1,125 matches
-
revelația că se află la mijloc, obiect de mișto, de ironii familiale, supărarea ei ține doar un sfert de oră, după care zâmbește cu amabilitatea ei obișnuită. Doar de aceea o și iubim cu toții pe Buni, jucăria noastră ridicolă și desuetă, ultima, singura doamnă a familiei! Bineînțeles că nu nutrim, dragi ascultători, aceleași sentimente și față de posomorâtul Daniel, care e singurul ce aude vocile imaginate de pe banchetă. * — Ce pălărie frumoasă ai, Buni! Bine că a observat În sfârșit și ea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la apariția unor generații solide cu capete de beton, mai mult sau mai puțin armat, care vor fi perfect capabile să voteze fără să gândească. Deci după câte se vede, va fi normal ca scrisul și cititul să fie considerate desuete, depășite, anacronice, fiindcă oricum nu ar mai interesa pe nimeni într-un asemenea viitor perfect reformat. În învățământ reforme au fost, reforme sunt și reforme vor mai fi până nu vor mai avea ce reforma. Am citit cu nostalgie despre
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
șalul pe lângă trup și se întoarse ușor spre Cristi: Ce spuneți, domnule Toma, vă place la noi? Da, de ce să nu-mi placă? Eu știu? Mă gândeam că, venind dintr-un oraș mare, atmosfera de aici e... Cum să spun... desuetă? Nu, nici pe departe. E într-adevăr foarte multă liniște, dar desuetă nu e cuvântul potrivit. Nu uitați că eu sunt moldovean și noi, moldovenii suntem puțin mai molcomi, spuse repede Cristian, gândindu-se că ar trebui să țină degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Toma, vă place la noi? Da, de ce să nu-mi placă? Eu știu? Mă gândeam că, venind dintr-un oraș mare, atmosfera de aici e... Cum să spun... desuetă? Nu, nici pe departe. E într-adevăr foarte multă liniște, dar desuetă nu e cuvântul potrivit. Nu uitați că eu sunt moldovean și noi, moldovenii suntem puțin mai molcomi, spuse repede Cristian, gândindu-se că ar trebui să țină degetele încrucișate, pentru că, ținând cont de evenimentele petrecute, numai liniștită nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
primit și pe mine, câteva luni după aceea. Printre desene miniaturale în cărbune erau aplicate scoici violacee, era desenată și podeaua camerei de bloc, cu un Crist în cărbune roșiatic... În atelierul ăsta Tonia îmi ținea pe întuneric prelegeri puțin desuete, despre ierburile lui Baudelaire sau Caligramele lui Apollinaire, sau îmi ilustra obiceiul ei de a-și aroga orice spațiu în care i se întâmplase să pătrundă, descălțându-se afară în fața ușii, dănțuind în picioarele goale pe covorul moale sau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
absorb acest adevăr empiric și incontestabil. Așadar, vă invit - cel puțin deocamdată - să nu priviți cu dispreț materialist acest articol vestimentar și să înțelegeți că, în acea epocă de tristă uniformitate, imaginația compensatorie avea un oarecare șarm, care astăzi pare desuet, ba chiar defunct. Pliculețul cu fluturaș era denumirea eufemistică a prezervativului Protex, unicul de pe piață, atunci când se găsea. Într-adevăr, pe pachet era desenat un fluture - de unde probabil tristul subînțeles: „destinat celor care zboară din floare-n floare“, adică celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
o face. Perfect logic omul de după tejghea, dar simplist, fără un pic de fantezie. E de-a dreptul barbar să-și ridice cineva viața trăgând de limbă un revolver oribil, cu butoi, sau să se arunce sub roțile unui Ford desuet în loc să prefere un somptuos Roll's sau măcar Cadillac. Așa că am ales un Browning mic, cu prăselele încrustate în sidef. O adevărată bijuterie în miniatură. Negustorul mi-a făcut pe loc un scurt instructaj atrăgîndu-mi atenția să nu-l lipesc
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de propria persoană pe care Naomi ajunsese să-l disprețuiască. Se gândea la ce anume îl făcea pe soțul ei să fie atât de stângaci. Era de o stângăcie izbitoare și profundă, de parcă tocmai revenise de la o școală de pescuit desuetă, de undeva din Elveția. Mai bine se așeza cu fața la el, la celălalt capăt al mesei, și muta scaunul copilului. Orice, doar să nu mai surprindă imaginea lui de sus. Și chiar așa făcu. Văzut de la același nivel, Alan Margoulies era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mistice a rayonismului rus enunțate de pictorul Mihail Larionov: „Lirismul contimporan a încetat de a fi desvoltarea retorică a unei idei, imagini sau simțiri. Poezia nu e nici psihologie, nici logică, nici anecdotă. Elementele acestea erau hapuri cu ajutorul cărora poeții desueți serveau lectorului raza invizibilă. Vrem azi să emitem, din focarul interior, aceste raze, fără tuburi, fără cacheturi, fără prezervative. Ce ne privește dacă un critic sau altul exige încă aceste precauțiuni de policlinică, atunci cînd se vrea fecundat?”, punînd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
