1,719 matches
-
morală vizînd orice ordine falsă. Pulverizarea universului formelor literare conținea și o propunere a distrugerii formelor social-morale oneroase, subversiunea extinzîndu-se asupra ansamblului existențial viciat. Repulsia violentă față de tot ce era învechit, fixat în formule tabuizate sau în truisme, senzația de "dezgust" și de "oroare", proprie mentalității avangardiste, se pliau perfect pe realitățile unei revoluții mistificate, reduse la condiția de slogan propagandistic. Dacă nihilismul noilor artiști de avangardă (Angry youngmen în Anglia, generația beat în Statele Unite, I Novissimi în Italia etc.) constituie
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
Gheorghe Grigurcu Vasile Proca este, la ora actuală, unul dintre poeții mizerabilismului indigen, pe o nervură ce, trecînd prin Stelaru și Caraion, purcede din Bacovia. Inspirîndu-se dintr-o stare de criză cu caracter cronic, grafiază dezolarea, angoasa, dezgustul în fața unei lumi desfigurate, denaturate, căreia îi dă o ripostă sarcastică, de o suculență plebeiană, întrucît nu evită termenii aflați la limita și uneori peste limita socotită a decenței. Dacă Bacovia cultiva un laconism saturnian, iar Stelaru un vizionarism ce
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
cele mai intense psihoze colective. Monumentalizat este și Caragiale, printr-un mecanism diferit, invers cumva față de cazul lui Eminescu, cel al cinicului autodispreț, al ororii de sine. Între acești doi poli, al beatitudinii identitare exprimare prin idolatria Eminescu și al dezgustului de sine descoperit și redescoperit în Caragiale, unii ar putea susține că se află dialectica semi-sinucigașă a identității noastre naționale, dacă așa ceva chiar există. Reflexul monumentalizării literaturii este, însă, firesc pînă la un punct, iar rolul lui nu trebuie căutat
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
forțe abstracte ce-l depășește și poate dispune de persoana sa. Paralela nu a fost probabil scontată, dar ea rămâne sesizantă. Câtă vreme Petru Dumitriu se dovedește un scriitor pe linie, angajat, bine orientat ideologic și produce cărți ce stârnesc dezgustul cititorului onest, el beneficiază de un statut pe care regimul democrației populare binevoiește să i-l asigure. E un autor oficial, consistent remunerat și răsplătit, un clasic în viață bucurându-se de toate avantajele ce decurg de aici. În momentul
O vară de neuitat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7931_a_9256]
-
De aici, teza celor două Românii, dar și cultul elitismului, profesat mai mult sau mai puțin programatic. În schimb, nimic din acest pact de simpatie cu publicul elevat - în dauna celor „necivilizați” - n-a stat în firea lui Octavian Paler. Dezgustul său față de societatea românească de azi s-a scăldat întotdeauna în apele mai largi ale scepticismului față de natura umană în sine. Ceea ce, pe de o parte, face ca discursul lui Paler să devină mai amar decât al celorlalți moraliști de la
Mizantropul umanist by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4245_a_5570]
-
diatriba papiniană la adresa societății contemporane și a intelectualului mediocru se regăsește (emulație?) în spiritul combativ al viitorului autor al Huliganilor. Violența, militantismul, avîntul, azi desuete și aproape de neînțeles, erau atunci trăsături definitorii: ,Nu accept realitatea. Nici un cuvînt nu poate exprima dezgustul meu față de lumea fizică, rațională, umană care m-a învins și nu mi-a dat spațiu și aer pentru neobositele mele aripi". Comparați cu eliadescul ,există un singur debut fertil în viață: experiența huliganică". Volumul de povestiri reeditat acum în
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
monstruoase contraziceri cu sine însuși debitează", dar nu apucă, deoarece profesorul "era grăbit", alta în care scrie despre același: "Este cel mai complex și mai interesant om pe care l-am cunoscut", (după ce, în Cum am devenit huligan, notase cu dezgust "m-am înșelat"), intenția formulată în 1935: "Nu scriu aici decît cînd îmi face plăcere", numai bună pentru a fi pusă alături de rîndurile notate cînd află de la profesorul Balmuș, ceea ce îi spusese și profesorul Oțetea, anume că pogromul de la Iași
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
o iubesc atît de incurabil?"). De vreme ce acea "o femeie" nu apare, se aliniază în schimb "episoadele", un lung șir de nume: Margot, Lilly, Dorina, Jeni, Thea etc. Nu lipsesc intențiile de sinucidere, nu întîrzie să apară secretul de nemărturisit: "oroare, dezgust, ceva murdar, obscen, trist pînă dincolo de orice limită...", iar ceva mai încolo "Comica, absurda și, în fond, teribila situație pe care o suport de 8 luni cu Zoe, va trebui s-o joc din nou pentru Leni. A fost aici
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
