3,565 matches
-
prin care sunt integrate / rescrise palimpsestic două povestiri ale lui Edgar Allan Poe. O amintire, Coborâre în ape, Autostop, Pasiune dispărând sunt texte fantastice în care punctele de fisurare a planului realist prin acceptarea unor ipoteze supranaturale (existența unei femei-robot, desprinderea de corpul material etc.) sunt abil disimulate prin verosimilizarea diferenței de statut dintre planurile de realitate care intră în cadru. Modelul proxim poate fi Mircea Eliade. În Un începător dotat motivul manuscrisului găsit funcționează ca pretext pentru introducerea unor considerații
BUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285916_a_287245]
-
o literatură despre oameni suciți, adică despre unii care, fie că e vorba de copii sau de țărani, se descoperă pe ei înșiși și își regăsesc inocența prin felul năstrușnic de a vorbi și de a exista. Ei exprimă euforia desprinderii din alienare, traversând totodată, îndeosebi copiii, momente de nedefinită tristețe. Nu fără legătură cu literatura absurdului, prozatorul obține efecte din îngemănarea insolitului cu banalitatea. De pe acum se manifestă refuzul unui realism plat în declinarea de către narator a competenței auctoriale, în
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
durerea, este compensată prin mântuire, prin promisiunea ofertei fericirilor În Lumea de dincolo. În plan metafizic, suferința este compensată prin speranță, privită ca deschidere către transcendent. În sensul acesta, Socrate vedea moartea ca supremul catharsis, ca o trecere și o „desprindere a sufletului din Închisoarea trupului”, ca o „eliberare a sufletului de suferințele care-i sunt date să le suporte din cauza trupului” În timpul vieții. Perspectiva transcendenței echilibrează suferința și anulează frica de moarte. În plan ontologic Însă, suferința Întrece ca semnificație
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și a purificării sale sufletești, morală și spirituală, pentru a-și putea redobândi starea sa originară. Omul nu poate fi distrus, fiind creația lui Dumnezeu. El poate cădea prin păcat, dar se poate mântui prin suferință, prin căința recunoașterii și desprinderii de păcatele sale. În felul acesta, mântuirea devine un exercițiu sufletesc și spiritual/moral de purificare. Acceptarea privațiunilor fizice, retragerea din lume, adoptarea unei vieți sobre și izolate pentru a favoriza deschiderea interioară semnifică ieșirea și depășirea limitelor lumii, dar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
singurătatea exterioară (a fi singur prin absența celorlalțiă sau la Însingurarea interioară (a fi lipsit de sine sau a fi apăsat de propria ta absențăă. Absența ca pierdere de sine, ca Însingurare, duce la angoasă și disperare. Ea este o desprindere de sine Însuși, după cum, În egală măsură, prezența este o cuprindere de sine Însuși, un act de Împlinire de sine, cu sine, cu și prin ceilalți. Prezența presupune a fi În timp. Ea face ca persoana ta, cât și persoana
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
exil, ele sunt mult mai dure, mai frustrante și resimțite sufletește și moral ca fiind nedrepte și nemeritate. Urmările Înstrăinării prin exil sau alte forme ale acesteia sunt multiple, iar ele intră sub incidența tematicii psihologiei morale. Orice fel de desprindere de cetatea proprie este resimțită ca o ruptură. O ruptură organică, o separare de un anumit model arhetipal, care Îți este propriu, În care te-ai născut, cu care te-ai format și la care te raportezi permanent, recunoscându-te
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este o formă de manifestare colectivă care ar putea fi eventual asimilată cu „claustrofobia socială”, pe care o impune În cetate. Este gustul, chemarea pentru spațiile deschise care oferă perspectiva largă, nelimitată a unei perpetue libertăți. Ea reprezintă o incompletă desprindere de natură, de condiția physis-ului primordial, originar. Este repulsia sau teama de „situațiile Închise” ale vieții, specifică unor comunități umane cu o marcată notă psihomorală de factură emoțional-pasională. Semnificația nomadismului este legată de identificarea cu sentimentul timpului care curge, iar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
tulburări al supraeului, ale unui supraeu slab, care nu-și mai poate exercita rolul. În plus, aceste manifestări sunt expresia unei „negații”. Minciuna și trădarea, În plan sufletesc, moral și cultural, reprezintă o „negare” a modelelor arhetipale ale cetății, o desprindere a omului de propria sa cetate, o negare a „părinților”. Minciuna și trădarea sunt expresia unui „rău interior” care macină cetatea, a unei crize care arată o slăbire a supraeului moral. Minciuna și trădarea sunt mai dăunătoare decât atacurile externe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pierdut. Este reintegrarea În starea de inocență morală și spirituală originară. Este un act de restaurare a ființei umane prin purificarea sa sufletească și morală. Este reintrarea În Paradisul originar, pe care omul l-a pierdut. Dar aceasta reprezintă o desprindere de uman, o Învingere și o depășire a contradicției sau a conflictului dintre lume și spirit. 23 FORȚA SUFLETEASCĂ (VOINȚA ȘI PUTEREAĂ Cadru tematic Orice act uman afirmă o potențialitate. El are o origine, o sursă din care provine și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