talentul cu care a început lupta”. Desigur, avem de-a face, deocamdată, doar cu articole de popularizare critică a artei noi; ele prefigurează însă activitatea mult mai coerentă a Contimporanului din anii ’20. Consacrat războiului balcanic și previzibilei prăbușiri a „desuetului” Imperiu Otoman, pe ruinele căruia se va construi o Turcie „modernă, industrială”, primul articol politic („Anticipări“) publicat de același Vinea în revista Cronica a lui Tudor Arghezi și Gala Galaction (Cronica, anul I, nr. 3, 26 februarie 1915) este vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Gines de Rais, unde erotica este priapism”; „față de Geo Bogza, Rimbaud e un prunc nevinovat”; „poezie la Lautréamont, biologie la Bogza”; „influența viziunilor demonice ale lui Arghezi”, dar și: „confesiunea propriilor experiențe”; „lipsă de plasticitate a viziunilor”, „vocabular cu totul desuet”; „accente de simbolism diluvic”). Dincolo de diagnosticul sever („document”), Boz e singurul critic interbelic care intuiește, la tînărul Bogza, depășirea poeticității canonice înspre explorarea - transestetică - a unor teritorii-limită ale psihicului, valorificate doar de Urmuz și suprarealiști: „La urma urmei, în aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
onirice pasagii suprarealiste sau celor mai veninoase incantații ale lui Lautréamont”. Ca și în cazul altor critici „artiști”, Boz polemizează cu Lovinescu, care „oprindu-se, cum era și cazul, la elementele superficiale”, a ratat înțelegerea poeziei bacoviene, fixînd-o în rama desuetă a unui simbolism provincial, minor. Observație corectă... Așezat în descendența lui Villon, inclasabilul Arghezi este văzut ca „un om al paradoxurilor”, caracterizat de o puternică voință de „independență și singularizare”: „Formula modernității lui Arghezi se impune în sensul evadării din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
decît gratuitatea unui calambur. Apropul cri-cri, cric, greier ar fi fost suficient în acest caz pentru a obține o satisfacție evident frivolă. Cric vechi în iarbă te pune însă pe gînduri. E posibil să-ți închipui un vinci, un vîrtej desuet și expirat pentru ridicarea căruței, acum ruginit, cu care nu se mai joacă decît copiii. Cînd însă dai cu ochii de cîntecul greierilor sesizezi imediat aluzia. Și sunetul onomatopeic, și localizarea în iarbă îl reabilitează pe vechi, îi asigură și
Cric vechi ?n iarb? by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83685_a_85010]
-
acestui periplu. După ce m-am îndepărtat, am început să intuiesc în presiunile mele din ceafă deochiul amețitor și verde al Aspidei... Era un soare izbitor, nicio umbră de nor pe cer, și am întâlnit o "doamnă-domnișoară" stranie, îmbrăcată estival și desuet, ce purta o umbrelă bărbătească ca un clopot în culori psihedelice. Vestimentația ei vaporoasă și dantelată era în consens cu firea ei deschisă și exuberantă; zâmbea întruna și se bucura de orice i se ivea în cale, ca și cum l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și să citească, nu trebuia să mai meargă la serviciu, nimeni nu aștepta nimic de la ea, avea în sfârșit timp să citească. Citea pe verticală, sărea peste descrierile îngrozitor de lungi... Peste atâția ani, stilul lui Thomas Mann i se părea desuet, apăsător, bolnăvicios de lent, obsesiv, incompatibil cu ritmurile și dispoziția ei. Pe măsură ce citea, își amintea perfect de atmosferă, de personaje, chiar și de numele lor și totuși era altceva ce căuta ea, nu știa bine ce, dar începuse să intuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
n-ar fi auzit vocea doamnei Ster În telefonul de serviciu care spânzura deasupra patului său de pe vremea când mansarda era locuită de șoferul domnului director al Băncii pe acții din oraș. Vă caută o domnișoară, domnule profesor. Vocea caldă, desuet protocolară a bătrânei doamne, francă În orice Împrejurare dar niciodată ofensatoare, Îl făcu să sară repede din pat și să deschidă larg și ferestrele mansardei. Unui străin, urcatul scării Înguste de lemn Îi lua două minute, poate chiar ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
42, și la cinematograful unde lucrase ca vânzătoare de dulciuri în ’39 și ’40. Am hotărât să fac un ocol prin Boston în drum spre Cambridge, iar apoi să merg la Medford - locul favorit al lui Betty. Bostonul, pitoresc și desuet, m-a lăsat vag în ceață. Am urmat indicatoarele spre podul de pe Charles River și am trecut în Cambridge-ul cu clădiri elegante, în stil georgian, și străzi pline de studenți. Alte indicatoare m-au dus la Harvard Square. Acolo era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
