1,017 matches
-
taximetre și are în dotare: 45 de vagoane, 11 remorci, 27 autobuze și 15 autotaximetre. În 1962 s-a înființat Întreprinderea de Transport Orășenesc Galați (ITO), care avea la dispoziție: 55 vagoane tramvai, 15 autotaxiuri, 31 autobuze și 30 autocamioane. Depoul de tramvaie a fost amenajat în Piața I.C. Frimu, în clădirea primului hangar de aviație din Galați, care rămăsese izolat între casele construite în jurul lui, pe vechiul aerodrom al orașului. Hangarul mai exista și acum, având alte întrebuințări. În noiembrie
Tramvaiul din Galați () [Corola-website/Science/322645_a_323974]
-
funcționează și în prezent sub denumirea de S.C. Transurb S.A. și avea în dotare: 170 vagoane de tramvai, din care 55 remorci, 32,8 km cale simplă, la ecartament de 1.435 mm, 402 autobuze, din care 14 articulate, un depou nou pentru 50 vagoane tramvai, trei stații de redresare și două stații de întreținere a autovehiculelor, cu o capacitate totală de 600 autovehicule echivalente. După 1980 au fost extinse liniile de tramvai cu 33,8 km, cale simplă, din care
Tramvaiul din Galați () [Corola-website/Science/322645_a_323974]
-
transportau mai ales legume și fructe de la Depozitul ILF din Calea Prutului în Piața Mare. S-au dat în folosință trei substații de redresare, la poarta est a Combinatului, în zona de Nord și la gara CFR. A fost extins Depoul nr.1 de tramvaie, prin dublarea capacității de întreținere reparații. S-a construit un nou depou de 100 de tramvaie, în zona de Nord a orașului; s-au procurat totodată și 90 de autobuze tip UDA-117. Pe 11 ianuarie 1991
Tramvaiul din Galați () [Corola-website/Science/322645_a_323974]
-
au dat în folosință trei substații de redresare, la poarta est a Combinatului, în zona de Nord și la gara CFR. A fost extins Depoul nr.1 de tramvaie, prin dublarea capacității de întreținere reparații. S-a construit un nou depou de 100 de tramvaie, în zona de Nord a orașului; s-au procurat totodată și 90 de autobuze tip UDA-117. Pe 11 ianuarie 1991, IJTL devine R.A.T.U.G. S.C. Transurb S.A. a luat ființă în anul 1998, ca urmare
Tramvaiul din Galați () [Corola-website/Science/322645_a_323974]
-
Filaret-Giurgiu. Locația inițială a fost în parcul și arenele Stadionului Giulești. Ideea înființării unui muzeu al căilor ferate a apărut în 1924. Cu această ocazie, au fost salvate de la dezmembrare mai multe locomotive și vagoane vechi, care staționau prin diferite depouri. Ca o soluție de moment s-a recurs la gararea pe liniile din parcul Stadionului Giulești a întregului material rulant salvat. Toate celelelalte exponate au fost etalate în condiții improvizate, într-o sală de 45 m lungime din cadrul arenelor aceluiași
Muzeul Căilor Ferate Române () [Corola-website/Science/327579_a_328908]
-
Filaret-Giurgiu, în anul 1969. Din cauza lucrărilor pentru construirea stației de metrou ,Gara de Nord’’, de la începutul anilor 90, în 1991 a fost demolată mica hală ce adăpostea garnitura ,Călugăreni’’, iar exponatele au fost mutate în celelalte săli ale muzeului sau conservate în depou. În patrimoniul Muzeului Căilor Ferate Române se află garnitura trenului care a făcut prima cursă pe o cale ferată în România, în luna octombrie a anului 1869, între București și Giurgiu, fiind tras de locomotiva cu abur "Călugăreni". Locomotiva "Călugăreni" a circulat
Muzeul Căilor Ferate Române () [Corola-website/Science/327579_a_328908]
-
în România, în luna octombrie a anului 1869, între București și Giurgiu, fiind tras de locomotiva cu abur "Călugăreni". Locomotiva "Călugăreni" a circulat timp 31 de ani, între 1869 și 1900, pe linia București-Giurgiu, după care, locomotiva a rămas la depou și a fost folosită doar pentru a executa manevre. Locomotiva Călugăreni, care a remorcat trenul festiv la serbările Ceferiadei din anul 1939, a fost expusă în Muzeul CFR de la stadionul Giulești. În timpul bombardamentelor din 1944, locomotiva a suferit serioase avarii
