1,271 matches
-
Principele reprezintă o abatere temporară, de altminteri, a republicanului Machiavelli. 45 William J. Connell, "Introduction", în Niccolò Machiavelli, The Prince with Related Documents, Bedford/St. Martin's, Boston, 2005,, pp. 19, 33n. 32, 49n. 26. 46 Mario Martelli, "La struttura deformata: sulla diacronia del cap. III del Principe", în Studi di filologia italiană, 39 (1981), pp. 77-120. 47 Black, "Notes on the Date", pp. 33-34. 48 Baron, "The Principe". 49 Carlo Dionisotti, "Machiavelleria ultima", în Rivista storica italiană, 107(1995), pp.
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
golit se sensul mistic. El nu mai funcționează ca gest de aducere în prezent a mitului sacru, ci ca gest într-o ordine a frumuseții imanente". În Tat twam asi sunt puse în oglindă două tipuri feminine, fiecare reprezentând "reflexul deformat în oglindă al celeilalte", fiind greu de stabilit care dintre ele "funcționează ca punct de origine, ca obiect de reflectat", trebuind a fi considerate ca "două imagini într-un sistem specular". Călin Teutișan vorbește apoi despre "cronicile umbrei", când Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fi: „Nu contează chipul, ci caracterul“. Într-un film japonez care se chema Viață, un funcționar de primărie spunea: „ Ce-ar trebui să aștept de la viață, cu fața asta a mea de cal obosit?“. Într-adevăr, omul avea un chip deformat, alungit, cabalin și niște ochi ploioși, cu pleoapele căzute, de mari și grele ce erau. Cum să nu conteze înfățișarea, dacă atâtea și atâtea persoane trăiesc bine și fac averi cu chipul și cu trupul lor? De un profesor venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
doua natură și un presupus sprijin. Abia când cei ținuți sub urmărire au părăsit statul polițienesc ei se găsesc în afara cercului magnetic. Căutătura împrejur în scurte reprize, privirea aceea profund neliniștită, îndelung deprinsă și intrată în sânge, e o privire deformată. În noul mediu în care te afli și unde cei mai mulți nu posedă Privirea, ea pâlpâie pe fața ta. Privirea Străină pe care-ai adus-o cu tine e veche. Nou la ea nu-i decât faptul că se face remarcată
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în vederea "marii treceri", după cum spune poetul din Lancrăm, căci atâta rău mi-a făcut frigul în viața asta, încât aș vrea ca echipamentul meu de protecție să-mi țină cald și "dincolo", la doi metri sub pământ... Picioarele mele bătrâne, deformate și bolnave, beneficiază acum la 74 de ani de căldura binefăcătoare de care nu m-am bucurat atunci când aveam stringentă nevoie de ea. Câtă dreptate are marele cronicar moldovean: Că nu sunt vremile sub om, ci bietul om sub vremuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și reliefuri palpita și aruncă raze scurte.” reflectă imaginile, iar nu suprafață lucioasa și opaca. Personificata, acceptă prezența lui Antipa, stabilind o comunicare bizară : ,, (...) oglindă îl primește, adâncul ei fumuriu, rare sclipiri, greu și nestatornic că mercurul”. Imaginea surprinsă este deformata, iar legile fizice - abolite în favoarea unei imaginații debordante care înlocuiește materia cu esență ei sublimata și spiritualizata: ‚, Capul lui Antipa răsucindu-se brusc, împotriva așezării sale, parcă ar privi acum printre picioarele lui larg depărtate, gura i se strâmba, face
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
încet, era să uit frunză de dafin. Față din dafin, spune Antipa.” Reverberațiile actelor creatoare îi transformă pe artiști într-un fluid spiralat al carui început mitic ține de planul cosmic. Descendentă înseamnă, însă, degradare. Istoria 16 este percepută subiectiv, deformata de cronicari ,, Axenti Ivanovici Poprișcin - consilier titular (...) nebunul care scria un jurnal și încurcă datele, scria anul 2000 și Martobrie și mai știu eu ce trăznăi și se credea regele Spaniei?” Reflectarea în scris antrenează aneantizarea realității : ,,Ce scriam și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
multe despre creștini și aproape nimic despre evrei” <endnote id="(83, p. 114)"/>. Pentru profesorul german Klaus Heitmann - care a studiat imaginea românului În spațiul cultural german -, „la fel ca toate imaginile despre națiuni, și mai ales cu formele lor deformate, stereotipurile etnice nu Îngăduie o temeinică reprezen tare a ceea ce exprimă. Cu atât mai importante sunt, În schimb, informațiile pe care le oferă ele despre zămislitorii imaginilor” <endnote id="(299, p. 29)"/>. De fapt, În cadrul imagologiei, acesta este un mod
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
horrible du comique” „Puține lucruri despart ori- bilul de comic” (trad. mea, A.M.) Comicul lui Caragiale nu este „oribil”, dar în anumite „situațiuni” devine neliniștitor. Prin urmare, nu lectura operei propriu-zise mă interesează la Caragiale, ci dispozitivul care generează avatarurile deformate ale operei. Aparține Caragiale timpului său ? Va reuși el să traver- seze bariera impusă de cantonarea în contigent de care a fost acuzată opera sa ? Dilema a fost tranșată chiar de Timpul însuși. Ioana Pârvulescu reia discuția lansată de Eugen
