1,351 matches
-
Din umbra falnicelor bolți, umbra negrului castel). Contrastiv, planul cosmicuniversal este figurat prin imagini ce închipuie infinitul celest, spațiu al unei geneze continue, al lumilor ce izvorăsc din haosul primo rdial și pier în miezul de increat în care sălășluiesc Demiurgul și Hyperion. În antiteză cu lumea măruntă a fetei de împărat, lumile nepământene ale luceafărului sunt reprezentate prin simbolul sferei, ca imagine a unui univers total, armonios, integrator. Item 3: ilustrarea a patru elemente de compoziție și de limbaj ale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
chaosului văi / Jur împrejur de sine / Vedea, can ziua cea dentâi, / Cum izvorau lumine. În acest „adânc“ originar, Luceafărul redevine spirit pur, formă paradig matică, inalterabilă și eternă, redevine Hyperion - „cel care merge deasupra“. El adre sează o rugă pătimașă Demiurgului, cerândui săl dezlege de greul negrei vecinicii, în schim bul mistuirii până la cenușă în vremelnicia unei clipe de iubire. Răspunsul Demiurgului îi revelează lui Hyperion faptul că nici în lumea de jos nu există repaos, că moartea e și ea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pur, formă paradig matică, inalterabilă și eternă, redevine Hyperion - „cel care merge deasupra“. El adre sează o rugă pătimașă Demiurgului, cerândui săl dezlege de greul negrei vecinicii, în schim bul mistuirii până la cenușă în vremelnicia unei clipe de iubire. Răspunsul Demiurgului îi revelează lui Hyperion faptul că nici în lumea de jos nu există repaos, că moartea e și ea relativă, fiindcă oamenii se nasc spre a muri / Și mor spre a se naște. Hyperion în țe lege că blestemul omenirii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ca teritoriu al propagandei ideologice, „patologia stilistică totali tară“ a constrâns romanul românesc să preia „unele funcții ale jurnalismului politic (inca pabil de onestitate), ale istoriografiei (obligate să se limiteze la adevărul partinic), ale sociologiei (neagreate ca știință de către partidul demiurg)“ (Eugen Negrici, Literatura română sub comunism). CUPRINS: Item 1: evidențierea unei trăsături care face posibilă încadrarea nuvelei întro tipologie, întrun curent cultural/literar, întro perioadă sau întro orientare tematică În aceste circumstanțe, în care ariile tematice erau riguros cenzurate, Marin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Protopopescu etc. Scrutând personalitatea lui Cioran, V. Protopopescu nu poate trece cu vederea că în timp ce alți colegi de generație au plătit din greu prețul sindromului legionaro-gardist al vremii (C. Noica, M. Vulcănescu, Petre Țuțea, dar și Céline sau Brasilach), autorul "Demiurgului funest" a prins ultimul tren în 1941 spre Paris (unde încă din 1937 era bursier doctorand), în condiții încă neelucidate, dar oricum fără să aibă de suferit. Există presupuneri, colportate de diaristul Paul Goma și citate de autor, privind un
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
algente. Perfect gramaticală, explicativă deci, este traducerea poemului Din noaptea..., în detrimentul fiorului eroto-tanatic. Luceafărul (text paralel apărut și la editura Scheiwiller, Milano, 1989): în primul rând nu împărtășim traducerea titlului prin Lucifero, care în rapel cu Iperione, fiul sideral al Demiurgului, este o contradicție în termeni. Fiind vorba de luceafărul de seară/noapte ("O dulce-al nopții mele domn"), preferăm eventual varianta Espero, compatibilă în tandemul cu Iperione. Lucifero, dincolo de înțelesul fast al etimonului latin, este numele luceafărului de dimineață, dar
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Cristea, Valeriu, Dicționarul personajelor lui Creangă. Editura Fundației Culturale Române, București, 1999; Lovinescu, V., Creangă și Creanga de aur, Editura Cartea Românească, București, 1989; Poantă, P., Radiografii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978 ; Regman, Cornel, I. Creangă. O biografie a operei. Editura Demiurg, București, 1995; Streinu, Vl., Ion Creangă, Editura Albatros, 1971; Vianu, T., Scrieri 2, Editura Minerva, București, 1972. MIHAI EMINESCU (1850-1889) Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850 la Botoșani. A copilărit la Ipotești. A studiat la Cernăuți, Viena
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și universale: a. la originea lumii se află cerul și pământul (Platon); b. la originea universului stă Noaptea, fiica Haosului, zeița tenebrelor (Hesoid); c. Hyperion este Fiul Cerului, care este tatăl Soarelui și al Lunii (mitologia greacă); d. relația dintre Demiurg și Hyperion, care îi cere să-i dezlege taina morții (filosofia indiană); e. noțiunea de "păcat originar", concepția cosmogoniei creștine (mitologia creștină); f. mitul Zburătorului (mitologia populară românească). Luceafărul este considerat o alegorie pe tema romantică geniul în lume; un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
