9,951 matches
-
vocea lui, ci doar de puloverul său roșu-închis. Oamenii de la bloc își dădeau coate când îl vedeau apărând în colțul străzii, ascuns după firele de lână împletite. El trecea cu privirea în pământ fără să salute, ca nu cumva să deranjeze cu vorbele lui false, mirosind a gură nespălată. Mulți comentau, alții se mulțumeau să ofteze, dar Slavko nu-și putea da seama dacă pentru el sau pentru ei înșiși. La intrarea în bloc scara are câteva trepte lipsă, e ca
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
interese se extinse și spre educație, afaceri și dragoste. Treptat părerile fiecăruia se schimbau pe măsură ce aflau mai multe lucruri despre ceilalți, în locul indiferenței se instaurară înțelegerea, compasiunea și respectul. Apoi sentimentele începură să fie confuze. Pe secretară nu o mai deranjau privirile bătrânului, fetița a fost lăsată să apese pe butoane de câte ori dorea, iar puștiul putea să înjure de câte ori simțea nevoia. Li se părea firesc să își imagineze că sunt ultimii supraviețuitori ai unui război nuclear sau ai unei calamități naturale
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
într-un așternut curat și primitor, iar nopțile precedente fusese nevoit să suporte răceala cimentului. Se aștepta să fie legat de pat, este o procedură obligatorie care se execută la toate operațiile cu anestezie generală. Lumina era puternică și îi deranja ochii, o clipă se sperie că nu va putea adormi, dar se liniști când îl văzu pe individul în halat alb cu o seringă în mână. Acum era convins că va adormi și va visa, nimic altceva nu mai avea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
că a fost o greșeală. — Nu, nu a fost o greșeală. Știam ce facem și am venit exact pentru dumneavoastră. — Atunci de ce să regretați fapte ce au depins de alții? Acum e tardiv. — Aveți dreptate. Nu vreau să vă mai deranjez. Agentul se îndreptă spre ieșire. Îl salută respectuos pe Vladimir și ieși. În urma lui ușa se închise cu un zgomot surd, aparținând unei alte lumi, aflată între vis și realitate. Ca în fiecare dimineață, Vladimir își bău cafeaua citind ziarele
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mai plângea, vorbea la telefon. Mâine pe la zece vine preotul. Unii dintre noi au ieșit la o țigară, alții până la baie și câțiva la prăjitura cu nuci. Eram sfioși și ne retrăseserăm în câte un ungher al sufrageriei ca să nu deranjăm. Mâncam repede felia de prăjitură, apoi ne întorceam după un biscuit cu vanilie. Ne simțeam vinovați pentru că ne era foame, ne țineam privirile numai în jos, dar acolo era sicriul, așteptând cuminte. După un timp am fost nevoiți să ne
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
soneria, vrând astfel să încheie conversația fară a pune punctul pe i, ca să stea ea trează toată noaptea și să se gândească la ce ar fi vrut să spună mătușa Mia. — Bună seara. Vă rog să mă iertați că vă deranjez. Presupun că sunteți Vera. — Dar cine sunteți dumneavoastră? Și cum de vă permiteți să ne faceți o vizită atât de târzie? — Mi-am permis să vin la dumneavoastră pentru că este o chestiune foarte importantă. — Importantă pentru cine? Poate pentru dumneata
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
covor mai rămăseseră câteva raze subțiri de soare. Respirația lui era întreruptă doar de sunetele făcute de mașina de scris. Prezența ei era insesizabilă, și nici ea nu dorea să facă sau să spună ceva ce l ar fi putut deranja. El continua să scrie, cuvânt după cuvânt, propoziție după propoziție, paragraf după paragraf. De plictiseală, Vera începu să cerceteze încăperea: el avusese dreptate, era identică; fiecare lucru era așezat în același loc asemeni lucrurilor din camera de la intrare, chiar și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
paletă parcă luată din curcubeu care, țuguindu-și buzele într-un anumit fel spuse: - Șefu’ vrea o cafeluță caldă sau are o altă preferință...!? - Nu, nu, mulțumesc! Închide te rog ușa, am ceva de lucru. Aș vrea să nu mă deranjeze nimeni. E acru, șefu’ meu în această dimineață! Se pare că acasă a mâncat o lămâie întreagă! Îl mai las un timp și mi-l îndulcesc eu! gândi Lili, sigură de statutul dobândit în ultimul timp. * Alex rămase un timp
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
