1,200 matches
-
care să evaluăm randamentul organismului parlamentar în exercițiul funcțiilor sale specifice și globale. Numai astfel putem discuta, în cunoștință de cauză, dacă și în ce măsură corespund realității repetatele considerații ale cercetătorilor, comentatorilor, politicienilor și chiar ale parlamentarilor, legate de slăbirea, declinul, decadența, eclipsa puterii parlamentelor contemporane"6. Avînd în vedere asemenea exigențe, autorul identifică unele aspecte grave privind degenerarea parlamentarismului contemporan, aspectele pornind din tentațiile transformiste (mai ales în cazul Italiei), dar și exagerările formaliste, ba chiar și pragmatiste. Cînd un parlament
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
care să evaluăm randamentul organismului parlamentar în exercițiul funcțiilor sale specifice și globale. Numai astfel putem discuta, în cunoștință de cauză, dacă și în ce măsură corespund realității repetatele considerații ale cercetătorilor, comentatorilor, politicienilor și chiar ale parlamentarilor, legate de slăbirea, declinul, decadența, eclipsa puterii parlamentelor contemporane. Slăbiciune în fața guvernului sau a altor puteri? Declin comparativ cu ce perioadă în care parlamentele erau "puternice" și cu privire la care activități? Eclipsă în favoarea căror altor entități politice? 3.FUNCȚIILE Parlamentele nu fac numai legi și legile
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
decurgând din această interpretare istorică asupra interpretării responsabilităților, individuale și colective, față de trecutul națiunii. Numai o societate conștientă de răspunderea ei față de trecutul istoric al națiunii va găsi puterea necesară mobilizării acelor resurse, materiale și sufletești, fără de care imobilismul și decadența vor bloca, în continuare, procesul reînnoirii energiilor creatoare ale națiunii. Oare sunt evreii într-adevăr responsabili pentru instaurarea regimului comunist în România? În ce măsură este adevărată afirmația că aparatul de partid și de stat în România comunistă a fost invadat de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
sau din Science nouvelle a lui Vico31. Timpul constituie, în viziunea originală a lui Balș, cauza tuturor schimbărilor, în devenirea continuă a societății umane, fiindcă el: "adesea încet și aproape inobservabil, însă cu atât mai sigur, lucrează la creșterea și decadența, la nașterea și nimicirea tuturor lucrurilor"32. Comparativ cu cărturarii râmniceni 33, timpul la Balș este eliberat de dominația providenței, fiind apropiat de ideea lui Newton a unui timp real și absolut, independent de orice alt factor și care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
o rată de deces net inferioară persoanelor care nu beau niciodată"62. Capitolul II DE LA ROMA LA BRUXELLES Cultura viței-de-vie a însoțit în mod constant expansiunea Imperiului Roman în Peninsula Italică, în Iliria, în Galia, în Germania, în Iberia. Odată cu decadența Imperiului Roman de Apus, viticultura ca și restul agriculturii de altfel a cunoscut un declin rapid, a cărui perioadă de vârf a fost reprezentată de căderea Romei în 476 și de invaziile barbare. Ordinele călugărești urmând în această privință prescripțiile
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Between tradition and innovation: the reinvention of the kimono in Japanese consumer culture", în Fashion Theory, 12, 3, 2008, pp. 59-376. Balzac, Honoré de, Patologia vieții sociale, traducere de L. Zoicaș, Editura Grafoart, București, 2006. Barbu, Bogdan, " Sunetele libertății, sunetele decadenței", în B. Barbu, Vin americanii. Prezența simbolică a Statelor Unite în România Războiului Rece, Editura Humanitas, București, 2006, pp. 281-312. Barcan, Ruth, "Regaining what mankind has lost through Civilization: Early Nudism and Ambivalent Moderns", în Fashion Theories, 8, 1, 2004, pp.
