1,024 matches
-
rusesc, raionul Krîmsk, ținutul Krasnodar. Ei formează o enclavă etnică românească în Rusia. A existat o tentativă de aducere în Regatul României la ordinul Mareșalului Ion Antonescu în cel de-al Doilea Război Mondial. În Azerbaijan trăiesc români (urmași ai deportaților din Basarabia, Bugeac, Bucovina de Nord, Herța și Transnistria). Nu există informații despre românii din celelalte statele caucaziene, Armenia și Georgia, fiind, cel mai probabil români emigrați recent și stabiliți în aceste state.
Românii de la est de Nistru () [Corola-website/Science/319524_a_320853]
-
(prescurtat AFDPR) este asociația foștilor deținuți politic, a anticomuniștilor, deportaților, prizonierilor și urmașilor acestora. A fost înființată în 2 ianuarie 1990 și legalizată prin hotărârea judecătorească 7/PJ/13 ianuarie 1990 a Judecătoriei Sectorului 1 București. AFDPR este membră a Uniunii Internaționale a Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Comunismului
Asociația Foștilor Deținuți Politici din România () [Corola-website/Science/319085_a_320414]
-
perioada 1941-1944, fiind reocupata de către URSS în anul 1944 și integrată în componență RSS Ucrainene. În noaptea dintre 12 și 13 iunie 1941 au început deportările groaznice în Siberia, care au continuat până în 1953. Nu se cunoaște numărul exact al deportaților, dar el este de ordinul sutelor, dintre care mai mult de jumătate au rămas pe veci în pământurile Siberiei și Kazahstanului. Începând din anul 1991, sătul Igești face parte din raionul Storojineț al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului
Igești, Storojineț () [Corola-website/Science/315521_a_316850]
-
în octombrie 1941, la vârsta de 12 ani, viitorul pictor a fost deportat împreună cu părinții și sora sa în Transnistria, conform planurilor fasciste de nimicire a evreilor din regiunea în care trăiau. În iarna anului 1942, odată cu alte sute de deportați evrei, familia a fost mânată pe jos spre un alt lagăr în apropierea localității Lucineț. În drum, tatăl a fost crunt bătut de jandarmi care supravegheau convoiul. Cu ultimele forțe el a fugit împreună cu ai săi și a găsit adăpost
Avigdor Arikha () [Corola-website/Science/315714_a_317043]
-
a și locuit vreme de 11 ani. Asemeni multor semeni de ai săi, Frieda Vigder a fost deportata, împreună cu întreaga familie, într-un lagăr din Transnistria și poate că nedreptatea ar fi transformat-o într-o victima, asemeni celor mulți deportați ce nu s-au mai întors, daca nu ar fi avut destulă voința ca să supraviețuiască. Autohtonii au fost ospitalieri cu străinii aduși forțat în mijlocul lor și, cu sprijinul lor modest, Frieda Vigder și-a transformat locuința în școală. Toți copii
Frieda Vigder () [Corola-website/Science/316600_a_317929]
-
A obținut apoi o bursă la Școala Superioară de Chimie și Metalurgie de la Grenoble (Franța) (1939-1940) și s-a specializat în fabricarea aluminiului. Ca urmare a faptului că fabricile din Bucovina rămăseseră în anul 1941 fără proprietari, directori și ingineri - deportați de bolșevici în Siberia sau emigrați în Occident, inginerul Alexandru Șandru Alboi a fost numit la conducerea unei fabrici din Cernăuți, care-i fusese oferită spre vânzare, într-un contract pe 20 de ani. În august 1944, după reocuparea Bucovinei
Biserica Izvorul Tămăduirii din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/316654_a_317983]
-
opiniei publice din cantonul Saint-Fulgent, ai cărui locuitori, foarte fanatici, nu erau dispuși să se ralieze cu sinceritate ideilor promovate de guvern. Vicarul a murit de inaniție în 1798 într-o pădure din Kononama, forțele republicane contând pe decesul celor deportați și nealocând alimente decât pentru trei luni de zile pentru fiecare deținut. Decesul abatelui Pierre Brénugat a fost înregistrat de autorități la 22 fructidor anul VI, i.e. 8 septembrie 1798. Un vitraliu al bisericii din Bazoges-en-Paillers, distrusă în timpul războiului din
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
război nazist, farmacist român de minoritate germană (sas), și din 1943, membru al partidului nazist german și al SS (Sturmbannführer). Ca farmacist în lagărul de exterminare de la Auschwitz, Capesius a colaborat cu Josef Mengele, notoriul medic-criminal, participând personal la selecțiile deportaților pentru camerele de gazare. La 31 mai 1946 Tribunalul Poporului de la Cluj l-a declarat criminal de război și l-a condamnat la moarte în contumacie. Fiu de medic, Capesius a studiat farmacia la Universitatea din Cluj, studii pe care
Victor Capesius () [Corola-website/Science/315123_a_316452]
-
