1,251 matches
-
într-o manieră deja cunoscută, de genul rescrierii/ relecturii în palimpsest, ce instituie un foarte interesant "dialog" cu literatura anterioară, redusă acum la esențe (ca și psihologia personajelor). Așa se face că, reîntors pe tărâmul italic, nefericitul îndrăgostit nu caută desfătări estetice în peisaj, pe care-l găsește mai curând deprimant ("Când se gândi la lumină, luna roșie se înălță din unda vie și îndepărtată a mării, de la Lido, ca o rană ce creștea, picurându-și sângele peste ruinele fumurii") sau
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de lume. Era doamna profesoară frumoasă întru totul, și așa cum nu iubeam ora de limba rusă, care mi se părea aspră, aridă și care era la antipodul nostru de frumos, așteptam orele de muzică, ca pe o mângâiere și o desfătare fără seamăn: „Zările de farmec pline/ strălucesc în asfințit/ Cântă mierlele-n tufiș/ Și din codru noaptea vine pe furiș/ Pe furiș!”. Și ce mai cântam noi, cu suflețelele aureolate de dorul plecării spre un liman necunoscut și fermecător, iar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cam așa: „bei o bere, bei o bere?” la care, din coroana unei sălcii mai îndepărtate venea răspunsul: „ba un vin, ba un vin”, cel puțin, eu așa auzeam și așa aș traduce acel ciripit vesel. După două ore de desfătare, cu juvelnicul doldora de știuci, mă întorceam în tabără, unde cei doi verișori încinseseră o vajnică partidă de table. - Pe ce jucați? i-am întrebat. - Pe pumni, mi-a răspuns Tarzan. Cine pierde, o ia pe cocoașă. - Și cine o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
apoi cu tata a ocolit sala cea mare și pe rând toți invitații i-au strâns între palme mijlocul și au rotit-o într-o întrecere amețitoare cu sine însăși. Piruetele rapide ridicau tivul greu al rochiei, lăsând libere spre desfătarea ochilor rânduri, rânduri de dantele. Jupoanele bunicii și străbunicii și ale mamei se arătau privirilor străine pentru prima oară în vâltoarea dansului ei. Le purtaseră și ele la nunțile lor, le păstraseră în lăzi, și acum ea... Tata acum vorbea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui, lumea legăturilor politice, a iscodirii și a supravegherii continue a celui de lângă tine, liniștea pe care o câștigase acolo o va mai regăsi? — Și totuși o să dau un acatist, se trezi vorbind singur. Drumul pe mare a fost o desfătare. Vântul era bun. Femeile își ajungeau una alteia, sporovăiau românește între ele și Stanca îi părea acum la întoarcere, după aproape cinci ani, mai tânără ca atunci când au plecat. Se întâlnea ziua pe puntea corăbiei cu Ianache Hartofilax, Mihai îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Sinan Pașa? — De ce am merge noi mai iute ca Sinan Pașa? Drumul Bălții e minunat acum. Toate mlaștinile sunt potopite de nuferi înfloriți, stăncuțe albastre le înconjoară, rotindu-se în ceruri, ca să ochească șerpii leneviți de soare. Drumul Bălții e desfătarea noastră din luna lui mai. — Pe urmă la Giurgiu? — Mai departe nu-ți spunem, deși ne ești drag, Selin pașa. Vodă zâmbi, punându-și cuca domnească pe cap. Se întorceau tăcuți la Călugăreni, în pasul liniștit al armăsarilor. Kuciuk Selin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
biserica lui vodă, și bolnița doamnei Marica, și schitul domniei tale, și casele mânăstirești cu paraclisul și casele domnești... Totul! Îl fericesc pe vodă că l-a lăsat inima să aducă meșteri din toată lumea și să zidească asemenea lăcaș de desfătare duhovnicească. — Cum adică, l-a lăsat inima? — Da, l-a lăsat inima, căci inima lui este plină de îndoială și de mâhnire, și totuși cu vitejie își învinge tristețile ca să se bucure de ce poate făptui. Ștefan, mirat, întoarse capul spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
speriați să nu le-o ia alți pomi înainte, caișii și piersicii de prin livezi și vii s-au grăbit și au înflorit toți deodată în mulțime de nuanțe de roz, așa că drumul de la Târgoviște până la București fusese o adevărată desfătare. Mai ales că prințul considera că obținuse o mare victorie: îl făcuse pe ieromonahul Gherasim să-i promită că-l va vizita după Paști la Mogoșoaia. La curte era așteptat. Imediat ce intră în spătăria mică, cea cu stele, cum i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
profesori și discipoli, rebelii ignoranți înțepenesc ușile și ferestrele cu scânduri și bolovani. Bandele deslănțuite, oarbe de furie în frunte cu Cylon falsificatorul, pun foc la templu din toate părțile. se bucurau zmintiții ignoranți, urlau, dansau, trăind o lume a desfătării. Ațâțând focul rebel în statul dorian, naivii credeau că vor stârpi curentul Fraților tăcerii-pitagorenii. Tragic muriră discipolii și marele maiestru Pitagora. Cylon cu gloata sa de ignoranți nesupuși, au fost trecuți prin foc și sabie de către romani și omorâți până la
