1,029 matches
-
spus doamna [învățătoare]", cu sensul "doamna învățătoare are întotdeauna dreptate/știe întotdeauna mai multe", relația "de autoritate deontică" profesorul poate sancționa în cazul neîndeplinirii unei sarcini cf. Sălăvăstru, 2004, pp. 212-214), relații de solidaritate versus antagonism, relații de aprobare versus dezaprobare, relații destinse versus tensionate (Alecu, 2002, p. 29), relații permisive, normative sau tranzacționale (Diaconu, 2002, pp. 116-119) etc.; relația dintre stilurile comunicative cu care intră fiecare actant într-o situație de comunicare didactică se consideră, de exemplu, că profesorul determină
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
se înrădăcinează valorile pot fi mai mult sau mai puțin explicite, ca recompensa reușitelor sau sancționarea greșelilor, dar și puțin palpabile, ca un schimb improvizat sau faptele și gesturile unei persoane care reprezintă un model sau o referință. Aprobarea sau dezaprobarea socială exercită o influență, la rândul lor. La modul general, oamenii tind să se conformeze cu ceea ce se spune și se face (corectitudinea politică este un bun exemplu). O cenzură delicată refulează opiniile inconvenabile și condamnă acțiunile deviante. Toată lumea trăiește
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
familie. Etapele terapeutice ale programului părinte-copil vizează: îmbunătățirea relației părinte-copil; modificarea comportamentului impulsiv în situații bine definite prin utilizarea consecventă a unor tehnici pedagogice și terapeutice; utilizarea de către părinți a întăririlor comportamentelor dezirabile; folosirea unor întăriri verbale specifice (lauda sau dezaprobarea); recurgerea la întăriri consistente; utilizarea în primă fază a metodelor de recompensare și abia apoi a tehnicilor de pedepsire; acordarea unei atenții deosebite la posibilele reacții față de comportamentele indezirabile (nu certăm copilul, nu stabilim reguli dacă nu reușim să obținem
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
perfectă. Etichete ca „leneș”, „este lipsit de zel” și „atitudine necorespunzătoare” implică faptul că problema și, ca urmare, soluția se află în interiorul persoanei. Utilizarea unor etichete pentru a descrie performanța nu numai că nu ajută la schimbarea performanței, ci determină dezaprobarea. Învinovățim angajatul pentru că nu este motivat, are o atitudine necorespunzătoare, trebuie să fie tot timpul supravegheat, nu are suficientă tragere de inimă. Când abordați problema performanței în acest fel, singura soluție este să-i spuneți persoanei „să se conformeze cerințelor
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
a lucra cu studenții contrastau puternic cu cele ale majorității colegilor. Dacă Moore i-a frecventat cursurile cu interes, chiar dacă nu-i era ușor să-i urmărească ideile, alți profesori de la Cambridge nu ezitau să-și exprime nedumerirea sau chiar dezaprobarea. Bătrânul profesor de logică W. E. Johnson, ale cărui relații personale cu Wittgenstein erau de altfel foarte cordiale, a calificat reîntoarcerea lui drept „un dezastru“ pentru Universitate. Johnson avea în vedere înrâurirea, după el nefastă, pe care Wittgenstein o exercita
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
lui se străduia să-l ajute să urmeze aceste recomandări, întrerupând orice discuție filozofică în care era angajat, dacă ea se prelungea mai mult de o oră și jumătate. Wittgenstein, care îl vizita pe Moore destul de des, și-a exprimat dezaprobarea. „El credea că Moore nu trebuia să fie păzit de soția lui. Trebuia să fie lăsat să discute cât timp îi face plăcere. Dacă s-ar enerva sau ar obosi, ar avea un atac cerebral și ar muri, acesta ar
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Într-adevăr, de la viața personală relativ austeră din acea perioadă, Russell a trecut cu timpul spre una destul de frivolă. Persoane apropiate erau neplăcut surprinse de tendința lui Russell de a le subordona viața intereselor, dorințelor și înclinațiilor sale.24 Cu dezaprobare trebuie să fi întâmpinat Wittgenstein și implicarea crescândă a lui Russell în activități publicistice destinate unei audiențe largi, cu toate consecințele ce rezultau de aici, între altele cultivarea unui scris ușor, atrăgător și deci, în mod necesar, mai superficial. Russell
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ne oferă cîteva observații psihologice de nedezimințit adevăr, bine a fi luate în seamă de fiecare dintre noi: Fapt banal este că oamenii se dezaprobă sincer și complet numai în caz de dușmănie fățișă. Și atunci fiecare rămîne încredințat că dezaprobările pe care i le aruncă dușmanul sînt mincinoase. Ideea excelentă pe care fiecare o are despre propria persoană rămîne, în acest caz, nealterată, ori înflorește chiar; fiindcă din fiecare injurie a dușmanului scoatem, prin răsturnare, o laudă. Dar în afară de cazul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
