1,136 matches
-
aceștia s-au silit să apere, ca pe o moștenire sacră, istoria poporului român și demnitatea valorilor sale spirituale, pregătind astfel momentul afirmării în cultura universală. V. Pârvan i se înfătișează ca un model, un exemplu de asceză intelectuală și devoțiune, omul care, la 20 de ani, se afla în redacția „Sămănătorului”, la 27, lua în primire o catedră universitară, la 29, intra la Academia Română, la 32, împreună cu alții, întemeia Institutul pentru studiul sud-estului european, la 36, participa la organizarea unei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fundamental imuabil. Alți teoreticieni însă postulează o non-substanțialitate a sinelui (Hume) sau concep sinele și identitatea ca pe o proiecție existențială, ca pe o creație a individului autentic (Kierkegaard, Marx, Nietzsche, Heidegger, Sartre). Sinele existențial este întotdeauna fragil și necesită devoțiune, hotărîre și acțiune pentru a se menține, transformînd astfel construirea identității într-o proiecție existențială a fiecărui individ. Anxietatea devine și ea experiență constitutivă a sinelui modern. Individul nu poate ști niciodată cu siguranță dacă a făcut alegerea corectă, dacă
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
calificate drept feminine, am tras o concluzie nu foarte agreată: mulțimea este femeie. Caracterul ei așa-zis emotiv și capricios, lunatic și schimbător, o pregătește pentru sugestie, la fel cum pasivitatea, tradiționala ei supunere, capacitatea de îndurare o pregătesc pentru devoțiune. Le Bon nici măcar nu a fost nevoit să inventeze asimilarea eternului feminin cu eternul colectiv. Mulțimile Revoluției franceze au fost cît se poate de feminine. Faimoasele precupețe flecare au bîntuit multă vreme coșmarurile conducătorilor revoluționarilor. Napoleon le descria ca un
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
inamovibilă. Moise sau Napoleon, un conducător de armată (ca Troțki) sau un șef de școală (ca Freud) rămîn conducători doar atîta vreme cît știu, prin geniul lor, să galvanizeze trupele sau discipolii. Singurul lucru care salvează prestigiul conducătorului și reconfirmă devoțiunea fidelilor este succesul, dovada tangibilă că puterea lui acționează și e la fel de eficace ca în primele zile. Moise are nevoie de tablele legii, Iisus Hristos - de minuni, Napoleon de războaie victorioase, toate pentru a păstra un ascendent greu dobîndit și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
afișîndu-și singurătatea, magician al secretului, arătîndu-se ca atare în lumina zilei, a știut să stabilească o distanță respectuoasă mai curînd față de omul de Gaulle, decît față de funcția pe care acesta o ocupa, asigurîndu-și astfel un ascendent și facilitînd manifestările de devoțiune. Artist al limbajului și credincios regulilor dezvăluite de Le Bon, a știut să reînvie cuvinte cu încărcătură afectivă (Franța, Revoluție), împodobindu-le cu o valoare solemnă. A împrospătat semnificații și imagini adăugîndu-le sensuri noi, cum a fost cazul celebrei "mascaradă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cît mai mari uniformizări. Masificarea se instalează la cel mai stagnant nivel, în cadrele celui mai inert spirit. Datorită ei, și printr-un efect de repetiție liniștitoare, politicienii aflați la putere hipnotizează conștiințele"332. În acest nou cadru, miile de devoțiuni personale, numeroasele rețele și tovărășiile de tot felul care, în vremea generalului de Gaulle, munceau și mobilizau mulțimile într-un neîncetat față-către-față, le insuflau spirit gaullist într-un eficient gură-de-la-gură, devin cum bine a prezis Tarde perfect inutile. Un număr
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pornind de la premisele că: ea s-ar opune democrației și ar recomanda autoritatea unui singur om. O autoritate fără frîu pe care am văzut-o la lucru. Am văzut cum oamenii devin brute docile ucigînd la ordin, din frică, din devoțiune. În timp ce un popor întreg se scufunda în mutism, legea era pervertită și dispărea orice drept la adevăr, am văzut cum mii de nevinovați erau transformați în vinovați, oamenii liberi în prizonieri, din cauza etniei sau a clasei lor. Am văzut cum
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
biblică, din patrimoniul de trăire și exprimare a evlaviei creștinești. Aceste însușiri concură la definirea uneia dintre ipostazele întoarcerii, în poezie, după 1989, la spiritul religios. Ruga, oficierea ritualului creștin, exaltarea imnică a iubirii, rostirea răspicată a experienței lăuntrice a devoțiunii creștinești, a cucerniciei și a aspirației spre mântuire sunt realitățile omniprezente ale acestei lirici de exclamație și fervoare religioasă, formulată într-un lexic simplu (cel fundamental, cu împrumuturi din lexicul liturgic sau biblic), cu imagistică puțină, banală sau discretă. Forța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]
-