Muzeul Căilor Ferate Române () [Corola-website/Science/327579_a_328908]
-
Județean al PCR, unde fusese chemat de mai multe ori de prietenul său Dorel Ilieșu. El scrie acolo o declarație în care îl denunță pe fostul comisar. Tovarășa Duma (Florina Cercel) îi spune că tatăl lui, Dumitru Secoșan, muncise la depoul CFR și era poreclit „Omega” pentru că era foarte punctual. El fusese în 1933 omul de legătură al PCR cu pichetele de grevă și a fost arestat și bătut de comisarul Potra. Polițiștii se duc acasă la Mihai Secoșan, unde îi
Roșcovanul (film) () [Corola-website/Science/327039_a_328368]
-
să înființeze „muzeul rasei dispărute”. Din trecut s-au păstrat mai multe clădiri monument, în primul rând instituțiile religioase frumos restaurate: biserici catolice și sinagogi. În district funcționează mai multe muzee, clădirea primăriei găzduiește o colecție de etnografie, iar în depoul vechi de tramvaie turiștii pot vizita expoziția tehnică. Moștenirea evreiască din Galiția este prezentată de Muzeul evreiesc Galiția. Kazimierz în cel de-al Doilea Război Mondial și-a pierdut populația evreiască. Districtul s-a deteriorat de-a lungul anilor, multe
Kazimierz () [Corola-website/Science/329510_a_330839]
-
societate anonimă din Belgia în 1888. Aceeași companie a adus tramvaiul electric în Chișinău, la începutul secolului următor. Proiectele clădirilor complexului de întreținere și reparație a vagonetelor și a mecanismelor au fost aprobate la Sankt Petersburg în 1912, iar construcția depoului a demarat în 1913, la marginea de atunci a orașului, loc care a devenit stația terminus a liniilor de tramvai. Depoul era alcătuit din următoarele edificii: Terenul depoului este înclinat spre strada Columna, particularitate ce a influențat arhitectura complexului, acesta
Complexul de clădiri ale Depoului și cârmuirii fostei societăți „Tramvaiul Chișinăului” () [Corola-website/Science/335407_a_336736]
-
de întreținere și reparație a vagonetelor și a mecanismelor au fost aprobate la Sankt Petersburg în 1912, iar construcția depoului a demarat în 1913, la marginea de atunci a orașului, loc care a devenit stația terminus a liniilor de tramvai. Depoul era alcătuit din următoarele edificii: Terenul depoului este înclinat spre strada Columna, particularitate ce a influențat arhitectura complexului, acesta fiind amplasat pe două terase, închise de o incintă din piatră. Către strada Columna, este construit un zid de sprijin cu
Complexul de clădiri ale Depoului și cârmuirii fostei societăți „Tramvaiul Chișinăului” () [Corola-website/Science/335407_a_336736]
-
a mecanismelor au fost aprobate la Sankt Petersburg în 1912, iar construcția depoului a demarat în 1913, la marginea de atunci a orașului, loc care a devenit stația terminus a liniilor de tramvai. Depoul era alcătuit din următoarele edificii: Terenul depoului este înclinat spre strada Columna, particularitate ce a influențat arhitectura complexului, acesta fiind amplasat pe două terase, închise de o incintă din piatră. Către strada Columna, este construit un zid de sprijin cu talus, care atribuie complexului un aspect de
Complexul de clădiri ale Depoului și cârmuirii fostei societăți „Tramvaiul Chișinăului” () [Corola-website/Science/335407_a_336736]
-
