1,298 matches
-
zic așa: "aoleo", zic, "noi credeam că în România..." și citează din cartea aceea. Viața operei și viața cealaltă, aceea de la bere " De ce trebuie tot timpul să privești în trecut", îmi spune, cu un fel de reproș calm, un prieten dezinteresat, când îi povestesc despre frazele pe care le scrie în Jurnalul său Mihail Sebastian despre cum anume dispare pe la cotul Donului, în vremea ultimului război, Emil Gulianu. În același timp, Mircea Eliade se afla la Lisabona. Deosebirea dintre ei: celui
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
era indiferent războiul, poate că nici nu și l-a dorit, poate că l-a urît. Celălalt, spune Sebastian, și-a dorit acest război, a crezut în el, l-a susținut cu ardoare. Așa o fi, se întreabă prietenul meu dezinteresat. Și chiar dacă ar fi să fie așa, de ce neapărat asta te interesează din viața și activitatea lui Mircea Eliade, de ce neapărat acest lucru reții și nu altele, mai ales că ai, har Domnului, destule. Prietenul meu adaugă la asta și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
activitate legionară i-a pus, într-un fel, la mâna securității care adesea răspândea în Occident documente despre vremea când au îmbrăcat ei cămașa cea verde. Vrei și tu să prelungești acest lucru, mă ia la întrebări prietenul meu cel dezinteresat, vrei și tu să devii agentul unor lucrături obscure ale poliției politice românești din vremea comunistă. Nu vreau, zic cu hotărîre și scutur din cap ca să-mi alung vedeniile cele urâte, frazele acelea din Jurnal dispar pe când tocmai citesc din
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
nu are absolut nici o importanță, este un rest nesemnificativ care trece cu timpul așa cum trec bolile din pruncie. Viața operei și viața cealalată, aceea de la bere, se întâlnesc ca să se despartă. Prin urmare cel mai bine, adaugă amicul meu cel dezinteresat, este să tăcem așa cum am mai tăcut când ne zbârnâia la urechi Europa Liberă. A revenit vremea să gândim într-un fel și să scriem altfel: dacă zici ceva de Sadoveanu și de Călinescu se supără unii, dacă zici ceva
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
trăiască singur, ca atâția colegi săraci ai lui? Ideea de a lăsa pe Otilia nu-i surâse. I se născu în suflet năzuința de a o "salva", de a o scoate din casa lui Costache și de a o întreține dezinteresat, ca pe o "soră". Nu i-ar fi ajuns însă banii. Atunci se gândi că ar putea da lecții. Chiar i se ceruseră cu treizeci de lei lunar. Cu două lecții lua o sumă satisfăcătoare. Însă lecțiile nu erau sigure
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mă întărește și maimult în convingerea că nimic nu e mai înalt ca misterul căsătoriei. Iubirea eternă, pentru care părăsești familie, bogății, onoruri. - Mă strângi prea tare, reproșă moale Olimpia. - Te strâng ca să simți că ai îndărătul tău un apărător dezinteresat, devotat, pe soțul tău, pe tatăl fiului tău. Pe cine altcineva poți conta? Iubita ta mamă, și soacră mie, vinde tot ce are în casă, vrea să petreacă și să nu mai rămână și altuia un capăt de ață. Socru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
plină de lucruri scumpe și de bun-gust, toate furnizate de generosul Pascalopol. Felix devine martor al celei mai spectaculoase scene: jocul de cărți care adună în jurul mesei cele mai bizare caractere: moș Costache, Aglae - avizi după câștig, Pascalopol blazat și dezinteresat, și Aurica - anostă, uneori absentă la ceea ce e în jur. Spectatorii jocului sunt: Felix, Otilia, care e mereu în preajma lui Pascalopol, și Simion Tulea, inofensiv și taciturn. Jocul de cărți este un bun prilej pentru etalarea gândurilor malițioase ale Aglaei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Numai că zâmbetul îi rămâne atât timp pe obraz, încât începe să-l strângă. Și deodată, cearcănele adâncite, violet maronii, și împrejur părul rar, pătat de căruntețe. — Aceasta pentru că nimeni aici nu este dispus a recunoaște celuilalt sentimentul generos, fapta dezinteresată, truda pentru interesul public... Sau poate că ele nici nu există și doar biata mea iluzie vrea, cu tot dinadinsul, să înfrumusețeze lumea ? Dar câte inimi generoase, câte minți fără pereche va găsi posteritatea să păstreze dintre noi ! Dumneata poți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Respighi sînt vii, contrastînd cu nemișcarea celor doi, care continuă să se privească lung. Am să-i lungesc urechile Danielei! clatină din cap Liliana încet, cu tristețe. Iar a ascultat muzică și a inversat coperțile plăcilor. Păcat! surîde Mihai, răsfoind dezinteresat o carte. Să știi că am simțul umorului. Mi-ar fi plăcut s-o fi făcut tu intenționat... Mihai Vlădeanu, cum crezi că mi-aș fi permis?! Mirarea înflorește din nou Lilianei zîmbetul pe conturul feminin al buzelor, aprinzîndu-i spontan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