repetă de două sute de ori cuvîntul "urlă", probabil ca expresie a revoltei în stare pură. Dar chiar cel dintîi, din 1916 (manifestul domnului antipyrine), face deja trimitere la morala "drăguțului de "burghez", ironie ce se va regăsi mai tîrziu în "dezgustul dadaist" față de valorile acestuia (familia, "sexul pudic, comod și al politeței", "ierarhie și ecuație socială ", memorie, profetism și speranță în viitor. Cîțiva ani după bătăliile lui Vinea, Voronca sau Sașa Pană cu nepoatele Ziței ("Poezia nu e decît un teasc
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
află în această perioadă în închisori și sunt supuși unor anchete de cu totul alt fel, care se soldează cu unghii smulse și fețe pline de sânge. Răspunsurile răsfățaților regimului la anchetele revistelor literare provoacă, recitite azi, nu compătimirea, ci dezgustul. Unele dintre ele se remarcă totuși printr-un umor involuntar, care ne poate face să ne amuzăm. Mihail Bulgakov satirizează, în Maestrul și Margareta, atribuirea unor concedii de creație proporționale cu mărimea textelor care urmează fie scrise: o săptămână pentru
Din epoca secerei și ciocanului. Anchetele literare de sărbători by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12150_a_13475]
-
jurnalul său și corespondența (cu deosebire aceea cu Anton Golopenția) abundând în consemnări de această natură: că este obosit și sceptic, că se teme că nu realizează nimic de seamă, că are mulți neprieteni și negatori, că este stăpânit de dezgust, că-l întristează evenimentele politice, revistele care propagă naționalismul hitlerist și cuzist, că îl deprimă mediul ,josnic și anihilator", că are complicații materiale, sentimentale (o căsătorie ratată) și morale, că lucrează în afara vocației și idealurilor sale, că generația sa ,s-
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
salvator și celălalt se încăpățânează să-l fructifice, ci pentru că, prin cei doi se ciocnesc două viziuni asupra rațiunii de a exista. O bună parte din discuție se învârtește predictibil în jurul vanității intelectuale, asupra orgoliului celui care construiește motivații, sofistica dezgustului de viață, care-și construiește moartea întâi ca idee înainte de a o transpune în act. Sfera religiosului nu ține nicidecum de practica liturgică sau de lectura textului biblic, ci de consistența pe care actul trăit o reflectă asupra ideilor. În
Negru pe alb by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5730_a_7055]
-
impură,/ la voința de a trăi/ și la cea de a nu trăi” (p. 21). Curat murdar? Cam pe-acolo. Sau mai bine zis o mizerie cu lustru. Nimic din ce pătează, din ce maculează, din ce stârnește, cu adevărat, dezgustul, nu se află în containerele poemului acestuia. Impresia e că avem de-a face cu o serie de efecte speciale. (Sângele e vopsea, membrele amputate sunt din polipren, armele de foc sunt simple sintetizatoare de sunet.) Mai puțin intenția de
Sistematica poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5180_a_6505]
-
cu poetul Emil Brumaru în drum spre București, "povestea de amor de tipul Dali-Gala", invocată de Cătălin Coca, s-a derulat strict în imaginația libidinoasa a autorului articolului din data de 6 iunie 2008.Nu știu dacă doar mîhnire sau dezgust se poate numi starea pe care-o trăiești atunci cînd încerci în România a lucra intru frumos și bine, iar niște diversioniști de joasă speță trag totul în scuipatul și noroiul lor.
Nu l-am ars pe Cărtărescu by Daniel Corbu () [Corola-journal/Journalistic/8369_a_9694]
-
Spartakus și vitejia gladiatorilor. Ce l-ar fi captat probabil pe scriitor ar fi fost ruptura biografică, cum a trecut el de la adeziunea înflăcărată la revoluție până la decepție și întoarcerea armelor. El aspira să dea în vileag o macabră înscenare. Dezgustul pe care-l căpătase față de credința în utopie era cu atât mai adânc cu cât nu-și mai putea reprima pornirea față de sine. Se înșelase amarnic. Cum a putut intra în cursă? Ca material documentar folosea protocoalele de la procesele din
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
încorseteze lectura, cartea, ideea. Practică această lipsă de măsură cu o intensă voluptate, încredințat că literatura trebuie să se confunde cu viața, că și ea trebuie trăită la fel, parcurgînd toată gama sentimentelor, de la iubire și încîntare la ură și dezgust: "Cine ar crede, urmărindu-mi scrisul încărcat cum se zice de o certă tensiune emoționantă și admirativă, că am multe, foarte multe momente, ceasuri și zile întregi în care nu-mi place nimic, nimic nu mă «interesează» din ceea ce se
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
Sorin Lavric Antelme E. Chaignet, Filosofia lui Pitagora, trad. din franceză de Gabriel Avram, București, Editura Herald, 2012, 348 pag. În Pitagora fibra pocăitului cu dezgust de lume s-a amestecat cu înclinația savantului pentru extravaganț e abstracte, așa explicîndu-se natura hibridă a unui învățat care cu un ochi trage la aritmetică și cu celălalt la iertarea păcatelor. Învățatul născut în Samos în 570 î. H.