Extensia era o ramificație de la Camden Town la Kentish Town, unde era planificat un nou terminus cu posibilitatea de interconectare cu stația Kentish Town a Midland Railway. Dincolo de stația terminus, linia CCE&HR urma să iasă la suprafață la un depou pe o bucată goală de pământ la este de Highgate Road (ocupată astăzi de Ingestre Road Estate). Schimbarea extindea ramura Euston la nord, pentru a se uni cu ramura principală la marginea sudică a străzii Camden High. Street. Secțiunea dintre
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
nord și de la Charing Cross la Piața Parlamentului, Artillery Row și Gara Victoria în sud. Extinderea către Golders Green urma să scoată calea ferată din zonele urbane și suburbii către zona rurală. Deși acest lucru oferea un loc convenabil pentru depoul CCE&HR se crede că motivația ținea mai degrabă de dorința lui Yerkes de a profita din vânzarea pământului achiziționat anterior în zonă și a cărui valoare ar fi crescut odată cu deschiderea căii ferate. Cele două propuneri ale CCE&HR
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
început demolările și lucrările pregătitoare în iulie 1902. Pe 21 noiembrie 1902, CCE&HR a cerut o altă lege care cerea drepturi de expropriere pentru mai multe clădiri, pregătea preluarea E&HR și abandona secțiunea redundantă dintre Kentish Town și depoul Highgate Road. Propunerea a fost aprobată ca "Charing Cross, Euston and Hampstead Railway Act, 1903" pe 21 iulie 1903. Săparea tunelelor a început în septembrie 1903. Stațiile aveau la suprafață clădiri create de arhitectul Leslie Green în stilul celor folosite
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
de vechile companii. Dacă vestul orașului pare favorizat, datorită liniilor electrificate și a automotoarelor performante, restul rețelei este încă departe de aceste norme. În timpul celui de-al doilea război mondial, traficul este puternic limitat, în special datorită bombardamentelor care distrug depourile și o parte din materialul rulant. Condițiile de transport sunt dificile, și rămân astfel mai mulți ani după război, perioadă în care trebuie refăcute multe lucrări de artă. Amintirea neplăcută a acestor ani și multiplicarea metodelor individuale de transport face
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
476 de trenuri zilnice, adică un tren la fiecare 2 min 30s la orele de vârf. Linia este echipată cu numeroase rame Francilien, dar și cu locomotive BB 17000 legate de rame RIB, întreținute în atelierele Technicentre din Paris-Nord, în depourile La Chapelle și Joncherolles. Linia J (Rețeaua Saint-Lazare Nord) deservește vestul regiunii Île-de-France, cu mai multe ramificări. Ea leagă gările Paris-Saint-Lazare și Ermont - Eaubonne, Gisors, Mantes-la-Jolie, Vernon - Giverny. Ea transportă aproximativ de călători pe zi, are 52 de gări prin
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
Linia K (Rețeaua Nord Est) deservește nord-estul Île-de-France, legând Paris-Nord de Crépy-en-Valois. Ea transportă aproximativ 10.300 de călători pe zi lucrătoare. Linia este echipată cu locomotive BB 17000 legate la rame RIB, toate întreținute în atelierele Technicentre Paris-Nord, la depoul Joncherolles.Până la începutul lui 2013, pe această linie au circulat și rame Z 6100 din Technicentre La Chapelle, mai cunoscute sub porecla "P'tits Gris," care au fost în funcțiune mai bine de 40 de ani, dovedindu-și astfel robustețea
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
În 2017, linia RER A va avea numai rame bi-curent cu 2 etaje (MI 2N et MI 09). Pe 11 decembrie 2013, STIF a comandat 91 de noi rame de tip Francilien și Régio2N. Conducerea trenurilor este asigurată de mecanicii depourilor situate în cele 4 regiuni SNCF ce participă la exploatarea acestor linii. Mecanicii nu sunt dedicați exclusiv pentru Transilien, pot să aibă misiuni și pe liniile RER sau Intercités. Gestiunea operațională a liniilor Transilien este asigurată de agenți atașați unui