1947. S-a întors la Stuttgart unde a găsit serviciu ca farmacist într-o farmacie, iar în 1950 a cumpărat o farmacie la Göppingen. Se crede că s-a îmbogățit de pe urma jefuirii efectelor personale și a dinților de aur de la deportații uciși, iar aurul obținut pe această cale i-a fost capitalul de investiție pentru viața de după război. La începutul lui 1959, pe baza unor dovezi asupra activității sale ca membru al SS, Capesius a fost arestat din nou, fiind deținut
Victor Capesius () [Corola-website/Science/315123_a_316452]
-
erau parțial falsificate. Ca urmare a acestor revelații, Trevor-Roper a spus ziaristei Barbara Amiel, în 1995, că nu mai este sigur de alegațiile privind pe Bernadotte, și că probabil acesta ar fi pur și simplu executat ordine legate de salvarea deportaților norvegieni și danezi . Alți istorici s-au îndoit de la început de versiunea lui Kersten, ajungând la concluzia că ele se bazau pe un fals sau o manipulare puse la cale de Kersten . Pe de altă parte s-a remarcat , în
Contele Folke Bernadotte () [Corola-website/Science/321586_a_322915]
-
Eretria trimite doar 5 trireme. În 498 î.Hr., ionienii au cucerit și incendiat Sardes, vechea capitală a Lidiei. Perșii vor învinge una câte una cetățile răsculate, și în 494 î.Hr. Miletul este ras de pe față pământului, iar locuitorii rămas sunt deportați la Babilon. Perspectiva unei expediții punitive în Grecia insulară și metropolitană devine amenințătoare și, la Atena, Temistocle, fiul lui Neocles, din famili Lycomidai, devenit arhonte în 493 î.Hr., începe fortificarea comună a cetății și a portului, în vreme ce Aclmeonizii, urmașii lui
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
valoare la Banca Națională și să se prezinte în aceeași zi, în Burdujeni, cu bagaj de mână asupra lor"". Orice evreu care rămânea în oraș era condamnat la pedeapsa cu moartea. Evreii au fost urcați în trenurile de vite și deportați în Transnistria. Acolo a pierit majoritatea populației evreiești din Suceava, ca urmare a bolilor și foametei. În vara anului 1944, puținii supraviețuitori s-au întors în Suceava. Comunitatea evreiască din Suceava, condusă de avocatul dr. Chaim Kupferberg, a organizat acțiuni
Sinagoga Gah din Suceava () [Corola-website/Science/317401_a_318730]
-
000 de familii. Ca bază juridică a strămutării a servit "Regulamentul cu privire la modul de aplicare a deportării față de unele categorii de criminali", aprobat în mai 1941. La 7 iunie 1941, NKVD al RSS Moldovenești a cerut 1315 vagoane pentru transportul deportaților. Deși directivele veneau de la Moscova, cei care le-au executat au fost din Basarabia. "Oamenii noi" ai bolșevicilor erau avansați în posturi și susținuți în activitatea profesională. Listele cu deportați au fost făcute de NKVD pe bază de delațiuni, ținându
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
NKVD al RSS Moldovenești a cerut 1315 vagoane pentru transportul deportaților. Deși directivele veneau de la Moscova, cei care le-au executat au fost din Basarabia. "Oamenii noi" ai bolșevicilor erau avansați în posturi și susținuți în activitatea profesională. Listele cu deportați au fost făcute de NKVD pe bază de delațiuni, ținându-se cont de pregătirea și activitatea capului familiei, de averea sa și de faptul că a colaborat cu administrația românească. Operațiunea de deportare a început în noaptea de 12 spre
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
dădea oamenilor cuprinși în spaimă de cele întâmplate, neînțelegând unde merg și de ce. Deseori, printre cei care veneau să ridice oamenii se găsea și "binevoitorul" sau "binefăcătorul" care a denunțat familia și, astfel, "ajuta" NKVD-ul să depisteze "elementele periculoase". Deportaților le era permis să ia câte 10 kg de fiecare persoană, numai că, de multe ori, tot ce era mai de preț sau mai util în bagajele celor deportați le împărțeau între ei cei care i-au ridicat în miez
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
denunțat familia și, astfel, "ajuta" NKVD-ul să depisteze "elementele periculoase". Deportaților le era permis să ia câte 10 kg de fiecare persoană, numai că, de multe ori, tot ce era mai de preț sau mai util în bagajele celor deportați le împărțeau între ei cei care i-au ridicat în miez de noapte. Îndată, erau urcați în camioane sau chiar - în unele sate - în căruțe, fiind duși până la gara de trenuri. În stațiile de cale ferată, membrii fiecărei familii erau
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
200 grame de apă pe zi, iar de mâncare li se dădea doar pește sărat. La fiecare oprire a trenului, în câmp se aruncau cadavre, care, fie că erau îngropate sumar, fie că erau lăsate ca hrană animalelor. Pe parcursul drumului, deportaților nu le-a fost acordată nici o asistență sau consultație medicală. Astfel, în vagoanele murdare și fără asigurarea celor mai elementare condiții sanitare s-au răspândit diverse boli infecțioase și mulți suferinzi au decedat din această cauză. La unele gări feroviare
