4,169 matches
-
pe un teren sigur - cei doi conduceau Smart Set, o publicație ce se bucura de un succes comercial fenomenal -, astfel încât rețeta fusese îndelung verificată. Când, în 1926, Joseph Shaw preia conducerea revistei, aceasta își stabilise deja profilul cunoscut în istorie. Detectivul particular, ca întrupare a eroului justițiar, se impune oarecum de la sine, dar nu cu totul întâmplător: prohibiția reușise să compromită imaginea polițistului, incapabil să facă față corupției aproape generalizate. Masca legendară a lui Allan Pinkerton, care-și deschisese o agenție
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
întrupare a eroului justițiar, se impune oarecum de la sine, dar nu cu totul întâmplător: prohibiția reușise să compromită imaginea polițistului, incapabil să facă față corupției aproape generalizate. Masca legendară a lui Allan Pinkerton, care-și deschisese o agenție privată de detectivi încă din 1850, crease o admirație durabilă: pe modelul său aveau să apară o sumedenie de detectivi particulari ce au înlocuit figurile oficiale ale polițistului și șerifului. Neconstrâns de servituțile angrenajului administrativ, detectivul particular avea o libertate de mișcare întru
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
compromită imaginea polițistului, incapabil să facă față corupției aproape generalizate. Masca legendară a lui Allan Pinkerton, care-și deschisese o agenție privată de detectivi încă din 1850, crease o admirație durabilă: pe modelul său aveau să apară o sumedenie de detectivi particulari ce au înlocuit figurile oficiale ale polițistului și șerifului. Neconstrâns de servituțile angrenajului administrativ, detectivul particular avea o libertate de mișcare întru totul convenabilă scriitorului. Nelimitat de legi și regulamente, el era infinit mai atrăgător decât inspectorul de școală
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care-și deschisese o agenție privată de detectivi încă din 1850, crease o admirație durabilă: pe modelul său aveau să apară o sumedenie de detectivi particulari ce au înlocuit figurile oficiale ale polițistului și șerifului. Neconstrâns de servituțile angrenajului administrativ, detectivul particular avea o libertate de mișcare întru totul convenabilă scriitorului. Nelimitat de legi și regulamente, el era infinit mai atrăgător decât inspectorul de școală veche cu melon, vocabular ales și comportament previzibil. Modelul detectivului „dur” și al povestirii hard-boiled se
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
șerifului. Neconstrâns de servituțile angrenajului administrativ, detectivul particular avea o libertate de mișcare întru totul convenabilă scriitorului. Nelimitat de legi și regulamente, el era infinit mai atrăgător decât inspectorul de școală veche cu melon, vocabular ales și comportament previzibil. Modelul detectivului „dur” și al povestirii hard-boiled se ivește la începutul anilor ’20, în povestirea Three Gun Terry a lui Carroll John Daly. Cititorul va recunoaște cu ușurință ticurile de comportament și violența de limbaj și acțiune caracteristice viitorilor detectivi ai lui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
previzibil. Modelul detectivului „dur” și al povestirii hard-boiled se ivește la începutul anilor ’20, în povestirea Three Gun Terry a lui Carroll John Daly. Cititorul va recunoaște cu ușurință ticurile de comportament și violența de limbaj și acțiune caracteristice viitorilor detectivi ai lui Hammett și Chandler. Hammett a dat cel dintâi consistență - într-o epocă dominată de geniul propoziției eliptice a lui Hemingway - noului personaj. Detectivul ieșit din infernul primului război mondial era un individ fără iluzii, brutal în gesturi și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
va recunoaște cu ușurință ticurile de comportament și violența de limbaj și acțiune caracteristice viitorilor detectivi ai lui Hammett și Chandler. Hammett a dat cel dintâi consistență - într-o epocă dominată de geniul propoziției eliptice a lui Hemingway - noului personaj. Detectivul ieșit din infernul primului război mondial era un individ fără iluzii, brutal în gesturi și frust, chiar trivial, în limbaj. Politețea nu intra în setul său de valori. Eroul hard-boiled gândea rapid, acționa din instinct și vorbea pe șleau. Era
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de la bun început, un anumit model. Blackmailers Don’t Shoot oferă, încă de la primele rânduri, modelul pe care avea să-l urmeze până la capăt. În toate romanele și povestirile, accentul cade pe atmosferă și personaje, iar nu pe enigmă. Mallory, detectivul adus de la Chicago pentru a rezolva, la Hollywood, un caz de șantaj nu numai că vorbește și se comportă precum Marlowe, dar se și îmbracă la fel: ambii poartă un powder-blue suit, semn al încercării de a aduce cu sine