calea, mijlocul prin care eul personal „poate fi conform aspirațiilor și tendințelor sale”, separându-se prin aceasta de orice fel de norme, obstacole, conveniențe etc. În sens psihomoral, libertatea este puterea de „a fi tu Însuți” conform voinței tale. Este desprindere și afirmare totodată. Ea este „a putea”, „a trebui” și „a te Împlini”. A fi tu Însuți, conform voinței sale. Dar aceasta se realizează numai printr-o putere constantă și solidă a individului. Cei slabi nu pot fi liberi. Libertatea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
al unui dar sau obiect simbolic, sacrificiul de sine („nu dai nimic când nu te dai pe tine Însuți”Ă, asceza. Aceste forme de dăruire au, În principal, o semnificație morală de renunțare la ceva personal În favoarea altuia, la o desprindere de sine pentru celălalt. Formele medicale ale dăruirii constau din actele pe care medicul sau personalul de Îngrijire medicală le acordă celor bolnavi, ca ființe apropiate aflate În suferință. Ele constau din următoarele proceduri: tratamentul medical sub toate aspectele sale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
tortură. Izolată, persoana se Închide În sine, trăindu-și propria culpabilitate. Care poate fi soluția În acest caz? Regretul nu este Însă numai tortură sufletească și morală. El actualizează vinovăția, pentru a o putea repara. Vinovăția morală este Însăși condiția desprinderii, prin regret. Faptul de a regreta actele comise este, dincolo de Întoarcerea către un trecut penibil, traumatizant sufletește și moral, și condiția desprinderii de acest trecut. Regretul cuprinde un Întreg șir de acte, sufletești și morale, prin care conștiința obligă Eul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
numai tortură sufletească și morală. El actualizează vinovăția, pentru a o putea repara. Vinovăția morală este Însăși condiția desprinderii, prin regret. Faptul de a regreta actele comise este, dincolo de Întoarcerea către un trecut penibil, traumatizant sufletește și moral, și condiția desprinderii de acest trecut. Regretul cuprinde un Întreg șir de acte, sufletești și morale, prin care conștiința obligă Eul să reevalueze critic actele sale și să facă efortul unei reparații. Restaurarea vine din regret. În felul acesta, durerea și suferința morală
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Căința refuză, respinge actele negative pe care eu le-am săvârșit și, prin aceasta, fac un prim pas, care mă eliberează de ele. În felul acesta, prin actul de căință, are loc, În sfera Eului meu personal, un act de desprindere interioară, de separație, Între Eul actual, care se căiește, și Eul din trecut, care a greșit. Acestea sunt două Euri ale aceleiași persoane, pe care, prin vinovăție, conștiința morală le pune față-n față. Pentru Spinoza, Kant și Nietzsche, căința
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
morale are, În linii mari, aceleași aspecte de ordin practic ca și cele ale psihoterapiei În general. Ea se axează pe ideea de catharsis, ca formă de purificare și restaurare morală a persoanei aflate În suferință. Orice catharsis urmărește o desprindere a persoanei de situațiile care o Încarcă. Acestea, dincolo de aspectele psihologice conflictuale pe care le presupun, contribuie Într-o măsură apreciabilă la devalorizarea morală a individului. Catharsisul, În cazul terapiei morale, trebuie să se adreseze conștiinței celui aflat În suferință
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
să-l susțină moral. El trebuie sa-i explice sensul suferinței și să-i ofere soluția de compensare a acesteia. Acțiunea terapeutului constă În separarea motivelor care au determinat suferința de conștiința Încărcată a celui care suferă. Conștientizarea suferinței reprezintă desprinderea morală de aceasta. bă Tehnicile utilizate de terapeut au În vedere: actualizarea trecutului prin aducerea În discuție a motivelor suferinței și explicarea lor persoanei care suferă; oferirea unei soluții compensatorii, de ordin moral, care să anuleze sau cel puțin să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