i-ar da cuvîntul. ...și nici în ideea c-am putea ajunge personaje de vreun fel în cărțile dumneavoastră, completează acesta, spre buna dispoziție a tuturor. Adevărul este că bunăvoința dumneavoastră a fost dublată de capacitatea profesională și de interes dezinteresat, ca să zic așa, și-ați rezolvat problema. Iar noi, acum, spre finele anului, ne bucurăm că am putut asigura retribuirea integrală a muncitorilor din combinat, a noastră inclusiv. Singurul în pierdere sînteți dumneavoastră. Că nu-i lesne să faci drumuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
acesta de simțire nemijlocită actorul nu ne poate da un întreg, pentru că nu și l-a făcut încă obiectiv. Fizionomia precisă a caracterului nu va putea dar să iasă aicea în față. Auzim într-adevăr afectul amorului și a amiciției dezinteresate, a sacrificiului mărinimos, a entuziasmului politic și religios, a durerei amoroase, a (suferinței) martiriului sublime, însă toate aceste elucubrațiuni nu sunt încă renăscute într-o esistinție individuală și purificate totodată până la espresiunea ideală. Numai costumul deosibește aicea între Romeo, Mortimer
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de machiaj. —Pentru tine este. I-a întins țigara aprinsă, pe care ea acceptat-o calm și din care a tras, ca și cum viața îi depindea de ea. A fumat-o din șase fumuri flămânde. Jack continua să caute. Pasiv și dezinteresat, ea îl vedea cum scotea un talon dintr-un buzunar, o chitanță din altul. Într-un final, dintr-un sertar al biroului său, a scos ceea ce căuta. Un pachet de șervețele de hârtie cu emblema SuperMac, pe care i l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
umeri și Își ridică ochii ca și cînd ar fi vrut să vîneze din zbor niște cuvinte care Îi scăpau. Fiindcă mă temeam că, poate, ai dreptate, spuse În cele din urmă. Am oftat. Ne ocroteau Înnoptarea și acea tăcere dezinteresată care Îi unește pe străini, și m-am simțit plin de curaj să spun orice, chiar de-ar fi fost să fie pentru ultima oară. — Îl iubești sau nu? Îmi oferi un zîmbet ce se topea spre colțurile buzelor. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bar. Expresia lui părea să insinueze că era de partea lui Fermín și că voia să-l vadă certîndu-se cu evlavioasele. Mi-am Încrucișat fugar privirea cu a lui. Mi-a zîmbit cordial și s-a Întors la ziarul lui, dezinteresat. CÎnd am ajuns pe strada Ganduxer, am băgat de seamă că Fermín se făcuse ghem sub pardesiu și tot trăgea la aghioase, cu gura deschisă și cu chipul fericit. Autobuzul se prelingea printre domnii scrobiți pe de promenada San Gervasio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a trăi? Sub impresia unei sonate sau unui peisaj, ne dispensăm de viață cu un zâmbet de bucurie dureroasă și de superioritate visătoare. Din centrul frumuseții, totul este în urma noastră și nu putem privi spre viață decât întorcîndu-ne. Orice emoție dezinteresată, neasociată imediatului existenței, încetinește mersul inimii. Într-adevăr, organul timpului, care-i inima, ce-ar mai putea marca în amintirea veșniciei care e frumusețea?! Ceea ce nu aparține timpului ne reține respirația. Umbrele eternității, ce se apleacă de câte ori singurătatea este inspirată
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ei funebru înăbușă avânturile și reduce realitatea la starea de absență. Peste valurile de neant ce cuprind în voie firea, numai dorințele adie o briză de existență. În toate religiile, partea privitoare la durere este singura rodnică pentru o reflexie dezinteresată. Restul e pură legislație sau metafizică de ocazie. În plictiseală, timpul înlocuiește sângele. Fără ea n-am ști cum curg clipele și nici că ele sânt - Când se sloboade, nimic n-o mai poate opri. Căci ți-e urât atunci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
detașare de pământ, o avântare și o înălțare deasupra unei mențineri oarbe în viață. Există însă numai grația, a cărei detașare de pământ nu înseamnă o rupere a contactului cu forțele iraționale ale vieții, ci un salt inutil, un avânt dezinteresat în care farmecul naiv și ritmul irațional al vieții își păstrează toată prospețimea. Orice grație este un avânt, o bucurie a înălțării. Mișcările grațioase, cu ondulațiile lor, dau impresia de planare deasupra lumii, de zbor ușor și imaterial. Spontaneitatea lor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