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și Chandler. E o judecată de tip mai degrabă religios decât etic. Ea sugerează o perspectivă sumbră asupra relațiilor umane, mai ales în orașul tentacular al modernității. Integritatea înseamnă risc, dar și rezistență. Ea mai înseamnă concentrare și disponibilitate. Idealul detectivului particular întrupat de Philip Marlowe este aflarea adevărului, într-o lume în care s-a constituit o veritabilă conjurație pentru a-l ascunde. Nu e prea limpede de unde-și extrage valorile un astfel de personaj. Chandler a fost extrem de parcimonios
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Chandler, scriitorul s-a limitat la referințe vagi la trecutul său, ca și cum memoria - această obsesie a moderniștilor - ar fi trebuit eliminată cu violență. Cineva remarca, plin de umor, aritmetica variabilă a vârstei lui Marlowe, așa cum apare ea în diverse romane. Detectivul are treizeci și trei de ani în 1933, patruzeci și doi în 1953 și patruzeci și trei și jumătate în 1958 (Henkin, 1998). Pe de altă parte, își menține greutatea de nouăzeci de kilograme ani în șir, ceea ce-l face extrem de atrăgător
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
decât din proprie alegere. „Împrejurările în care și-a pierdut slujba îmi sunt bine cunoscute”, menționează într-o scrisoare Raymond Chandler, „dar nu pot da prea multe detalii”. Păstrarea secretului face parte din arsenalul oamenilor de onoare, nu? A fi detectiv reprezintă pentru Philip Marlowe ultima șansă de a-și câștiga existența. Așa cum, pentru Raymond Chandler, a fi scriitor a fost cel din urmă colac de salvare pe care și l-a permis. Paralelismele autor-personaj pot fi spectaculoase, dar ele nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
jocul de șah - și încă în forma sa cea mai stranie: jocul de unul singur. E o ocupație compensatorie, care-l particularizează pe Marlowe între colegii de breaslă: după confruntările cu gangsterii, după ce a rezistat cu brio asalturilor femeilor fatale, detectivul își găsește echilibrul în interminabile partide de șah solitare. Dialogurile șfichiuitoare, amestecul de „noroi sclipicios” și sete de îmbogățire sunt, în deceniile de după primul război mondial, formule de existență cotidiană. Viața nu era, pentru mulți americani, decât anticamera Hollywoodului: o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
patronul de tripou, miliardarul îmbogățit peste noapte (sau sărăcit cu aceeași viteză) din exploatarea petrolului, vampa, polițistul corupt, avocatul dubios, aventurierul fără scrupule sunt nu doar modele ale povestirilor, ci și personaje din lumea reală. Ei bine, în acestă lume, detectivul e omul revoltat. E pionul ce nu mai acceptă regula stabilită de cei puternici. El vine de undeva de jos, din straturile umile ale societății, dar aspirațiile sale sunt cât se poate de înalte. Formula însăși a literaturii pulp e
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a visat niciodată la posteritate”, cum avea să spună Raymond Chandler. Și totuși, singuratic și aparent fără nici o șansă de a învinge, eroul atacă frontal putregaiul social și dă sens umanității și valorilor acesteia. În încăpățânarea sublimă a luptei sale, detectivul pare să fie ultimul om de pe planetă care mai crede în valorile onoarei, cinstei și bunătății. Dincolo de beție, singurătate, duritate fizică, violențe de limbaj (care sunt diminuate, de fapt, printr-o savantă artă a perifrazei), există o noblețe indiscutabilă a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
rolul cavalerului se impune de la sine. Când e vorba de literatură, sensurile sunt prelungirea intențiilor - mărturisite sau nu, vizibile sau invizibile - ale autorului. Intrarea în scenă a lui Philip Marlowe urmează așadar un protocol atent studiat. În ciuda indiferenței afișate, privirea detectivului e atrasă de ceva ce corespunde identității sale adânci: imaginea salvatorului. Metafora lui Chandler se va verifica, de-a lungul anilor, într-o infinitate de situații și ipostaze: investigațiile lui Marlowe sunt gândite asemenea unor „cruciade” urbane. E de importanță
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
binefăcătorului universal. Ocupațiile sale favorite sunt fumatul și băutura, nu căutarea adevărului. Plonjarea în aventură e, în bună măsură, rezultatul unei înlănțuiri de confuzii, de ghinioane, de conjuncturi arbitrare și nu neapărat o irepresibilă aplecare spre justiție și echitate morală. Detectivul ni se înfățișează drept un contemplativ, prea puțin doritor să se amestece în treburile lumii. Simți, de la primele pagini, vaga nesiguranță a celui obișnuit să piardă: un mare dezamăgit, un idealist ale cărui teorii au fost infirmate de viață. Refugiul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
idealism romantic n-a dăunat niciodată literaturii. Prin Philip Marlowe, autorul s-a îngrijit să pună în pagină chiar mai mult decât era suficient. Filiația cavaleresc-romantică n-ar explica însă enormul succes al personajului, devenit mai mult decât un simplu detectiv flegmatic, lansat - parcă în contra dorinței sale - în căutarea aventurii și a primejdiilor cât se poate de concrete ale unei lumi dominate de stigmatul răului. Există un farmec adânc al personajului, o plasmă inanalizabilă, care-i păstrează intactă capacitatea de seducție
