280,392 matches
-
din 1974 cuvîntul dispare cu totul, uneori cu întregul fragment în care e plasat, textul din 1985 oferă un perfect exemplu al excesului de subtilitate spre care împinge cenzura. Soluția e găsită într-un artificiu de scriere (deconstructivistă!): reacțiunea negativă devine o pozitivă (constructivă, dialectică) reacțiune. în versiunea din 1974, după atîtea modificări, una rămîne misterioasă și aproape subversivă: în textul din 1930 răul eminescian "era" o criză de creștere; în cel modern, apare în schimb - ca o ironie - prezentul: criza
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
cântec patriotic de ofițerul genist, dar și compozitorul Claude Joseph Rouget de Lisle (1760 mai 10, Lons-le-Saunier - 1836 iun. 26, Choisy-le-Roi), prin 1792, pe când se afla cu garnizoana în Strasbourg, intitulat " Chant de guerre de l'armée du Rhin" a devenit mai târziu, imnul amintit sub numele de "La Marseillaise". Primul imn național român s-a născut prin 1861 (deci sub domnia lui Al. I. Cuza) și a fost realizat de Eduard Hübsch (1833 febr. 13, Bitse-Trenchin - 1894 sept. 9, Sinaia
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
cum se știa până mai deunăzi, deși nici unul, nici celălalt nu vădesc calitățile artistice ale lui Ed. Hübsch). Se cunoaște că versurile au fost scrise în toiul evenimentelor revoluționare de la 1848 și, deși nu întruchipează o creație artistică aparte, a devenit marșul revoluționarilor transilvăneni, o aievea marseilleză românească (cum a denumit-o N. Bălcescu), care a antrenat pe români la luptă și i-a adus lui A. Mureșanu un renume și o popularitate care n-a încetat, nici chiar în perioada
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
amintiri de pasionat cititor cvasi-cotidian al lui Sebastian încă de pe la sfârșitul deceniului al treilea al secolului de-abia revolut. Într-adevăr, cumpăram Cuvântul aproape în fiecare zi, pentru că știam că, în afară de editorialul directorului ziarului, care avea de altfel să-mi devină profesor pe la mijlocul deceniului următor (l-am numit pe controversatul - și controversabilul, desigur, dar totuși uluitorul - Nae Ionescu), găseam acolo și cursivul lui Sebastian, alături de semnătura mereu prezentă a lui I. Călugăru, uneori articole ale lui Eliade, iar o dată pe săptămână
Semnătura lui Sebastian by Mihai Șora () [Corola-journal/Journalistic/14549_a_15874]
-
această energie a visului alimentează, în starea de trezie, și sentimentul revoltei: Maler se opune când tovarășii lui de muncă vor să treacă la hăcuirea unei tinere atrăgătoare și rămâne singur cu ea. Ar trebui să fie momentul când visul devine compatibil cu realitatea: tânăra e doar aparent moartă, revenirea ei la viață nu e însă ca în basmele cu frumoasa prințesă adormită, atracția devine viol, nu dragoste, iluzia - un fapt divers; dominat de instincte, tânărul găsește în sfârșit calea spre
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
hăcuirea unei tinere atrăgătoare și rămâne singur cu ea. Ar trebui să fie momentul când visul devine compatibil cu realitatea: tânăra e doar aparent moartă, revenirea ei la viață nu e însă ca în basmele cu frumoasa prințesă adormită, atracția devine viol, nu dragoste, iluzia - un fapt divers; dominat de instincte, tânărul găsește în sfârșit calea spre ceilalți, vorbește urât, râgâie, mănâncă și bea lângă cei ce au fost odată vii. Atracția răului sub forma sa cea mai comună, a vulgarității
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
pună în spinarea României și pe seama răutății presei. Că a fost un securist de încredere al regimului Ceaușescu - că altfel nu ar fi fost pus la monitorizarea Europei Libere. Și că avînd un asemenea trecut nu s-a sfiit să devină parlamentar. Securitatea n-a fost o instituție de binefacere în România. Iar Ristea Priboi, dacă n-are probleme grave de nivel al IQ-ului, n-a fost băgat cu de-a sila în Securitate. Și cred că știa foarte bine
România lui Priboi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14559_a_15884]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi De câțiva ani, Astra Film Fest a devenit un eveniment-reper al urbei de pe Cibin. Având la început o miză strict culturală și, la drept vorbind, destul de elitistă, se înțelege că un festival de film documentar axat pe teme antropologice nu putea lansa o ofertă convingătoare către marele public
Orele astrale ale Sibiului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14554_a_15879]
-
