1,067 matches
-
regatul al cărui fondator, Bonifaciu de Montferat, căzuse luptând contra bulgarilor, în 1207, era foarte slăbit de plecarea multor cavaleri în Occident și nu mai avea ajutorul pe care îl constituia sub Henri imperiul latin din Constantinopol.) Era victima îndrăznețului despot al Epirului care intra în orașul Thessalonic la sfârșitul anului 1224 în urma unui lung asediu. Regatul latin al Macedoniei și Thesaliei încetase să mai existe. Puterea lui Theodor se întindea de la Adriatica la Marea Egee, cuprinzând vechiul teritoriu al Despotatului de
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
o încoronare oficială a lui Constantin XI sau, în capitala care se apăra, pur și simplu, nu s-a găsit timp pentru aceasta. Potrivit unor cercetări, încoronarea a avut totuși loc, și Constantin, care reușise să fugă în Orient înaintea despotului Theodor, eliberat ceva mai târziu din captivitatea latină (ce-i drept, Geoffroy de Villehardouin scrie că tocmai Constantin este cel care a căzut prizonier la latini), acționa acolo ca împărat legitim. Însă, neizbutind să-și atragă simpatia populației grecești din
Constantin Lascaris () [Corola-website/Science/316808_a_318137]
-
Elena. Acest proiect de căsătorie părea să dea o bază solidă planurilor lui Ioan Asan al II-lea, care, în calitate de viitor socru al împăratului minor, se vedea deja în posesia Constantinopolului. Tot în această perioadă, recucerirea Constantinopolului era și obiectivul despotului Epirului, Teodor Ducas Comnenul, care cucerise deja o parte a Traciei și se îndrepta spre Adrianopol, constrângând astfel trupele lui Ioan al III-lea Ducas Vatatzes să se replieze. Dar cucerirea Constantinopolului era și scopul țarului bulgarilor, Ioan Asan al
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
astfel trupele lui Ioan al III-lea Ducas Vatatzes să se replieze. Dar cucerirea Constantinopolului era și scopul țarului bulgarilor, Ioan Asan al II-lea (1218-1241), care aspira la întemeierea unui Imperiu bizantino-bulgar având ca centru Constantinopolul. Teodor Ducas Comnenul, despotul de Epir și Salonic, a rupt alianța încheiată cu Ioan Asan al II-lea împotriva lui Ioan Ducas Vatatzes și a redeschis ostilitățile împotriva suveranului bulgarilor. Îndrăzneala sa l-a pierdut. Armata sa era învinsă în primăvara anului 1230 la
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
să facă pace. În ciuda acestei întreruperi premature, acest război nu rămânea fără rezultat. Imperiul grec din Occuident renunța, să rivalizeze cu Imperiul de Niceea, în mod cert supoerior; suveranul Thessalonicului renunța la însemnele imperiale și se mulțumea cu titlul de despot ce-i fusese acordat de Vatatzes. Invazia mongolă bulversa profund toată Europa orientală și Asia anterioară. Sultanatul de Rum și imperiul de Trapezunt erau amenințate, iar Niceea se temea pentru existența sa pentru a se apăra contra pericolului comun, Ioan
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
erau asemenea unui cazan clocotind. Pe acest pământ încercat de suferințe își măsurau, cu toată râvna, puterile stăpânitorii Bulgariei, Epirului, Constantinopolului, Niceei, Serbiei și mulți alți amatori, mai mărunți, de a-și zăngăni armele cu orice ocazie. În anul 1251, despotul Epirului, Mihail II Angelos, a atacat posesiunile lui Ioan III, lucru pentru care, în curând, a trebuit să plătească: înfrânt, el a recunoscut, în anul următor, statul său drept vasal al Imperiului de Niceea. După un succes atât de însemnat
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
