30,841 matches
-
naște un scut/ Și va ridica pe el regii către ultimele ramuri.// Rană făcută de săgeată/ Sfărîmă-te în mine/ Peste oglinzi că hrană din Treime/ Cînd totul freamătă și lumile se rup/ De malurile altădată calde/ Cu spumă zeițelor pe degete.// Prin întuneric umblă cu bîlbîiri pe ochi/ Sunetul frămîntat al unei crizanteme./ E mască mea, dublura ce ma teme/ Și sfîrtecă-nflorirea care e somn de rochii.// Iubito, iarăși cu moartea mă adăpostești,/ Pe lînga tihna, în curăția ce o cunoaște
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
iarbă moale și mîngîioasa și mi-ar fi plăcut s-o clipesc cu genele, dar nu mă spălasem. În mijlocul mesei, făcuseră loc pentru pasca grăsana, cu brînză de vaci și smîntînă, pe care dormea crucea din aluat răsucit. Dacă băgai degetul și o ridicai de un capăt, crănțănea între dinți, iar dacă-l înfigeai mai adînc, dădeai de dulceața fragilă a umpluturii. Cozonacul cu nasturi din rahat, drobul verzui, ridichile roșii, andrelele de ceapă subțire, telemeaua cu purici de chimen în
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
gură". Păzite de pedagoge, vorbitoare, după cîte mi-am dat seama, fetele răspundeau febrile, bulucindu-se, cu gesturi înfrigurate și ele și contorsionîndu-si mult gurile gata parcă să scape cîte un cuvînt. Mi s-a părut că una, arătîndu-și insistent degetele, vrea să-i spună unuia să se întîlnească la șase. * * * Un activist bătrîn fumînd, trăgînd din țigară înfipta într-un țigaret de lemn de vișin, cireș?..."Un scriitor, - spusese el rar și pufăind, - trebuie să fie și în cer și
Însemnări uitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18042_a_19367]
-
cinismul lor revoltător. (În paranteză fie spus, mi se pare absolut grețos - dar perfect explicabil în logica lucrurilor expuse mai sus - că publiciști și scriitori să accepte premii și distincții ale "Fundației Gheorghe Ursu", fără ca ei să fi mișcat un deget pentru pedepsirea cinicilor ucigași - dar să nu-i uităm pe complici! - ai acestui martir al libertății. În loc să cauționeze idiotizarea populației cu imbecilele seriale sud-americane, n-ar fi rău că străluciții intelectuali - nu pun nici un fel de ghilimele! - din consiliul de
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
învățîndu-i o învățătură ce nu e în cărți,/ vorbindu-le despre iubire în vremea internetului,/ despre indurarea care pe toate le absolvă, daca iubim.// Ezitînd totuși la diferență, altfel clară, dintre Eros/ și Agape.// Chipul tău e bine modelat de degetele lui Dumnezeu,/ pe care prea puțin îl asculți în rugăciunile-ti solitare,/ fiica a Neîncrederii de ce nu mă crezi că El ne/ privește/ neîncetat și pentru fiecare din noi se apleacă de pe Cruce?" (Sfîrșitul verii ploioase). De asemenea în fraternizarea
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
-l pronunțam,/ mai dur, măi teutonic, mai putin iubit de localnicii/ privindu-ne întrebător..." (ibidem). Că și cu pipăitul beat de pretiozități, aplicat unui existențial sărbătoresc: "vieți virtuale și mosoare și lanțuri de-argint cu piatră/ de chihlimbar topit;/ cunoscători, degetele să ni se atingă fericite numai pe/ marile boabe iregulare și genuine, tăiate abrupt,/ rilkeean și celanean și irevocabil,/ întîmplări ale vieților noastre, ce și-au amestecat fluidele/ și-apoi au încremenit marile ore de taină și arșiță verii" (ibidem
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
coasta mărăcinoasa, sub ploaie, cu lipitori pe mîini, pe trup, pe față. Întîi mi-am sfîșiat cămașă, ca să strivesc limba de piele neagră ce-mi scrijela sînul. Apoi mi-am rupt umerii cămășii, apoi ciorapii. Alunecam și lăcrămam, îmi scrinteam degetele și-mi zgîriam genunchii cu pantalonii în zdrențe. Sus, pe poteca lăsată - ne-au întîmpinat alte convoiuri de lipitori." A fugit că duhurile și abia, abia a scăpat. Emoționant și plin de înțelesuri studioase sînt surprinse mînăstirile din Himalaya, cu
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
dezgropând din adâncurile lor semantice o filosofie românească de negăsit în cărți. Șerban Foartă procedează în mod similar că poet, activând în cuvinte un lirism uitat sau doar posibil. El tratează dicționarul că pe o claviatură pe care apasă cu degete delicate și ferme pentru a scoate sunete încântătoare: "Olanda vine din Olanda,/ cașmirul vine din Cașmir;/ că ni s-a ofilit ghirlanda,/ cu toate astea, nu mă mir.../ ... Am mai dansat o arleziană,/ a mai căzut un batalion:/ sclipea-n
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
