1,915 matches
-
se întâmplase mie i s-ar fi putut întâmpla oricui. Apoi îmi spuneau mereu Frankenstein, dar - și știu că ar putea suna ciudat -, nu cu răutate. Astăzi au observat că mama îmi scosese o parte din bandaje. Te vindeci. Păreau dezamăgiți. Rănile de pe frunte aproape au dispărut. Singura faină e cea de pe obraz. Și mergi mai repede decât mergeai, aproape la fel de repede ca JJ. Vreo jumătate de oră am stat pe bancă la aer. De câteva săptămâni, de când făceam plimbarea zilnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Am promis, el m-a întrebat dacă sunt sigură; am promis din nou, l-am întrebat dacă el e în regulă, a spus că da, apoi a plecat cu ce-i mai rămăsese din cafea și m-am simțit puțin dezamăgită atunci când mi-am reluat drumul și am găsit biroul domnului Coaster. Am încercat să o rog pe Nita să-i explice superiorului ei de ce eram stropită cu cafea, dar n-o interesa câtuși de puțin. —Ai adus chestia aia? Fondul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ele la birou, să le împachetez în cutii lucrate manual de la Kates Paperie și să le expediez la zece dintre cei mai influenți redactori din oraș. Va trebui să vin cu o altă idee genială. Însă nu eram atât de dezamăgită pe cât ar fi trebuit să fiu, pentru că mă tot gândeam la tipul de care mă ciocnisem. Simțisem ceva. Și nu era vorba doar de simetria cicatricelor noastre, a lui și a mea. Dar, când voi ieși din clădire, probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fi putut să spun că simțeam. —O dulceață? mi-a sugerat el. Am dat din cap cuminte. Da, o dulceață. De s-ar termina odată. O dulceață ca de citrice? a spus. — Da, am mormăit eu. Lămâie? —Lămâie verde. (Părea dezamăgit.) Dar pe-aproape. Apoi o bucată de cașcaval vechi și pâine foccacia cu ceapă roșie, pe care a trebuit să le miros cam o jumătate de oră înainte de a mi se permite să mănânc vreun pic. Urmate de o chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
schimbare de look ale lui Candace. Tocmai pusesem ultimul luciu de buze la locul lui pe măsuță când a apărut și Lauryn. —Salutare, a zis, mișcându-și ochii de broască de colo-colo în căutarea febrilă a ceva ce putea critica. Dezamăgită, n-a găsit nimic nelalocul lui, așa că și-a întors atenția spre mulțimi, studiindu-le ca un vânător hămesit. —Eu o să mă... Mda, a murmurat Teenie, când dispăruse. Tu o să te duci să găsești vreun fund faimos pe care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că nimeni nu mai poate să fumeze niciunde și nicicând. Mama și tata sunt bine. Nu s-au mai repetat incidentele cu rahatul de câine. Tata s-a entuziasmat foarte tare când a început Neveste disperate, dar a fost rapid dezamăgit. Spune că Terri Hatcher nu se compară cu Kim Catrall. Prietena ciudată a lui Nell a început un nou tratament și acum nu mai e nici pe departe așa de ciudată. Într-o lumină mai palidă, ar putea chiar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
asta, va trebui să treci printr-o biserică“. Dădu drumul unei înjurături și își trecu palmele peste față, înainte de a continua: „Află-ți refugiul în Allah și roagă-L să-ți dăruiască răbdare și resemnare“. Cum mă sculam să plec, dezamăgit și furios, continuă tata, Hamed mi-a mai dat, pe un ton de confidență, un ultim sfat: „Există în orașul ăsta multe văduve de război, multe orfane copleșite de lipsuri, multe femei descumpănite. Există astfel de femei, fără nici o îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
știința. Când aveam un răgaz între două cursuri, mergeam până la locul unde poposeau hamalii. Dacă dădeam acolo peste Harun, ne duceam să bem un pahar de lapte prins sau mergeam să hoinărim prin Piața Miracolelor, unde curiozitatea noastră era rareori dezamăgită. Dacă Iscoditorul nu era acolo, fiind plecat cu vreo treabă, străbăteam piața de flori ca să mă duc s-o văd pe Mariam. Stabiliserăm că ea va pune un fir de iarbă înnodat într-o crăpătură a zidului exterior, de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