a declanșat un amplu proces de restructurare a tuturor instituțiilor statului, fiind conștient că anii de război civil au lăsat Roma într-o stare de anarhie și că societatea romană nu era încă pregătită să accepte controlul total al unui despot. Bun tactician, Octavius (sau Octavianus) a știut să câștige simpatia tuturor. Mai întâi, a desființat armatele sale și a organizat alegeri, în urma cărora a fost ales în funcția de consul. În 27 î.Hr. a returnat, în mod oficial, puterea Senatului
Imperiul Roman antic () [Corola-website/Science/314999_a_316328]
-
substanțe. Albert Łaski s-a pus în slujba dinastiei Habsburg și cu sprijinul împăratului austriac Ferdinand I, Împărat Român în fruntea a circa 4000 de mercenari, a propulsat în anul 1561 pe aventurierul grec Ioan Iacob Heraclid, cunoscut apoi că Despot Vodă pe tronul Moldovei. În anul 1563 a încercat, după o perioadă de conflict cu Despot Heraclid, să intervină iarăși în ajutorul lui, dar de data aceasta nu a putut împiedica înfrângerea și detronarea acestuia. Ulterior a speculat posibilitatea de
Albert Laski () [Corola-website/Science/318560_a_319889]
-
I, Împărat Român în fruntea a circa 4000 de mercenari, a propulsat în anul 1561 pe aventurierul grec Ioan Iacob Heraclid, cunoscut apoi că Despot Vodă pe tronul Moldovei. În anul 1563 a încercat, după o perioadă de conflict cu Despot Heraclid, să intervină iarăși în ajutorul lui, dar de data aceasta nu a putut împiedica înfrângerea și detronarea acestuia. Ulterior a speculat posibilitatea de a candida el însuși la tronul Moldovei. Regele Sigismund August i-a încredințat lui Albert Łaski
Albert Laski () [Corola-website/Science/318560_a_319889]
-
a despărțit, iar în urma unei piese lansate la un bal al bobocilor, cei patru au fost selectați pentru a participa în emisiunea difuzată de postul de televiziune TVR1, "Școala vedetelor", alături de alți tineri aspiranți de atunci, precum Călin Goia, Adrian Despot, Lili Sandu și Diana Munteanu. Au urmat apariții lunare timp de un an, după care au pornit pe cont propriu. Formația și-a ales numele dintr-o listă de nume ce sunau bine, atât în limba română cât și în
Class () [Corola-website/Science/316096_a_317425]
-
tron cu unchii săi, Ladislau al II-lea (1162-1163) și Stephen al IV-lea (1163-1165), care au primit împotriva lui ajutor bizantin. În timpul domniei sale, împăratul Manuel I Comnenul a ocupat provinciile sudice ale regatului sub pretextul că fratele regelui, Béla ("Despotul" Alexius) trăia la curtea sa. Ca logodnic al singurei fiice a împăratului, „"despotes" Alexius” a fost un timp moștenitorul tronului imperial (1165-1169). După moartea lui Ștefan al III-lea, la tron a urmat regele Béla al III-lea (1173-1196) care
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
mai multe ori în decursul existenței. Componența etnică a populației a fost mixtă și a cuprins pe lângă români, bulgari și tătari (aceștia din urmă, sosiți în 1224) și greci, armeni sau genovezi (în porturi). În 1357, Dobrotici s-a declarat despot. În același an însă, a pierdut Mesembria și Anhialos (azi Nesebăr și Pomorie, Bulgaria), care au fost recucerite de împăratul bizantin Ioan al V-lea Paleologul. Dar doi ani mai târziu în 1359, Dobrotici cucerește cetatea Vicina de la jupânul Demetrios
Despotatul Dobrogei () [Corola-website/Science/320619_a_321948]
-
Amedeus a cucerit unele cetăți din sud, Dobrotici a negociat pacea eliberându-l pe împărat și căsătorindu-și fiica cu Mihail, fiul acestuia. Dobrogea a intrat în 1391 sub stăpânirea Țării Românești (astfel că Mircea cel Bătrân se va declara despot al ""Țării lui Dobrotici"") și s-a menținut în cadrul acesteia până la cucerirea otomană din anii 1418-1422, când a intrat în componența eyaletului Özi (în care românii și bulgarii vor fi asupriți până în sec. XIX). Acesta a avut sediul la Silistra
