1,158 matches
-
Cînd să cumpănesc atunci cînd în mine un demon îmi strigă: Ai grijă, V., asta care-o trăiești e ultima viață.” Imaginarul “ alter ego” nu bănuiește că lumea pe care se pregătește s-o străbată nu-i decît o imensă deziluzie de esență feminină. O lume care eludează tot ce e profund sau înspăimîntător. Și rezolvă orice problemă anulînd-o, transformînd-o în lozincă și limbaj de lemn. Suferința, închinarea și mila devin lupta pentru existență, conștiință civică, liberalism. Pînă și loviturile prin
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și fracul lui Satanovski Îi puneau tălpile pe jar. Halucinațiile Își aveau sorgintea În pachetele de cărți de joc pe care inginerul Edward le ținea ascunse În șosete, În mâneci, sub gulerul cămășii sau În buzunare. Acolo se amestecau iluziile, deziluziile și sentimentele lui Noimann. Apariția piciorului era poate un semn ca Noimann s-o ia din loc... ... Stomatologul făcu un pas spre dulap, dar piciorul Îi bară trecerea. „Încotro?” Îl Întrebă el. „Vreau să văd ce e acolo.” „Poftim”, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
înfrunte cu bravură torentul indignării tuturor excursioniștilor. Albert, îl admonestă plângăcios soția lui, care-și făcea vânt cu un evantai de frunze. Albert, ești imposibil! zise ea în numele surescitării unanime. În vatra stinsă a pipei, Profesorul păru să geamă de deziluzie, pentru primirea iritată pe care i-o rezervase ignoranța contemporanilor: Taci, dragă! Ma biche, bucură-te că mă revezi întreg, fiindcă m-am prăbușit într-o genune a Timpului... Sesizând că explicația lui are niscaiva efect emoțional asupra micuței sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
putere mâna fetei. Strângerea de mână o făcu să se gândească iar la un cal. Abia a reușit să-și înăbușe zâmbetul amar. Își dădea foarte bine seama că s-au înșelat îngrozitor. „Ce ne-a mai dus...“, gândi ea. Deziluzie. Dezamăgire. Mâhnire. Visurile trandafirii pe care le nutrise timp de trei săptămâni, în secret, se spulberară cu totul. „Ce comedie! Ha, ha, ha!“, râse ea amar în sinea ei. Zvâcnirile din obraji se puteau traduce prin indignare și furie. „Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Cine - adică - este Gilbert Gosseyn? Nu zăbovi asupra acestui amănunt. Își limită expozeul la evenimentele produse în sistemul solar, "de care am motive să cred că însăși Liga s-a interesat". Dar în timp ce vorbea, era încercat de un sentiment de deziluzie. Sperase că va găsi un anumit grad de non-A la secretarul general al Ligii, dar figura bărbatului trăda personalitatea unui talamic. Îl stăpâneau emoțiile. Majoritatea faptelor, hotărârilor sale, erau reacții pe bază de "fixații" emoționale și nu de procese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
dădea spre stradă. Ne amintim desigur și cum, În mai puțin de patruzeci și opt de ore, arborarea de drapele se răspândise În toată țara, ca un fitil de pulbere, ca o nouă epidemie. Odată trecute aceste șapte luni de deziluzii continue și anevoie suportate, numai câteva drapele supraviețuiră ici și colo, și, chiar și acelea, reduse la niște zdrențe melancolice, cu culorile mâncate de soare și spălate de ploaie, pe lângă arhitectura distrusă În mod lamentabil a stemei. Dând dovadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
tras unui asistent, vinovat de nu a fi așteptat ca autoclava pentru sterilizarea instrumentelor să-și termine în mod corect ciclul. Apoi, aproape fără să-mi dau seama, m-am lăsat învăluit de o liniște interioară, însoțită de o ușoară deziluzie. Am vorbit despre asta cu mama ta, ea spusese că alunecam pur și simplu în obișnuința vieții adulte, o tranziție necesară și, în fond, plăcută. Aveam doar patruzeci de ani și de o bucată de vreme încetasem să mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ai exclus orice așteptare, în orice domeniu, consideri că e drept să-ți mai permiți încă această plăcere de tinerețe a așteptării, într-un sector bine circumscris ca acela al cărților, unde lucrurile pot ieși bine său rău, dar riscul deziluziei nu e grav. Prin urmare, ai văzut într-un ziar că a apărut Dacă într-o noapte de iarnă un călător, noua carte de Italo Calvino, care nu mai publicase nimic de câțiva ani. Ai trecut pe la librărie și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un autor care se schimbă mult de la o carte la alta. Tocmai în aceste schimbări poate fi recunoscut. Aici, însă, pare să nu aibă nimic în comun cu tot restul operei sale, cel puțin după câte îți amintești. E o deziluzie? Să vedem. Poate ești puțin dezorientat, ca atunci când îți este prezentată o persoană pe care după nume o identificai cu o anume figură, și încerci să potrivești trăsăturile pe care le vezi cu ceea ce-ți amintești și nu merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
