1,271 matches
-
de intestine. Crezu că are diaree. Își apăsă mușchii, de parcă ar fi vrut să facă pipi, iar Între picioare apăru o senzație de lunecare și ceva căzu În apă. Se uită În toaletă. Acolo era tamponul de tifon, Îmbibat și deformat de sînge, care curgea Încă din ea, gros, negru și răsucit ca o frînghie Înmuiată În catran. Îl chemă pe Reggie. El apăru imediat, speriat de vocea ei. — Isuse! spuse el, cînd văzu conținutul din vasul de toaletă. Se dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
semnale care arată că ritmul de constituire a noii puteri politice s ar putea să fie mai scăzut decât ritmul de uzare a noii puteri politice. Acesta este un fenomen foarte interesant, și eu sper că este doar o imagine deformată a unei mici disfuncționalități... R.T. Cât de mici, domnule Stoica... V.S. Și eu, personal, în interiorul partidului, la rândul meu, am să atrag atenția asupra acestor disfuncționalități. R.T. Din interiorul partidului, că dumneavoastră sunteți membru de partid, puteți să ne explicați
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
ore. - Cum arată? fu curios Rhyme. - Calitatea e destul de bună, răspunse Sachs ținând în mână fotografiile. Majoritatea sunt parțiale, însă au descoperit și amprenta întregii sale mâini stângi. Primul lucru ce putu fi observat era că făptașul avea două degete deformate - inelarul și degetul mic. Păreau a fi unite și ambele se terminau cu o porțiune de piele care nu lăsa amprente. Cu toată experiența în materie, Rhyme nu se putea decide dacă era un defect din naștere sau urmarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
descoperite în hol, continuă: - Pantofii. - Sunt aceiași? - Exact, spuse Rhyme triumfător. Ecco, mărimea 43. - Iisuse! murmură Sellitto. - Bine, deci ce avem? vorbi din nou Rhyme. Un criminal care arată de 50 de ani, statură medie, fără barbă și două degete deformate. Probabil are și cazier, de vreme ce își ascunde cu atâta grijă amprentele. Și asta e tot, nimic mai mult. Apoi se încruntă. - Ba nu, nu e tot. Mai e ceva. Avea un rând de haine în plus, arma crimei... Totul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
astăzi. Am verificat și pe NCIC și VICAP și nu are cazier. Cheryl Marston îl descrisese pe Magician ca fiind slab, dar puternic, bărbos, cu cicatrici pe gât și pe piept. - A, da, și victima a confirmat că avea degetele deformate, după cum bănuiam. De fapt, lipite. A ținut sub tăcere numele cartierului în care locuia și s-a prezentat drept John. Băiatul vostru e cu adevărat inteligent. Nimic nou, își spuse în sine Rhyme. Bell povesti apoi cum fusese acostată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
exterior. Era încuiat acum. Simți din nou o respirație pe piele. De data aceasta, era fierbinte. Foarte aproape. Auzi și un șuierat foarte vag. - Unde ești? șopti Rhyme. Gâfâi de spaimă, căci o mână apăru în fața lui, cu două degete deformate și lipite între ele. În mână era o lamă, cu unul din tăișuri îndreptat spre ochii lui Rhyme. - Dacă strigi după ajutor, spuse Magicianul șoptit, dacă faci orice fel de zgomot, te orbesc. Ai înțeles? Lincoln Rhyme făcu semn din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Mâncase cu poftă din specialitatea zilei, în timp ce Barnes și Stemple îi povestiseră cum îl cunoscuseră pe Weir. Era un fel de mercenar, despre care Hobbs știa totul, fiind abonat la „Soldier of Fortune”. Observase cicatricile de pe gâtul bărbatului și mâna deformată, întrebându-se de unde s-o fi ales cu ele. Napalm, probabil. La început, Barnes avusese dubii cu privire la Weir și nu fusese de acord să-l întâlnească, gândindu-se la o capcană. Dar Omul Magic își câștigase încrederea spunându-le să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ca acele animale pe care le poți mâna spre moarte fără să scoată un sunet fiindcă nici măcar nu bănuiesc existența unui asemenea mister. Mă tot lua cu „dragul meu“, își dădea importanță și în gura lui cuvintele păreau niște sunete deformate de care te debarasezi cu condescendență. La un moment dat sună, dar nu-i răspunse nimeni. Atunci țipă. Tot nu primi nici un răspuns. Începu să urle și apăru un cap maladiv, care aducea cu un nap sleit. Capul acela tușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