uman-terestru, iar al treilea de planul universal cosmic. T. Vianu consideră că personajele din poem sunt "măști lirice" ale poetului, în sensul că Eminescu s-a imaginat pe sine în mai multe ipostaze: geniu (Hyperion), bărbat îndrăgostit (Cătălin), forță universală (Demiurg). În primul tablou, geniul este simbolizat de Luceafăr, în al doilea este doar aspirație pentru Cătălina, în al treilea este întruchipat de Hyperion, în al patrulea tablou, geniul este simbolizat de Luceafăr. La început, poemul se află sub semnul basmului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Și tu ești muritoare?". Fata nu-l înțelege, îi cere să coboare în lumea ei și să fie muritor. Pentru a-și împlini idealul absolut, în numele iubirii, geniul acceptă ideea "păcatului originar" din mitologia creștină și vrea să meargă la Demiurg să-i ceară dezlegarea de legile veșniciei. În acest tablou, spațiul fizic este deschis spre nesfârșire, înălțare și coborâre, un spațiu în care cunoașterea de sine și cunoașterea în general este pusă în mișcare de sentimentul erotic. Năzuind către ideal
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se alătură lui Cătălin, fata visează la Luceafăr: " În veci îl voi iubi și-n veci/ Va rămânea departe..." În tabloul al treilea este reliefat planul universal-cosmic, unde Luceafărul devenit Hyperion (hyper eon pe deasupra mergătorul) face o călătorie cosmică spre Demiurg, forța supremă a universului. Hyperion exprimă setea geniului de nemărginire, de absolut, iar călătoria sa în spațiul intergalactic simbolizează drumul cunoașterii. Această aventură începe cu un pastel cosmic în care sunt transfigurate timpul, spațiul, geneza universului și reprezintă o dovadă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
izvorăsc din a haosului văi, ca în ziua cea dintâi, lumini imense ca niște mări, încât spațiul infinit semnifică dorul, setea de împlinire a absolutului prin iubire: "El zboară, gând purtat de dor,/ Pân' piere totul, totul". În drumul spre Demiurg, Hyperion străbate spațiul fără limită, neantul, se cufundă în uitare: Căci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaște/ Și vremea-ncearcă în zadar/ Din goluri a se naște". Măreția divinității este exprimată într-un ton admirativ: Nu e
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
toate dă-mi în schimb/ O oră de iubire". Hyperion este gata să renunțe la nemurire de dragul unei pământene, deoarece el vede în iubire un ideal superior, care presupune credință și sacrificiu. Dorința lui Hyperion nu poate fi înțeleasă de către Demiurg întrucât Hyperion face parte din Marele Tot și renunțarea la nemurire ar destabiliza ordinea universală. Spre deosebire de om care este muritor, geniul are aspirații înalte, este neînțeles și nemuritor: "Noi nu avem nici timp, nici loc/ Și nu cunoaștem moarte". Această
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Căci toți se nasc spre a muri/ Și mor spre a se naște". Numai prin cunoaștere de sine, Hyperion ar putea înțelege deosebirea dintre eternitate și universul efemer al oamenilor: "Dar piară oamenii cu toți,/ S-or naște iarăși oameni". Demiurgul îl refuză și-i oferă în loc alte ipostaze: a. verb creator: "Cere-mi cuvântul meu de-ntâi/ Să-ți dau înțelepciune?"; b. împărat: "Ți-aș da pământul în bucăți/ Să-i faci împărăție"; c. geniul militar: Îți dau catarg lângă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cuvântul meu de-ntâi/ Să-ți dau înțelepciune?"; b. împărat: "Ți-aș da pământul în bucăți/ Să-i faci împărăție"; c. geniul militar: Îți dau catarg lângă catarg,/ Oștiri spre a străbate/ Pământu-n lung și marea-n larg". Moartea pentru Demiurg reprezintă un sacrificiu absurd. Drumul lui Hyperion spre Demiurg, spre marile esențe ale universului, este uluitor și poate fi înțeles ca o călătorie a geniului spre propria-i conștiință. În tabloul al patrulea planul universal-cosmic se îmbină cu cel uman-terestru
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
împărat: "Ți-aș da pământul în bucăți/ Să-i faci împărăție"; c. geniul militar: Îți dau catarg lângă catarg,/ Oștiri spre a străbate/ Pământu-n lung și marea-n larg". Moartea pentru Demiurg reprezintă un sacrificiu absurd. Drumul lui Hyperion spre Demiurg, spre marile esențe ale universului, este uluitor și poate fi înțeles ca o călătorie a geniului spre propria-i conștiință. În tabloul al patrulea planul universal-cosmic se îmbină cu cel uman-terestru, cu imagini paradisiace: "Căci este sara-n asfințit -/ Și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