spuneți? Nu se poate... - Ei, să spunem că v-ați încurcat amândoi. Mai bine repliază-te asupra lecturii tale de aseară, asupra volumului pe care amândoi îl strângeți acum în mână și care ar trebui să vă despăgubească de recenta deziluzie. - Să sperăm - spui tu - că de data asta am luat un exemplar bun, legat cum trebuie, și nu ne vom trezi că se întrerupe la momentul culminant, cum se-ntâmplă... - (Cum se-ntâmplă când? Ce vrei să spui?) - în fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
prin suma tuturor insatisfacțiilor? Cititorule, ciulește urechea. O bănuială te cuprinde, alimentându-ți neliniștea de om gelos, care încă nu se recunoaște ca atare. Ludmila, cititoare de mai multe cărți în același timp, pentru a nu se lăsa surprinsă de deziluzia pe care i-o poate rezerva fiecare poveste, tinde să trăiască și alte povești... (Nu-ți închipui că volumul te pierde din vedere, Cititorule. „Tu“, care se referă la Cititoare, poate, de la o frază la alta, să se fixeze asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fel atrăgătoare, își dădu seama că îl cunoaște. Chiar în fața ei, zâmbindu-i relaxat și cu o expresie binevoitoare pe chip, era Jesse Chapman, un om care fusese comparat pentru talentul lui cu Updike, Roth, Bellow, McInerney, Ford și Franzen. Deziluzia, primul său roman pe care-l publicase la vârsta de douăzeci și trei de ani, fusese una dintre acele cărți incredibil de rare care se dovedise nu doar un succes comercial, ci și literar, iar Jesse își câștigase reputația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
răzbunare, neprofesionist, o lovitură sub centură, ce mai. Astea fiind zise, cred că Ranchiuna a fost cel mai slab roman al dumneavoastă. Nu merita un articol ca ăla, dar n-a fost nici pe jumătate ca Luna năruită sau, bineînțeles, Deziluzia. Henry inspiră adânc și își duse instinctiv mâna la gură. Leigh simți că leșină; inima începu să-i bubuie și simți cum îi transpiră palmele și tălpile. Jesse zâmbi. — O spui pe șleau. Fără ocolișuri. E un lucru rar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a crescut în Seattle, dar i s-a părut deprimant acolo și că, pe la douăzeci de ani, a prestat diverse munci prin Asia de Sud-Est, dar și aici i s-a părut deprimant. I-a povestit cât de surprins a fost când Deziluzia a ajuns în topul celor mai vândute cărți, ce suprarealist i s-a părut să câștige milioane dintr-un lucru care era ceva mai mult decât un jurnal de călătorie și ce demențiale ți se par petrecerile în New York atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
A început să-și strângă lucrurile, dar Jesse a oprit-o punându-i mâna pe braț. — Are douăzeci și trei de ani și e din Indonezia. Insula Bali, satul Ubud. Am ajuns acolo cam la un an după ce am publicat Deziluzia, m-am dus cu un grup de europeni putred de bogați la vila tatălui unuia, unde am chefuit o lună. Toate bune și frumoase până când unul dintre ei a luat o supradoză, iar în ziua următoare al Qaeda a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-i duc sandvișul, să aștepte mult și bine. Închid ușa, mă trântesc pe pat și-mi privesc mâinile roșii de la cât am spălat rufele delicate ale Melissei. Ce naiba caut aici ? Simt cum mă cuprinde un val de dezamăgire și de deziluzie. Poate că am fost naivă - dar chiar credeam sincer că Trish și Eddie au început să mă respecte. Nu ca menajeră, ci ca persoană. Însă modul în care s-a purtat Trish acum... e limpede că pentru ei sunt doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ca un leitmotiv: În lumea asta, nu-i/ a' timpului secrete un om să le-nțeleagă/ și nici să deslușească a lumii taină-ntreagă". Pentru totdeauna " Viața e-o enigmă. Să-ncerci o dezlegare/ e pură vanitate și auto'nșelare". Deziluzia în comunicarea umană îl poartă pe poet către astfel de gânduri profund amare: Azi suverană-n lume e nestatornicia Cine păstrează pure credința, prietenia ? ...Hafiz, bolnav e duhul acestei vremi. Cum oare Un înțelept sau doctor să-i afle vindecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vremea e hapsână, La cei nedemni să-ntindă a lor loială mână. Totul culminând cu un strigăt suprem: "Ah! În această lume un om există oare?