Despotatul Dobrogei () [Corola-website/Science/320619_a_321948]
-
Monomachos, se precipita aici, imediat urmat de împăratul însuși, iar partea septentrională a Thessaliei, până la frontiera catalană, era imediat încorporată Imperiului Bizantin. Triburile albaneze care se stabiliseră în Thessalia și reușiseră să-și păstreze până atunci independența se supuneau împăratului. Despotul Epirului, Ioan Orsini (1323-1335), care încercase să cucerească partea occindentală a Thessaliei, era alungat și trebuia să evacueze teritoriul. Acum, când Thessalia era anexată, trebuia urgent rezolvată problema epirotă. Luptele neîncetate, pretențiile rivale și atacurile continue ale vecinilor determinau o
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
era anexată, trebuia urgent rezolvată problema epirotă. Luptele neîncetate, pretențiile rivale și atacurile continue ale vecinilor determinau o agitație profundă în regiunea Epirului, iar căderea despotatului nu era decât o chestiune de timp. Victoria bizantinilor la Arta grăbea finalul acestuia. Despotul Ioan era otrăvit de soția sa; Anna, care prelua regența în numele fiului său Nikephor al II-lea, deschidea negocierile cu împăratul. În fruntea unei puternice armate, al cărui nucleu era format din trupe turcești, Andronic și Cantacuzino vor traversa Thessalia
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
și ele încorporate imperiului, după 130 de ani de secesiune. (Anna calculase greșit: ea scontase că recunoscând suzeranitatea bizantină, va continua să domnească peste țară, în numele fiului său, dar împăratul nu voia să audă de menținerea puterii vechii dinastii a despoților, care era legată de tradițiile autonomiei politice a Epirului. Administrația țării era încredințată protostratorului Synadenos în calitate de guvernator imperial; (Anna și Nikephor se vor instala la Thessalonic, cu câștigul unei rezidențe și a bunurilor). Dar puterile occidentale care aveau interese în
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
în persoana lui Nikephor, care se simțea frustrat și pe care-l puteau îndrepta împotriva lui . În timpul mandatului de împărăteasă latină titulară, Catherine de Valois, care domnea atunci asupra principatului Achaiei, guvernatorul angevin din Dyrrachion (Dyrrachium) declanșa o revoltă în numele despotului detronat. Nikephor al II-lea era proclamat la Arta, iar protostratorul Synadenos era făcut prizonier. Dar, doar câteva orașe se ridicau, marea majoritate a țării rămânând fidelă împăratului grec. Deoarece în primăvara anului 1340, Andronic al III-lea și Ioan
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
Dan Constantin Ioan Popescu-Nasta (n. 6 ianuarie 1919, București, România - d. 15 septembrie 2015, București) a fost un actor și regizor român de teatru și film. A rămas cunoscut prin rolurile titulare interpretate în piesele „Despot Vodă” de V. Alecsandri, „Egmont” de Goethe, „Hamlet” și „Richard al III-lea” de Shakespeare. În afară de activitatea artistică, a fost unul dintre cei mai mari colecționari români de opere de artă. provenea dintr-o familie de aromâni (Derra de Moroda
Dan Nasta () [Corola-website/Science/328899_a_330228]
-
iar francii și bizantinii au fost obligați să trăiască ca vecini. La mijlocul secolului al XIV-lea, împăratul Ioan al VI-lea Cantacuzino a reorganizat Moreea în Despotatul Moreei. Un fiu al împăratului aveau să primească din acest moment titlul de „despot”, fiind numit conducător al regiunii. La începutul secolului al XV-lea, bizantinii au recucerit ultimele posesiuni ale francilor din Moreea dar, în 1460, întreaga peninsulă a fost cucerită de otomani. Peninsula a fost cucerită pentru Republica Veneția de către Francesco Morosini