dus la câteva uși mai încolo, și l-a predat altcuiva. Ăsta l-a dus la șef. Ăla: îți reconoști bagajele? Da. Care e? Acesta. Ia-l. și, de altă dată, să-l camuflezi mai bine. Să nu ne mai deranjezi! A ieșit, fără să mai dea bună-ziua. A fost condus până la ieșire. Dincolo de aceasta i-au dat drumul. Câțiva mascați l-au și apucat, și l-au împins într-o mașină luxoasă, cum nu mai văzuse el până atunci. Unde
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
alt scai s-a agățat în ființa sa: lectura. Este drept că acest nou scai îl cam estompa pe primul admiratul răsăriturilor și apusurilor.Dar, cu calm și cu hotărâre, reușea să procedeze în așa fel, încât, să nu se deranjeze prea mult unul pe celălalt. La un timp socoti că este un prea zgârcit, un prea egoist. Asta avea în vedere obiceiul său de a admira la nesfârșit răsăriturile și apusurile de soare. Hotărâ să caute o modalitate de a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
toate puterile. Toată casa se adună la ușă. Veni și târfa, dar făcu repede cale-ntoarsă. I-am privit pântecul: se îngroșase. Deci nu născuse încă. Se duseră să cheme doctorul. Mă bucuram în sinea mea că am reușit măcar să-i deranjez pe imbecilii ăștia. Doctorul sosi, cu trei fire de păr în barbă. Îmi permise să fumez opiu. Ce leac nemaipomenit pentru martirajul meu! În timp ce fumam, gândurile mi se măreau, deveneau grațioase, fermecătoare, ușoare. Evoluam într-un alt mediu, dincolo de lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
antică a lui Șerban. Găsesc Într-un jurnal din perioada chișinăuană o minunată butadă a lui Ion Ungureanu, rostită la premiera mea cu În casa asta se trîntesc ușile (Părinți teribili) de Cocteau ; Întrebat de o actriță dacă l-a deranjat faptul că am tăiat mult din piesă, regizorul (& Ministrul de-atunci al Culturii) a zis :” În teatru trebuie să se audă și replicile tăiate!”. Frumos, nu?! Dar aș face o corecție : replicile bune tăiate. Dintr-un interviu mai vechi cu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
regie”, pe care criticii și spectatorii l-au apreciat; În urma acestei experiențe, Șerban meditează, profitabil pentru noi toți :”Poate, din cînd În cînd, e util să ai mai puține idei regi zorale...”(275). Da, căci la Metropolitan, montînd Faust, a deranjat prin excesul de idei; directorul i-a respins o bună parte a soluțiilor scenice, pe ton de deranjantă autoritate :” De la optsprezece ani, cînd făceam armata la Caracal, nu mi se mai vorbise așa”(p.362). Deci, după o perioadă infernală
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și public!) Așteptîndu-l pe Godot de Beckett. PÎnă aici nimic anormal. Dar din textul celebru, junele a eliminat 3 personaje. Au rămas deci, două. Riscant. Hai să zic, din Apus de soare poți scoate un sfert din eroi, că nu deranjează ; dar din Beckett, zgîrcit mereu cu distribuțiile textelor sale, e aproape imposibil! Ce-ați zice, spre exemplu, de un spectacol Conu Leonida față cu reacțiunea din care s-ar scoate eroinele (Efimița și Safta)?... CÎt am stat În Praga, Între
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
roșcat de lîngă Vaslui. Trist e că orice hotărîre s-ar lua și azi - nu doar pe vremea Inchiziției, ori a Annei Pauker - cineva stîrnește scandal. Dau un exemplu recent : cererea de retragere a simbolurilor religioase din școli. De ce? Ce deranjează o icoană, ori o cruce, pe unul dintre pereții unei clase de curs? Sau se va propune să scoatem, IARĂȘI, din progra ma școlară, religia? Ciudat! Cristina Modreanu mai scrie cîte-un un reportaj și din...cimitir 8 că doar nu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Dar cei mai periculoși, În lumea noastră, sunt cronofagii veleitari ; egofilii păguboși ; ploșnițele cotidiene cu vagă circulație prin lumea culturală. Ei te obligă ori să-i ignori, ori să-i compătimești, ori să-i ... bagi undeva, mito cănește. Nu mă deranjează o bătrînă singură, dintr-un sat uitat de lume, care sub pretextul că are nevoie de o cană de ulei, nu-ți mai pleacă din casă ziua toată; Însă inșii care mă sună lunar, să mă ntrebe , rece, dacă am
