1,932 matches
-
perete. Mi-e frig din cap până-n picioare. Lumânările roșii emană un parfum dulce de iasomie. Epuizarea mă apasă, precum o pleoapă grea. De ce să mai adaug o greutate în plus la cea deja existentă? Tinerețea din sufletul meu se deșteaptă și mă tachinează, numindu-mă „baston făcut din gheață“. Mă dojenesc pentru a-mi fi creat propria vreme rea. Simte lumina soarelui! strigă înțelepciunea-mi tinerească. De ce să-ți trădezi curajul, Orhideea? De când a murit tatăl tău, nu ai găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un verde ca smaraldul. Are înfățișarea unui bătăuș, cu ochi răi și ciocul ca un cârlig, iar ghearele-i sunt la fel de mari ca ale unui vultur. Strigătul lui îmi amintește de cineva care ovaționează: Cu-cu-ri-guuuuuuuu... cu-cu-ri-guuuuuu! E drept că îl deșteaptă pe Majestatea Sa cu cântatul său, însă împăratul nu are și energia de a se ridica din pat. Într-o noapte, Hsien Feng aruncă un teanc de documente pe pat și mă roagă să arunc o privire. Se lovește peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să se estompeze în peisaj. Culoarea originală era nisipiul. Acum este cafeniul și verdele. Înăuntru, mucegaiul acoperă tavanele și a înnegrit colțurile încăperilor spațioase. Familiile imperiale intră grăbite în Jehol și locul prinde viață. Sălile, curțile și clădirile adormite sunt deșteptate de ecoul glasurilor și pașilor. Ușile se deschid cu scârțâit de lemn și metal. Închizătorile ruginite ale ferestrelor se rup când încercăm să le deschidem. Eunucii fac tot ce pot pentru a îndepărta mucegaiul și murdăria de ani de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Mă culcasem agitat, în stare de derută. Cum să înțeleg ce se întîmpla cu mine? Ce căutam eu în această lume? Dormisem adînc. De obicei visam lucruri nedeslușite la care, după trezire, nu mă mai gîndeam. Acuma, brusc, m-am deșteptat în mijlocul visului. Poate că pe acoperiș trecuse un motan căci, cu ochii căscați în întuneric, m-am pomenit pradă unui fel de spaime. Mă visasem întruchipînd un paj care îl înfățișa pe Cupidon, plimbînd printre bețivii de la mese o tavă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cuplete obscene, oferind perechilor singuratice o rodie străpunsă de săgeată. Deodată am început să tremur: poleiala îmi otrăvise pielea. Cuprins de convulsii, muream. Mi-am adus aminte că citisem asta undeva și, căutînd să mă liniștesc, am adormit din nou. Deșteptat în lăuntrul meu, m-am pomenit deodată într-un vîrtej de oameni negri care se roteau ca o sfîrlează. Se desfăceau în evantai, lăsînd să curgă printre dînșii rîuri de femei ce ondulau în curbe luminoase. Din umbra unui cort
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
unui stil care, cu cît e mai absurd, cu atât ține de arta vremurilor noastre. Totuși găseam în rîndurile ei sinceritate. Neghiobia timpurilor a existat dintotdeauna și ea nu aparține celor care o observă, ci unor conjuncturi reale. Cîndva epistola deșteptase în mine instinctele sacrului scarabeu care, din orice gogoloi, face o pilulă. Cum secretul lucrului bine făcut este să nu-l faci prea rău, m am apucat de treabă. La urma urmei, cine nu se crede Isus sau măcar Ioan
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ești de foc, la piept să‐l strângi, Să‐l încălzești! și mă‐ sa biata! Cum gemea și blăstăma și se izbea Să sară‐n groapă: ‐ L‐am închis 116 Pe veci! Mi‐a fost și mie scris Să mă deștept plângând din vis, Din lumea mea. Ce urmă lasă șoimii‐n zbor? Ce urmă, peștii‐ n apa lor? Să fii cât munții de voinic Ori cât un pumn să fii de mic, Cărarea mea și‐ a tuturor E tot nimic
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
din popor Privi icoana minunată și le grăi ca din topor și mi‐i luă la goană‐ ndată; Apoi la mamă‐sa cătă În letargie cufundată ... Iar când din plânset încetă ‐ Strigându‐ i: „mamă”, în simțire, Prin farmec ea se deșteptă. Astfel și‐ o țară în pieire Mormânt și lanțuri le sfărâmă Călcând pe‐a soartei îndârjire Pe loc ce‐ i strigă fiii: „Mamă”. RONDELUL ROZELOR CE MOR E vremea rozelor ce mor Mor în grădini, și mor și‐n mine