focus grupuri se asemănau oarecum cu cele folosite în cercetările de piață, doar că produsul în cauză era altul. Grupările religioase au început să se întrebe ce își doresc membrii lor. Au apărut întrebări interesante, cum ar fi „Ce este devoțiunea?”, „În ce fel poate o grupare religioasă să dea mai mult sens vieții dumneavoastră?”, „Cum vă poate ajuta Biserica?”, „Ce anume v-ar convinge să participați la activitățile religioase?”. Într-un fel, aceste întrebări reprezentau o schimbare, deoarece, în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
am aflat că dânșii erau o mare mulțime. Creștinii prezenți în serviciul militar nu se revoltau și își recunoșteau dreapta îndatorire de a sluji și de a se supune cu respect împăratului, servindu-l și arătându-și în orice vreme devoțiunea și supunerea; îi negau doar cultul divin: de acord în toate cu soldații păgâni, se deosebeau de aceștia prin adorația unui singur Dumnezeu. Creștinii își exprimau supunerea și îndeplinirea îndatoririlor civile sau militare în termeni clari și preciși, fără ficțiune
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și creștinism rămânea aceiași: oricine, în orice moment și oriunde, putea să-i lovească pe creștini. Recunoașterea cultului divin împăratului, în opinia lui Decius (249-251), nu exprima atât un act de credință cât un semn de lealitate, o măsură a devoțiunii supușilor față de propriul stăpân, în chip deosebit a magistraților și a soldaților care, prin oficiul pe care îl acopereau, se aflau în supunere ierarhică față de împărat, de la a cărui cinstire nu se puteau sustrage fără a cădea ipso facto în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lăsase armata. I s-a adresat spunându-i: „Ferreolus, mai mult decât ceilalți, pentru tine e bine să te supui legilor împăraților cărora le datorezi fidelitate pentru solda pe care o primești ca soldat, reverență pentru maiestatea lor și indiscutabilă devoțiune și obediență din motive de carieră. Pentru asta, ar fi bine să faci ceea ce te sfătuiesc; pentru ca refuzul tău să nu fie pedepsit. Așadar, ți se poruncește să sacrifici zeilor. De ce eziți încă?“. Sfântul Ferreolus a răspuns: „Sunt creștin și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
influențe culturale: spaniolă (chitară și vioară), mexicană (trompetă și vocea emoționantă), country, western și pop"40, un sunet "dramatic, câteodată hiperbolic, niciodată doar frumos"41. Astfel, sunetul unic al Selenei, "o integrare simbolică a imperialismelor aztece, cuceririlor spaniole și arabe, devoțiunii mexicane și colonizării anglofone"42 integrează și, în același timp, transcende efortul general al muzicii tejano de a "nu capitula în fața nici uneia dintre influențe"43. Mai mult, grito-ul, un plânset exprimat în cântece tejano de dragoste sau de jale, "este
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
confuzii, pare periculoasă, ei i se opune o politică a bunului-simț și a interpretării. În ce univers ne aflăm, așadar? Un univers science-fiction, unde mașinile vorbesc și oamenii comunică prin proteze artificial conectate pe circuite anonime? Unde își face loc devoțiunea, iar tehnica îmbracă forma religiei, sacralizează idoli, idola, imagini? Religie însoțită de toate ortodoxiile, paradoxurile, heterodoxiile, de secte și clanuri, ba apare chiar fenomenul "excomunicării"? Bunul-simț Am putea să ne mirăm, să ne întrebăm: Dar ce rol joacă toate acestea
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
un individ. Deși numeroase și variate ca nuanță, tipurilor morale sau mai exact psihomorale le corespund anumite „modele de viață”. Aceste modele de viață au fost sintetizate de către R. Le Senne În următoarele forme: viața medie, viața eșuată, viața de devoțiune, viața rătăcitoare și viața creatoare. Alți autori caută să scoată În evidență, atunci când vorbesc despre modelele de existență, aspectele formale, sociale, de comunicare și relație interpersonală, creativitate etc. (J. Szczepanskiă. 3. Tipologiile culturale Acest grup de tipologii au, În primul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
valorile morale, viața cumpătată, abținerea de la violență, Înțelepciunea și concordia dintre oameni. dă Sfântul este un personaj Înrudit cu Înțeleptul. Dar În timp ce Înțeleptul cultivă valorile morale ale profanului, sfântul cultivă valorile spirituale ale sacrului. El reprezintă exemplul unei vieți de devoțiune, cultivând iubirea, respectul față de legile morale și divine, dar, mai cu seamă, sfântul oferă perspectiva deschiderii către transcendență, către Cetatea lui Dumnezeu, prin iubire și prin comuniunea dintre oameni și divinitate. eă Omul politic este personajul al cărui rol de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Își poate exercita datoriile, ca acte de conștiință morală. Aceste persoane cultivă valorile morale ale binelui, ca virtuți către care tinde și pe care dorește să și le interiorizeze, cu care vrea să se identifice. dă Spiritele mistice, Înclinate către devoțiune, sunt cele care corespund valorilor sacrului, ale sfințeniei, orientate către lucrurile divine, către Dumnezeu. Aceste