grupuri mari. Ne-am obișnuit. Ne-am și dezgustat puțin. Ei ne purtau pică fiindcă eram la adăpost, pe când noi... noi le purtam pică fiindcă ne vârau sub ochi pansamentele și picioarele lor tăiate, craniile prost sudate, gurile și nasurile deformate, tot ceea ce am fi preferat să nu vedem. Astfel, erau două orașe: al nostru și al lor. Două orașe în același loc, dar care-și întorceau spatele, fiecare având promenadele, cafenelele și orele sale. Două lumi. Au fost chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de dansatori, împietriți în porțelanul de Saxa, își suspendaseră pentru secole mișcările lor de menuet. O oglindă mare reflecta vizitatorul, și mă descoperii mai gras, mai bătrân și mai urât decât îmi imaginasem că sunt, având înaintea mea o imagine deformată a tatălui meu, ca o reînviere grotescă. Într-un colț, un câine mare de ceramică stătea mândru, cu gura larg deschisă, cu colții dintr-un email strălucitor, cu limba groasă și roșie. Din tavan, foarte înalt și aproape de nebănuit, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
viețile lor, la finalul filmului se trezea, îmi zâmbea victorios, turna bere în pahare, îmi mângâia coapsele goale. Îndrăznesc să le invidiez chiar și pe fetele de la cămin, pe fetele acelea tinere, aproape niște copii, ale căror vieți sunt la fel de deformate ca și trupurile, cu protuberanța aceea mică în mijloc, încolțind ca o buruiană amenințătoare. Deodată în jurul inimii mele se formează o crustă dură și le privesc indiferentă, sigur că le este greu acum, dar în câteva săptămâni problema lor va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe călăreț Îl face calul. Frumos spus: pe călăreț Îl face calul... Dar nu cumva prea-frumos spus? Ei și? De atâția ani, de-atâția, mama zace. Din pricina, mai cu seamă a picioarelor. Picioarele ei sprintene de altădată. Acum moarte. Chircite. Deformate. Micite. Poate că de asta: dansul, mereu dansul - de el Îmi aduc aminte. Dar poate că din aceeași pricină, calul - de care nu știu. Nu știam. N-am știut, dar, iată, știu. Țin minte caii de la Mana... O, caii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
crăpată fusese cîrpită cu scotch. Mirosea ca nămolul de la canalul de scurgere dizolvat În benzină... Putea la fel de bine să fie mirosul greu al unor Îngrășăminte chimice Înmuiate În urina unor animale domestice. Ușa scoase un sunet metalic pătrunzător pe șina deformată. Am crăpat-o doar puțin, cu oarecare reținere, atît cît să mă pot strecura, și imediat o pătură de aer cald și lipicios mi se prinse de față precum o batistă umedă. Chiar Înaintea ochilor mei se găsea un ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o pune În mișcare. Am deschis ușa pe jumătate: — Hai să te iau cu mașina! Încotro? — Încotro? Dar ce, e după mine? zise ea neașteptat de calmă, dar și provocatoare În același timp. Am zîmbit forțat; iar obrajii ei păreau deformați, ca și cînd i-ai fi privit printr-o oglindă defectă. — Vrei să spui că ești pregătită pentru orice ? — Ești vrednic de tot disprețul! I-am trîntit brutal ușa În nas. Am demarat brusc și mașina țîșni Înainte, cu botul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
probleme. RÎse ironic, pe nas, și se cațără pe scaun. Partea din față a rochiei se deschise și piciorul i se dezgoli pînă la coapsă. Un picior frumos, greu de imaginat judecînd după chip și după fotografiile care prezentau realitatea deformat ; frumos conturat și bine făcut, ca de atletă... dacă n-ar fi fost atît de alb. Se putea afirma că Înclinația LUI pentru spate, care l-a determinat să excludă și asemenea picioare, ținea de apucăturile lui bizare. Fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
femeii goale, senzuale, se proiectau pe un fundal complet negru. Erau ele mari, dar deși umpleau toată fotografia, Îți lăsau impresia unor oase destul de mici. Forma lor mi-a amintit de un fruct... da, moșmoanele... niște moșmoane nu prea arătoase, deformate... un hibrid de moșmoană cu pară europeană ... o emisferă transparentă, cu o nuanță vagă de verde jos - poate și pentru că pardoseala nu era de un negru pur. Crăpătura de dedesubt se termina cu o umflătură În vîrful vertebrei lombare. Interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu centrul ei puțin ridicat În formă de triunghi echilateral, cu colțurile ușor rotunjite și o margine dintr-un strat argintiu pe un fundal albastru. Un S, și el din argint, ieșea În relief În mijloc. Era o literă puțin deformată, făcută din linii drepte și la prima vedere părea un fulger. Sau poate nici nu era un S, fusese un fulger de la bun Început. Dacă-i fulger, presupun că trebuie să aibă o oarecare legătură cu electricitatea, dar deocamdată n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
