10,581 matches
-
cine tocmai a oprit pe aleea cu pietriș. Cu stelele în spatele ei, pisica întoarce capul spre mine. La parter, auzi spărgându-se un geam. Capitolul 12 Sari mult înapoi, la ultimul Crăciun dinaintea accidentului meu, când mă duc acasă să desfac cadouri cu ai mei. Ai mei pregătesc an de an același brad artificial, un verde zgâriat și emanând mirosul ăla încins de plastic care-ți dă o durere de cap amețitoare când becurile stau în priză prea mult timp. Bradul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
țara asta îți pot transmite viermișorii ăștia. Zice: Să ții minte asta. Aproape tot ce am în șosetuță sunt prezervative, în cutiuțe, în bănuți înfășurați cu staniol auriu, în fâșii lungi de o sută cu găurele, așa încât să le poți desface cu mâna. Singurele alte cadouri sunt un fluier anti-viol și un spray de buzunar cu gaz lacrimogen. Din câte se pare, sunt pregătită pentru ce e mai rău, dar mă tem să întreb dacă mai e și altceva. Ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
el îmi cere să urc în mașină, să vorbesc, doar să vorbesc, și mă întreabă dacă am ceva ce aș vrea să spun și poate mi-e prea frică să le spun celor de la serviciul social. Rochia se destramă, mătasea desfăcându-se la fiecare cusătură, tulul explodând în afară, și Brandy zice: — Tipului ăstuia, detectivului ăstuia îi zic: „Nu“, și el zice: „Bun“. Zice că-i place un puști care știe să păstreze un secret. La o deraiere poți strânge câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
masă și fără scaun. Nu este decît un loc de dormit. N-avea la el decît un sac de mînă cu strictul necesar. Se gîndise că o să găsească tot ce-i trebuie pentru a ajunge la Sarichiojd, chiar la Medgidia. Desfăcu sacul și scoase o cămașă de mătase, cutia cu sculele de bărbierit, ziarul Dimineața și o pereche de bocanci ușori, luați din Lipscani. Urma să bată cu piciorul un drum lung, prin grohotișul ăla și trebuia să fie asigurat. Ali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ori doar zîmbind subțire și strîmb. S-a apropiat de birou, șchiopăta ușor, costumul de lînă, era destul de cald pentru luna aprilie, puteai crede că vara se năpustise deja peste lume, atârna în dreptul umerilor, mînecile păreau prea lungi. Cravata era desfăcută și un nasture de la cămașă se ițea din spatele ei. S-a sprijinit cu degetele îndoite de tăblia lăcuită a biroului, a pufnit din nou, parcă îl împiedica un fir de praf să respire și fără să-l privească i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca o hîrtie udă. Așa că povestea cu chimicalele, cu udatul și uscatul rămăsese o poveste. Iacobovici și Strudel nu știuseră ce cumpără și plătiseră o nimica toată pentru o nimica toată. Marfa, cîtă scăpase neudată, ajunsese la ei și se desfăcea în fîșii dacă o udai. Iar la Vladia, dacă nu ploua, era praf și trebuia să-ți speli cămășile, iar dacă te prindea ploaia cu o cămașă din asta pe tine... Fusese felicitat pentru acțiune și mai ales pentru raportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
gest de surprindere, desigur se mai întâlnise cu ministrul, scriseseră toate gazetele de întîlnirea lor protocolară de la Constanța, "ahime, signor ministro!" aproape că trîmbiță pe un ton strangulat de emoție, și spre surpriza tuturor Coriolan Popa se opri și-și desfăcu brațele, în semn de îmbrățișare. Balbo făcu doi pași uriași, nu era cu mult mai înalt decît ministrul, dar se strădui ca din doi pași să fie lîngă el și să-l îmbrățișeze cu o efuziune mai mult slavă decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care stătea. Nu avea de unde să știe dacă de la început s-a așezat lîngă ea cu o anumită intenție, dacă sertarul era gol sau nu. A simțit o picătură de sudoare alunecîndu-i din geană pe lîngă rădăcina nasului, Și-a desfăcut încetișor nasturele din butonieră, a răsuflat ostentativ și a spus "Să am parte eu de o astfel de onoare?" Atmosfera s-a destins într-o clipită, Artur Stavri, fără părăsească ușa l-a întrebat "cum adică, domnule Popianu?". Iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
