7,301 matches
-
care bunicul Însemna oalele crăpate pentru a fi reparate, un ciob de oală ascuțit la un capăt, pe care-l aduse din tindă direct pe pat și pe fundul unei străchini aflate În plin proces de uscare a Încercat să deseneze cele două litere. Nemulțumit de rezultat, și-a Îndreptat privirea către „tabla” pe care Îi arătase tatăl său, aceasta dispăruse, noii fleci formaseră peste cele două litere munți și văi În miniatură. A mai „scris” el ceva pe strachină dar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
litere noi și cuvinte noi. Metoda era neschimbată, dădea rezultate de care erau mândri iar satisfacțiile aveau caracterul de „neașteptat de bine”. Va se trezea, mânca ceva rămas de seara și cu ochii sclipind de dorință spunea: Gata! Victor Îi desena cele câteva litere mari pe laița cu un strat fin de fleci, spunând: Atenție, mânzule (alte ori zicea „soldat”, „fecior”, „puiule”, „mă băiatule” și alte substantive și diminutive care În mintea lui Va aveau un Înțeles comun, „Dragu’ tatii” adresat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cot, mormăia un salut general fără cuvinte, aștepta ca Victor sau Maria să spună ce și de unde să mănânce și apoi Își lua cele două caiete și Începea să scrie fel de fel de cuvinte, cu sau fără noimă, să deseneze așa cum Învățase de la toți ai familiei din satul cu bunic, atunci când făceau claca de „Înflorit” oale: cocoși, flori de mai multe soiuri și dimensiuni, porci, câini, pisici și altele. La sugestia-obligatorie a tatălui său, Valerică Încerca să scrie cât mai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
meargă la prietenii lui vechi, care se adunau În medianul de la Giugaru. De acolo mergea acasă la Mihăiță și, foarte rar, Îl chema Rozalița pe la ea. În una din aceste vizite, când cele două prietene nedespărțite se jucau cu păpuși, desenau flori și-și scriau amintiri pe care le recitau una la urechea celeilalte, Valerică se simțea stingher, dar și atras de noile preocupări ale celor două fete, care erau hăt! În clasa a V-a. Vorbeau cât puteau ele de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mereu pe Marinița. Noaptea o visa În diferite ipostaze, lecțiile continuau În rarele momente când erau Întrunite toate condițiile de securitate deplină și de cele mai multe ori se limitau la săruturi pasionale, chit că pentru toate aceste mici „prostii frumoasî” Valerică desena, o ajuta la teme și-i lăsa În bancă lucrările scrise. Așa s-a aprins și s-a amplificat cea de-a patra mare iubire a candidului băiat. Cap. V - Cea de-a cincia mare iubire La vremea aceea, locuitorii
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
știu dacă place beutura asta la tine, dar hai ș-om be. No servus! La mulți ani! Cum te simți? Parcă visez un vis frumos! A privit-o și el În ochi, i-a admirat fața bălaie, obrajii fini, gura desenată de Rafael, gâtul ... și s-a oprit rușinat. Femeia a simțit și-a priceput: Îi frumos ce spui, nu degeaba scrii poezii! Hai să visăm un vis frumos, ca doi frați buni! Cu o siguranță perceput de cel de-al
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ipostaza de poetă (Anca Pedvis), cât și în aceea de pictoriță (Anca Pedvisocar): „Anca Pedvis și Anca Pedvisocar împărțeau multe lucruri: același acoperiș, același pat, aceeași farfurie, același pahar, aceiași părinți, aceleași rude, aceiași prieteni, același trup. Dar fiindcă una desena, iar alta scria, abia dacă se cunoșteau. De fapt, ele locuiau în zone diferite ale aceluiași suflet. Anca Pedvis era mai sofisticată, mai complicată, mai indecisă.“ Înduioșată până la lacrimi de povestea propriei ei vieți, poeta dramatizează, într-un stil grandilocvent
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
zborul de sub mamelonul stâng.“ ți se încâlcesc circumvoluțiunile în creier citind asemenea istorii, începi să visezi că Pâșul vine pâș-pâș și o seduce pe o papagaliță, care rămâne gravidă și naște în cele din urmă un cal cu un fluture desenat sub mamelonul stâng. Și că mamelonul stâng este de fapt mamelonul drept trimis de Frăție să-i spioneze pe papagali, care în realitate... Eminescu II „Mă numesc Ion Valentin, sunt profesor de filozofie și sunt din orașul Brăila. Vă trimit
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
visa o zi în care va priponi soarele deasupra casei, o zi fără uși, fără ferestre, fără acoperiș. Botticelli a semănat lumină până și-n apa tulbure a botezului (amestec omogen de zi și de noapte în icoană). Portretele sfinților desenate în cer nu au nevoie de oglindă, pictorul a plagiat după niște schițe găsite în atelierul lui Dumnezeu: toamna cimitir în oglindă; iarna zugrăveală cu argint fierbinte; primăvara simfonia râului în frunza de salcie; vara puful păpădiilor, aureole pentru îngeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