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cu roșul norilor de dimineață, dar, spre cer, încă nu se înălțau flăcări sau fum. Nobunaga se trezi cu o tresărire, fără nici un motiv anume. După o noapte de somn bun, dimineața se scula singur. Încă din copilărie, întotdeauna se deșteptase în zori, oricât de târziu s-ar fi culcat. Se trezea - sau, mai bine zis, deși încă nu era pe deplin conștient și mai avea capul pe pernă, îl încerca o stare stranie. Era o stare între vis și veghe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din nou. Luna și norii păreau a sta suspendați în mijlocul cerului nocturn. Dar, oricât de prudent înaintau, când porniră în susul pantei, caii începură să stârnească pietrele sau să calce pe lemne putrede, și până și ecourile unor asemenea sunete mărunte deșteptară păsările adormite. De fiecare dată când se întâmpla acest lucru, Mitsuhide și partizanii săi își potoleau, în grabă, caii. După îngrozitoarea înfrângere, fugiseră la Castelul Shoryuji și se odihniseră. Mai târziu, discutaseră ceea ce aveau de făcut, dar, în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Genba, răzbăteau bucuroase prin pânza cortului. Deodată, undeva, se opriră cinci sau șase cai și un grup de oameni cu armuri și coifuri alergară în direcția cartierului general de campanie. Membrii statului major, care dormeau așezați în jurul lui Genba, se deșteptară repede și priviră afară. — Ce e? răcniunul. — Au venit Matsumura Tomojura, Kobayashi Zusho și celelalte iscoade. — Să intre. Omul care-i chemase era Genba. Trezit pe neașteptate, avea ochii măriți din cauza surprizei și încă roșii de nesomn. Chiar înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a doua zi, Genba se culcase devreme. Soldații săi dormeau deja și ei. Era aproape Ora Mistrețului, când Genba se ridică în capul oaselor, trezit din somnul său ușor. — Tsushima! strigă el. Osaki Tsushima dormea în apropiere și, până se deșteptă, Genba ajunsese deja în fața lui, strângând în mână o lance pe care o luase de la un paj. — Tocmai am auzit un nechezat. Du-te și vezi ce e. — Imediat! În timp ce ieșea din cort, Tsushima se ciocni de un om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
așa cum era. Împreună cu El mai erau și alte corăbii. 37. S-a stîrnit o mare furtună de vînt, care arunca valurile în corabie, așa că mai că se umplea corabia. 38. Și El dormea la cîrmă pe căpătîi. Ucenicii L-au deșteptat, și I-au zis: "Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?" 39. El S-a sculat, a certat vîntul, și a zis mării: "Taci! Fără gură!" Vîntul a stat și s-a făcut o liniște mare. 40. Apoi le-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
Petru dormea între doi ostași, legat de mîini cu două lanțuri; și niște păzitori păzeau temnița la ușă. 7. și iată, un înger al Domnului a stat lîngă el pe neașteptate, și o lumină a strălucit în temniță. Îngerul a deșteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, și i-a zis: "Scoală-te, iute!" Lanțurile i-au căzut jos de pe mîini. 8. Apoi, îngerul i-a zis: "Încinge-te și leagă-ți încălțămintele." și el a făcut așa. Îngerul i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
laudă lui Dumnezeu; iar cei închiși îi ascultau. 26. Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pămînt, așa că s-au clătinat temeliile temniței. Îndată, s-au deschis toate ușile, și s-au dezlegat legăturile fiecăruia. 27. Temnicerul s-a deșteptat; și, cînd a văzut ușile temniței deschise, a scos sabia, și era să se omoare, căci credea că cei închiși au fugit. 28. Dar Pavel a strigat cu glas tare: "Să nu-ți faci nici un rău, căci toți suntem aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
Cum deschid gura, cum o și zbughește porumbelul. Și te miri, cum o fată frumoasă de pică, poate să fie într-adevăr una de ceea, care dă în gropi, de isteață ce e. Pentru a vedea, cam cât sunt de deștepte blondele zilelor noastre, nu ai decât ca miercuri seara să te uiți la emisiunea „Te pui cu blondele” și dacă ești un tip academic, s-ar putea ca în noaptea respectivă să-ți faci harakiri, de tristețe. Când vezi cu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
apartamentele ce le-au fost hotărâte (...) Palatul în total numără 70 apartamente; el are trei intrări mari și două scări mici (...) Nici o statuă, nici un tablou, nici un fresc, nici o inscripție care să ne aducă aminte de vremile antice, care să ne deștepte suveniruri de istorie și de naționalitate! Cam lunguță povestea, dar plină de lucruri pe care nu ai de unde le afla altfel. Și acum am să mai spun că bunăvoința voievozilor nu se oprește la cele pe care le-am discutat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