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
grooming style in the evaluation of women in management", în M.R. Solomon (ed.), The Psychology of Fashion, Lexington Books, New York, 1985, pp. 321-335. Castiglione, Baldassare, Curteanul, Editura pentru Literatură Universală, București, 1967. Călinescu, Matei, Cinci fețe ale modernității: modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodern, Editura Polirom, Iași, 2005. Chaney, Lillian H. și Martin, Jeanette C., The Essential Guide to Business Etiquette, Praeger, Londra, 2007. Chattaraman, Veena și Rudd, Nancy A., "Preferences for Aesthetic Attributes in Clothing as a Function of Body Image
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
ne împiedică astăzi să acceptăm acest frumos paradox critic. Accentul analizei cade pe insolitul și misterul prozei mateine: „Recunoaștem peste tot, în periodicitatea paginilor, în fastul misterios al încăperilor descrise, în imaginația somptuoasă, în gustul pentru bogăția decorativă, în viziunea decadențelor mărețe, în parada unei fabule a grandoarei, în toată opera, ca și în toată viața lui Mateiu I. Caragiale, un brummellism literar, cum am zice noi, o „invoaltă floare de tropice”, cum atât de minunat zice Perpessicius.”4 Dacă Ionel
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
mai veche clădire a orașului 373, astăzi transformată În observator meteorologic și vechi case din lemn, construite pe catalige, pentru o circulație maximă a aerului răcoros. Brisbane-ul colonial din piatră trebuie descoperit treptat, cu multă răbdare și considerație, cu grandorile, decadența, luminile și umbrele, inechitățile și speranțele celor care au rezistat intemperiilor și au mers mai departe, punând temelia orașului modern. Trecem prin piețe și străzi pitorești pavate, mărginite de superbii arbori de jakaranta, cu flori violet, parcuri cu tufe de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
societăți atârnă în ultimă instanță de caracterul cetățenilor care o formează, educația este cea care înrâurește caracterul, de aici rezultând că fericirea societății depinde sau este întemeiată pe cea a familiei. „Oameni răzleți și familii fără copii sunt semne de decadență socială, și de aceea totdeauna și pretutindeni, orișice încercare de a opri sporul de copii e un greu păcat și un atentat asupra societății.” Mediul optim în care cu toată incapacitatea sa de a face față ambianței fizice și sociale
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
un dispensar, o grădiniță, o școală, nu de alta, măcar să mai aibă cine merge pe la biserici și peste un număr de ani. A uza în scopuri politice de Cele Sfinte, nu-i semn de înțelepciune, nici de credință, este curată decadență prin pătrunderea profanului în Evanghelii. Pretenția aceasta a aleșilor de a accede în ceata sfinților va avea ca urmare, după câțiva ani de guvernare și pe stânga și pe dreapta, apariția în calendarul ortodox a unei zile dedicate Sfântului Parlamentar
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
să vadă, deschiderea - libertatea de gândire și de investigație - care ne-a făcut puternici, deschiderea care a permis apariția lui Bill Gates și a lui Sally Ride (n. trad.: prima femeie americană În spațiu). Islamiștii definesc deliberat această deschidere ca decadență. Pentru că, dacă deschiderea, drepturile acordate femeilor și libertatea de gândire și de investigație reprezintă sursele reale ale forței economice a Occidentului, atunci lumea arabo-musulmană ar trebui să se schimbe. Iar fundamentaliștii și extremiștii nu-și doresc să se schimbe. Pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
perioada 1919-1920, Iorga a fost într-o dispoziție aproape revoluționară, ca reacție la felul în care îl trata Brătianu. Tonul "Neamului românesc" era distinct și radical de stînga. Iată unul dintre articolele sale care ilustrează acest lucru. Scriind despre "Dulcea decadență" a "înaltei societăți", respingînd pretenția acesteia de a fi o elită, Iorga spunea următoarele: "Oamenii aceștia ai înaltei societăți au numai privilegii, dar nici o răspundere. Ei nu sînt produsul istoriei, ci al unei bune investiții și al unui noroc scandalos