copilului, procedând cu severitate excesivă, insulte, ironii, reproșuri. Alteori, mediul din grădiniță poate altera tendințele spre bâlbâială, situându-l pe copil în stare de inferioritate față de grupă, întărind teama lui de vorbire și cercul vicios în care a intrat. Dojana, dezaprobarea și chiar pedeapsa pentru lipsa de exprimare corectă și rapidă, mai ales după o absență mai îndelungată, boală etc. favorizează apariția bâlbâielii pe care o implică personalității bâlbâitului. Etiologia fiind complexă, nici terapia bâlbâielii nu se poate baza pe o
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
analiză a minciunii (Augustin 1952:60-66, 86-88, 146-170; cf. Bok 1978:34-37). După părerea lui Augustin, toate minciunile sînt un păcat, deși unele sînt mai puțin grave decît celelalte. Legătura cauzală pe care Arendt o face între înflorirea științei și dezaprobarea tot mai evidentă a minciunii trebuie totuși demonstrată. Arendt asociază știința cu un accent pus pe "autenticitate și veridicitate absolută", însă aceste valori se leagă mai degrabă de puritanism și de filosofia lui Kant (1949; 1964:92-96, 155), care, cel
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de către populația Barundi, în mijlocul căreia a lucrat ea, însă menționează de asemenea faptul că unul dintre oamenii care îi furnizau informații a susținut în mod fals că era sincer; acest lucru sugerează că pînă și populația Barundi își arată uneori dezaprobarea față de anumite genuri de minciuni. Unele discuții pe tema eticii practice includ sugestii cu privire la felul de minciuni care sînt permise. De exemplu, cărțile pe subiectul eticii medicale conțin adeseori o secțiune care se referă la minciunile ce pot fi spuse
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minciunilor să rămînă nedescoperite și să se extindă"; totuși: "Pe cînd orice minciună are nevoie de justificări, secretele nu au" (Bok 1984:XV). Astfel, deși Bok își asumă ceea ce am numi o poziție intermediară, ea înclină totuși mai mult spre dezaprobare. Ea își bazează filosofia morală pe ceea ce numește principiul autenticității și anume că "afirmațiile adevărate sînt preferabile minciunilor, în absența unor considerații speciale" (Bok 1978:30). În cartea sa ea dedică mult spațiu discuției referitoare la aceste considerații speciale și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
abilitate ca fiind condamnabilă? În plus, atitudinea dezaprobatoare față de minciună datează de multă vreme. Minciuna, cel mai evoluat mediu al înșelătoriei de gradul patru, a fost condamnată de scriitori în antichitate, chiar dacă existau și excepții semnificative. Drept urmare, nu putem considera dezaprobarea minciunii o reacție față de un fenomen global recent, cum ar fi suprapopularea sau degradarea mediului înconjurător. Pentru a explica atît atitudinea generală de dezaprobare a minciunii cît și persistența acesteia în ciuda atitudinii menționate, trebuie să ne întoarcem în timp cu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a fost condamnată de scriitori în antichitate, chiar dacă existau și excepții semnificative. Drept urmare, nu putem considera dezaprobarea minciunii o reacție față de un fenomen global recent, cum ar fi suprapopularea sau degradarea mediului înconjurător. Pentru a explica atît atitudinea generală de dezaprobare a minciunii cît și persistența acesteia în ciuda atitudinii menționate, trebuie să ne întoarcem în timp cu mult înainte de Platon. O abilitate care este avantajoasă pentru o anume etapă a evoluției umanității nu rămîne neapărat necesară la nesfîrșit. De exemplu, preferința
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că traiul în grup caracteriza organizarea socială primitivă a umanității. Spre deosebire de animalele uniforme din punct de vedere genetic, precum furnicile și viespile, strămoșii noștri, care trăiau în grup, aveau interese atît individuale, cît și sociale. Cooperarea implica încredere și, drept urmare, dezaprobare față de nesinceritate, însă talentul machiavelic, esențial în cooperare, putea fi folosit în avantajul individului. Astfel, nesinceritatea a persistat în ciuda faptului că nu era aprobată. Practicarea abilității machiavelice în scop pozitiv este evident necesară menținerii unei ordini sociale complexe în ziua
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mincinosul încearcă să-i manipuleze și nu mai au încredere deloc în el. De aceea, au o atitudine ostilă față de nesinceritate, chiar dacă și ei spun minciuni la rîndul lor. Oricare ar fi motivele pentru care talentul machiavelic este un avantaj, dezaprobarea față de minciună și nesinceritate în general constituie o încercare a comunității de a limita practicarea negativă a acestei abilități. Putem spune că toți oamenii beneficiază de avantajul de a trăi în sisteme sociale complexe, nefiind nevoiți să vîneze în savană
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
balivernele ca și înșelătoria sînt "o interpretare greșită oferită pentru a păcăli" și drept urmare sînt mai puțin condamnate din punct de vedere moral și implică mai puține sentimente de vinovăție. Poziționarea războiului la o extremă a criteriilor de aprobare sau dezaprobare a minciunii este ilustrată într-o afirmație a lui Machiavelli prin care acesta dă un sfat contrar părerii lui Butler, Ambler și a altor moraliști. Machiavelli accentuează permanent importanța onoarei și a gloriei cuceririlor militare. Totuși, chiar și așa, el