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
muierilor să fie. Păreau c-a lor ființe sunt cu muierea gemeni, Cântau cu glasul dulce și rugător asemeni. 45La cânturi desfrânate ei ascultau cu haz, Se îmbătau de patimi, se îmbrăcau cu-atlaz Și numai în odihnă și-n desfătări de rând, Culcați pe sub umbrare, trăiau ei putrezind În dulce lenevire și nu erau destoinici S-asculte glasul aspru al trâmbiței răsboinici; Hrănindu-și nălucirea cu gânduri moi, băieții, Să pară cântărețe - că li sunt cântăreții. Cu cele-ndulcitoare a oamenilor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sa, 17. își împletește rădăcinile printre pietre, pătrunde pînă în ziduri. 18. Dar dacă-l smulgi din locul în care sta, locul acesta se leapădă de el și zice: "Nu știu să te fi cunoscut vreodată!" 19. Iată, așa sunt desfătările pe care i le aduc căile vieții lui; apoi din același pămînt răsar alții după el. 20. Nu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană și nu ocrotește pe cei răi. 21. Ba încă, El îți umple gura cu strigăte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Cel Atotputernic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău. 24. Aruncă dar aurul în țărînă, aruncă aurul din Ofir în prundul pîraielor! 25. Și atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău, argintul tău, bogăția ta. 26. Atunci Cel Atotputernic va fi desfătarea ta și îți vei ridica fața spre Dumnezeu. 27. Îl vei ruga, și te va asculta și îți vei putea împlini juruințele. 28. Pe ce vei pune mîna îți va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina. 29. Vină smerirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
cel rău, și potrivnicul meu ca cel nelegiuit! 8. Ce nădejde-i mai rămîne celui nelegiuit cînd îi taie Dumnezeu firul vieții, cînd îi ia sufletul? 9. Îi ascultă Dumnezeu strigătele, cînd vine strîmtorarea peste el? 10. Este Cel Atotputernic desfătarea lui? Înalță el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu? 11. Vă voi învăța căile lui Dumnezeu, nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic. 12. Dar voi le cunoașteți, și sunteți de același gînd; pentru ce dar vorbiți așa de prostește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
patrioți; 4) particular-negative, d[e] ex[emplu]: Unii români nu sunt buni patrioți. PENTRU PUSTIETATE SAU SINGURĂTATE. DIN CUGETĂRILE LUI OXENSTIERNA. TRADUCERE DIN 1750 2307 Fericit acela ce se depărtează de învăluiturile cele turburătoare ale lumei, pentru că se bucură cu desfătările unei dorite singurătăți și a căruia cea mai aleasă tovărășie este o dulce întîlnire cu sine numai. Mărturia unei sinisidis bune îl face a privi cu urâciune nebuniile și deșertăciunile lumei; el n-are poftă de alta, făr' numai la
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
al doilea sentiment îi va lăsa un gust fad, primul orgasm însă îl socotea inegalabil, tot ce urma, el considera că a reușit încă o înnăditură sau o obligație morală și mai ales sexuală. Îi privi chipul radios, covârșit în desfătări neascunse, ochii închiși de împliniri cumplite îi schimbară supozițiile, femeia aceasta se imprimase adânc în el... își spuse mirat-constatator fără să-și dea seama cu duioșie: - Însă, muierea asta... chiar ține la mine!? Nu se mișcă profesional, mai degrabă instinctual
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
sclave dansatoare mlădioase și cântărețe gingașe și multe alte lucruri și făpturi care se aflau și în țara lui. Dar în orașele străine toate acestea se puteau prăda. Totuși nu-l încînta numai prădăciunea. Oamenii erau pretutindeni alții și, după desfătările din scurtele sale răgazuri, lui Iahuben îi plăcea să se amestece în mulțime, să învețe cât de cât graiul localnic și să asculte poveștile străine, să întrebe despre obiceiuri și datini. Totdeauna pleca din ținuturile jefuite cu părerea de rău
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
