1,786 matches
-
simpatii comune" existente între indivizi care compun o "porțiune a umanității", pe baza cărora este revendicată guvernarea politică de către reprezentanții acestora. Menționând că sentimentul apartenenței la o naționalitate nu are o sursă unică, Mill enumeră ca principali factori "rasa" și descendența etnică, religia, limba, sau teritoriul comun. Totuși, aceste elemente nu sunt suficiente pentru trezirea identificării naționale. Decisivă este existența unei "comunități de amintiri" (community of recollections), care să păstreze vie memoria "mândriei colective", dar mai ales a "umilințelor" suferite în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
acéste țări. Câtă țară au și rămas pre loc, prostime, țărani, toată o au scos-o Traian de pe acéste locuri" (Costin, 1965, p. 31). În Țara Românească, stolnicul Constantin Cantacuzino, școlit în celebra Universitate din Padova, prelucrează aceeași temă a descendenței comune, afirmând, plastic, despre moldoveni, munteni și ardeleni că "toți aceștia dintr-o fântână au izvorât și cură" (Cantacuzino, 1984, p. 50). Până în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, prin lucrările de mare calibru intelectual elaborate de Dimitrie Cantemir
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
moldoveni. Concepția latinității românilor, enunțată de Ureche, argumentată de Costin și finalmente ratificată de Cantemir, avea să își testeze veleitățile politice peste Carpați, în Transilvania. Aici, departe de a fi doar o concepție istorică, doctrina latinității limbii române și a descendenței romane a românilor avea să fie mobilizată ca armă intelectuală în lupta politică pentru emanciparea socială a "națiunii" române. Cel care a preluat-o și dezvoltat-o în acest sens a fost episcopul unit Inocențiu Micu-Klein, influențat de scrierile lui
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și continuității etnice era gândită în cadrul premodern al sistemului de "națiuni politice". În mentalul politic al vremii străin de noțiunea mult mai târzie de "națiune etnică" în cadrele de cuprindere ale căreia erau asimilați toți membrii unui popor în baza descendenței etnice comune indiferent de locația acestora pe scara socială "națiunea politică" desemnează o categorie socio-juridică în cadrul orânduirii feudale alcătuită de elita socială a unui neam, înzestrată cu privilegii politice ce îi îndrituiesc pe membrii acesteia să participe la luarea deciziilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dezvoltă modelul în trei faze a dezvoltării mișcărilor naționale: Faza A momentul "descoperirii" de către cărturari a națiunii, fapt care inaugurează o agendă de cercetări filologice și istorice realizate cu scopul de a trezi conștiința națională. Scormonind imaginativ în trecut, plăsmuind descendențe etnice și stabilind filiații lingvistice, cărturarii care au descoperit națiunea dau expresie, pentru întâia oară, unui profetism național. Corelativ acestei faze inițiale este un program intelectual de teoretizare a națiunii pe baza probelor lingvistice și istorice prelevate prin studii filologice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
unor elemente specifice "naționalismului civic" asociat modelului francez sintetizat de Ernest Renan în caracterizarea națiunii drept un "plebiscit cotidian". Spre deosebire de modelul german, articulat de Johann Gottfried Herder în jurul unor daturi inexorabile individului care se i se impun acestuia din afară (descendența etnică, apartenența lingvistică și culturală), versiunea franceză, renaniană, a naționalității este bazată pe alegerea și consimțământul indivizilor de a forma o comunitate națională. Iată ce spune Aaron, idei care îl apropie de varianta naționalismului civic în formula franceză: [Patriotismul nobil
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ariergardei consensului societal), narațiunea istorică izvorăște din "Dacia veche" și de la "Lăcuitorii Daciei" (agatirzii, apoi geții). Albineț, de asemenea, pornește de la "cele mai vechi întâmplări ale Daciei", alegând ca principiu structurator cadrul de referință spațial al teritoriului dacic, și nu descendența genetică a romanilor (Albineț, 1845, p. 1). Chiar și Moldovan, în calitate de legatar al ideilor Școlii Ardelene, își fixează punctul de start în teritoriul dacic, capitolul inaugurativ purtând titlul "Dací'a sî Dacii" (Moldovan, 1866, p. 3). Însă chiar și această
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Ardelene nu poate fi pusă sub semnul întrebării, se îndepărtează de numitorul comun împărtășit de Micu, Șincai și Maior prin faptul că își trasează drept cadru de referință un element geografic, și anume teritoriul dacic, și nu elementul genetic, al descendenței romane. Elementul de permanență devine astfel cadrul orizontal al teritoriului, și nu vectorul vertical al filiației genetice. Ca atare, Budai-Deleanu tratează istoria succesiunii popoarelor care au locuit teritoriul dacic, începând din cele mai vechi timpuri cunoscute. Mai apropiat de noul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pas în această direcție a fost făcut chiar în interiorul paradigmei latiniste, prin valorizarea bravurii militare a dacilor, și în special prin admirarea spiritului de neatârnare manifestat de