Șocant pentru mine este să constat cîteva lucruri. Primul este un fel de oboseala de a citi care se reflectă în respingerea cărților groase. Sună naiv, dar este adevărat: Război și pace sau În căutarea timpului pierdut par să fi devenit pentru mulți contramodele. Romancierii ar trebui să învețe, să scrie scurt. Al doilea este antielitismul: noua literatură s-ar cădea să fie populară (în sensul bun, e drept). Dar eu nu cred că toată literatura poate fi accesibilă. Există și
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
obiecte materiale, o minge, un creion, copilul învață repede să distingă între "al meu", "al tău" și "al lui". Ce se întâmplă însă cu lucrurile abstracte, ale spiritului, ale inteligenței, ale sensibilității? Să-l urmărim în continuare pe eroul nostru. Devenit pionier și apoi utecist, el a fost stimulat să colaboreze la revista școlii sau la alte publicații locale, să prezinte "comunicări" la diferite sesiuni organizate după principiile întrecerii socialiste. Dacă nu-i trecea prin cap ceva, el găsea, cu ajutorul celor
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
așezarea sub un text a numelui tău te obligă să delimitezi ceea ce îți aparține de ceea ce este preluat de la alții a rămas străină multor elevi și chiar multor studenți ajunși în faza pregătirii lucrării de diplomă. Unii dintre ei au devenit profesori și au continuat aceleași practici. Sunt rare lucrările de grad care se constituie într-o mărturie a unei experiențe la catedră cu adevărat personale, cele mai multe se prevalează de diferite surse vag indicate și nu mai știi cât anume e
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
cu relativitatea inevitabilă. Să stigmatizăm plagiatul, mai cu seamă în formele sale grave, extreme, dar nu și pe plagiatori, pe care trebuie desigur să-i judecăm, să-i pedepsim, dar nu să-i înlăturăm, ca pe niște paraziți. Acum, a devenit o modă să se fure cu ajutorul internetului, unde pentru orice temă găsești paginile potrivite. Profesorii au obligația de a educa simțul onestității intelectuale, de la vârsta cea mai fragedă. Acest lucru nu s-a prea făcut până acum și molima plagiatului
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
i-am trimite direct la psihiatru, își făceau bibliotecă transcriind cu pixul, între două întreruperi de curent, romanele - deloc subțiri - ale lui Marin Preda sau Augustin Buzura. în ultimii ani ai comunismului, cînd cultul familiei Ceaușescu îmbrăcase forme ubuești, romanele deveniseră principala supapă socială, iar în jurul principalilor prozatori se țesuseră tot felul de legende mondene și/sau eroice. Fapt firesc, dacă te gîndești că în acei ani romanele, pe lîngă tradiționala funcție de divertisment, erau principalul canal de informare (pentru cineva care
Măști ale tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14541_a_15866]
-
face deliciul contemporanilor există elemente care să probeze valabilitatea pe termen lung a romanelor. Ce va rămîne din această carte după ce Brucan, Mungiu, Constantinescu, Iliescu, Nistorescu & comp. nu vor mai fi vedetele zilei, iar identificarea persoanelor reale din spatele măștilor va deveni, practic imposibilă? Poate fi citită cartea fără a se face continua raportare la personajele reale? Care ar mai fi însă cota sa de interes? Să nu devenim excesiv de sceptici. în fond, și despre opera lui Caragiale s-a spus că
Măști ale tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14541_a_15866]
-
nu vor mai fi vedetele zilei, iar identificarea persoanelor reale din spatele măștilor va deveni, practic imposibilă? Poate fi citită cartea fără a se face continua raportare la personajele reale? Care ar mai fi însă cota sa de interes? Să nu devenim excesiv de sceptici. în fond, și despre opera lui Caragiale s-a spus că este perisabilă în timp, receptarea ei fiind dependentă de un anumit context politic. Caragiale a rămas însă la fel de actual și în perioada interbelică, și în comunism, și
Măști ale tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14541_a_15866]
-
punctul de a se statornici altunde, intră în panică: Când, dând să pleci, constați cu stupoare/ că nu te mai poți dezlipi/ de cleiosul mormânt.../ - călduț, confortabil, cum sunt toate pe-aici - / și că provizoratul de-o viață/ ți-a devenit o a doua natură,/ ce nu te mai deranjează defel...". De altminteri, printr-un artificiu al editorului - Nicolae Țone -, prima și ultima copertă sunt identice, cauzând lectorului tentația de a deschide cartea la cotor. Ideea se potrivește liricii dlui Theodor
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