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
încadrează detaliul în ordinea monstruosului. Nu este vorba numai de o modi- ficare de scară, ci și de o internalizare a deformării care conduce către specia monstruosului. Rimbaud realiza nece- sitatea pentru poezie a unei percepții dereglate sau altfel spus deformate și deformatoare. În scrisorile adresate lui Georges Izambard și Paul Demeny pe 1 și pe 15 mai 1871, sensibilitatea romantică a poetului este sesizabilă, însă ceea ce propune Rimbaud deschide către o sensibilitate și mai acută, cea simbolistă : „le Poète se
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nouă sensibilitate. Ea este populată cu fandacsioși, nevricoși, poltroni, ipohondri, personaje cu „naturelul simțitor”, magnetizați, chiar dacă registrul în care ea este recuperată este unul al derizoriului. Dispo- zitivul hermeneutic al lui „simț enorm și văz monstruos” induce o perspectivă deopotrivă deformată și deformatoare, o dereglare sistematică a scalei morale, dereglare de rezul- tantă estetică. Lumea operei lui Caragiale și caragialescul ei Degajând-o de complimentele pe care istoricii literari i le fac lui Caragiale, să-i privim opera măcar preț de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dispărea odată cu părăsirea orașului. Să acordăm însă credit acestui dispozitiv care amplifică detaliile, să vedem ce anume produce dispozitivul lui „simț enorm și văz monstruos”. Violența este numitorul comun al tuturor acestor episoade. Avem o comparație care induce o viziune deformată a corpului electoral ca o colonie de insecte, guvernate nicidecum de rațiune, ci tocmai de un activism nocturn, irațional. Nimic nu este mai potrivit decât adagiul unuia dintre Capriciile lui Goya : „Somnul rațiunii naște monștri”. Aici însă monstruozitatea provine dintr-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
comun și infirmativ al banalului. Căci nu există un inamic mai perfid al eroului decât banalul, ordinarul cotidian față de care eroul se situează în ruptură. Chiar onomastica probează din start un dezechilibru de scală, în măsură să proiecteze o imagine deformată a unei figuri fracturate. Cervantes înregistra în cuplul Don Quijote - Sancho Panza un dezechilibru prin alăturarea a două sisteme de măsură, cel estetico-fantasmal al cititorului de cărți care transfigurează banalul, îl redimensionează hiper- trofiat la scara grandioasă a ficțiunilor reprezentative, și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lipsa de aderență la această sensibilitate sau din incapa- citatea de a gestiona un instrumentar estetic, ci și ca refuz al unui anumit abuz discursiv sesizabil la nivelul unei anumite retorici. Stilul lui Caragiale este strâns legat de această retorică deformată. Ceea ce este conservat cu titlul de marcă identitară o constituie, cum am văzut, enormitatea lingvistică, defor- marea, excesul pe care limbajul îl înregistrează. De fapt, este vorba de două dimensiuni ale excesului. Într-o primă instanță avem chiar excesul de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
îndelung utilizat în comedia clasică a unui defazaj între esență și aparență recuperabil în practica socială a unor indivizi cu un clasament cultural diferit. Deformarea se naște dintr-un transfer defectuos, bruiat al limbajului fabricat la Centru. „Or, la Caragiale, deformate cum sunt, cuvintele nu mai sunt la ele acasă, sunt xeno- logisme. Ele se așază, cu întreg tropismul lor, spre Occident, pe care-l manifestă, trădând totodată și nedoritul provin- cialism cultural, ba chiar și inconfortul localului care nu se
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ldur) greu de suportat. Iordanienii au construit un drum pe deasupra mormintelor evreilor. Prim)ria Ierusalimului intenționeaz) s) construiasc) un nou drum și s)-l desființeze pe cel iordanian. Vestigiile din timpul lui Irod sunt tot ce-ți poți dori - coloane deformate, puternic afectate de trecerea timpului, mormântul lui Absalom, cu acoperișul rotund și un horn ciudat, care se Îngusteaz) spre vârf. Șiruri de morminte În toate direcțiile, la nesfârșit. Un lucru deosebit, care te poate obseda, Îl constituie Înmormântarea, bocetele și
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
mințile românilor de aici. Există deja două partide care-și propun să lupte pentru democrație în patria abandonată. Aceste partide sunt la cuțite, ca și cum scopul lor ar fi altul. Furioasa stare de spirit a membrilor parcă reflectă (ca o oglindă deformată) veninul și șuvoiul de înjurături din presa română. Nu fac parte din nici un partid. N-am fost niciodată implicată în vreo mișcare politică. M-am ocupat mai ales de munca mea. Ca jurnalist, am făcut numai observații critice, niciodată de pe