realizare? În sentimentul grațios al vieții, aceasta este simțită ca o tensiune imaterială, ca un flux pur de vitalitate, ce nu depășește niciodată armonia imanentă oricărui ritm grațios. Este un fel de vis al vieții în orice grație, un joc dezinteresat, o expansiune care-și găsește limita în ea însăși, nu în afară. De aceea, grația dă iluzia plăcută a libertății, a abandonării spontane și directe, a unui vis pur, crescut sub raze de soare. Disperarea prezintă un paroxism al individuației
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a se orienta, în orice direcție, dintr-un impuls și un exces interior, de a nu pierde nimic și de a participa la orice acțiune cu o vitalitate debordantă, ce se risipește pentru voluptatea realizării și pasiunea faptului, pentru gustul dezinteresat al frământării și pentru cultul dinamic al eficienței. Pentru omul entuziast nu există criterii, perspective și calcul, ci numai abandonare, frământare și dăruire. Bucuria îndeplinirii și extazul efectivului sânt notele acestui om, pentru care viața este un elan din care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
realizată în mod natural. Căci entuziastul este un deviat superior al Erosului. Paradoxul lui este de a nu iubi o femeie, de a nu-și epuiza iubirea în cultul reciproc dintre sexe, ci de a o revărsa în acea abandonare dezinteresată, care face din orice entuziast o ființă pură și inaccesibilă. Poate fiindcă iubirea lui are un acces atât de mare. Dintre toate formele iubirii, entuziasmul este cel mai purificat de sexualitate, mult mai purificat decât iubirea mistică, absolut incapabilă să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ascultă pentru o clipă ecoul întârziat - propagat din tunel în tunel - al propriilor pași, după care spune cu convingere: — La Splonum, o așezare fortificată prin însăși natura locului, nu puteam trece de zidurile cetății. Celălalt se arată în continuare aparent dezinteresat. Apreciază, evident, calitățile și curajul de care a dat dovadă Germanicus. Vuiește toată Urbea. Dar mai degrabă își taie limba decât să l laude pe trădătorul ăla care a îndurerat-o atâta pe biata Mariamne. Știi ce-am făcut atunci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dezice Încă o dată de marele maestru În fața ambasadorilor musulmani, iar marele maestru Își ia Înapoi cuvântul dat dușmanilor, Îngenunchează În fața regelui și Îi cere iertare. Nu se poate spune că ei, cavalerii, nu se bătuseră cum trebuie și În mod dezinteresat, dar regele Franței Îi umilește pentru a-și reafirma puterea, și tot pentru a-și reafirma puterea, cu o jumătate de secol după aceea, succesorul său, Filip, Îi va trimite la rug. În 1291, Sfântul Ioan din Acra e cucerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
merge și de la B către A, efectul e cel ce produce cauza... Ce anume Înseamnă a fi Înainte sau a fi după? Prea frumoasa dumitale Amparo e Înainte sau după amestecații ei strămoși? E prea splendidă - dacă Îngădui o apreciere dezinteresată cuiva care i-ar putea fi tată. Deci ea e Înainte. Ea este originea misterioasă a ceea ce a contribuit la crearea ei”. „Dar la punctul ăsta...” „Tocmai conceptul de «punctul ăsta» e cel greșit. Punctele sunt puse de știință, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
feminin, care să nu intercaleze corpi cavernoși Între osul iliac și mașină și să nu fie la mijloc materie erectilă, ci numai piele, nervi, oase, Învelite Într-o pereche de jeanși, și o ardoare erotică sublimată, o frigiditate malițioasă, o dezinteresată adaptabilitate la sensibilitatea partenerului, un gust de a-i Înteți dorința fără să suferi excesul celei proprii: amazoana trebuie să scoată flipper-ul din minți și să se bucure anticipat de faptul că după aceea Îl va părăsi. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
română), Cristian Mititelu este originar din județul Vaslui, deși în acești ani de colaborare nu a mai călcat pe aceste meleaguri. Poate tot puțini știu că la formarea rețelei de radio care retransmite emisiunile BBC am contribuit și noi. Nu dezinteresat (pentru că aveam nevoie de autoritatea și de știrile lor, de presă serioasă) dar am pus umărul. Așa că BBC are în România cea mai vastă rețea de retransmițători, cu investiții minime ! Ar fi ușor să spun că ne-au acordat vreun
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]