/ Cine pe-Adam din nou să-l nască ?" Ceea ce ne face să depășim deznădejdea, deziluzia, întrebările fără răspuns este însă poezia: fina vibrație a simțirii, elevația gândului, fermecătorul discurs liric poartă la transmutarea feerică a vieții și a firii, a bucuriei și a durerii: Fiece fir de iarbă e-o carte ce așteaptă Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fost puțin plecat cu tirul, atâta tot! Îmi voi reveni, îi promit eu, trec printr-o perioadè mai dificilè și, ca sè fac discuția dintre noi sè alunece mai ușor, accept sè-i spun adevèrul, E vorba de o fatè, o deziluzie sentimentalè, parcè așa se spune, nu!? Aha, zâmbește el cu subînțeles, aha, așa mai merge, știam eu cè-i vorba de o femeie! O sè-mi treacè, îl asigur eu, Dacè vrei, el binevoitor, amânèm orele de conducere și te pregètești pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
proiect. Cream. Și aceasta mă făcea să-mi câștig singularitate. De la o vreme, nu o mai vedeam pe Mama dedublărilor, o bănuiam. Aceasta însemna o izbândă. Nu mă împiedica în demersurile mele joaca de-a Demiurgul. Nu mai era o deziluzie a haosului, ci o concretețe controlată. Încântătoare prin stabilitatea ei. Pentru că amintirile cosmetizate astfel, cu haine alese după împrejurare, stare, anotimp, căutări, erau ale unui om liber de la naștere până la moarte, care gândea detenția ca pe o expresie a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-și face mendrele în liniștea nopții plină de gunoaiele umane, de defecările visurilor, de defulările țâșnite din apele nămoloase ale sufletului. Bună seara Doamne, ce bucurie de a ști că ești posesorul mizeriilor grase pline cu voluptăți, hotărâri, speranțe, injurii, deziluzii, incertitudini, capricii, jocul de-a capriciile, de-a stăpânul, de-a omul atotștiutor, de-a masca, de-a subtilitatea, de-a încrederea, de-a depresia, de-a sinceritatea, de-a minciuna, câtă bucurie, tot să strângi, câtă veselie, tot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de-a sinceritatea, de-a minciuna, câtă bucurie, tot să strângi, câtă veselie, tot să aduni, câtă plăcere să știi că mizeriile vorbesc, au volum, sunt o LUME! Cum să nu fie nespus de fericiți GUNOIERII dacă se știau patronii deziluziilor aruncate la container, scuipate pe caldarâm, ai senzațiilor acute, rapid pieritoare ca și cum n-ar fi fost! Ai stăpânirii unei situații de bine, încât nici n-ai timp s-o guști. Simți că ți-a trecut vremea pentru așa ceva și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de drum până acasă! Oare câți alți asemenea "prieteni" mai am? Care sunt, în realitate, cu totul altceva decât ceea ce-i consider eu? Uimitor cum ceva dramatic poate limpezi mintea omului și viziunea sa asupra lumii, cum îi sfâșie vălul deziluziei pe care singur și l-a țesut în fața ochilor! Mă uitam în exterior din curtea școlii. Părea așa străină lumea de afară! Mă atașasem de acest colegiu și îmi făcusem într-atât de multe speranțe și planuri cu revoluția noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fără bagaj se gândea la stewardesele frumoase care vor deservi cursa, știa ce frumoase sunt tinerele rusoaice, blonde, zvelte și cu picioare lungi. Se va preface că Îl doare capul, va cere o pastiluță, fata se va apropia de el ... Deziluzie totală și inexplicabilă! Mocheta avionului era roasă, un ecran mare și plat pe care erau scrise instrucțiunele și două stewardese grase, Îmbrăcate anost și trecute de cincizeci de ani, parcă erau surori, vorbeau la fel de monoton și cu glasuri groase și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
arătări epuizate de mizerie și băutură, pe care societatea le privește cu silă și curiozitate, doi năpăstuiți ai soartei pe care Dumnezeu i-a lăsat de izbeliște să trăiască În legea lor . Nu au identitate, sunt o istorie vie de deziluzii și infirmități sufletești, nu au speranțe și nici nu sunt capabili să invidieze sau să urască. Antoniu mijește ochii până când panglica albă lăsată pe cer de avion, s-a estompat, s-a topit. Sufletul Îi este greu. A revenit după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]