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a face cu ochiul către degustătorul de literatură, dar și fără a mima doar că încasează pumnii adversarilor. „El e nu doar centrul cărților, ci și al atenției noastre”, subliniază autorul citat, marcând un punct esențial ce-l diferențiază pe detectivul din deșertul californian de oricare alt mare personaj al literaturii enigmistice de până la el. Oricâte amănunte din viața lui Sherlock Holmes evocă Arthur Conan Doyle, oricât de mult ar coborî Agatha Christie în secretele minții lui Hercule Poirot, nici una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nu e nici bine îmbrăcat, nici necherchelit și nici bărbierit - dar când ar suferi enorm să nu se observe acest lucru. A-l reduce la postura - nobilă, e drept - de cavaler rătăcitor aflat în căutarea adevărului înseamnă a diminua personalitatea detectivului. Marlowe nu poate fi doar un cavaler, pentru că lumea în care trăiește e lipsită de cavalerism. Or, confruntat cu duritatea asasinilor înrăiți, a politicienilor corupți și a polițiștilor pe cât de incapabili, pe atât de cinici, el ar putea apărea, în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
obișnuitele scopuri ale romanului polițist - divertismentul și, eventual, încercarea de a preda o lecție morală. Ținta lui e metafizică. Ea vizează teme abstracte precum singurătatea, deziluzia, zădărnicia, eșecul, urâtul, criza, degenerescența, plictisul, oroarea, alienarea, căderea, opacitatea, revolta, frica. În raport cu ele, detectivul Marlowe e un „investigator” al nevăzutelor și nu al aparențelor nemilosului univers tentacular. Blocat la limita a două lumi - cea interioară și cea exterioară -, Marlowe își percepe neputința într-un mod ironic și tragic, în egală măsură. Deși aflat în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
diluează (O’Brien, 1981, p. 75). Există, din acest punct de vedere, o tehnică a seducției pe care Chandler-Marlowe o explorează cu efecte miraculoase: plasarea personajului în situații dezavantajoase, surprinderea momentelor de slăbiciune, descurajare și neputință. În astfel de împrejurări, detectivul devine un alter ego al cititorului: aura eroică se stinge, personajul hard-boiled dispare și în locul lui rămâne omul fragil, măcinat de nevroze, descurajat, a cărui ultimă armă a supraviețuirii este cinismul. Logica personajului e atent urmărită, astfel încât parcurgerea celor șapte
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Însă acumularea decepțiilor, constatarea că trăiește într-o lume coruptă, că speranța moare cu fiecare caz rezolvat lasă amprente de neșters asupra personalității sale. Duritatea și sarcasmul, indiferența jucată și răceala ostentativă nu ascund eșecul în progresie care este viața detectivului. Singurătatea lui Marlowe e un aliat - poate singurul -, o pavăză contra universului decăzut și ostil în care e obligat să-și ducă existența. Deși mare parte a timpului și-l petrece în mașină, deplasându-se dintr-o zonă în alta
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Angeles-ului, Marlowe rămâne, fundamental, un ins de interior. Într-o nesfârșită poză, el fumează absent și soarbe cu indiferență din paharul de whisky cu gheață. Energia lui intelectuală se consumă rezistând tentațiilor, ofertelor, seducțiilor sau, pur și simplu, amenințărilor. Cinismul detectivului e consecința eforturilor epuizante de a nu se lăsa prins în malaxorul unei societăți decăzute. Spre deosebire de adversarii săi, Marlowe se știe învins dinainte. Titlurile cărților sunt, în primul rând, autoreferențiale: The Big Sleep, Farewell, My Lovely ori The Long Goodbye
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
răzbat dinspre umanitatea stridentă a orașului decăzut. Înconjurat de monștri, asediat de răufăcători, tentat de femei primejdioase, Marlowe ilustrează, în fiecare dintre aventurile sale, ipostaza cavalerului neprihănit luptând cu fiara urât mirositoare ce-și regenerează la infinit capetele otrăvite. Atitudinea detectivului față de aceste fenomene e activ-pasivă. Spre deosebire de „investigatorii privați” ai tradiției britanice, care-și păstrează obiectivitatea și sângele rece chiar atunci când sunt obligați să-și petreacă noaptea într-o cameră plină cu cadavre, Philip Marlowe e un personaj implicat. Emoționalitatea mobilizează
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
i-ar trăda cu nici un chip. Ambiguitatea unora din finalurile romanelor sau, în orice caz, omiterea multor amănunte ce provin din aducerea la lumină a adevărului decurg din contractualismul pe care Marlowe înțelege să și-l asume fără rest. Răceala detectivului, spațiul de securitate menținut față de ceilalți protagoniști provin din însuși actul care-l leagă de ei. Marlowe refuză implicarea profundă, menținându-se în limitele unei filozofii a circumspecției și a controlului propriei identități. Ironia, folosirea jargonului și, în general, „atitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]