n-a mai intrat în odăile acelea, a moșmondit ceva și a scos un fel de geamantan-cufăr din piele, cu întărituri de metal. Nu era greu, pentru că fără efort l-a pus pe masă și cu o mișcare sigură a desfăcut încuietorile. Înăuntru erau două teancuri de hârtii tipărite, legate cu gumilastic cenușiu. A luat unul din teancuri, unul ce părea mai mic, mai subțirel și l-a trântit demonstrativ pe tăblia mesei, "Uite domnule Popianu, uite, acestea sînt adeziunile, semnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de un reumatism vechi arătau îngrozitor, cenușii, unghiile galbene erau lipsite de viață. Poate întregul său organism începuse să fie părăsit de viață. Mintea, ei, mintea lucra din plin. Directorul își privi degetele, apoi le strînse încetișor în pumn, le desfăcu iarăși "nu știu ce am, amorțesc din ce în ce mai des, cum s-ar spune, parcă nici nu mă mai simt". A fornăit ușor, așa cum făcea întotdeauna cînd nu-i convenea sensul unei discuții. Nu-i plăcea, dar nu se putea stăpîni, era un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu puteau fi deschise decît de cei cărora le erau adresate. Nu foarte multă lume putea vedea măcar cum arată aceste plicuri, cărora în mediile familiarizate li se spunea "febră galbenă". Destul de negru humorul... Dar și destul de aproape de adevăr, cine desfăcea un astfel de plic își lua o mulțime de precauții, ca să nu se "molipsească" nimeni de conținutul lor. Un astfel de plic aflîndu-sc pe masa lui Basarab Cantacuzino putea spune mai mult decît toată conversația lor. Cu o mișcare înceată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mai încălcase el regula din cînd în cînd, dar era vorba mai mult de prudență decît de neexecutarea datoriei. Aflase de fiecare dată la vreme de orice combinație politică, de tranzacțiile mai mult sau mai puțin cinstite care făceau și desfăceau guverne, care împingeau în față pe te miri cine și puneau o piedică zdravănă mersului hotărît al vreunui nume răsunător, afla și tăcea din gură, oricum n-ar fi ajutat pe nimeni cu nimic. Dar nu era un motiv de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ceva neobișnuit, flecarul ăla avea să‑și arate măiestria de fachir, drept care lumea se adună iar. „Vezi, să te Întorci degrabă“, i se adresă În batjocură un gură‑cască. „Și lasă‑ne și nouă un semn de la tine.“ Simon Își desfăcu cingătoarea și i‑o puse la picioare. „Asta‑i tot ce am.“ Iar Sofia Îi spuse: „Ia șalul ăsta. Sus e răcoare ca‑n străfundul fântânii“. Și‑i Înfășură gâtul cu el. „Prea mult țin pregătirile“, zise Petru. „Zăbovește atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
stâlp de sare, după care, dezmeticindu‑se, Îi pocni una. Palma sa greoaie și rumenă Îi mută nasul din loc. „Asta este Aparența plenitudinii“, zise Jeshua pe un ton sentențios, iar cealaltă e Plenitudinea și aici Întinse palma și‑și desfăcu degetele... Drumul În Canaan va fi publicat la finele anului o mie opt sute nouăzeci și patru, mai Întâi În revista Hai, În ebraică, iar la Începutul anului următor să fie tradus În germană sub formă de carte. Cartea a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Tu pe al doilea. Și tu pe al treilea. Aștepta până când cei doi făcură nodurile și, după ce le adresa un zâmbet fermecător, imposibil de uitat, adaugă: Eu, Maiana Hokulea, jur în fața marelui Oró că nimeni altcineva, în afară de voi, nu vă desface aceste noduri. Să mă lovească un fulger dacă voi permite vreunui bărbat să mă atingă. Astfel se oficializă logodna dintre cea mai frumoasă ființă din Bora Bora și cei mai tineri membri ai echipajului Mararei și, din acea noapte, nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de peste un metru și jumătate contribui și el la atmosferă de neliniște care domnea pe Marara, sărind pe punte și semănând nedumerirea printre oameni, care vedeau în ochii lui imenși, întunecoși și în pielea lui vâscoasa și delicată, care se desfăcea în bucăți atunci când o atingeai, un trimis al diavolului în formă de rechin care dădea târcoale în jurul navei. Prima lumină a zorilor îi găsi la mai puțin de opt mile de o coastă înverzita și joasă, care se pierdea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ne-am continuatdrumul... Ofta încă o dată, inca și mai profund. Tatăl meu a fost printre ultimii care au cedat, murmura cu voce stinsa. A rămas foarte liniștit și cu mâinile încleștate pe cârma, iar atunci când am încercat să i le desfacem, unul din degete i s-a rupt, de parcă ar fi fost o creangă uscată. Îi dăduseră lacrimile, iar ceilalți păstrară tăcerea, respectând durerea acestui om, pe care toți îl iubeau și îl admirau. Cand vorbi din nou, parcă avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu cealaltă agăț slipul cu dungi galbene și mi-l smulg din jurul gâtului. Totuși, e imposibil să intru în el. Dacă vrei să vezi cum e să-ți atingi intestinele, cumpără niște prezervative din piele de oaie. Ia unul și desfă-l. Umple-l cu unt de arahide. Dă-l cu vaselină și ține-l sub apă. Apoi încearcă să-l sfâșii. Să-l rupi în două. E prea dur și elastic. E atât de lunecos încât abia poți să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