persoane aspiră continuu către viața mistică, ca formă de Împlinire ideală plenară a comuniunii omului cu Dumnezeu, fiind În sfere, pentru realizarea acestui ideal, a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ideală plenară a comuniunii omului cu Dumnezeu, fiind În sfere, pentru realizarea acestui ideal, a merge până la sacrificiul de sine sau la ieșirea din lume, la renunțarea unei vieți obișnuite și Înlocuirea acesteia cu un model de viață mistică, de devoțiune și asceză. eă Spiritele neliniștite, revoltate, nemulțumite de sine și de ordinea lumii pe care o găsesc nefirească, nepotrivită naturii lor, sunt dominate de pulsiuni care reclamă nevoia de schimbare prin inversare, sunt personalități care Își plasează aspirațiile ideale În
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Alt poem care și-ar fi dorit un final optimist). Martirajul scriptural idee modernă, instrumentată însă postmodern constituie, de altfel, Blazonul de arhonte și marea obsesie a lui Daniel Corbu. O dovedește, cu asupra de măsură, cultivarea excesivă a imagisticii devoțiunii totale și a supliciului voluntar: răni, cuie, ghilotină, eșafod, coroană (iar "peste coroană se vor găsi mulți care să scuipe"!), "îmbeznate lințolii" ș.a. Ardența totală a sacrificatului de voie apare justificată de faptul că poezia înseamnă disciplinarea haosului lumii ("poezia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de o facțiune, fie și minoritară, a colectivității. Grație Salvatorului și prin el, unii oameni împărtășesc aceleași emoții, aceeași fervoare, aceeași speranță. Sînt, de asemenea, aceleași apeluri, aceleași cuvinte de ordine, aceleași referințe și aceleași certitudini. În jurul său, prin supunere, devoțiune sau entuziasm se restructurează viața colectivă, sînt refăcute fidelitățile, este restabilită comunicarea afectivă, se consolidează o nouă rețea socială. Agent al "socializării sufletelor" este formula lui Maurice Barrès și, pînă la urmă, la ea trebuie să revenim. Funcție de restructurare psihică
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
le conferi prin definiție un plus de exemplaritate... Oricum ar fi, fiecărui tip de sensibilitate sau de gîndire politică îi corespunde o anumită lectură a istoriei, cu tot ceea ce ea uită, refuză sau omite, dar și marcată de fidelitate, de devoțiune, izvoare niciodată secate de emoții și fervoare. Se întîmplă însă să nu se poată evita acel pas între transformarea în legendă a unor vremuri privilegiate pentru memorie și fixarea lor în sacru. In opoziție cu un prezent resimțit și descris
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
acelei rupturi revoluționare, din care legenda a făcut "plăcerea de a trăi": cultul său a fost întreținut cu pioșenie, printre florile de crin, alături de steagul alb, alături de principii martiri și de eroii mișcării șuanilor, alături de un sentimentalism regalist, a cărui devoțiune s-a prelungit pînă la începutul secolului nostru. De asemenea, neomonarhismul maurrassian i-a definit postulatele esențiale, referindu-se la un sistem politic considerat a fi acela al Vechiului regim și prezentat ca antiteză a democrației parlamentare. E de la sine
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
În ceea ce privește catolicismul tradițional, dacă ne referim la dezicerea sa de social, nu putem trece cu vederea frămîntarea tot mai mare a celor care i-au rămas fideli, nici apariția unor noi forme de pietate, nici înmulțirea formelor de manifestare a devoțiunii. Și au apărut atît de multe ordine noi, s-au construit atît de multe lăcașuri de cult noi... Și, mai ales, se face un insistent apel, dincolo de bisericile existente, la Divinitate, la Sacru, atîtor Temple li se pune temelia! "încă
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
virgine, plaje, dune de nisipuri fluide - clepsidre gigantice în care „generații caste” de oșteni anonimi ai idealului s-au stratificat în osuare marmoreene. Poemele sunt construite muzical, demarcând obsesiile prin refrene și laitmotive, în crescendouri dramatice, cu extincții finale. Proba devoțiunii totale pentru poezie o constituie tema recurentă a abandonului în slujba ei, fie și ca figurantă, fie și în travesti; personajul liric devine poezia însăși. Ipostaze predilecte sunt vestala sau preoteasa, chipuri statuare ale abnegării supuse, dar mai ales jertfa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
ce se prefigura. Se dorea schimbarea mentalității colective privind reprezentările și așteptările față de ceea ce am putea numi securitatea magică 43. Încetul cu încetul, accentul se mută de pe această securitate magică specifică societăților tradiționale, premoderne pe o securitate laică bazată pe devoțiune și specifică statului modern. Or, statul modern n-ar fi avut nici o autoritate și putere dacă mentalul colectiv ar fi resimțit în continuare nevoia unui alt tip de securitate. În felul acesta, Biserica avea să-și rezerve un rol important
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]