deranjat pe conducătorii de la Viena care, după 1906, și-au intensificat eforturile de izolare și încercuire a Serbiei, eforturi concretizate prin anexarea Bosniei și Herțegovinei în octombrie 1908. Criza balcanică începută în anul 1908 a marcat momentul de început al desprinderii României de Tripla Alianță și debutul procesului de apropiere de pozițiile Antantei, alianță politico-militară constituită în 1907 ca urmare a acordului anglo-rus, după ce, încă din 1904 se constituise Antanta Cordială ca urmare a alianței dintre Anglia și Franța. La începutul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
parte, dar și pe care le înțelegeam doar pe de alta. Era un paradox între cuvântul rostit și colocviile cu interlocutorii noștri, prin intermediul cărora pătrundeam definitiv în cunoașterea culturală, civică și morală, determinantă de inexplicabile inhibiții și zdrobitoare porniri de desprindere individuală, pe care-l acceptam și, de ce nu, îl cultivam ca atare. Ani în șir am privit acest demers al nostru paralel și în presa scrisă, cu gândul la implacabilul vers al lui Tagore: „Doamne, m-ai rânduit între învinși
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
vedea în cele ce urmează că așa s-a întîmplat în multe religii: templul este de fapt o "deschidere" spre înalt și asigură comunicarea cu lumea zeilor. Orice spațiu sacru implică o hierofanie, o izbucnire a sacrului, care duce la desprinderea unui teritoriu din mediul cosmic înconjurător și la transformarea lui calitativă. "Iacov a visat, la Haran, că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul, iar îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe ea. Apoi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de câteva nopți la borges avea dreptate spunând că poeții sunt precum orbii - văd în întuneric ce bine! înseamnă că toți oamenii ăștia cu ochi alburii care se lovesc zilnic de mine pe stradă ar putea fi prietenii mei rosebud desprinderea este grea uneori mă îmbrac încet ca un toreador la întâlnirea cu ascuțitele ei coarne o iubire este ca o vertebră ieșită din rând apăsând nervul luciferic te doare prezența dar și absența ei suferința poate fi cool uneori pucioasa
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
judecând de data asta și după spusele doamnei care-i stăpânea acum casa și cu care am vorbit despre el, cântărind nu numai înfățișarea lui de seninătate latină, așa cum i-o descrisese doamnei fosta lui soție, dar și după actul desprinderii de solul natal, ce dovedea mobilitatea care-l caracteriza și pe care o transmisese fiicei sub forma nonconformismului, ca un alt mod al aventurii existențiale. Mă gândii la Keti... Dar în după-amiaza aceea, când umbrele invadară încăperea, Keti se ivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe spatele meu. Rochia, strânsă la mijloc îi era ușor ridicată deasupra genunchilor în timp ce cămașa mea albă, strălucitoare, se strânse în striațiuni neregulate sub îmbrățișarea mâinilor ei. Mă ținea cu podul palmelor apărându-mi omoplații care încercau false mișcări de desprindere. „Keti nu!” - „Ba da! Nu suntem în vis, e realitate”, îmi răspunse, eu nu mai știam, și noaptea se rostogoli peste noi. Unghiul acelei litere se îngustă, ne aflam acum alungiți alături, mai aproape unul de altul, păream o plutire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-i nevăzute, strălucind la jocul fluierător al timpului, simțeam că amețesc, dar deodată, abstracție făcând de toți câți ar fi putut să ne vadă, îmi strânse mâna dreaptă cu o vigoare greu bănuită, transmițându-mi căldura ei tremurătoare. Încercai o desprindere dar ea, cu o cunoaștere perfectă a disimulării, venită de bună seamă din instinct, descrise cu cealaltă mână cercuri, imaginând rostogoliri de cuvinte pe care nu le rostea, mimând un joc al buzelor între vorbire și râs, râdea chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
erau totul. Erau însă etape și elemente istorice. Depunerea coroanei, o acțiune protocolară, printre mai multe acțiuni similare, fusese determinată de respectul pentru un fost șef de stat al Finlandei, apreciat ca făuritor al independenței fostului ducat țarist, adică al desprinderii ducatului finlandez din imperiul țarist. * * * La începutul lunii mai 1968, împreună cu un coleg de ambasadă am făcut o deplasare în republicile baltice: Estonia, Lituania, Letonia. În cursul vizitei, aveam să descoperim că partenerii locali o apreciau drept prima vizită în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
război cu Japonia, la 90 de zile după încheierea ostilităților în Europa, Stalin și Roosevelt s-au pus de acord cu privire la: 1. integrarea Chinei după război în sfera de influență a S.U.A. și 2. recunoașterea, în favoarea U.R.S.S., a desprinderii Mongoliei Exterioare de China, a accesului și dislocării flotei sovietice în porturile Lushun (Port Arthur) și Dalian (Dairen) și restabilirii controlului sovietic asupra căilor ferate transmanciuriene. Cei doi și-au dat asigurări că vor impune propriilor aliați chinezi naționaliștilor și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]