sunteți cel care mă emoționează cel mai mult". Sosit la Paris în ianuarie 1919, participă frenetic la sfidătoarele "seri" dadaiste (la unele e notată și prezența lui Brâncuși), recunoscându-i-se "geniul de impresar al scandalului și curajul de provocator". Devine un adevărat "ghid", ce impune prin energia angajării iconoclaste. Cineva îl caracterizează în acești termeni: "este un adevărat dada, convins, iluminat, absurd și inconștient"... în capitole în genere scurte, bine ritmate, biograful recompune în continuare mozaicul vieții pariziene a personajului
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
stabile. Familia lexicală a vampirului cuprinde desigur substantive feminine, derivate moțional cu mai multe prefixe concurente. între ele, mai bine fixat pare vampiră ("contul și numărul de la banca din Elveția unde vampirul și vampira au depus valută", infotim.ro; "imediat devine o vampiră, care își devorează victima", bmarian.netfirms), dar se întîlnește cîteodată și mai afectuos-ironicul vampiriță ("a existat și o vampiriță în zona Făgărașului", cotidianul.ro/anterioare/2002; "există chiar o scenă în care Antoine e sedus de trei vampirițe
"Draculalanduri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14571_a_15896]
-
mereu ceva în continuă mișcare te obligă uneori să renunți. E, dacă vreți, ca principiul relației de incertitudine al lui Heisenberg: cu cât vrei să definești un lucru, să-l determini, studiindu-l la microscop, cu atât mai mult lucrul devine insesizabil, anevoie de prins, microscopul însuși, propria lui energie deplasând obiectul de cercetat, deformându-l, îngreunând dacă nu relativizând cunoașterea lui obiectivă, strict științifică. Așadar, cititorilor, cărora le place să fie mințiți frumos, n-ai ce să le faci, așa
Cum devii scriitor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14570_a_15895]
-
scriitor înseamnă a fi oarecum neonest și că ți-a venit într-o zi să scrii după ce ai buzunărit în tramvai unul care căsca gura, mă rog. Iată o idee care l-ar putea face pe cititorul de azi să devină deodată atent și chiar să te stimeze, să umble după tine, să-ți ceară amănunte, să-i dai autografe... Pe urmă, trebuie neapărat să fii dat naibii, să iei oamenii de sus, să-ți dai importanță, fiindcă dacă nu ți-
Cum devii scriitor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14570_a_15895]
-
te bată într-o zi gândul că ești lup în a-ntâia primară, și să nu te apuci să scrii din punctul lui de vedere o altă versiune a fetiței cu scufița roșie?... * În altă ordine... Ce se întâmplă după ce devii scriitor... Aici lucrurile se complică rău de tot... Pentru că, la un moment dat, în nesimțirea generală, îți dai seama că publicul trebuie dezmorțit. Am cunoscut inși foarte talentați, foarte deștepți, însă necunoscuți, neapreciați de public și care recurg pe bună
Cum devii scriitor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14570_a_15895]
-
știe cu precizie că și-au folosit exclusiv talentul, și alții care nu sunt decât partea vizibilă a unui aisberg monstruos. (Nu exclud, firește, posibilul grup rezultat din combinarea ambelor direcții). Dar în Romînia miliardarilor de carton dosarele Securității au devenit echivalentul tezaurului Băncii Naționale. E mai ușor să obții lingouri de la subordonații lui Mugur Isărescu decât o filă de dosar "fierbinte" de la S.R.I. Și nu pentru că bancarii ar fi mai puțin profesioniști decât oamenii lui Timofte. Ci pentru că valuta forte
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
de la Brașov arată cu limpezime ce înțelege S.R.I.-ul prin "siguranță națională": exact ceea ce înțelesese și Ceaușescu. Numai într-un regim de perfectă continuitate represivă, precum P.C.R. - P.S.D., e posibil ca un individ al cărui portret monstruos iscă fiori să devină consilier al primului ministru ("Eram după câteva zile de bătăi", mărturisește dl. Werner Sommerrauer, participant la revolta brașoveană. "A intrat în încăpere și mi-a spus că sunt un trădător fascist, care nu merită să mănânce pâinea socialismului. M-a
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
-i picura idei în urechi. Numai într-o țară ca a noastră se pune problema dacă Ristea Priboi trebuie să plătească ori nu pentru trecutul său pătat. Numai în pustiul moral vegheat de fantoma lui Ceaușescu un astfel de individ devine parte a intimității prim-ministeriale. O fi, ea, vina, individuală, dar asumarea crimei comise devine parte din moștenirea urmașilor. Sau, în cazul nostru, a "consiliaților".
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
dacă Ristea Priboi trebuie să plătească ori nu pentru trecutul său pătat. Numai în pustiul moral vegheat de fantoma lui Ceaușescu un astfel de individ devine parte a intimității prim-ministeriale. O fi, ea, vina, individuală, dar asumarea crimei comise devine parte din moștenirea urmașilor. Sau, în cazul nostru, a "consiliaților".
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]