începe să se rupă, așa cum se deschide o gaură într-un ciorap de nailon. Sângele roșu țâșnește precum jetul unei balene. O fântână de sânge care face publicul să țipe. În realitate, cămașa pare să-i fie puțin strâmtă. Își desface cureaua. Își deschide primul nasture al pantalonilor. Trage o bășină. Doamna Clark îi întinde un pahar cu apă, spunând: — Uite, Brandon. Bea o gură. Și Sfântul Fără-Mațe spune: — Nu-i da apă. O să se umfle și mai tare. Pe covorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mângâie țeasta cheală și pătată îi va spune: — Mă cheamă Brandon. Și apoi va aștepta. Și ea îl va rosti: Brandon. După care, desigur, se fut. Ea, răbdătoare și delicată. Madonă și târfă. Cu picioarele ei lungi, antrenate la yoga, desfăcute în fața acestei aschimodii despuiate și ridate. Ea, altarul și ofranda. N-a arătat niciodată la fel de frumoasă ca atunci, lângă pielea lui îmbătrânită, pătată, brăzdată de vene. La fel de puternică nu s-a simțit niciodată ca atunci, în timp ce el saliva și tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de baseball. Până se sparge. Împroșcând peste tot supa aia grăsoasă, albicioasă. Cultura aia subțire de laborator împrăștie un nor puturos în încăpere. Până în ziua aia, toată lumea a avut acces liber la cabinetul sanitar. Puteau să se închidă înăuntru. Să desfacă patul pliant și să tragă un pui de somn în pauza de prânz. Sau dacă aveau o migrenă. Sau crampe. Aici găseau trusa de prim ajutor. Toate bandajele și aspirina. N-aveai nevoie de permisiunea cuiva. În cabinet e doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spre microfon și spune: — Dacă înregistrezi acuma, ești un nesimțit. Baroneasa Degerătură, cu dinții ei slăbiți în gingii, clănțănind, fiecare dinte mare și alb cu rădăcina maronie și subțire la vedere, îi înmânează piersica Ducelui Vandalilor. Ducele, care și-a desfăcut coada de cal și părul îi atârnă pe față, mestecă aceeași gumă cu nicotină pe care a mestecat-o de la început. Părul îi miroase a țigări cu aromă de cuișoare. Miss America primește piersica de la Duce, săraca noastră Miss America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pierde toate secretele. Pe colțul din stânga al băncilor doamna Sota aranjase câte o floare. Umbra abecedarului o aveau cu toții undeva, în amintire. Cu mâini tremurânde ea deschise catalogul și făcu prezența pentru ultima oară. Apoi, cu licăriri umede în ochi, desfăcu o cutie de bomboane și-i servi pe "copii". Luana o privi îndelung și nu știu să spună decât "La revedere, tovarășă învățătoare!" Anii de gimnaziu au debutat în forță. Diferența uriașă între dădăceala primilor patru ani și modul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rugă pentru un răgaz de încă o zi. La finele zilei următoare, Violeta plecă acasă fără să ia legătura cu fosta ei colegă. Luana o pândi la ieșirea din școală și fără nici o introducere se repezi la ghiozdanul fetei, îl desfăcu și-i răsturnă conținutul pe jos. Caietele ei lipseau. Se întoarse spre Violeta cu o privire de fiară. Dă-mi-le! Acum! Violența gestului o lăsă pe fată fără grai. Reuși să bâiguie: Sunt acasă. Ți le aduc mâine. Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ea, dragostea față de locul în care te-ai născut era sinonimă cu iubirea pentru părintele pe care ți-l sortise Dumnezeu. Pe micul ecran, apăreau și dispăreau tot felul de chipuri. Se rosteau cuvinte peste cuvinte. Se făceau și se desfăceau fronturi de apărare națională. Se punea țara la cale, în dispute interminabile și printre picături, noii oameni politici erau atacați de parașutiști, de teroriști ieșiți din catacombe ori de alte bâzdâgănii, nu se știe de pe unde aterizate. Între timp, fosta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]