distantă: "Ce-ți pasă ție, chip de lut/ Dac-oi fi eu sau altul?" Destinul omului de geniu presupune nu numai contemplație, ci și creație. Fiind gata de jertfă supremă, Luceafărul se afla în ipostaza unui erou-titan, care călătorește spre Demiurg. În dialogul dintre cei doi s-a conturat conflictul dintre teluric și ceresc, conflict care a dus la eliberarea Luceafărului prin cunoașterea de sine. El a rămas nemuritor, dar rece în plan afectiv, reacție explicabilă în linia filosofiei ataraxiei (renunțării
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Ori de câte ori o comunitate e pusă în fața unui fragment greu de explicat rațional din trecutul său, ea se întreabă, mai ales prin generațiile tinere: cum a fost posibil? Toată lumea admite, firește, că istoria nu e un bulevard răsărit impecabil de sub triunghiul demiurgului, ci e un complex de fenomene suscitând prea adesea perplexitatea noastră. Nu demult, istoricii germani au fost drastic chestionați cu privire la ororile nazismului. Cum de a fost cu putință genocidul practicat de acesta în lagăre și închisori? De ce nu s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Editura Fundației PRO, 2005. 5) Ruști, Doina, Dicționar de simboluri din Opera lui Mircea Eliade, București, Vremea, 2005. 6) Scarlat, Cristina, Mircea Eliade, hermeneutica spectacolului, vol. ÎI, Iași, Lumen, 2011. 7) Simion, Eugen, Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii, București, Demiurg, [1995]. 8) Vanoye, Francis, Anne Goliot-Lété, Scurt tratat de analiză filmica, București, All Educațional, 1995. L'ADAPTATION CINÉMATOGRAPHIQUE DE RÉCITS LITTÉRAIRES: CONVERGENCE ET COMPLÉMENTARITÉ DE DEUX ENSEMBLES SÉMIOTIQUES Brigitte SAINT-GEORGES Professeur au Collège Sainte-Austreberthe, Montreuil-sur-mer, France Chercheur en Arts du
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
cît., p. 90 21 Ibidem, p. 5. 22 "Românul românesc în interviuri, o istorie autobiografica", antologie, sinteze bibliografice și indice de Aurel Sasu și Mariana Vartic, vol. I, București, Minerva, 1965, apud Eugen Simion, Mircea Eliade, spirit al amplitudinii, Editura Demiurg, București, 1995, p. 104. 23 Mircea Eliade, op. cît. , p. 54. 1 Isabelle Cahn et Olivier Morel, Leș Pionniers du cinéma, Ed. Courtes et Longues, Turin, 2007, p. 8. 2 Eric Busson et Domique Perichon, Le cinéma dans la classe
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
exemplu, numele actorilor principali și cel al creatorului filmului, nume care îi face recognoscibili în lumea realului, identitatea lor nonficțională și precizarea că vor fi prezenți în film, deci își vor schimba statutul, actorii contopindu-se cu personajele, regizorul-creator, devenind demiurg al lumii ficționale. 35 "Le rideau dit, par să présence, l'absence même, absence constitutive de tout désir et de toute représentation (théâtrale ou autre). Telle la bobine que l'enfant décrit par Freud faisait disparaître et réapparaître comme pour
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
misticism care îi marchează profund evoluția spirituală și care sunt tot atâtea încercări nereușite de apropiere de Dumnezeu, de acel Dumnezeu pe care omul s-a obișnuit a-l vedea bun și iertător, dar pe care Cioran îl acuză de "Demiurg rău". În rechizitoriul pe care îl face divinității pentru "creația să de mântuiala", condamnată, deci, la nefericire, Cioran merge pe aceeași linie a discipolului lui Socrate, Antistene, care declara că preferă să-și piardă mințile decât să simtă o plăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
este sinuciderea o soluție? se întreabă Cioran. Din punct de vedere teoretic, da, gândul că te poți sinucide oricând deja te eliberează. Vede în sinucidere "un act religios", pentru că e o încercare de mântuire, "nirvana prin violență", cum spune în Demiurgul cel rău, însă până și acest act a pierdut din măreția pe care o avea în antichitate. "Ce bine știau înțelepții de dinainte de Cruce s-o rupă cu această lume sau să se resemneze cu ea fără dramă sau lirism
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de a adoră, iar Dumnezeu nu-i decât un derivativ printre atâtea altele?"17 În cazul lui Cioran, vorbim despre o iubire neîmpărtășita, aceea căreia îi adresează imprecații nenumărate și pe care o face responsabilă de nefericirea lui, cea pentru "Demiurgul cel rău". Pe acesta, Cioran îl provoacă sfidător sau se mistuie în confesiuni demne de sfinții biblici, dar este o iubire la care nu primește răspuns. Suferințele lui sunt ale unui Iov modern, pe care Dumnezeu l-a lăsat în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
e complet fals! Uitați-vă la copii, cât de răi sunt! Cred că trebuie să acceptăm, pentru că nu avem alternativă; omul știe acest lucru, îl simte, este mai rău decât un animal"102. Credință pe care o reiterează răspicat în Demiurgul cel rău: cu excepția câtorva cazuri aberante, omul nu are înclinare spre bine: ce zeu să-l îndemne pe calea asta? E silit să se învingă pe șine, să se constrângă pentru a înfăptui ceva cât de mărunt pe care râul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]