și la selecțiile de "practicas" ale Academiei de Teatru și Film din București (cum figură în program), devenită acum U.A.T.C., fapt menționat de "Seminci", revista festivalului, în introducerea interviului cu rectorul Florin Mihăilescu, care a știut să pună degetul pe rană pentru a explica situația școlii noastre de film:" Problema e că studenții fac mai multe filme în timpul anilor de formare decît după aceea"! Florin Mihăilescu a fost la Valladolid și membru al juriului oficial, juriu care a hotărît
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
naștere, o stare matrimonială, un patrimoniu, da. Ca sulfuros, mic Fuhrer al literaturii române contemporane, conducînd edituri, diriguind colecții, țesînd intrigi, sugrumînd șuvoiul recuperărilor din literatura interbelică și amenințîndu-i, din pervazul prăfuit al rubricilor din România literară și Dilema, cu deget cocîrjat, de bătrînel reumatic, pe "extremiștii de dreapta", da. Ca "nume adunat pe-o carte", da (peste douăzeci de tomuri de istorie literară, acoperind perioada 1860-1944). Atunci cînd încercăm să descoperim însă și substanța domnului Z. Ornea, cînd ne străduim
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17401_a_18726]
-
Limbii Române, ori „jertfă” de întemeiere / zidire: Mamă, / Tu ești Patria mea ! / Creștetul Tău / Vârful muntelui / Acoperit de nea. Ochii tăi / Mări albastre. / Palmele tale / Arăturile noastre. / Respirația ta / Nor / Din care curg ploi / Peste câmp și oraș. / Inelul / Din degetul tău / Cătare / Prin care ochesc / În vrăjmaș. / Basmaua / Steag, / Zvâcnind / Ca inima... / Mamă, / Tu ești Patria mea ! («Mamă, tu ești»); Pe mine / mă iubeau toate femeile. Mă simțeam puternic și sigur. Ca Meșterul Manole / am cutezat / să ridic o construcție
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
pasajele an care Cioran e urmărit pas cu pas, așa cum o guvernanță al urmărește pe un copilandru zvăpăiat, spre a-l mustrului, spre a-l obișnui cu bunele maniere. Cu nuielușa vorbei mustrătoare, autorul Demiurgului rău e mereu plesnit peste degete: "Cioran se miră că un spirit de anvergură lui Nietzsche a putut să producă ideea nătânga a supraomului (cf. 910). M-aș miră și eu dacă nu s-ar găsi la Nietzsche urme apăsate de pozitivism. Gândire de epocă, la
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
Și-a atribuit un secret și-o adâncime pe care nu le-a avut. Acel gol ascuns l-a facut vulnerabil. Așa se ăntămplă când devine gânditor și lider de generație un enciclopedist. Fript o dată bine, Cioran nu mai pune degetul. Ce gândește despre evenimentele din mai 1968 nu aflăm. Ca să se scuze implicit, face o observație de reținut: nu pot să te intereseze, nici să urăști, evenimente la care n-ai contribuit an nici un fel (cf. 574). Ideea ar trebui
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
și la toate celelalte instituții neguvernamentale care au sprijinit intens puterea actuală - să provoace o discuție limpede, față în față, cu președintele, premierul, șefii Camerelor Parlamentului și liderii partidelor de guvernământ. E obligatoriu să se pună, în ceasul al treisprezecelea, degetul pe rană. Lucrurile au mers prea departe pentru a mai îngădui unor pseudo- (completați restul după dorința!) să maimuțărească și să compromită idei care n-aveau cum să iasă din mințile lor cam simplute. Și pentru ca totul să nu devină
Trepãduscheala by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17440_a_18765]
-
ne satisface curiozitatea intelectuală și de la un moment dat chiar ne amuză. Ceea ce se desfășoară în fața noastră este și o comedie. Păharului de cristal al poeziei i se substituie o cană de tablă, cu smaltul căzut, iar în locul mîinii cu degete prelungi care ar trebui sa il ridice în lumina apare o labă păroasa, lipsită de îndemânare. Iată-l pe Ion Vitner celebrând rondelurile lui Cicerone Theodorescu: Ideea de la care au pornit rondelurile mi se pare excelentă. Creatorul lor ia o
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]
-
pierzi timpul când vrei să știi cât e oră. Mâna se duce leneșa spre buzunar, caută că într-o scorbura, dibuie ceasul, îl scoate la iveală că pe o minune a lumii. Ochiul se oprește lacom pe lanț, pe capac. Degetul apasă cu distincție butonul, capacul se deschide greu că o poartă de cetate medievală și până să te uiți la acele ceasului mai este timp, ai o viață înainte." Cu același simt al pitorescului, cu aceeași capacitate de a vedea
ÎN VÂRTEJUL PUBLICISTICII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17462_a_18787]
-
renunțat și la Negrul (un scriitor celebru - plin de bani, onoruri, premii - are, de fapt, un condeier anonim, plătit, care scrie cu talent și cu truda, ăn locul lui, ăntr-o cămăruța obscură; prestatorul de servicii literare se ănteapă la un deget și degetul i se ănnegreste; apoi i se ănnegreste toată mâna, apoi și față; pe masura ce scrie, cu febrilitate, cartea altuia, devine ceea ce și este: negru...Un film căruia i s-ar fi potrivit, poate, un "premiu Eugen Barbu"!). Am renunțat