către aceștia pe întreaga durată a ființării lor istorice. Odată cu mutarea accentului de pe principiul descendenței romane pe autohtonismul teritorial (i.e., pământul dacic), caracteristicile vechilor locuitori devin din ce în ce mai importante, ele fiind luate ca trădând un spirit al locului. Militarismul, spiritul sacrificial și mai ales lupta pentru neatârnare, manifestate de daci în luptele lor cu romanii, exprimă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pentru caracterizarea frugală a ceea ce am numit etno- naționalism herderian se impune ca o necesitate clarificatoare. Johann Gottfried von Herder (1744-1803) este acreditat ca dezvoltatorul naționalismului etnic, fundamentat pe ideea că fiecare grup etnic, particularizat de propria istoricitate, limbă și descendență genetică, trebuie să își afirme distinctivitatea și pe plan politic. Prin teoria sa a Volkgeist-ului ("spiritul poporului"), a cărui expresie supremă este limba, Herder a inițiat procesul de etnicizare a politicii. Doctrina naționalismului etnic construită ulterior pe pilonii puși de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
unei superiorități spiritual- etnice care a salvgardat purismul românesc de amestecul cu națiile barbare: a) conștiința superiorității spirituale, dată de credința creștină a românilor: "cei mai mulți barbarĭ eraŭ păgânĭ, ceea ce impedeca căsătoriile lor cu Româniĭ"; b) conștiința superiorității etnice, dată de descendența romană: "Românul se credea o natură maĭ superioară, care nu vroea să-șĭ mânjească sîngele, amestecându-se cu asemenea ființe" (Xenopol, 1890, pp. 57-58). O altă axă a continuității românești, pe lângă cea spirituală și etnică, o reprezintă continuitatea caracterială. Pe durata
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Este reluată aici teza formulată de P.P. Panaitescu în monografia sa Mihai Viteazul (1936), care afirmă că Mihai nu putea fi în niciun caz fiul legitim al lui Pătrașcu cel Bun. Aureola originii sale nobile este iremediabil știrbită prin stabilirea descendenței materne a lui Mihai dintr-o "vânzătoare de rachiu" (Panaitescu, 1936, p. 17). Afirmația că Mihai s-ar trage dintr-o "rachieriță" l-a exasperat în așa măsură pe N. Iorga încât patriarhul istoriografiei românești a denunțat "școala nouă de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ample operațiuni de reconstrucție, care a întronat civicul (îndeplinirea responsabilităților civile) în locul etnicului ca factor definitor al identității naționale. Națiunea este acum înțeleasă într-o cheie subiectivă, ca o comunitate afectivă, în care ceea ce contează este sentimentul apartenenței și nu descendența etnică ori legăturile de sânge și sol. La rândul său, patriotismul este subiectul unor deplasări semantice: adevăratul patriotism nu este exprimat atât de mult de disponibilitatea de a-ți da viața pentru țară (patriotism sacrificial), cât mai ales de a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
postnaționalistă, în care identitatea colectivă se condensează pe suportul europenismului civic și nu pe cel al naționalismului etnic. Punctul de coagulare a identității colective s-a mutat astfel la supra-nivelul european, apartenența la comuniunea de valori democratice occidentale primând în fața descendenței etnice românești. Alte concluzii care se degajă în urma analizei empirice a articulării discursive a memoriei naționale românești prin prisma literaturii didactice au un caracter mai propunțat teoretic. Conceptualizările care adresează problematica memoriei colective, încercând să surprindă natura relației dintre prezent
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de o superioritate fizică, ci ar fi să recunoaștem că ungurii tocmai politicește sunt capabili. Dar să nu mai descoasem această temă, ci să ne întoarcem la cartea ce conține o mulțime de lucruri interesante. Primele grupe de români, asupra descendenței cărora, de este slavă sau romană, părerile sunt controversate, s-au ivit în Carpați acum vreo șase sute de ani. În decursul acestui timp ei s-au dezvoltat și lățit astfel încît astăzi numără ca la trei milioane suflete. După cum se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
este și cea a excepționalismului american (vezi AMERICAN EXCEPTIONALISM). Această construcție ideologică a definit identitatea americană până la o dată foarte recentă, metanarațiune strâns legată de discursul Visului American (vezi AMERICAN DREAM), susținut de cultura hegemonică a comunității albe, mai ales cu descendență puritană. În aceeași direcție esențialistă, la sfârșitul secolului al XIX-lea, istoricul Frederick Jackson Turner a descris procesul de formare a caracterului american și a identității americane prin faimoasa sa teză a frontierei (vezi FRONTIER THESIS). Astăzi, urmărind configurațiile foarte
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Mechicano, Meschicano, diferite ortografii și pronunții pentru Mexicano. Cuvântul chicano a fost folosit în trecut pentru a desemna un imigrant ilegal mexican de condiție modestă, apoi un alt termen pentru mexican, iar începând cu anii șaizeci, un cetățean american cu descendență mexicană americană, mai ales dacă era implicat în Mișcarea chicano, componentă a Mișcării drepturilor civile (vezi CIVIL RIGHTS MOVEMENT). Mișcarea urmărea îmbunătățirea statutului social și promovarea drepturilor, limbii și tradițiilor comunității mexicane din Statele Unite. Chicanos/chicanas există ca o comunitate