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
dezaprobat violent) că Prințul Carol semăna cu Frederic cel Mare din perioada tinereții sale3. Am putea medita asupra drumului urmat de dinastia Hohenzollern în România de la primul Carol pînă la cel de al doilea. Era oare această decădere datorată "dulcii decadențe" care predomina la București?4 Existau totuși antecedente. Este vorba despre stagiul lui Carol la Academia Militară de la Potsdam, unde acesta scosese la licitație superbele obiecte de artă populară românească pe care Regina Maria i le trimisese ca să le ofere
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
nici de o coaliție de puteri minore, acesta reușește să-și păstreze preeminența o perioadă lungă de timp. Declinul său și, prin urmare, prăbușirea ordinii unipolare sunt de asemenea legate de creșterea puterii relative a altor actori din sistem și decadența (economică, socială) internă a hegemonului. Cele mai des utilizate exemple pentru ordinea unipolară sunt Imperiul Roman și China, ambele, din punct de vedere geografic, fiind ordini regionale, în mare parte acoperind Europa și, respectiv, Asia de Est. După ce cucerește Macedonia
Ordinea mondială concepte şi perspective. In: RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró, Stanislav Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1531]
-
alungă și încununează pe Eraclide Despota, îl macelă și îl urcă pe scaun pe Ștefan Tomșa”... Dincolo de paralelismele insinuante, parțial negate, parțial deconspirate de articolele pe care le scrie în presa vremii, unde critică virulent ceea ce el consideră a fi decadență și sterilitate la noua generație de politicieni, percepută ca incapabilă să îndeplinească programul revoluției pașoptiste (pe care Hasdeu îl va considera abandonat odată cu abdicarea silită a lui Alexandru Ioan Cuza, în 1866), poema Ștefan Tomșa Vodă și vornicul Ion Moțoc
Interferen?e istorice ?i literare ?n poema hasdeean? "?tefan Tom?a Vod? ?i vornicul Ion Mo?oc ?n prinsoare la Leopole by Cezar Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83580_a_84905]
-
și mai mulți termeni, grupați sau nu prin coordonare copulativă: „... Privirea-i acum melancolică și visătoare, acum vie și tăioasă ca ascuțișul unui brici, ar fi alcătuit un model viu pentru o pânză, unde clasicismul să-și dea mâna cu decadența, Michelangelo, cu Botticelli...” (C. Hogaș, 305), „A tras de ea, când dintr-o parte, când din alta, când de jos, când de sus, până ce-a făcut o ladă de vreo doi metri lungime și cam tot atâta în lărgime și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
comunicare, Ed. Performantica, Iași 2006, 251. 37 m: heiDegger, Originea operei de artă, Ed. Univers, 1982, 54. CaP. iv. viziunea ProfeTiCă a unor mari PiCTori renaSCenTișTi... 138 Mulți creștini cu nostalgii ale creștinismului originar susțin că Renașterea a fost începutul decadenței. La fel există și teoreticieni ai artei care văd mo‑ dernitatea începând paradoxal cu Renașterea. Situația pare foarte similară cu pașii făcuți de artă pe filiera impresionism, cubism, futurism, dadaism. Dacă în arta abstract - compozițională acest drum este cel al
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
comunicare, Ed. Performantica, Iași 2006, 251. 37 m: heiDegger, Originea operei de artă, Ed. Univers, 1982, 54. CaP. iv. viziunea ProfeTiCă a unor mari PiCTori renaSCenTișTi... 138 Mulți creștini cu nostalgii ale creștinismului originar susțin că Renașterea a fost începutul decadenței. La fel există și teoreticieni ai artei care văd mo‑ dernitatea începând paradoxal cu Renașterea. Situația pare foarte similară cu pașii făcuți de artă pe filiera impresionism, cubism, futurism, dadaism. Dacă în arta abstract - compozițională acest drum este cel al
