică de ce: „Frumoasă toamnă, timpul tău se duce/ Pleca-vei către zări îndepărtate/ A tale frunze duse-s să se culce/ Rămâne-vor doar visele deșarte”. Jaqueline Cocuța Obogeanu, cu „Șoapte pe trupul nins” se-ntinde la o discuție, tomnatică evident, cu iubitul: „Ce liniște-i pe pieptul tău iubite,/ doar degetele-n părul meu le-aud,/ de parcă vântul începe să agite,/ toți mugurii din sânii
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
-n inime, Lumină! Nu vă-ntristeze-al mării vuiet Ci stați precum o stâncă solitară Izbită-n grea furtună de-nverșunate valuri Iar voi, zăpezi imaculate în suflete s-aveți, Și-n inime, Lumină! Nici nu v-aprindeți iute, în bucurii deșarte Nu fiți un foc de paie care arde doar o clipă Și veseli fiți precum o dimineață Iar voi, zăpezi imaculate în suflete s-aveți, Și-n inime, Lumină! Să nu vă fie frică să spuneți Adevărul Pe cei mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
AL IMAGINII ȘI MITUL ANCESTRAL, de Magdalena Albu, publicat în Ediția nr. 1223 din 07 mai 2014. „Mie însă mi se pare că tot omul trebuie să aibă o credință sau cel puțin să o caute. Altfel, existența lui e deșartă, deșartă...” Anton Pavlovici Cehov (Trei surori) În arta iconică, există mai multe puncte de fugă în raport cu creația picturală clasică. Aici, perspectiva de relaționare a persoanei cu sacrul vizualizat plastic este una aparte, care include în textura ei primordială acea ieșire
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
IMAGINII ȘI MITUL ANCESTRAL, de Magdalena Albu, publicat în Ediția nr. 1223 din 07 mai 2014. „Mie însă mi se pare că tot omul trebuie să aibă o credință sau cel puțin să o caute. Altfel, existența lui e deșartă, deșartă...” Anton Pavlovici Cehov (Trei surori) În arta iconică, există mai multe puncte de fugă în raport cu creația picturală clasică. Aici, perspectiva de relaționare a persoanei cu sacrul vizualizat plastic este una aparte, care include în textura ei primordială acea ieșire necesară
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
generale cu ostentație repetată acum de o postmodernitate, ce anulează pur și simplu logica ... Citește mai mult „Mie însă mi se pare că tot omul trebuie să aibă o credință sau cel puțin să o caute. Altfel, existența lui e deșartă, deșartă...” Anton Pavlovici Cehov (Trei surori) În arta iconică, există mai multe puncte de fugă în raport cu creația picturală clasică. Aici, perspectiva de relaționare a persoanei cu sacrul vizualizat plastic este una aparte, care include în textura ei primordială acea ieșire
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
cu ostentație repetată acum de o postmodernitate, ce anulează pur și simplu logica ... Citește mai mult „Mie însă mi se pare că tot omul trebuie să aibă o credință sau cel puțin să o caute. Altfel, existența lui e deșartă, deșartă...” Anton Pavlovici Cehov (Trei surori) În arta iconică, există mai multe puncte de fugă în raport cu creația picturală clasică. Aici, perspectiva de relaționare a persoanei cu sacrul vizualizat plastic este una aparte, care include în textura ei primordială acea ieșire necesară
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ISTERIADA Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Istorie și patologie socială români de consum și români de excepție Nenea Iancu și Lord Byron Deșertul roz versus Declarația Drepturilor Omului De-a pururi între tăvălugul bășcăliei naționale și Imponderabilitatea Mioriței Ei bine tăcerea ne doare mai ceva ca o rană În poziție de drepți toată lumea așteaptă să răsară soarele pe undeva Însă pentru prima dată
ISTERIADA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381089_a_382418]
-
să-nnăbuș clipa Și nici glasul tânguit! Astăzi mi s-a frânt aripa Lacrima când ți-am zărit. Vreau să fug uitând de toate Câte nu le-am împlinit, Doar că sufletul nu poate Și se zbate rătăcit. Frământări de lumi deșarte Peste tot m-au însoțit... Timpul toate le desparte Și-acum glasul mi-e pierit. Răzvrătiri ‘nalță ființa Peste hăuri de granit, Lacrimă mi-e neputința Ce-mi pare de neoprit. Mă-nspăimânt de suferință Și de trupul tău ciuntit... De-