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
artă pe care germanii au încercat să-l scoată din Paris la 1 august 1944 a fost oprit de Rezistență franceză cu un baraj nesfârșit de documente și din cauza birocrației și nu a mers mai departe decât până într-un depou la câteva mile în afara Parisului. Interceptarea efectivă a trenului a fost inspirată de evenimente din viața reală din jurul trenului nr. 40.044 care a fost atacat și examinat de către locotenentul forțelor franceze libere Alexandre Rosenberg în afara Parisului, în august 1944
Trenul (film din 1964) () [Corola-website/Science/335308_a_336637]
-
Bombardier a câștigat contractul în defavoarea Alstom, Kawasaki Heavy Industries și Hyundai Rotem datorită prețului mai mic oferit. Land Transport Authority a comandat ulterior încă 15 trenuri, pentru un total de 88. Trenurile au fost livrate până în 2016, fiind repartizate între depourile Changi, Gali Bătu și Kim Chuan. Pe 12 octombrie 2012, primul din cele 11 trenuri pentru prima parte a liniei Downtown a sosti la Jurong Port și a fost transportată la depoul Kim Chuan pentru testare înaintea livrării către SBS
Bombardier MOVIA C951 () [Corola-website/Science/335757_a_337086]
-
au fost livrate până în 2016, fiind repartizate între depourile Changi, Gali Bătu și Kim Chuan. Pe 12 octombrie 2012, primul din cele 11 trenuri pentru prima parte a liniei Downtown a sosti la Jurong Port și a fost transportată la depoul Kim Chuan pentru testare înaintea livrării către SBS Transit. Până pe 28 februarie 2013, Bombardier livrase 9 din cele 11 trenuri pentru Downtown Line. LTA, împreună cu operatorul SBS Transit au testat ramele pentru a se asigura de respectarea standardelor de siguranță
Bombardier MOVIA C951 () [Corola-website/Science/335757_a_337086]
-
a muncit mai mult de 8 ore, astfel încât să fie plătit pentru orele suplimentare. În noaptea dintre 18 și 19 august, Roschek împreună cu inginerul Andrzej Bogusz (de 23 de ani) au sosit la gara Otłoczyn, conducând locomotiva ST44-607 care aparținea depoului Chojnice. Au conectat-o la câteva vagoane de marfă goale. Trenul a staționat timp de două ore pe o linie marginală situată în pădurea de pini dintre Torun și Wloclawek. Ca alte trenuri de același fel trebuia să aștepte ca
Catastrofa feroviară de la Otłoczyn () [Corola-website/Science/332542_a_333871]
-
a fost desființată iar capătul de linie Gară Babelsberg a fost demolat. O altă linie, linia D (Holzmarktstraße-Menzelstraße) a fost planificată, pentru înlocuirea travaiului, care fusese scos din circulație din cauza stării proaste a liniei. Aceste troleibuze ar fi avut un depou nou dar însă din cauza situației de achiziții foarte bune a Republicii Democratice Germane, aceste planuri au fost sistate. La data de 30 august 1971 linia Gară Drewitz-Drewitz centru a fost desființată în urma unor lucrări de construire a orașului, rețeaua fiind
Troleibuzul din Potsdam () [Corola-website/Science/333889_a_335218]
-
foarte bune a Republicii Democratice Germane, aceste planuri au fost sistate. La data de 30 august 1971 linia Gară Drewitz-Drewitz centru a fost desființată în urma unor lucrări de construire a orașului, rețeaua fiind dezafectata. Până în 1995 au existat următoarele linii: Depoul de troleibuze de pe strada Sthephenson a fost realizat și a inclus o rută de retragere de la halta de troleibuz Am Findling. începând u anii '80, au existat planuri de extindere a rețelei către Waldstadt și Schlaatz. Aceste planuri au eșuat
Troleibuzul din Potsdam () [Corola-website/Science/333889_a_335218]