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
fără răspuns afirmațiile lui la adresa sa și îi răspunde la fel de dur fostului lider al PNL. Președintele PNL îl atacă și pe Dinu Patriciu, afirmând că acesta trebuia demult dat afară din partid. "Rău nu-mi face, poate să-mi producă dezgust. E dreptul domniei sale, dar am de spus un lucru - Radu Câmpeanu, în 1992, era să scoată din istorie acest partid", a acuzat Antonescu la Antena 3. Replica lui Antonescu vine după ce, Radu Câmpeanu a declarat vineri că nu crede că
Antonescu îi răspunde lui Câmpeanu: Nu sunt suficient de dur să-l dau pe uşă afară () [Corola-journal/Journalistic/44257_a_45582]
-
cazuri de artiști, obișnuiți de mici cu urbanitatea - chiar dacă poate fi vorba de un cartier de periferie cu maidan, care oferă iluzia unei mai mari libertăți -, care se consumă în adolescență sau în postadolescență, care își pun acolo toată ura, dezgustul și amărăciunea, după care își revin cu greu din depresie și nu mai scriu (sau nu mai pictează, nu mai compun etc.), și cazuri de întârziați ca mine, care au tot lucrat pe ascuns la expresivitate și au tot amânat
Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
fi văzut ieșind fără flori, cu un zâmbet uitat pe buze, de care scăpa încet-încet, abia după câteva sute de pași. Nu puteai ști dacă e un zâmbet de bucurie al unei misiuni bine duse la îndeplinire, un rictus de dezgust produs de penibilul ultimei părți a scenei sau o grimasă de jenă datorată acelei apropieri prea intime de domnișoara S, căreia nu i putuse vedea decât ochii sticlind în întunericul vestibulului. Apoi l-ai fi văzut întorcându-se la florărie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și prietenul și meseria și câte și mai câte... Cuvântul ăsta exprimă atâtea sentimente atât de deosebite, încât ajunge să nu mai exprime nimic. Noțiunea este într-adevăr devalorizată, dar nu și stările pe care le numește. Indiferența sau chiar dezgustul tău față de viață pornesc dintr-o totală lipsă de iubire față de vreo creatură, obiect, idee sau preocupare. Toate astea compun viața. E posibil, n-am ce spune, îngăimă împăciuitor Carol. Dar toate elementele enumerate de tine sunt atât de schimbătoare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Bătrânul tânjea după acest anotimp plin de grație și maiestate. Traversa cu frică iarna, ca o moarte albă cu colții ei reci înfipți în beregata pământului; cu oroare primăvara, cu a ei violentă și zgomotoasă explozie de sevă și cu dezgust vara, cu formele sale mature și opulente exhibate fără urmă de decență. Toamna era pentru el bătrânețea calmă și înțeleaptă a naturii, dezbărată de poftă, spaimă și trufie. Se hotărî să se plimbe și căută în carnetul în care își
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Fragmentate și disparate apăreau pentru o clipă, ca prin ceață, imagini cu copii strâmbându-se, colțuri de încăperi încărcate de mobile și draperii grele, pe care cu greu le recunoștea ca fiind din casa părintească, vreun bărbat privindu-și cu dezgust dinții gălbejiți sau trupul diform îngrășat și multe alte personaje, dintre care poate nimeni nu mai era acum în viață. Printre imaginile care se succedau cu repeziciune, cea a unei femei care stătea nemișcată revenea mai des și Bătrânul începu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vă rog să fiți ca mine, căci și eu sunt ca voi. Nu mi-ați făcut nici o nedreptate. 13. Dimpotrivă, știți că, în neputința trupului v-am propovăduit Evanghelia pentru întîia dată. 14. Și, n-ați arătat nici dispreț, nici dezgust față de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu; dimpotrivă, m-ați primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe însuși Hristos Isus. 15. Unde este dar fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
Așa se face, că în puține nopți, în întuneric, se aude un: "Taci, taci... Clarita! Clarita ! Clarita !" Așteptata promisiune e gata, pentru că Petra cedează. Când după puține zile Apolodoro înțelege ce a făcut, îl năpădește o imensă rușine și un dezgust și desconsiderare față de sine însuși, ajungând la un: "Demisionez! acum sigur da, sigur demisionez!" Săraca Petra! * Voi scrie ceva înainte, un soi de testament? Nu, un act solemn, serios, fără fraze, nici poziții, dar original. Ca să nu se râdă de
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]