TRUP ŞI SUFLET CHINUI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381100_a_382429]
-
mă mir și mă-nchin bucuros că exist uitând de măsura de fapte din noapte ca stâlpul împins de un sfânt către stele atârn între ceruri de fildeșe coapte mahrama iubirii mă mângâie cântă pe inima-mi plină de gânduri deșarte. la punctul adânc co.chilia din sine e-o ușă de sticlă cu fereastră de poartă ce ține prin Tine căldura deplină Prezența de Aur luminișul din Soartă călător pe coclauri răzmerind întru lume am ajuns să mă-ntreb dacă
POEM HIERATIC XXIII-PIATRĂ SMERITĂ de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381224_a_382553]
-
de Spirit Străbun. Acum sunt bine, găsitu-mi-am destinul Cuvânt întrupat, cu sica-mi pe limbă Aștept doar o poruncă să fiu Răzbunare străbună și armă adâncă. De la Muntele Sfânt, Zamolxe Străbunul Mesager mi-a trimis cu poruncă Viața deșartă să-mi las, nălucă de fum Să sui Ko-Ga-Ion-ul, fără zăbavă C-a colo m-așteaptă în grabă Chiar el Zamolxe Părinte Străbun și Moș Timpul. Poruncă să-mi dea, să duc-napoi în Vale Că Moș Timpul răgaz nu
LEGENDA CELOR DIN VALE de ARON SANDRU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381334_a_382663]
-
unei iubiri, de portativ, cu note compuse-n grabă, bucurie a vieții, ce poate fi-n al nouălea cer, grădină edenului, fiind mereu deschisă, romanța cu poveste tristă, fascinație izgonita de ploaie, deschizând umbrela trecutului, atingând, imaginar, buzele nesărutate, dorințe deșarte, puls aritmic, resuscitat de frumusețea sufletului tău, Eros al meu, într-o mie de cuvinte, repetate an de an, peisaj cu flori, mireasa în alb, al morții mele, ce va veni-ntr-o zi, adevăr ascuns, penitenta târzie, așezată doar
ÎN PORTUL IUBIRII de COSTI POP în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381433_a_382762]
-
tot șopteșteUn cânt de drag, de viață și luminăCa un descântec.În vale, satul fumegă departe:Sunt rugurile-aprinse după datini;Căsuțe se-ntrevăd în zare, albe,În zarzăr înfloresc florile dalbe,Să stai să tot privești, golit de patimiCare-s deșarte.Întind fetele pânze să se-albeascăDe in sau borangic, țesut cu dragFlăcăi ce trec, să vadă, să le-admireCă poate soarta vrea ca vreun mire... XXVII. A L"AISE, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1916 din 30 martie
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
coșmaruri efemere, devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri umede și lunecoase. plouă tacit ... plouă cu picături din lacrimi ... plouă sărat peste țara în care materia și tehnocrația visează. plouă în alb și negru peste destinele deșarte, învelite aiurea cu plăpumile uitărilor de sine. picăturile de ploaie se preling ușor pe aripi de îngeri, ... Citește mai mult MOTTO :„Am cunoscut un om căruia îi plăcea să se plimbe prin ploaie, pentru că nimeni nu-și dădea seama când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
în coșmaruri efemere,devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri umede și lunecoase.plouă tacit ... plouă cu picături din lacrimi ... plouă săratpeste țara în care materia și tehnocrația visează.plouă în alb și negru peste destinele deșarte,învelite aiurea cu plăpumile uitărilor de sine.picăturile de ploaie se preling ușor pe aripi de îngeri,... XV. TRANSFERUL COMPORTAMENTAL (SAU TRATAMENTUL PSIHOSOMATIC PENTRU VINDECAREA SPECIEI UMANE), de Liviu Pirtac , publicat în Ediția nr. 2052 din 13 august 2016. MOTTO
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