al cărui glas îmi răsuna în urechi: Va trece moartea, apoi valurile mării, Atunci se vor întoarce femeia și cu rodul ei. Când am ajuns înapoi la Fès, părinții mei erau din nou căsătoriți și au rămas foarte mirați și dezamăgiți că nu eram deloc surprins. M-am ferit să-i întreb prin ce mijloc ocoliseră interdicția. * * * Epistola lui Khâli continua: Îmi las de asemenea în mâinile tale solia, deși nu mie îmi aparține ea, ci suveranului care mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
asculta; însă un cuvânt rostit de el m-a contrazis: — Leproasa? Șeful cancelariei îi șușoti o vorbă la ureche, apoi mi se adresă mie, dându-mi o palmă ușoară peste umăr: Mă ocup eu de asta. N-ai să fii dezamăgit. N-o mai dreranja pe Maiestatea Sa cu asemenea lucruri! Am sărutat mâna monarhului și am ieșit. Harun mă aștepta după gardul de fier al palatului. — Știi că tocmai ai făptuit o crimă împotriva Legii lui Dumnezeu? De la prima aruncătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a adresat un zâmbet plin de beatitudine, de parcă am fi petrecut cea mai minunată noapte de dragoste. Era desculță, purta aceeași rochie ca în ajun, ușor mototolită, avea aceleași sulimanuri, ceva mai șterse. Am arborat în mod fățiș o mutră dezamăgită, apoi m-am dus să mă așez în încăperea cea mare, alături de tata, care m-a strâns mândru la piept și a cerut cu glas tare un coș cu fructe. Mama a venit să ni-l aducă și, când l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mâinile. Chiar crezi că Vitellius va renunța la putere, că se va retrage la viața privată? Crezi că-i va lăsa puterea lui Otho? Eu nu cred așa ceva. Se ridică și privi din nou afară, apoi se așeză la loc, dezamăgit. — Vitellius nu va încerca să-l ucidă pe Antonius. Cel puțin nu aici, nu în plină zi. Tu subestimezi puterea fratelui tău. Antonius e legat și e foarte respectat în armată, chiar și de soldații de aici. Am venit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai bună priveliște dintre toate: asupra văii și a unui pâlc de copaci în apropiere. — Treron phoenicoptera phoenicoptera, murmură pentru sine ca o mantră. Dar în dimineața aceea nici măcar o cioară sau o vrabie nu brăzda întinderea neșfârșită a cerului. Dezamăgit, coborî binoclul și, în schimb, își privi soldații făcându-și exercițiile de dimineață pe terenul de paradă. Hop. UnuDoiTreiPatru. Hop. CincișaseșapteOpt. Hop. NouăZeceUnsprezeceDoisprezece. Era foarte bine, reflectă el, gândindu-se din nou la evenimentele acelei dimineți, ca soldații să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-o, sau o vor face cât de curând... în zece, douăzeci de ani, o vor fi făcut-o toate, tot ce se cheamă femeie în viață. Surori, mame, bunici: stimate doamne, ce faceți? Ce ați făcut? Nu sunt șocat, doar dezamăgit. Nu vorbesc pe un ton furios. E un ton îngrijorat, tandru, îndurerat. Imaginați-vă, rogu-vă, fața mea grasă și bășicată, încruntarea mea sinceră. Mă cutremur și rămân neputincios. Toată ființa mea e la picioarele voastre. Un număr însemnat dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu eram beat. Mă luptam cu obișnuitele pahare de vin alb, mari cât niște bideuri - nu tărie, nu altceva. Mi-am pus mâna peste mâna ei care se odihnea pe masa goală și i-am spus: — Poate că ești puțin dezamăgită. Te rog să nu mă înțelegi greșit. Îți pot spune asta pentru că m-am rătăcit așa de tare în propria-mi viață. Dar tu ai sperat ca a ta să fie mai dreaptă și mai limpede. Ai sperat, sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
știam. Era una din vocile mele. Sunt multe cazurile când nu văd nici un motiv pentru care nu aș da glas acestor voci. I-am simțit mâna mișcându-se sub a mea, așa că mi-am aprins o țigară. — Crezi că sunt dezamăgită. Nu sunt, nu cred. Nu mai mult decât oricine altcineva. Pe chip i se citea surpriza. Mai era și altceva? Mi s-a părut că văd o plăcere uimită și oarecum reticentă, intenția de a scăpa din vizorul celui care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pășească afară și totul ar fi fost bine. Să controlezi Dimensiunile era ușor dacă știai ce faci, își spuse cu îngâmfare Vultur-în-Zbor. I se păru chiar că zărește o privire plină de respect în ochii domnului Jones. Gorful se simțea dezamăgit. Se legase de sinele lui Vultur-în-Zbor, folosind tehnica parazită prin intermediul căreia comunicau gorfii, și se așteptase la un lung și plăcut proces de trecere prin Endimiunse, adică la cel mai plăcut lucru după Jocul Divin. Dar iată că Vultur-în-Zbor dovedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a declamat Moonshy. Va veni și vremea aceea atunci când muncitorii vor fi educați politic. Accentele îi trădau cuvintele. Era sigur pe atitudinile sale pentru că nu urma să ajungă niciodată la finalitatea lor logică. Vultur-în-Zbor s-a scuzat și a plecat dezamăgit. Se lăsa seara când Vultur-în-Zbor a văzut-o din nou pe Prepelicar. Și nu era o halucinație, nu era ceva care să poată fi explicat prin vreo formă de înșelare a vederii. Era ea, sora și mama substitut, Prepelicarul însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
