2,891 matches
-
în abisul lăuntric. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care tema și viziunea despre lume se reflectă în poezia studiată Întreaga poezie a lui „Bacovia, poetul de plumb“ este „un solilocviu pe muche de cuțit, între luciditate și demență; ca și pe marii romantici, amorul și moartea îl obsedează, dar fără patetism retoric“. Această opinie critică formulată de către Pompiliu Constantinescu evidențiază, cred eu, nu numai două dintre temele poeziei Plumb, ci și noutatea viziunii bacoviene, în ruptură cu idealismul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pentru narator, dramaturg/cititor materia primă a epicului și caracterelor. Eroul de ficțiune exprimă o categorie caracterială recognoscibilă: arivism, impostură, avariție, sau diverse patimi cum ar fi setea de putere, exhibiționism, preacurvie sau patologii de genul evaziunii în crimă, satanism, demență sau sinucidere. Foarte rare sunt romanele reușite ce au drept protagoniști creatori de geniu, artiști, și asta când ei întrupează o tipologie umană de vârf, pe care o urcă pe culmi, indiferent de aventura biografică, ca de pildă "Jean-Christophe", de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
înțeleaptă, deși obositoare. Am vrut să aflu în ce ar consta înțelepciunea opțiunii. Ei bine, această talentată actriță povestește că, acum cîțiva ani, în teatru a acceptat să doarmă un scenograf. Într-o dimineață a venit răvășit și-n pragul demenței la directoare și i-a spus că noaptea, cînd s-a dus la toaletă, s-a-ntîlnit cu o... fantomă-fetiță! A doua noapte, la fel. N-a mai stat o zi în Giurgiu, dar a rămas cu sechele n-a mai putut
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
în timp ce conducea automobilul? Dar Chaplin, care ce-i drept a apucat o vîrstă venerabilă și s-a trezit după moarte deshumat și furat cu coșciug cu tot? Max Linder, comicul seducător, mereu zîmbitor, nu sfîrșește automutilîndu-se în timpul unei crize de demență, la o vîrstă încă tînără? Sau colegii Stan (Laurel) și Oliver Hardy, Leonard, prințul operetei, răpus de boală la nu mai 42 de ani, marele tenor Traian Grozăvescu, împușcat de soția sa la numai 27 de ani, pe peronul gării
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
urma ei, caracterologic. Nu toate picturile sînt însă cu adevărat "transparente" în privința sensului decripției: "Este obicei în lumea continentală a se lua drept trăsătură de evanghelie plastica descriptivă a lui El Greco. Însă acesta denaturează tipul uman spaniol, dîndu-i aspecte de demență bizantină. Lumea lui e hagiografică, torturată și orientală, fețele oamenilor par iluminate de mii de lumînări și unse cu sudorile cerii." Spre deosebire, "...Velásquez observă atent și caracterizează. Iată pe Felipe IV tînăr, în picioare, cu o scrisoare în mînă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
din Traian Demetrescu, de dincolo de mormânt și cheamă la dispariție. Poetul își asumă rolul de actor cu mască de împrumut, cu gesturi rigide, ritualice, coboară în cavou, rătăcește în oraș, plânge și râde isteric, preferă o poză teatrală vecină cu demența lirică, vede într-o noapte o brună care cântă la clavir marșul lui Chopin (Marșul funebru). Culoarea bacoviană devine obsesivă, materială ca la expresioniști, vopselele sunt halucinante, nevroza este expresia unei alienări. Poetul se înstrăinează de lume, de sine însuși
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
marile înnoiri, iar febra presupunea îndeobște confuzie, căutare ezitantă, indecizie în definirea opțiunilor. Este motivul pentru care, căutând a fixa accente în plină efervescență, Mihai Ralea trasa (Viața românească, 1924) liniile unui tablou nu tocmai entuziasmant: "Ne lipsesc total, până la demență, sistemele ideologice care dau sens lumii și vieții; ne lipsește, în dureroasa noastră incoerență, logica. Ne trebuie imperios și urgent silogismul. Ne lipsește complet morala, nu aceea ipocrită a filistinismului colectiv, ci aceea personală, care e o chestie de scuză
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
oricărei inițiative militante? În ce chip s-au cristalizat totuși rezistențele? Cu ce urmări pentru indivizii respectivi și pentru comunitate? Istoricii, politologii, sociologii vor căuta răspunsuri, multiplicând această interogație și conturând cât mai verosimil tabloul unei dictaturi, care în faza demenței absolute a putut deveni ceaușism. Problema e deci a sistemului, iar lumea, îndeosebi generațiile mai noi, trebuie să știe că opoziția la sistem n-a început cu "cei șase" nomenclaturiști (ei nici nu vizau în fond sistemul, ci numai deformarea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