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ea o parte din ecran. Mai vizibilă de atât nici că se putea. Când s-o trezi, tata o s-o vadă sigur. O să se gândească, după ce o citi-o, că am trecut pe la el, dar n-am vrut să-l deranjez, iar modalitatea mea de a acționa o s-o pună pe seama delicateții mele native ori a modului meu aiurit de a fi și de a deranja omul pentru toate prostiile din lume, dar pentru chestiunile importante nu. Tata, care mă cunoaște
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
după ce o citi-o, că am trecut pe la el, dar n-am vrut să-l deranjez, iar modalitatea mea de a acționa o s-o pună pe seama delicateții mele native ori a modului meu aiurit de a fi și de a deranja omul pentru toate prostiile din lume, dar pentru chestiunile importante nu. Tata, care mă cunoaște de atâta amar de timp, le va îmbina într-un mod fericit pe amândouă. Cât despre ceilalți contemporani ai mei... Ce să faci? Așa se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
io nu mai cobor. Am pățit un necaz și nu vreau să mă vază oamenii ăia dă p-acolo așa. Ia-ți dân partea mea dă bani un Napoleon și 'aidi-ncoa." "Bine, bre, așa fac. Da', auzi?" "Ă!" "N-o deranjez pă soția lu' matale?" "Ete, chilu lu' Zambilica, o deranjezi! Lasă, bă, prostiile și vino-încoace!" "Cum zici matale. Hai, că urc sus imediat." "Stai așa, nu închidea!", făcu repede Vasile. "Spune, tată, că n-am închis." "Vergile, zi-i lu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vreau să mă vază oamenii ăia dă p-acolo așa. Ia-ți dân partea mea dă bani un Napoleon și 'aidi-ncoa." "Bine, bre, așa fac. Da', auzi?" "Ă!" "N-o deranjez pă soția lu' matale?" "Ete, chilu lu' Zambilica, o deranjezi! Lasă, bă, prostiile și vino-încoace!" "Cum zici matale. Hai, că urc sus imediat." "Stai așa, nu închidea!", făcu repede Vasile. "Spune, tată, că n-am închis." "Vergile, zi-i lu' Costi să-mi dea două speciale pentru mine, că a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
se ducă la urgență, aruncând cât colo prișnița cu cartofi pe care i-o legase nevastă-sa peste sprâncene. "Un' te-apuci, mă, să umbli pă la ora asta?", îl întrebase soția, pe jumătate îngrijorată, pe jumătate enervată că o deranja cu frăsuiala lui de la un film indian foarte, foarte bun, exact când eroina își jelea ritmat casa părintească, iubitul sau elefantul, că subtitrarea fir-ar să fie! tocmai atunci dispăruse. "La femei, fă, la femei mă duc! E bine? Unde
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
liniile", își zise el, plin de chibzuință. Ar fi dat o raită până la facultate, să-și lase adeverința de concediu medical la secretariat. Dar era încă devreme, cucoanele abia soseau la ora aia și s-ar enerva dacă le-ar deranja de la cafeluța de dimineață. Hotărî, așadar, să o ia la pas, prin oraș. După trei sferturi de ceas, ajunse la serviciu. Tocmai la țanc ca să-i vadă pe cei de la firma de dezinsecție cum pleacă la treabă. Își aminti iarăși
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și aluminu la aluminu, ca ultimii fraieri. Păi, n-avea dreptate săracu' domnu' Vadim, cân' zicea că umblă toate liftele p-aci să ne fură țara și să ne strice neamu'? Avea, tată, cum să n-aivă, da' adevăru' îi deranjează pă toți stricații și trădătorii dă țară!" "Hai, bre, că ai dat-o pă politică acuma, ezact ca Petrică! Că și el, una-două, îl bagă pă Vadim la înaintare", făcu blând colegul. Am dat-o pă politică! Nu, tată, da
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ce bobâlcă ți-ai tras la înaintare". Adâncit în meditații pe tot felul de teme, asociind probabil bobâlca cu avântul afacerilor proprii, scoase un telefon și înfiripă următoarea conversație: "Să trăiți! Să trăiți că ne trebuiți! Sper că nu vă deranjez, să fiți într-o ședință ceva...". "Nu, bă, Relule. Sunt într-o pauză, tocma' am scăpat dintr-un scurt briefing cu niște gușteri de la Uniunea Europeană. Ia zi, care-i treaba?" "Păi, m-am gândit să vă zic că am rezolvat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Auzi la el ce să vaietă. Mi-o ajunge și mie cât alerg și cât mă zbat! Să mori tu, baros'? Uite, cin'zej dă mii de euroi e pană la pălărie pentru un baștan ca el. Nici nu să deranjează să piardă zece minute cu mine-n seara asta. Îți dai tu seama!? Două telefoane a dat, după ce i-am venit io cu ideea pă tavă, și în câteva zile i-a și sărit parnosu-n buzunar. Da' cine a gândit
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]