parte niște bani pe care mi i-a lăsat Lee (o minciună prin omisiune, știu) și am de gând să plec spre est într-o zi două. Vreau să fiu departe de Los Angeles, într-un loc răcoros, drăguț și desuet. Poate în New England, poate la Marile Lacuri. Tot ce știu este că-l voi recunoaște când voi ajunge acolo. Cu speranța că scrisoarea asta va ajunge la tine, Kay P.S. Te mai gândești la Elizabeth Short? Eu mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
comedie - dar nu uitați că suntem, totuși, Trupa de Comedie Compton. Iar moartea fratelui, a lui Valentin, aruncă o umbră funerară. Dezbătură un timp acest aspect. Henry apăra energic moartea lui Valentin, În urma rănilor Încasate Într-un duel. Duelul, cu desueta și practic goala sa idee de „onoare“, era Întruparea dramatică a diferențelor de ordin etic dintre Europa și Lumea Nouă, iar mișcătoarea reconciliere dintre Valentin și inamicul său, Înainte de moarte, pregătea pentru reunirea finală a eroului cu eroina. Henry era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și Baudelaire, acel gen de scriitor-dandy despre care vorbește Sartre și care provoacă o «ruptură mitică» Între el și clasa lui socială, ruptură concretizată În gesturile simbolice ale unei aristocratizări spirituale. În aerul de «distincție pudrată peste măsură, impusă și desuetă - observă Vladimir Streinu - se putea ghici influența unui «ancien régime», deci «Înțepenirea Într-o atitudine de epocă, tinzând parcă la funcții alegorice»”1. CustineAstolphe Louis Léonor, marchiz de Custine (1790-1857). Nobilul francez e fiul lui Armand de Custine și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Îl sărută pe frunte.) Atât! (Personajele sunt impresionate; totul se petrece în sobrietate; GUVERNATORUL se reașază; face un semn; CĂLĂUL este atent; ridică satârul; lumina scade; mâna guvernatorului coboară; CĂLĂUL lovește; capul lui ARTUR se rostogolește jos, ca în filmele desuete, proaste, de groază; pe capul tăiat a rămas o expresie ciudată, ca și cum ARTUR, în ultima clipă, ar fi vrut să trimită cuiva o bezea.) BINE, MAMĂ, DA’ ĂȘTIA POVESTESC ÎN ACTU’ DOI CE SE-NTÎMPLĂ-N ACTU’-NTÎI Fantezie, mascaradă, bufonerie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vorbesc și eu? PRIMUL BĂRBAT: Vom vorbi cu toții! Avem acest drept! MAJORDOMUL: Nenorociților! V-ați pierdut mințile! Asta e piesă, nu e carnaval. Aici fiecare intră când îi vine rândul! ORBUL și MAMA: Huo! RECRUȚII: Da, huo! PRIMUL BĂRBAT: Sunteți desuet, domnule! Asta a fost odată! N-ați auzit de Revoluția francezi? ORBUL: Sunt total în afară! Uite pe cine punem noi în rolurile principale! OMUL CU SACAUA: De astăzi gata cu rolurile principale și secundare! Toate rolurile sunt egale! Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
moralul subordonaților. Când am intrat, Roger Howard presta În plin exercițiu de Îndeplinire a misiunii primite de la Eveline: temporizarea discuțiilor. Se străduia să fie convingător, dar era mai degrabă patetic, amesteca fără rigoare considerații de ordin științific și precepte morale desuete - corectitudine, umanism, datorie, mă rog, chestii de-astea subțiri, pe care Zoran le asculta cu un aer indulgent. - Riscăm să transformăm Centrul Într-un focar incontrolabil de terorism internațional, Într-un instrument al crimei, pur și simplu. Atacarea simultană cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aceste reacții față de stat s-au aflat și atitudinile față de națiune, de discursurile și practicile naționale sau naționaliste, care trebuiau să facă astfel obiectul unei „deconstrucții” sistematice, ca orice altă „mare narațiune” mistificatoare - sau, cel puțin, ca discurs și credință desuete, o piedică în plus în calea integrării în lumea civilizată a Europei. Cred că nimeni de bună-credință nu poate nega faptul că aceasta a fost o cură benefică, mai ales în raport cu excesele național-comunismului (dar nu numai). Doar că Europa însăși
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
departe, pentru a fi plătit trebuie să muncească pe gratis ! De la publicații la peer review, munca profesorului nu este plătită (eventual plătește el !) ; astfel acumulezi însă „puncte” pentru a fi „eligibil” ca „manager” în proiecte bine plătite. „Menirea pedagogică” devine desuetă, iar educația cen trată pe student, o simplă retorică legitimatoare - sau, eventual, o inițiativă privată. În fine, tot sistemul derivă din și se justifică prin neîncredere instituționalizată. Prestigiul devine rating de fiecare zi, competența trebuie justi ficată cotidian. Nimeni nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]