anchetator Yates îl studie atent. — Asta-i o cameră izolată fonic, zise el în cele din urmă. Am remarcat, îi răspunse Wilt. — Aici, înăuntru, chiar dacă zbiară unul până-și varsă mațele pe gură, nici o persoană din afară n-o să se deștepte măcar. — Să se deștepte? întrebă neconvins Wilt. Deșteptăciunea și cunoașterea nu sunt deloc același lucru. Cineva de afară ar putea să nu fie conștient că... — Ține-ți gura! zise sergentul Yates. Wilt oftă. — Dacă m-ai lăsa să dorm măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
atent. — Asta-i o cameră izolată fonic, zise el în cele din urmă. Am remarcat, îi răspunse Wilt. — Aici, înăuntru, chiar dacă zbiară unul până-și varsă mațele pe gură, nici o persoană din afară n-o să se deștepte măcar. — Să se deștepte? întrebă neconvins Wilt. Deșteptăciunea și cunoașterea nu sunt deloc același lucru. Cineva de afară ar putea să nu fie conștient că... — Ține-ți gura! zise sergentul Yates. Wilt oftă. — Dacă m-ai lăsa să dorm măcar un pic... — O să dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
îi descheie cămașa lui Gaskell. Gaskell începu să se agite. Dacă te gândești că... — Fără gânduri, pervers mic! zise Sally și îi descheie blugii. Doar erecții. — O, Doamne! exclamă Gaskell. Parfumul, plasticul, masca de pe fața ei și brațele femeii îi deșteptau fanteziile de odinioară. Se așeză pe pat cu fața în sus, fixându-și privirea pe Sally, timp în care ea îl dezbrăcă. Nu opuse nici un strop de rezistență nici măcar atunci când ea îl răsuci cu fața în jos și-i adună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
majorat tinerii primeau ca un dar sinistru din partea primarului un loc de veci - e normal ca traiul așezat în canoane să nu-mi spună nimic, mie care în ziua de chenzină îmi culegeam, la orele mici din noapte când mă deșteptam din primul somn, bancnotele foșnitoare din nenumărate buzunare sau din revistele care nu mai părăsesc geanta mea. Tot pe întuneric (impropriu spus - doar fără luminația electrică de interior), le puneam în plicul uzual din bar, de unde transfer la rezervă câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
îi scot pantofii din picioare. Pe stradă trece un camon. Mi-e teamă că-l va trezi. Dar nu, el doarme în continuare, visează. Mă întind lângă el și adorm și eu. Din când în când, gălăgia de afară mă deșteaptă. Am senzația că nu l-am mai văzut de atât de mult timp, că mi-e dor de el. Mă tem că se va trezi și îmi va spune că trebuie să meargă mai departe. Îi dau jos haina, cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Durerea iese la suprafață. Groaza. Apele cresc, au cuprins-o până la gât acum. Îl aude pe tatăl ei urlând. Lasă-te păgubașă! De ce e atât de liniște aici? De ce te uiți la mine, Micuță Lună, ca un suflet care se deșteaptă? Am ghicit? Au cotropit lupii, în cele din urmă, țara mea? Încetează! Nu mai tremura ca o lașă! ... Bănuiesc că nu mai pot face... nimic. Armata a fost întotdeauna punctul meu slab. Tovarășul președinte nu mi-a lăsat suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în amènunțime! Urmeazè, apoi liceul, o domnișoarè promițètoare, înflorind miraculos, dar trebuind sè îndure, din cauza prospețimii frumuseții ei, persecuțiile profesoarei de chimie, strèduindu-se sè ascundè sub sobra uniformè de școalè pornirile firești de revelare a unei feminitèți pe cale sè se deștepte din lungul somn al copilèriei, luptându-se cu insubordinea șuvițelor de pèr, care, ieșind de sub cordeluțè, o incriminau în fața profesoarei de chimie cèreia, dacè i-ar fi stat în putere, ar fi tuns-o probabil la zero, nici sarafanul uniformei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
se auzi o detunătură seacă și amară. Ieși apoi afară și făcu un semn spre doi soldați, ce alergară după el. Când reapărură, îl târau după ei pe bătrânul care își clătina capul și plângea molcom, ca și cum s-ar fi deșteptat dintr-un lung și dulce vis la o crudă realitate. Trecură prin fața lui Gacel și urcară în camioane. Din cabină, ofițerul îl privi sever și șovăi câteva clipe. Gacel se temu că profeția bătrânei Khaltoum n-avea să se împlinească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]