robi stăteau acum, Iahuben mai fusese. Dar în inima deșertului înfricoșător avea să intre întîia oară. Armatei i se dăduse un răgaz de două zile, pentru odihnă. Fiecare făcea ce putea. Unii dormeau, alții se plimbau, ori depănau amintiri. Alte desfătări nu aveau la îndemînă. Iahuben se plimba acum printre corturi. I se păru destul de nefiresc să vadă mereu printre căpitani și sfetnici pe un rob negru, al cărui cort era întins chiar lângă cortul din mijlocul taberei al marii căpetenii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu pielea roșie. Nu mai văzuseră astfel de făpturi. Ajungeau acum la marginea oazei, iar munții cu peșteri își suiau stâncile în dreapta, pe zarea de la miazăzi. CAPITOLUL V Armata lui Puarem se odihnea. N-avea ce să prade și nici desfătări nu putea găsi în oaza săracă. În satul în care atlanții intraseră întîi, și în jurul lui, unde erau copaci mai mulți și câteva izvoare, se întindeau cele aproape o mie de corturi. Celelalte două sate mai mici găsite în aceeași
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
puțin capul de la pământ și se uită în dreapta, în stânga, înainte. Nu văzu nimic, decât lanul de grâu, decât cerul, decât soarele care răsărise de mult. Era așa de plăcut aici în lan și atât de rar avea parte de asemenea desfătări, încît se gândi să mai stea. Soldații îl mai așteptau două zile. Nu mâncase, dar nu-i era foame. Își sprijini ceafa de pământ. Apoi simți ceva mătăsos și rece trecîndu-i ușor pe frunte. Zâmbi, fără să ridice pleoapele. Simți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
iarna grea și geroasă. Sâmbătă, ultimele minute de serviciu pentru săptămâna ce se încheia. Mai erau trei zile până la Sfântul Ignatie Teoforul. Zi hărăzită pentru sacrificarea porcilor. Apoi începeau sărbătorile de Crăciun și Anul Nou, prilej de petrecere și desfătare pentru cei care săptămâni în șir au ținut post și rugăciune pentru curățenie sufletească și trupească. M-am pregătit de plecare spre casă, am încuiat ușa de la birou și am pornit spre aleea ce ducea la poartă. Încet, încet, colegii
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
toți lucram în orașul Bârlad, iar sora era căsătorită în satul Obârșeni, comuna Vinderei. Tineri, voioși, cu flori și cadouri am intrat în restaurantul destul de spațios, curat și bine ornat. Mese și scaune frumos așezate te atrăgeau spre liniște și desfătare. La bar o blondă tânără, cu ochi rotunzi și cu sprâncene negre făcea atmosfera și mai frumoasă. Am comandat fripturi, bere și mici, am umplut paharele și am închinat pentru sora noastră și, nu în ultimul rând, pentru părinți și
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
coadă. Mai precis, intenția polemică de a milita pentru legitimitatea bucuriei dezinteresate a cîinelui, Împotriva tuturor cîrcotașilor care pun condiții bucuriei și Îi cer garanții. Și care țin să-i descurajeze pe cei care se dedau fără nicio reținere acelor desfătări efemere În care se simt Împliniți nu, doamne-ferește, definitiv, dar, cu siguranță, mereu Încă o dată. Iar cîinele cu coada covrig este simbolul lor patent pentru că el le trăiește spontan și impenitent, fără să simtă nici anticipat, nici post factum vreo
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
continuitate acestei harnice și fără de sfîrșit preocupări, ne Încîntă felul În care ea se prelungește molipsind motanul pentru care torsul, schimbînd registrul, devine doar incantație trîndavă. Între caier și poala bunicii, mimînd toropeala motanului, nu se poate să nu resimți desfătarea poveștii toarse cu aceeași inepuizabilă răbdare a bunicii și ascultată cu lipsa de griji și fervoarea nedisimulată a copilului care ai fost odată. Dacă, respectînd continuitatea de sens, am surprins atmosfera poemului, repunînd În drepturi kireji-ul, Înțelegem că prima imagine
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
-voi trupul tău, / făcut de mâna unor meșteri iscusiți [tektonôn], / și lui am să mă-nchin și-am să-l cuprind la piept, / rostindu-ți numele, crezând c-o-mbrățișez / pe draga mea soție, chiar de nu va fi. / Ce desfătări de gheață!"3. Ceramiștii atenieni reprezentau uneori nașterea imaginii sub forma unui războinic în miniatură care se ridică din mormântul unui războinic mort în luptă, cea mai frumoasă dintre morți 4. Imaginea ar atesta atunci triumful vieții, dar un triumf
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
celuilalt, care nu vrea să fie redusă la obiect și nu poate fi redusă la obiect. (n.s.49, p.46) footnote>. Căci toți sfinții, învrednicindu-se să afle această stare care e iubirea de Dumnezeu, viețuiesc, din puterea credinței, în desfătarea petrecerii celei mai presus de fire. Iar credință numim nu pe aceea prin care crede cineva în deosebirea preaslăvitelor și dumnezeieștilor Ipostasuri și în Ființa preaînaltă și unică a dumnezeirii, apoi în minunata întrupare în omenitate, în primirea firii noastre
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]