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
RENAISSANCE), numele emulației creatoare pe care a stimulat-o în bună măsură publicarea și recepția operei lui Scott Momaday (vezi). Romanul Ceremony (1977) a făcut-o cunoscută publicului american pe autoarea care, precum protagonistul romanului, Tayo, este rezultatul multietnic al descendenței anglo-americane, mexicane, amerindiene (Pueblo). Sfertul de sânge amerindian Laguna Pueblo este însă așa de puternic, încât încadrează povestea supraviețuirii lui Tayo, a felului cum încearcă să facă față traumelor prin care a trecut în război, împletind-o cu povești tradiționale
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
romanului. Conștient de transformările ce afectează societatea americană la începutul actualului mileniu, inclusiv pericolul și percepția terorismului, Updike publică în 2006 romanul Terrorist, o încercare de a înțelege resorturile psihologice ale unui terorist idealist, Ahmad, un tânăr american (mamă cu descendență irlandeză, tată egiptean) ce respinge materialismul ateu american și este recrutat de o mișcare teroristă pentru a deveni erou al Jihad-ului antioccidental (a nu se confunda personajul lui Updike cu Achmed the Dead Terrorist, personajul popularului comic ventriloc Jeff
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
reduceri de cheltuieli în sectorul public, în special în domeniile sănătății și educației, cu consecințe negative pe termen mediu și lung. WASP Cei mai egali dintre egalii SUA timp de multe generații după adoptarea Constituției, albii de religie protestantă având descendență anglo-saxonă (white, anglo-saxon, protestant), combinând capital economic și cultural, membrii clasei mijocii (termen destul de lax, devreme ce mai toți americanii aparțin clasei mijlocii, upper sau lower). Metanarațiunea excepționalismului american (vezi AMERICAN EXCEPTIONALISM) afirmă că societatea americană nu are clase, cu
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
ce mai toți americanii aparțin clasei mijlocii, upper sau lower). Metanarațiunea excepționalismului american (vezi AMERICAN EXCEPTIONALISM) afirmă că societatea americană nu are clase, cu atât mai puțin o aristocrație, dar multe familii WASP își afirmă distincția și statutul special prin descendența din pelerinii de pe corabia Mayflower, ajunsă în America în 1630, sau din alte comunității timpurii de puritani debarcați pe tărâmul făgăduinței, promotori ai ceea ce se va numi Manifest Destiny (vezi MANIFEST DESTINY). Chiar și distinsa organizație Daughters of the American
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
călători care‑l vizitează la stejarul Mamvri ilustrează o paradigmă recomandată de atitudine binevoitoare. Primindu‑i pe cei trei Tineri, Avraam Îl primește pe Dumnezeu Însuși, fapt ce Îl Învrednicește să primească un fiu și să devină părinte al unei descendențe atât de numeroase precum stelele cerului și nisipul mării. Pe de altă parte, capitolul următor din cartea Facerii (19) arată că nesocotirea legii ospitalității atrage pedeapsa divină. Și peste secole, Sfântul Apostol Pavel, plin de vervă, În Epistola către Evrei
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
dovedită din punct de vedere materialist". 130 Jean François Lyotard, op. cit., p. 45. În aceiași ani, Mihai Drăgănescu elabora impresionanta lui construcție a conceptului de informaterie, sintetizată în lucrarea Ortofizica (Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985). Filosoful savant își recunoștea descendența eminesciană. Bineînțeles, în România diletantismului postmodernist, Mihai Drăgănescu a fost supus unor injurii miticiste, ca de altfel tot ce se ivește valoros și îndrăzneț în această cultură. 131 Ibidem, p. 39. 132 Ibidem, p. 41. 133 Liviu Ioan Stoiciu, Despre
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
venit la Iași Ghica îl prezintă ca fiind animat de cele mai bune gânduri, când, de fapt, țelul lui era criminal, pe care îl și înfăptuiește cu prilejul vizitei domnitorului (o vizită protocolară) la reședința solului. Textul a avut o descendență remarcabilă: s-au descoperit nu mai puțin de paisprezece variante, dintre care două în Țara Românească. Trecând munții, povestirea a servit, între 1778 și 1780, și la compunerea piesei - text mixt în versuri și proză - Occisio Gregorii in Moldavia Vodae
VERSURI PENTRU MOARTEA DOMNULUI GRIGORIE GHICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290500_a_291829]
-
creează impresia unui întreg programatic. Dacă în poezie V. este un livresc sau, mai corect spus, „un poet al livrescului” (Laurențiu Ulici), în schimb notele de călătorie (Miazăzi-Miazănoapte) sunt adevărate „memoriale de sentimente”. Afiliat de unii critici liricii ardelene, în descendența lui Lucian Blaga sau a lui Radu Stanca, catalogat de alții drept un „tradiționalist emancipat” (Marin Mincu), V. este mai de grabă „un suflet romanțios și cavaleresc, elegiac și ironic în același timp, cu finețuri caligrafice” (Nicolae Manolescu). Prin întoarcerea
VIJEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290573_a_291902]