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
permanent și a devenit din ce în ce mai eficient, astfel că practic, întreaga populație era supusă propagandei (Neculau, 2004). Elita comunistă a reușit să supraviețuiască, chiar și în momentul în care unitatea ei a început să slăbească, prin mișcările și acțiunile dizidente și dezaprobarea venită din partea regimurilor politice vestice. Dezideratul României era ca la sfârșitul tranziției, odată cu celelalte transformări necesare, să fie condusă de o elită consensuală, specifică democrației stabile. Însă anii parcurși până acum, au dovedit cât de dificil este acest lucru. După ce
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Statele Unite în anii `50. Fragmente dintr-o expunere făcută de Jacques Robin în 1971 la Societatea internațională de cibernetică ilustrează întregul interes pe care îl avea acesta pentru cibernetică. Un text de Jacques Sauvan din 1974, în care își exprimă dezaprobarea față de anumite poziții deterministe ale mai multor membrii ai grupului și în care acuză oamenii politici de "a confunda sistemul politic și finalitatea umană", precede o întrevedere din 1995 în care acest medic își expune concepția asupra ciberneticii. JeanFrançois Boissel
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de Partidul socialist, despre Știință și Politică, temă ce coincidea exact cu declarațiile Grupului celor Zece. Luasem cuvîntul prezentînd reflecțiile Grupului celor Zece și insistînd asupra raporturilor dintre organizarea viului și cea socială. Un bătrân socialist a intervenit atunci exprimîndu-și dezaprobarea: "E scandalos! Reveniți la Auguste Comte!". Pe moment, n-am înțeles și am replicat în mod stupid: Știți că laureați ai premiilor Nobel participă la aceste întîlniri?", dar mă cuprinsese îndoiala. B.C. Cînd ați intrat în Grupul celor Zece credeați
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Ronetti Roman. Într-o dispută cu Nae Ionescu, a cărui sofistică n-a înțeles-o (Cum am devenit huligan), Mihail Sebastian se dovedește un polemist de vervă rece, excesiv obsecvios, cu o mască atât de impenetrabil zâmbitoare, încît aprobarea și dezaprobarea atârnă de o clipire din ochi (1907-1945). C. FÎNTÎNERU, MIRCEA GESTICONE Un document este Interior, jurnal liric, analizând psihologia "generației noui", într-un voit stil incoerent, spre a se da impresia autenticului. De fapt dăm de crizele de creștere valabile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lucru), cât și de criteriul contextului (în anumite situații, discursul unui emitent dobândește caracter politic)254. Fără a-și declara adeziunea la ideologia vreunei grupări politice din epocă, Eminescu face gazetărie cotidiană, prezintă și analizează evenimentele timpului, își manifestă aprobarea/ dezaprobarea față de deciziile clasei politice, propune soluții la problemele economice ale țării, militează pentru drepturile țărănimii, făcând din paginile de ziar oglinda uneia dintre cele mai dramatice epoci din istoria poporului român. Aplicarea modelului hexadic de analiză situațională urmărește descrierea parametrilor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acest caz, nu înțelegerea încheiată între Churchill și generalissim în 1944 la Moscova. Pe scurt, Tito își dovedea din nou indisciplina. Factorul principal care a condus galopant către oficializarea conflictului s-a consumat în primăvara anului 1948. A constat în dezaprobarea fățișă a conducerii de la Belgrad față de comportamentul sovietic în Iugoslavia, în special de aroganța și condescendența cu care oficialii sovietici penetrau rețelele informative ale iugoslavilor, pretinzând totodată aces la informații sensibile și o subordonare totală din partea gazdelor ("The Soviet Yugoslav
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de ambasadă, lipsa condamnării la ONU a Israelului de către reprezentanții României, alegerea ministrului de Externe Corneliu Mănescu în funcția de președinte al Adunării Generale a aceleiași organizații, vizitele lui de Gaulle și Nixon la București și, nu în ultimul rând, dezaprobarea vehementă, fie și numai pentru câteva zile, a invaziei Cehoslovaciei de către liderii PCR (vezi, mai pe larg, "Note de convorbire...", în Mizil: 2001, 522-534). În presa și în discursurile politice sovietice puteau fi găsite des referiri critice la "naționalismul" românesc
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pe Iorga, spun�nd: �Dumneavoastr? s�nte? i apostolul majorit?? îi studen? ilor, iar ei v? urmeaz? orbe? te�. Ea consideră c? �Singura mea crim? este c? am fost educat? �n spiritul culturii franceze�. Alexandru Marghiloman a trimis o scrisoare de dezaprobare prudent? 166. A?a cum era de a? teptat, corpul studen? esc a salutat evenimentele. Bile? elele ? i scrisorile lor au fost de 20 de ori mai numeroase dec�ț cele trimise de boierime. I?au trimis poezii întitulate Limba rom�n?. Au sosit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]