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mea tot ce aveam, așa cum am făcut și când am părăsit „țara tristă și plină de humor”, numai să ajung la timp să văd fața strivită, plină de sânge a tatălui meu, pentru care nu exista nici un viitor în lumea deformată și brutală de atunci. Fugind din toate puterile ca să prind avionul pentru Constanța și București am trecut în revistă „geografia” dureroasă a locului, am văzut și auzit suflete gemând și corul robilor jelind nevinovăția lor. Mi-am făcut reproșuri amare
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și, în acest fel, fragmentează, flexibilizează și diversifică blocurile masive ale realității, prea rigide și predispuse la uni formitate stearpă, la încremenire moartă. Oferind alteritate, literatura reprezintă o versiune stilizată a societății, un construct estetic în care survine o autoreflectare deformată a realității, o utopie. Ea mediază între ideile generale, majore, principale, și cele empirice, secundare 17. În acest fel, literatura restaurează marginalitatea considerată secun dară și creează diferențe frumoase prin texte unde domnește autonomia detaliilor parazitare. Ele sunt salutare într-
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
și, în acest fel, fragmentează, flexibilizează și diversifică blocurile masive ale realității, prea rigide și predispuse la uni formitate stearpă, la încremenire moartă. Oferind alteritate, literatura reprezintă o versiune stilizată a societății, un construct estetic în care survine o autoreflectare deformată a realității, o utopie. Ea mediază între ideile generale, majore, principale, și cele empirice, secundare. În acest fel, literatura restaurează marginalitatea considerată secun dară și creează diferențe frumoase prin texte unde domnește autonomia detaliilor parazitare. Ele sunt salutare într-o
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
marii finanțe liberale (director la „Banca Româ [270]nească”); Ministrul Economiei Naționale, alt reprezentant al liberalilor (Cancicov), după demisia reprezentantului țărănist (Leon); Ministrul Agriculturii, unul dintre cei mai mari latifundiari, absolut incapabil să privească problemele ministerului altfel decât prin prisma deformată a intereselor marilor proprietari, socotind că Ministerul este special creat numai ca să-i apere și să-i sprijine pe marii proprietari; Ministrul de Justiție, adversar prin întreaga sa structură concepției naționaliste și totalitare a statului legionar; subsecretarul de Stat al
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Freud 1975: 267). Dalí s-a imaginat simbolic drept Marele masturbator (1929), într-un tablou ce se constituie ca un autoportret, sub chipul unei ființe supuse "dorințelor, plăcerilor colerice tenebroase" (Amossy 1995: 95). În primul plan apare un chip uman deformat ce evocă formațiunile stâncoase de pe țărmul mării, de la Port Lligat, pe gura căruia se află o lăcustă (încă una din fobiile pictorului). Din spatele acestuia se înalță nudul unei femei. Imaginea este completată de o figură masculină pe care o vedem
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
sporită de plăcerea pictorului de a combina ființele umane cu obiectele. Într-un număr de lucrări emblematice pentru artist, precum Nașterea dorinței lichide (1932), Arhitectură suprarealistă (1933) și Girafe în flăcări (1934-37), obiectele reprezentate și-au pierdut identitatea, sunt moi, deformate, putrede, tumescente, contururile lor se estompează; ele se descompun și se transformă. În Nașterea suferinței lichide vedem un copac uriaș din care izvorăște o fântână, apoi un altul, la fel de mare, despre care se spune că ar fi copacul pâinii. În
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
durere și stress apar dezechilibrate, la fel ca și unele biochimice, precum hormonii. FMS este asociat cu o “sensibilizare” centrală (Staud R, Cannon RC, Mauderli și colab. 2003). SNC reacționează ca și cum toate input-urile senzoriale ar fi amplificate și/sau deformate, stare care poate fi descrisă ca suprasolicitare senzorială. Pacienții care suferă de FMS pot fi sensibili la stimuli vizuali, auditivi, olfactivi, gustativi, la fluctuații ale presiunii si temperaturii și la vibrații. FMS sensibilizează terminațiile nervoase și restul sistemului nervos autonom
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
În aria SI (arie senzitivă primară) sosesc 99% din proiecțiile cordoanelor dorsale și doar o mică parte din sistemul spino talamic. Proiecțiile sunt inverse (controlaterale) și foarte puțin ipsilaterale cu reprezentare inegală a diferitelor zone corporale (homunculus senzitiv om miniatural, deformat ca proporții și răsturnat). Aria S2 are o somatotopie mai puțin precisă decât SI, ambele jumătăți ale corpului (controlaterală și ipsi laterală) sunt reprezentate bilateral și ar avea mai puține conexiuni cu talamusul comparativ cu SI fiind implicată esențial În
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]