civilizație, vase de lut netede, încrustate, împodobite, modelate de îngeri în oglindă după chipul și asemănarea luminii. Femei... Le cunoștea cu de-amănuntul. Cea roșcată avea 18 alunițe pe piept, pe umeri constelație de semne. Dumnezeu în prima zi a desenat o hartă, apoi a sfredelit lutul, apoi a ascuns comoara. În ziua a șaptea, la răsăritul soarelui, o dată la o mie de ani, deasupra, se aprinde un foc. "Copile, drumul este, de fapt, o prelungire a ceea ce nu ești. Caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lungi, dezordonat căzute pe lângă corp, un fel de îmbrățișare pe verticală, ancore legate de niște grinzi invizibile. Cine s-ar fi încumetat să meargă cu o furtună de mână? Pașii simetrici, parcă înșirați de-a lungul unei axe invizibile, parcă desenați la câțiva centimetri deasupra ierbii. Îi era frică să nu strivească alți pași: Poate pe aici a trecut Dumnezeu. Vorbea poticnit, în șoaptă, în gând. Se credea auzit, ascultat, înțeles. Vorbea ca și cum ar fi înșirat mărgele pe o sfoară, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
indiferent de mărimea cocoașei. Era încă util. Avea umerii puternici precum un soclu. Creșteau iluziile ca lăstarii de tei pe lângă trunchiul retezat. Pădure în tocul ferestrelor; în grinzi, pădure, în carnea corăbiilor; pădure în cimitire. "Hai, întinde mâna, omule, și desenează cu degetul de plumb o poartă în cer! Coboară în genunchi și atinge cu fruntea nisipul până va crește mare, până se vor naște furtuni în burțile scoicilor, până vor coborî catarge din palma lui Dumnezeu în jurul cărora Noe va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ușă; lumina, ca o vecină bună, bătea de trei ori, nefericirea de dincolo răspundea că nu este acasă, nefericirea dădea bună dimineața ferestrelor, apoi trăgea obloanele. Petru ieșea din casă în lume (pe ușa din spate) ca o iluzie șchioapă, desena borduri între zi și noapte, așa cum îi poruncise Dumnezeu, apoi, după o zi de muncă, înnopta în pragul ușii, pentru a nu tulbura liniștea grinzilor. Căsuța lui Petru avea 4 grinzi, erau la fel de obosite precum stăpânul (cât era ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
i-a străfulgerat tâmpla. Sângele șotronului se despletea pe Copou la vale, pe lângă Universitate, pe lângă Râpa Galbenă, până în Pasajul Unirii și înapoi, reflux. Câțiva oameni grăbiți culeg bucățile de viață și le așează pe targă ca pe un puzzle, cineva desenează pe asfalt cu o cretă albă... șotronul! Nu-l călcați, vă rog nu-l călcați!" Salvarea urlă ca o lupoaică la stele. Oglinda se face țăndări, mozaicul dizolva pași: Unu, doi, unu, doi, unu, dooooooooi... Unu, doi, unu, doi, unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
însingurărilor. Oameni-frunze, cămăși-lacăte, uși-aripi, trepte-grinzi, icoane-diazepam, umbre-sicrie, paturi-cimitir, sala de gardă-judecata de apoi... Într-o grădina mare, cu gratii, alte grădini mai mici sechestrau intenții. Libertățile se distribuiau pe rețetă, cei nemulțumiți strigau lozinci în perfuzia de 0.500, fericiții desenau pe asfalt cuiburi de păsări, apoi exersau zborul. "Gratiile sunt pentru îngeri", spunea poetul. Gratiile pot fi împletite pulover, gratiile pot suprapune absențe în colivii, gratiile despart ziua de noapte fără intervenția soarelui sau a lunii. Lanțuri, lacăte, zăvoare, ziduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Vezi, cât adevăr în culoare? Au ochi verzi, căprui, negri, albaștri; au mameloanele țurțure de gheață, pară, gutuie, măr, cupă, strugure, biberon; au pistrui pe sfârcuri, alunițe pe fund, semne din naștere. Privește blonda: pe umărul drept, îngerul i-a desenat o frunză de pătrunjel. Suedeza nu este epilată, flocii sunt precum grâul copt într-o dimineață cu rouă. Unguroaica are curul ca pâinea rumenă, îți vine să muști din obrajii lui Dumnezeu, dar nu știi câtă blasfemie încape într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