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
în sovhozuri și în cooperative meșteșugărești. Pentru munca depusă nu erau remunerați echitabil, ci li se achita doar un minimum necesar pentru trai. Dintr-un raport fragmentar al GULAG-ului din lunile septembrie-octombrie 1941 aflăm că, în toamna acelui an, deportații din RSSM au fost amplasați în RSS Kazahă (9.954 persoane), RASS Komi (352), regiunile Omsk (6.085), Novosibirsk (5.787) și Krasnoiarsk (470). În Kazahstan, deportații din RSSM se aflau în regiunile Aktiubinsk (6.195 persoane), Kîzîl-Ordînsk (1.024
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
al GULAG-ului din lunile septembrie-octombrie 1941 aflăm că, în toamna acelui an, deportații din RSSM au fost amplasați în RSS Kazahă (9.954 persoane), RASS Komi (352), regiunile Omsk (6.085), Novosibirsk (5.787) și Krasnoiarsk (470). În Kazahstan, deportații din RSSM se aflau în regiunile Aktiubinsk (6.195 persoane), Kîzîl-Ordînsk (1.024) și Kazahstanul de Sud (2.735), iar în regiunea Omsk erau dispersați în 41 de raioane. Numărul celor deportați se ridică la peste 22.000 de persoane
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
Novosibirsk (5.787) și Krasnoiarsk (470). În Kazahstan, deportații din RSSM se aflau în regiunile Aktiubinsk (6.195 persoane), Kîzîl-Ordînsk (1.024) și Kazahstanul de Sud (2.735), iar în regiunea Omsk erau dispersați în 41 de raioane. Numărul celor deportați se ridică la peste 22.000 de persoane. După alte surse, numărul deportaților ar fi fost de 24.360 , sau chiar de 30.000 de persoane. Operațiunea din 1949 a fost denumită conspirativ IUG (rom. "SUD"). Pe drept cuvânt, evenimentul
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
în regiunile Aktiubinsk (6.195 persoane), Kîzîl-Ordînsk (1.024) și Kazahstanul de Sud (2.735), iar în regiunea Omsk erau dispersați în 41 de raioane. Numărul celor deportați se ridică la peste 22.000 de persoane. După alte surse, numărul deportaților ar fi fost de 24.360 , sau chiar de 30.000 de persoane. Operațiunea din 1949 a fost denumită conspirativ IUG (rom. "SUD"). Pe drept cuvânt, evenimentul a fost catalogat ulterior drept "cea mai mare deportare a populației basarabene". Pregătirea
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
conform listelor vizate de Sovietul Miniștrilor din RSSM, iar a celorlalte persoane - conform deciziei Consfătuirii Speciale (Osoboie Soveșcianie) a Ministerului Securității de Stat a URSS. Ministerul de Interne al URSS, (personal tov. Kruglov) era împuternicit să organizeze escortarea și transportarea deportaților din RSSM, controlul administrativ al acestora în teritoriile noi pentru a evita posibilitatea evadării, angajarea lor în colhozuri, sovhozuri și la întreprinderi. Organizarea echipei care urma să se ocupe de deportare s-a făcut în perioada 23-24 iunie. Din conducere
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
ordona începutul deportării și raportarea peste fiecare două ore a evoluției operațiunii, a tuturor incidentelor, problemelor și dificultăților care apar pe parcurs. Peste 24 de ore de la finisarea operațiunii, trebuia să se raporteze despre totalizarea deportării, indicându-se numărul celor deportați - al femeilor, bărbaților și copiilor -, al celor care s-au sustras de la deportare (de la locul de trai, pe parcursul transportării spre stațiile de îmbarcare sau de la stațiile de îmbarcare). Baza legală a deportării din 1949 s-a pretins a fi decretul
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
cu vagoanele care au ajuns la destinație la 13-14 aprilie 1951. Pe drum s-au născut câțiva copii și au murit câteva persoane bolnave. Abia pe 10 aprilie 1989 a fost adoptată hotărârea Consiliului de Miniștri al RSSM, prin care deportații au fost complet reabilitați. Ulterior, atât Executivul, cât și Legislativul Republicii Moldova au emis, în contextul luării măsurilor reparatorii față de cei deportați și familiile acestora, peste 20 de modificări și acte normative contradictorii. Din această cauză, până în prezent, o mare parte
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
acum vreun monument dedicat celor ce au suferit de pe urma deportărilor staliniste, cu toate ca atât autoritățile publice centrale ale Republicii Moldova, cât și autoritățile municipale din Chișinău au pomenit deseori despre înălțarea unui asemenea monument. Tot tergiversată este și construirea bisericii in memoria deportaților, care urmează să fie edificată în regiunea gării feroviare din Chișinău. La recensământul din 1989, în RSS Kazahă nu s-a înregistrat nici un român; în cel peste un deceniu, în independenta Republică Kazahstan s-au declarat 596 români și 19
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]