Moreea () [Corola-website/Science/325925_a_327254]
-
oștile de 80.000 de soldați de la Shkodra către Sofia, unde urmau să se unească cu oștile lui Hrana-Beg și cu achingiii tânărului Ali-Beg. În acest scop, sultanul încheie o înțelegere temporară cu venețienii prin intermediul sultanei Mara (Dina Cocea), fiica despotului sârb Gheorghe Brancovici și văduva fostului sultan Murad al II-lea. Oștile otomane urmau să ierneze în Cetatea Camenița din Lehia, iar în primăvara următoare trebuiau să pătrundă în Ungaria și în Polonia. Aflând că oștile turcești se îndreaptă spre
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
el a fost obligat să se retragă în Asia Mică, pentru ca să înăbușe o serie de revolte izbucnite in teritoriile pe care le controla. El s-a reîntors în Tracia după ce i-a învins pe rebeli și s-a aliat cu despotul Serbiei Ștefan Lazarevici împotriva lui Mûsa. Armatele celor doi frați s-au ciocnit pe câmpia Chamurli (Samokov, Bulgaria), în apropierea frontierei sudice a Serbiei. Hassan, Hassan, aga ienicerilor lui Mehmed, a încercat să-și determine subordonații să-și trădeze comandantul
Interregnul otoman () [Corola-website/Science/323590_a_324919]
-
logothetēs", o dregătorie ce a existat până la căderea Imperiului Bizantin în 1453. În prezent, conducătorul arhonților din cadrul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului poartă titlul de Mare Logofăt. După ce a primit de la împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul (1425-1448) titlul de despot și coroană crăiască, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a stabilit dregătoriile din Principatul Moldovei, după obiceiurile curții împărătești. Printre dregătoriile preluate de la bizantini a fost și cea de mare logofăt. În capitolul al VI-lea ("Despre boierii din Moldova și
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
1356, Ludovic I, regele Ungariei, a invadat și a cucerit provincia Vidin, al cărei conducător, Ivan Strațimir, a fost luat prizonier. În ciuda amenințării otomane din sud, Ivan Alexandăr a hotărât să acționeze împotriva ungurilor. El a negociat o alianță cu despotul Dobrotici și voievodul Vladislav al Țării Românești. În ciuda faptului că ungurii au fost învinși, iar Strațimir a revenit la conducerea Vidinului, Țaratul Bulgariei a ieșit din lupte mult slăbit. Strațimir s-a autoproclamat țar al „țaratului de Vidin” în 1370
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
iar Dobrotici a cucerit independența de facto a Dobrogei. Eforturile militare bulgare au fost irosite în mărunte conflicte interne și împotriva unui inamic extern mai puțin important. După vremurile de glorie sub domnia lui Ștefan Dușan, disoluția Serbiei de după moartea despotului în 1355 a fost dramatică. Puternicii nobili feudali sârbi nu au respectat autoritatea urmașului lui Ștefan Uroș al V-lea. Tânărul Ștefan era tânăr și cu o minte mai puțin ageră decât a tatălui său. Boieri separatiști au încercat să
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
antiotomane. Bătălia de la Cernomen a avut loc în apropierea satului Ormenion (Cernomen) pe râul Marița în data de 26 septembrie 1371, între otomanii conduși de Lala Șâhin Pașa și sârbii sub comanda regelui Prilepului Vucași Mrniavcevici și a fratelui acestuia, despotul Uglieșa. Despotul Uglieșa a planificat un atac surpriză împotriva capitalei otomane, Edirne, câtă vreme Murat I era încă în Asia Mică. Armata otomană era mult mai mică, dar datorită unor tactici superioare Șâhin Pașa, turcii au reușit să-i învingă
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]