asumat de unii militanți pentru înnoire a produs în sfera puterii atitudini de o violență extraordinară, ceea ce denotă în fond o slăbiciune și o lipsă de respect pentru normele democrației. A combate ideile cu bâta e un gest ce frizează demența la acest final de epocă, și totuși gestul s-a produs, iar lumea caută în zadar să-l înțeleagă, spre a-l asimila, ca pe orice fapt ce aparține realului. Conștientizarea cât mai deplină a momentului e o nevoie socială
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
improvizam destinul, eram în revoltă deschisă împotriva neantului nostru"8. E perioadă lor de "total anarhism", cu exaltarea specifică lui Cioran, care credea că cel care între douăzeci și treizeci de ani nu subscrie la fanatism, la furie și la demență, este un imbecil, iar nenorocirea este rezervată tinerilor. Europa credea pe vremea aceea în tineri, iar tinerii aveau nevoie de idealuri "smintite", numai ei puteau promova doctrinele intolerantei și le puneau în practică, spune Cioran, "ei sunt aceia care au
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o fereastră, sub care se căsca o prăpastie! S-a întors la munte, a plecat la urșii ei din pădure... Capturată cu ocazia unei alte vânători de acest fel (goana după femeie), va fi recuperată în august 1808. Diagnosticată cu demență, și asta doar din cauză că nu putea suferi nici cel mai mic veșmânt, este închisă în turnul Foix, unde va fi găsită moartă, într-o celulă, câteva săptămâni mai târziu. Permisul de înhumare va fi eliberat la 29 octombrie 1808, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
tuturor cetățenilor săi. Pe de o parte, el exclude furnizarea unor servicii precum tratamentul de susținere a vieții pentru pacienții aflați într-o stare vegetativă persistentă, intervențiile medicale extrem de costisitoare, chiar și cele care pot salva viața, pentru boli precum demența ireversibilă, pentru stagiile terminale ale altor boli incurabile sau pentru prelungirea vieții la o vârstă foarte înaintată (peste 85 de ani). Nimeni nu ar putea considera prudentă asigurarea pentru astfel de servicii medicale de vreme ce costurile lor de oportunitate ar fi
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
de artă poetică a lui Max Blecher provine dintr-o scrisoare către Sașa Pană: "Idealul scrisului ar fi pentru mine transpunerea în literatură a înaltei tensiuni care se degajează din pictura lui Salvador Dali. Iata ce-aș vrea să realizez demența aceea la rece perfect lizibilă și esențială. Exploziile să se producă între pereții odăii, și nu departe între himerice și abstracte continente". Asadar, Blecher pare a-și asuma, prin această mărturisire, un crez suprarealist 362. Cu toate acestea, textul pictural
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mecanismele de funcționare ale aparatelor de care se servesc zilnic, dar este deja o altă problemă.) De deficiența (handicapul) de intelect se ocupă oligofrenologia. Norbert Sillamy, numind oligofrenia "arierație mentală", o definește drept "insuficiență a dezvoltării intelectuale, ce se opune demenței, care este o deteriorare, o pierdere patologică a inteligenței"44. Așadar, în cazul copilului oligofren, vorbim, în general, despre o nedezvoltare, ceea ce plasează întârzierea mintală în primele segmente etiologice, adică la stadiul genetic, ereditar și oprindu-se la momentul nașterii
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
mari asupra orientării școlare. Afirmația conform căreia "practic, toate encefalopatiile sunt însoțite de un retard mintal" întregește definiția, întrucât oligofrenia nu este doar înnăscută, ea poate fi și dobândită, doar că, într-adevăr, și acest din urmă caz se opune demenței, fiindcă nu reprezintă o "deteriorare, o pierdere patologică a inteligenței", ci o întrerupere (sau încetinire) în dezvoltare. Fiindcă a venit vorba despre retardul înnăscut, trebuie delimitat ceea ce este genetic de ceea ce reprezintă o consecință ereditară, precum și, nu în ultimul rând
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
a funcțiilor psihice, înainte de 18 luni de viață extrauterină 48". Aceasta și datorită faptului că, dacă evenimentul care a produs deficiența (handicapul) a intervenit mai târziu de vârstele pomenite, am vorbi de regresia a ceva ce a existat, deci de demență. Și, fiindcă a fost pomenit termenul "dezvoltare": "Prin dezvoltarea individului se înțelege formarea treptată a personalității sale, care înseamnă creștere (în plan biologic), maturizare (în plan funcțional) și socializare (în planul adaptării). Dacă unul dintre aceste planuri ale procesului dezvoltării
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
să suprindă mai bine decât noi natura incurabilă a jignirii (...)". Transferul la Auschwitz-ul eliberat de trupele sovietice este un prilej pentru narator de a-și amplifica portofoliul de personaje atinse de aripa ultrajului și a morții, aduse în vecinătatea abjecției, demenței și subumanului. Nu lipsesc figuri de copii și nici de femei, memorabile prin destin sau vocație, cum ar fi tânăra văduvă din Triest, dăruită trup și suflet îngrijirii bolnavilor, prostituata Flora, adolescenta Salina, traducătoare, dansatoare și dactilografă în serviciul armatei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