bărbați probabil îl priviseră lung și nostalgic în ultimele douăzeci de minute. Am știut că presupunerea făcută este corectă când o grămădă de capete s-au întors să vadă cu cine are el întâlnire; am sperat doar să nu gândească dezamăgiți: „aia?“. Aducându-mi aminte cât de înalt e, îmi pusesem cizmele negre din piele de căprioară cu tocuri de șapte cm, o rochie neagră dreaptă care mă făcea să par mai înaltă, aveam tot părul prins într-un coc, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
tot erau gay în căutare de companie. Eu personal găsesc o asemenea experiență descurajantă: nu e chiar flatant ca făcând ocolul unui copac să dai nas în nas cu un bărbat bine făcut, în așteptare, căruia să-i pice fața dezamăgit când te vede. Sebastian tăia preocupat legumele fâșii, pe blatul de bucătărie. M-am dus până acolo să trag cu ochiul. Ce o să mâncăm? —Crostini întâi, apoi friptură de ton la grătar cu un sos de fasole neagră, a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Am două restaurante în Fulham. —Ca ăsta? și m-am uitat în jur. Restaurantul era extrem de cunoscut; înainte nu mi-am permis niciodată să mă plimb pe strada Knightsbridge. Afară fuseserăm acostați de doi paparazzi prăpădiți, care s-au arătat dezamăgiți când au realizat că nu sunt Lady Di. Nu, nu atât de elegante ca ăsta, a spus Dominic. Un non-stop cu hamburgeri pentru răsfățații de la Sloane, cu mai mulți bani decât minte. Poate m-aș fi apropiat mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
anii ’30, cu șaisprezece omoruri la activ, toate din gelozie, iese de undeva, din beciul în dreptul căruia ne opriserăm, și-mi înfige șișul răzbunării în inima care, cum bine intuia inginerul, în acele clipe bătea numai și numai pentru Ester. Dezamăgit, nedumerit, gânditor, întristat, bântuit de metafizica insului care a luat plasă tocmai când desfăcea prohabul, prăbușit, subit învins de marile taine ale sufletului de femeie, inginerul a mai mers totuși câtva timp cu noi, apoi ne-a părăsit. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Lătrăturile la ceas de noapte aveau să-i limpezească mintea, separând grâul de neghină și adevărul ultim de adevărul brut. Oliver desprinse o bucățică de carne de pe frigăruie și o vârâ În gură. N-are nici un gust”, spuse el, oarecum dezamăgit. Chipul său prelung, alb, mărginit de o barbă de culoarea paiului prospăt pieptănată, Încadrat de un păr de culoarea inului, lăsat pînă la umeri, bine Îngrijit și el, exprimau nedumerire. „Parcă ar fi de cauciuc”, adăugă Oliver, după ce trecu bucățica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Însă, încăpătoare și confortabilă pentru un dulău ciobănesc, cușca se dovedi a fi prea mică pentru două suflete. Incomodat și puțin alertat de îndrăzneala copilei, dulăul voi să iasă din cușcă însă, deodată cu el făcu și Viviana aceeași încercare, dezamăgită probabil de interiorul căminului câinesc. Neavând loc să iasă, Ursu se retrase în cușcă și Viviana deodată cu el, după care, amândoi în același timp au repetat încercarea de a ieși. Simțindu-se captivă în cușcă și neputând să iasă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
să-mi schimb numele și să mă mut În Buthan. —Siiigur. Zâmbi lasciv. Nu, pe bune. Recunosc, m-am trezit la el acasă și recunosc, eram Îmbrăcată cu hainele lui, dar nu s-a Întâmplat absolut nimic. Părea zăpăcită și dezamăgită. Cum e posibil așa ceva? E mult prea superb ca să-i reziști. Tu te-ai culcat cu el, Elisa? am Întrebat, tachinând-o. Arăta de parcă ar fi primit o palmă. Nu! — Îmi pare rău, n-am vrut să insinuez... Glumeam doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]