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
la Negrul (un scriitor celebru - plin de bani, onoruri, premii - are, de fapt, un condeier anonim, plătit, care scrie cu talent și cu truda, ăn locul lui, ăntr-o cămăruța obscură; prestatorul de servicii literare se ănteapă la un deget și degetul i se ănnegreste; apoi i se ănnegreste toată mâna, apoi și față; pe masura ce scrie, cu febrilitate, cartea altuia, devine ceea ce și este: negru...Un film căruia i s-ar fi potrivit, poate, un "premiu Eugen Barbu"!). Am renunțat și la
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
poate replică de bunăseamă că monumentul incită virtual prin inadecvarea de amplasare: ăntre timp Aradul a devenit pământ românesc, prin urmare, un monument aparținând maghiarimii nu are ce căuta aici. Din nou, nu ănteleg obiecția, dar cred că am pus degetul pe rană. Logică unei asemenea ăntămpinări sugerează intruziunea neavenita a Ungariei an treburile interne ale românilor: daca statuia e a lor, să și-o țină acasă, s-o ridice acolo. Ceea ce nu include o asemenea argumentație piezișa este că statuia
Să ne dumirim by Stefan Borbely () [Corola-journal/Journalistic/17461_a_18786]
-
ăntrebare! ăntr-adevăr, de ce-oi fi scriind, cum se cheamă? De ce m-am apucat de meseria asta, după ce m-am lăsat de altele, o grămadă, si de ce mă țin că scaiul de ea. Atât timp cât voi mai putea mișca dintr-un deget și se va găsi o scânteie de lumină și o dioptrie pentru nasul meu ăncălecat de un ochelar, simt că nu mă voi lăsa". Răspunsul Hortensiei Papadat-Bengescu e lung, explicativ, mărturisind trecerea ei de la Viață Românească la cenaclul "Sburătorul", si
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
Că la Judecata de Apoi a tuturor abecedarelor. După care, cu pasul lui cel mai ferm (nu se glumea în casa noastră cu cultura), tata s-a dus s-o cheme pe mama și din pragul ușii, arătându-mă cu degetul, a lansat: 'ia-ți fiica de aici: e o imbecila'." Cu această detașare își privește Monica Lovinescu copilăria și, în continuare, tinerețea. Propriul ei jurnal - din 1941 și până în 1947, anul expatrierii - i se pare "prost, romanțios, sentimentaloid", iar dacă
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
eseuri „Gânduri pentru cei ce vin...” M-a ascultat cu atenție și la sfârșit mi-a spus: „Ascultă, draga mea, ți-o spun sincer! Trăiesc de mulți ani în Canada (1951 n.a.) și cunosc multă lume, dar pot număra pe degetele de la o mână, pe cei cu care pot discuta astfel de lucruri. Ce spui tu acolo e inedit și foarte interesant! Mă uimești! Vino să vezi!” S-a așezat în fața ordinatorului și mi-a prezentat selecțiuni din eseul, aproape terminat
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
Mentalitatea de chibiț îi împinge și astăzi la gesturi devenite reflex în ani de contemplare pasivă, de pe margine, a realității: comentariile meciurilor de fotbal, în piață publică, bârfa relaxată, pe balcon, cu vecinul, si turnătoria abjecta. Dacă tot îi ard degetele să interzică ceva, de ce nu interzic mizeria, sărăcia, murdăria, lenea, hoția, minciună, prostia sau vulgaritatea indescriptibila care au coborât - cu neprecupețitul lor ajutor - ca un blestem peste țară? E ușor că, protejat de conturile imense din bănci, să dai românului
Disperarea "Playboy" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17494_a_18819]
-
doi" Woody scoate efecte încîntătoare!) Acel "unul" pomenit mereu în film, "țiganul care cîntă în Europa", e un personaj real, un chitarist intrat în istorie și drag lui Woody Allen, Django Reinhardt (1910-1953; un magician al chitarei, care avea două degete, la mîna stîngă, paralizate). În personajul chitaristului "nr. 2", Sean Penn realizează unul dintre cele mai fabuloase portrete tragi-comice pe care le-a cunoscut, pînă acum, ecranul. E greu de presupus că viitoarele Oscaruri vor putea să-l ocolească pe
Mica infractiune si VIP-urile locale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17522_a_18847]
-
referindu-se la situația din Rusia; schimbînd însă ce e de schimbat, este cert că și despre ceea ce s-a petrecut în România din 1990 încoace se poate face în multe privințe o afirmație similară. Și, poate, ar trebui pus degetul pe rană: în numele rupturii de comunism a fost de fapt continuată și exacerbata tendința cea mai nefasta a vechiului regim din ultimul său deceniu de existență, numit de Mircea Zaciu "deceniul satanic": sumbrei demolări planificate i-a luat locul o
Spiritul critic fată cu tranzitia by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17531_a_18856]