lui Robert (care îi trage un pumn în stomac lui Colin, fără nici un motiv, în mintea bolnavă a aceluia fiind un test de bărbăție), în conivență cu aluziva curte făcută de Caroline, dezgustătoarea gazdă, nevrotică, frustrată erotic, cu scăpărări de demență și ferocitate în priviri. Scăpați teferi și de data asta, Colin și Mary sunt cuprinși de o subită frenezie erotică, incitați să se reinventeze, să-și dea un nume, tot așa cum i se dă un nume unui nou-născut. Persistă însă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și locații emblematice, Pascal Bruckner face tipologie și totodată frescă. Introvertitul și melancolicul Luc se confundă cu fauna zgomotoasă a unei discoteci, să zicem, ceva între vacarm și epilepsie. Îngrețoșat de provocările gregare ale unor indivizi-roboți imitând o criză de demență, sau ale unor cupluri care evadează în exhibiționism și pornografie, Luc se mulțumește cu o solitară blondă pe nume Chrystèle, care de fapt îl ochise de mult în acel sat de vacanță din Saint-Moritz. Pentru Luc actul sexual în absența
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Domnu pentru apartenența la șleahta de anchetatori și persecutori ai tatălui ei pe când se afla în orașul Sintra, este singura femeie ce evadează de pe moșia Palmela, singura ce-l va părăsi pentru un melodramatic love-story, sfârșit în sărăcie, decrepitudine și demență. Joaõ este copilul lui Isabel, cu totul altă plămadă decât tatăl său, Francisco. Crescut de doica Titina, dependent de aceasta și înfricoșat de comenzile cazone paterne (singurul fel de afectivitate cunoscut), micul Joaõ este senzorul/martor al vieții de la Palmela
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
bazate pe teroare polițienească, Domnu va fi trădat până și de felona văduvă a farmacistului. Căderea psihică a ministrului-feudal, acum o penibilă paiață îndoliată, este ireversibilă. Reacționează violent, ca apoi să cadă în prostrație. Sfârșitul despotului este iminent, prevestit de demență senilă și mizeria fiziologică aferentă. Portretele succesive de la azil sunt tot atâtea variante ale alienării. Conștient încă de tot ce i se întâmplă, își retrăiește trecutul și prezentul, ieșind din carcasa propriului trup ("o momâie urât mirositoare"). Închipuirea lui mai
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
clar, veștejite fiind pirateria, crima și, puse la stâlpul infamiei, sadismul și absurdul războiului în care combatanții se zvârcoleau "ca niște jucării cu arc". Însăși ideea de eroism este ultragiată, de vreme ce faimosul regulament se dovedește a fi un triumf al demenței cazone. De care suferă în cel mai înaltgrad maleficul colonel; el nu pregetă să teoretizeze eșecul soldaților, ca exeget și generalist al Războiului, oferind argumente și măsuri pe cât de năstrușnice pe-atât de grețos patriotarde. Deschizând ample paranteze în acel
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sacre este o pură utopie, de nu cumva chiar o inutilă, rizibilă pierdere de vreme. Din această perspectivă, rețin atenția, pe de o parte, lexemele care polarizează ideea unei exteriorități adormite într-o aberantă, grotescă ipostaziere a bâlciului, semn al demenței colective și al morții spiritului: "înspăimântătoare procesiuni: oameni demenți, măști agățate de dosuri de animale/ purtând bonete, pălării cu pene, lumânări./ Sălbatica feerie prin fața tronului trecea: viori, fluiere, acordeoane/ tobe și clopote răsunând absurd,/ iar arca'n care oamenii și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la nivelul elementelor cosmice, devenită chiar principiu otologic). Comentând aceste versuri într-un context în care detaliază formele de "răzmeriță a eului creator împotriva disciplinei ce și-a impus-o printr-un orgolios exces volițional", Gheorghe Grigurcu pomenește de altfel "demența cosmică", specific romantică. Oricât de puțin probabil ar părea, ținta ironiei nu este totuși retorica romantică. Semantica celor două motive din al doilea vers, și în special marcarea lor prin majusculă trimite mai degrabă la retorica celei mai extremiste dintre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
imposibil? O scenă, o situație, o relație eu și ea, de exemplu -, pe care nu reușesc să mi-o imaginez, la care nu ajung să visez, care nici măcar nu-mi trece prin cap. UN NON-IMPOSIBIL CARE TRANSFORMĂ LUMEA ȘI PRODUCE DEMENȚĂ Printr-un unchi, fost neguțător de obiecte de artă, e angajat în 1869 de către directorul sucursalei din Haye a casei Goupil. Devine pasionat de lumea pe care o descoperă, în special de pictură, vizitează muzee și citește enorm. E un
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]