și eu în vreun partid dar nu am avut de loc mână bună. Cum mă apropiam de vreunul declarat ca fiind mai democrat, ori îi lecturam mai înainte statutul după care mă lăsam păgubaș datorită cantității imense a promisiunilor evident deșarte ori când să mă înscriu recunoșteam imediat pe culoare foști lectori de la învățământul politic care plimbau foarte importanți stive de hârtii iar când l-am întrebat pe un individ care părea a fi de-al casei cine sunt respectivii acesta
TICBARABURIBITARAC CERFIJEMISLETEPOCAIOMIJE !!! CLAR !? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380902_a_382231]
-
regulă, multitudinea conotațiilor dramatice, care însoțesc cea din urmă secvență temporală a destinului individual uman, nu reprezintă un simplu semn distinctiv al neputinței biologice firești, ci ele au darul de a muta radical coordonatele axiologice funciare ale persoanei de pe orizontala deșartei slave lumești pe verticala Luminii lui Cristos. E, de altfel, cea mai mare șansă a Omului de a ridica în fața veșniciei privirea dinspre țărână către văzduh. Dacă aș încerca să strâng într-o bună zi întreaga tristețe multimilenară a lumii
DE LA ESTETICA SUPERIOARĂ A TEATRULUI, LA URÂTUL EXISTENŢIAL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380923_a_382252]
-
Skinks soak up the sun but are gone aș soon aș our black shadows fall. Three boys on bikes with endless time în a hoț day, miles from home, explore this wilderness. Their wilderness. It could be Africa, the Australian deșert. A whole world to themselves to win and own. (December 2015) ANOTIMPURI Degetele tale sunt petale pe pielea mea definind că îți aparțin. La atingerea ta înfloresc. Sunt un cireș primăvară. Fructele mele dulci acrișoare sunt culese vară. Toamnă, flacăra
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de MARIE DUNNINGHAM în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374366_a_375695]
-
N MINE, POVESTIRE DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1461 din 31 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Evadare în mine De la o vreme Sinele s-a îndrăgostit de Eu. De atunci bate vântul gândurilor deșarte prin amurgul zilelor mele. Am încercat vindecarea, chemândul din Dicționarul Mitologic pe Zeul Paean, dar acesta plecase până la vecinul Dumnezeu , lăsând această sarcina zeului Apollo. Înotănd prin nori de zăpadă, era ianuarie, trăgând sania uitată de Moș Crăciun la poarta
EVADARE ]N MINE, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374390_a_375719]
-
urât să facă? Căci nimic nu are atât de primordial omul între însușirile Lui, ca putința de a fi înfățișat in chip. Iar ceea ce nu poate fi înfățișat în chip nu este nici om, ci doar vreun avorton. Vezi, prin deșartele tale cuvinte, ce deduci că este Hristos, cel ce, pentru imensa Lui bunătate, a iubit să se facă om adevărat în toate?... Și cum se va crede că și-a luat trup din Sfânta Fecioară, dacă nu se zugrăvește în
DESPRE VALOAREA MORALĂ ŞI SACRAMENTALĂ A ICOANEI ORTODOXE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374553_a_375882]
-
universal și orice i-o veni în minte, dar numai român nu e. (ziarul “Timpul”, IV, nr.25, 2 februarie 1879) Am înțeles. Sunteți un om profund credincios. Dar n-ați răspuns la afirmația că n-ați fi român autentic. Deșarte vorbe! (Ce șoptești atât de tainic...) Când privesc zilele de-aur a scripturilor române/ Mă cufund ca într-o mare de visări dulci și senine. (Epigonii). Iertați-mă dacă sunt cam indiscret, dar totuși, ne puteți destăinui ce sentimente mai
INTERVIU CU MIHAI EMINESCU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374561_a_375890]
-
de atâtea frânturi de viață prea bizare, Rămâi statornic acelor simțăminte milenare. E timpul totuși pentru a te elibera, de frica viscerală, Ce a umbrit lumina de la poarta ta stelară. E glasul care se aude-n noapte, deși sunt vuiete deșarte Pământul clocotește printre lumii incerte Știind că o singură amintire ne face să pășim spre țărâmuri, Pline de iubire. Deci, acuma e timpul, să mergi mai departe! RIDICĂ-TE, IOANE ! Ridică-te, Ioane, ridică-te, Ioane! Și mergi cu tălpile
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]