insectarul meu așteaptă să vină toamna ca o mântuire. Părinte, să bată clopotele până se scutură toți copacii..." De o săptămână cântă prohodul, bate metanii, face cruci pentru "suflete veștede". Fetița cea frumoasă, Ioana, scrijelește toată ziua pereții cu unghia, desenează oameni, apoi îi pupă până îi sângerează buzele. Privește-l pe acela din fundul curții: culege toată ziua castane; când nu mai sunt castane, culege frunze; iarna rupe bețișoare și le ascunde prin buzunar; a fost contabil la cooperativă. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ar interesa ce cred valurile despre cum te așezi în canoanele pilulei de diazepam. Anatomic, nebunia se întâmplă acolo unde sferele sfidează gravitația. Nebunul ține fruntea în palme cât să tragă obloanele. Furtună. Neuronii, într-un exces de egoism geometric, desenează săgeți în burțile cerului. Neuronii sunt ca niște stele neîmblânzite, nu pot fi fixate pe cer precum gâzele în insectarul elevului pasionat de mumificarea nimicului. Neuronii sunt stele coapte: unele se sting în rouă, altele ard în fântână, unele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
scrise cu o cămașă albastră de școlar, o recunoști? În icoană, rugăciunile încă se mai rostesc singure, ascultă-te! Obrajii topesc flori de gheață în fereastră vezi, și acum sticla este aburită! Lipeai buzele de ea când erai mic și desenai cercuri. Busuiocul de sub grindă mai cară roua botezului pe frunze, ciupicii din lână, împletiți de bunica, pășesc copăcel prin tindă. Uite lingura din lemn: erai singurul nepoțel pentru care bunicul a cioplit o lingură, ceilalți mâncau cu linguri din aluminiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
te alungă în bătaia inimi, ce te sperie de secunda ce vine? Am întâlnit destule cazuri în care individul fugea din trecut ca de ciumă: după fiecare asfințit închidea ușa, după fiecare răsărit trăgea obloanele, după fiecare bătaie de inimă desena paranteză pătrată. Am cunoscut pe unii care trăiau continuu într-un viitor amânat, se temeau de eșec, conservau visele și schimbau etichetele. Când ajungeau la termen, nimic mai proaspăt ca o iluzie în suc propriu, ambalată pentru iarnă. Sunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stea coaptă. Viața dă în foc, se scurge peste jeratic, clocotește precum smoala în cazanul constructorului, se depănușează viața prin toate ungherele, desface picioarele cât să încapă un înger; primul drum, în podul palmei, ultimul, printre fire de iarbă îngerul desenează indicatoare de circulație. Fierbe domol viața la foc mic, nu scoate fum, nu emană nesaț; Dumnezeu coace pâine în buzunarul cămășii primește cel care s-a așezat ultimul la rând, îndestularea la masa bogatului își linge rănile. Se congelează viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu degetele: prima Catismă despre un împărat al necuprinsului, ultima pecetluia mormântul până la a doua venire. Bătea vântul, slovele cu miros de rășină înmiresmau norii. Ningea ca dintr-o psaltire scuturată peste brazi. Până la schit, un drum șerpuit, sinuos, parcă desenat de un arhitect bolnav de parkinson; de la șosea se putea arunca cu piatra pe acoperișul stăreției; de la șosea până în ușa bisericii, jumătate de oră de nevoință. Era seara, trecut de 19. În ghereta portarului, o umbră, ca într-un pendul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
plin de rouă, alt șotron vinețiu, cu ochii ieșiți din orbite, cu buzele galbene de nicotină, cu mâinile noduroase și pline de negi, cu țigara arsă pe jumătate între degete miroase a hoit acest contur lăbărțat de pământ putred. Se desenează singur în mijlocul drumului, are forma pașilor ce fug, părinte. Eu am ucis fetița din grădina botanică. Avea 9 ani și era atât de frumoasă! Alerga după fluturi, semăna cu o statuetă galbenă, de ceară. Nu trebuia să-l conving pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
după fluturi, semăna cu o statuetă galbenă, de ceară. Nu trebuia să-l conving pe nenea Matei să iasă. Nebunul se temea de propriul sine, de propria nestăpânire se temea nenea Matei. În noaptea evadării, pe o pagină albă, a desenat nuferi, apoi a lipit-o peste fereastră. Ierbar într-o mină de creion. "Ochi de floare au fetițele tatii. Eu plec, trageți petalele peste iriși până mă întorc. Nu fiți triste!" Balamucul valuri până și-n conserva de pește. Șotronul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a sfințeniei. Atât de simplu să ucizi cu mâna lui, să îndulcești cafeaua, să scârbești iluzia, să întuneci așteptările, să aprinzi lumânări pentru vii, să clipești blițuri în zori, să amesteci nuanțe, să numeri pe sărite, să schimbi priorități, să desenezi etichete, să-ți dai demisia sau să ridici piatra cu mâna lui Dumnezeu. Petru în fiecare seară motiva incompatibilități: M-am săturat să fiu amăgit sau amenințat cu Dumnezeii personali. Bunica a reușit să și-l apropie, tata, mama, frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]