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
zadarnică; toate, împreună cu morala însăși, din orgoliul omenesc. Științele și artele s-au născut, așadar, din viciile noastre"35. Cultura bazată pe egoism, superstiție, ambiție, ură, lingușire, minciună, avariție, curiozitate vană, orgoliu, cultura datorată "viciilor" noastre este marea cauză a decadenței omenirii. Asta înseamnă că și științele și artele generează vicii: pierderea inutilă a timpului, luxul, corupția gustului, scăderea virtuților militare, educația frivolă și periculoasă a copiilor. Filosofii sînt șarlatani, iar invenția tiparului este regretabilă din cauza "dezordinilor îngrozitoare" pe care le-
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
schimburile culturale internaționale sunt o sursă de descoperiri și de îmbogățiri reciproce. Deschiderea față de Ceilalți este indispensabilă. "Diversitatea culturală este echivalentul biodiversității în plan biologic. Dezbaterea, punerea în cauză, confruntarea și chiar competiția sunt necesare pentru a evita scleroza și decadența care amenință societățile închise. Schimbul poate fi considerat ca stând la baza noțiunii de cultură: nu există cultură fără confruntare, fără comparație, fără pluralitate. Relațiile culturale internaționale se află, deci, în inima culturii, iar mizele culturale atașate acestora sunt cu
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
unui răspuns cultural. Un destin comun european este în gestație încă din 1945, fără a fi deocamdată vizibil pentru majoritatea europenilor, și el se impune, în ciuda tuturor diferențelor sau inegalităților de situații și probleme. Acest destin determină: * aceiași factori de decadență și descompunere, și necesitatea de a le face față în comun; * aceleași pericole la adresa identităților, diversităților și adevărurilor culturale; * amenințare sigură și incertă, prezentând două fețe extreme (exterminaționismul și totalitarismul). Teoreticianul marxist Otto Bauer, în cartea sa Problema națională și
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
clasă este expus și condamnat. Lăudărosului Cavafu, ce invoca suferințele sale de ilegalist, îi este smulsă masca de pe chip: savantul inginer este un crupier din fostul cazino de la Sinaia (Cazino-ul ca loc al perdiției este legat inextricabil de rătăcirea/decadența burgheză). Oportunistul Cristescu este, la rândul său, demis. Birocrația este lovită de moarte: totul merge spre bine în cea mai bună dintre lumile posibile. Schematic și previzibil, finalul este menit să consoleze conștiințe și să fortifice optimismul spectatorilor. În acest
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și cei care-și întemeiează viziunea pornind de la aceste teze. Însă, dincolo de critica societății burgheze din perspectivă marxist-leninistă, există un bagaj suplimentar la care fac apel atât teoreticienii, propagandiștii, cât și scriitorii "pe linie", și anume recuzita retorico-stilistică a criticii decadenței. Din această simbioză estetico-ideologică a unor dicursuri cu vârste diferite, de la cel degeneraționist postdarwinist al unui Spencer sau Haeckel, la cel al igieniștilor francezi, începând cu Augustin Morel, al membrilor școlii de criminologie italiană, avându-l ca personalitate unanim recunoscută
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
care i-l atribuie comunistului Filipache, interesat de producția de abecedare, de alfabetizarea propriu-zisă, dar și ideologică a maselor. Rilke și Gide, primul citat cu un fragment din poemul Cartea pelerinajului, autor de o mare sensibilitate religioasă, este asociat aici decadenței occidentale și, implicit, homoerotismului prelaților papistași. Nota bene, scena de mai sus va fi reluată și amplu dezvoltată într-un alt roman, Principele, unde tot un secretar, venit din Occident, messerul Otaviano, ultrarafinat cultural, va conduce dezmățul beizadelelor deșucheate de la
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]