viziune și un sens particular al lumii. Consecința acestei perspective este construirea unei imagini trunchiate a acestui spațiu public, adecvată obiectivelor sale, însă îndepărtată de o reflecție fidelă. Concluzia autorului este că media, dacă sunt o oglindă, sunt sau una deformată, sau o mulțime de oglinjoare în același timp care, în pofida deformării, reflectă, fiecare în felul său, o parcelă simplificată și stereotipizată a lumii. Într-un studiu ulterior, Charaudeau folosește, de data asta explicit, conceptul de discurs jurnalistic, a cărui apariție
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
2. Evenimențialitatea și tabloidizarea Ca strategie, seducția are rolul de a simplifica informația, astfel încât să fie accesibilă unui număr mare și eterogen de receptori. Dacă însă această simplificare depășește anumite granițe, atunci imaginea realității prezentată de discursul jurnalistic este una deformată. Astfel, seducția devine manipulatorie în condițiile în care, pentru realizarea ei, se falsifică spațiul public. La nivelul ansamblului conținutului discursului jurnalistic, abaterile sunt: evenimențialitatea și tabloidizarea. Prin acestea avem acces la un spațiu public seducător, marcat de crize, accidente, vedete
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
rând comanda, mitraliau cu argumente și contraargumente, ironizau până la hidoșenie totul, exercitau asupra fetei o presiune irezistibilă care, golită de orice sentimente sau reflecții personale, se lăsa manipulată mintal de cei doi profesori, înclina să creadă în existența acestei lumi deformate până la hâd, în superioritatea lor, în triumful lucidității. Numai așa poți să cunoști fericirea supremă, spuneau ei. Dansul foarte sugestiv al mâinilor Ninei, vocea cu inflexiuni plăcute, vibrante. Libertate spirituală, auzea pomenindu-se. Era mult, mult fum. Alexe expunea sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de păr. Își spunea în sinea ei, mulțumită, că fusese inspirată în ziua aceea, la tribunal, când îl reținuse. Atunci nu știa cu precizie ce o atrăsese la el. Acum era altceva. Acum îi plăcea la el nodul cravatei puțin deformat, colțul manșetei îndoit, știa că acolo unde o fi locuind el nu există o femeie cu care să ia dimineața micul dejun și să-i observe micile neglijențe vestimentare, să i le corijeze, să aibă mândria că bărbatul îi pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
umerii ei goi, dar până la urmă mi-am pierdut orice speranță și m-am decis să mă scol. Pe jos rămăseseră de cu seară discuri, învelitorile lor, paharele, sticlele goale de vin și scrumiera. Pe masă trona jumătate din tortul deformat pe care îl adusesem. Privindu-le, aveam senzația că timpul s-a oprit în loc. Am luat lucrurile de pe jos și am băut două pahare de apă de la chiuvetă. Pe birou se afla un dicționar și un tabel cu verbele franțuzești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la hublou și privi afară; aprinse reflectoarele de exterior. — Oh! făcu ea. Norman privi și el. Întinsă pe fundul oceanului se vedea o umbră alungită care se mișca Înainte și Înapoi, odată cu șocurile ritmice ale zgomotului. Umbra era atât de deformată Încât Îi trebui o clipă ca să Înțeleagă ce vedea. Era umbra unui braț omenesc. Căpitane Barnes, ești acolo? Nici un răspuns. Norman apăsă din nou pe butonul intercomului. „— Căpitane Barnes, ne auzi?” Din nou nici un răspuns. — A Întrerupt linia intercomului, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și Chișinău primele versuri, mi-am "corectat" cu de la sine putere numele din Sucevan în Suceveanu, crezând astfel că repar o nedreptate, că elimin un abuz comis de autoritățile sovietice, care, chiar în primii ani de după ocupație, ne-au "ajustat" (deformat, schilodit) numele de familie românești, denumirile localităților etc., conform bunului lor plac și în concordanță cu "stilistica", cu "eufonia" politică a timpului. Chit că, mai târziu, studiind arhivele și documentele din perioada austriacă, am descoperit că cei mai mulți consăteni ai mei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
dar care întâi de toate trebuie să ne dea. Vorbim desigur despre impresiile majorității. Se înșală și cei care o acuză și cei care o văd ca pe o instituție de binefacere către care nu au nicio datorie. Pentru imaginea deformată a Bisericii suntem vinovați noi, mădularele Bisericii și ierarhia ei, în egală măsură"155. Întregul editorial este de fapt un mesaj de atenționare față de incapacitatea BOR de a comunica și de a-și realiza imaginea în sensul percepției publice. În
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]