2,118 matches
-
că gratitudinea apasă de obicei că o boală grea și nu se suporta decât de către cei cu adevarat puternici. Însă dacă aș gândi la fel, ar însemna să nu mai pot înainta cu lărgime și să cad cu totul pradă deznădejdii închipuindu-mi că, în timpul ce va veni, lucrarea noastră, de oricâtă anvergură, nu va mai însemna nimic și că, în locul sufletelor dedicate, vor exista numai creaturi definite de o stricăciune insondabila unde apucăturile rele ar fi doar cele mai de
SFINTELE PAŞTI (2008) de ARTUR SILVESTRI în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347940_a_349269]
-
din tot ce a fost, mai funcționează?” - se surprinse Irina întrebându-se. Dar șuieratul locomotivei, care vestea apropierea de stație, îi acoperi cu sonoritatea sa, gândul. Zgomot metalic de roți pe șine, imagini fugare; din nou retina era rănită de deznădejdea pe care o degajau alte ziduri și ferestre cu geamurile sparte, ce se încăpățânau să rămână încă în picioare, în acel imens ocean verde al primăverii pe sfârșite. Și stridența contrastului, îi dădea impresia unei reîntoarceri în timp, ca pentru
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
ce dovezi aveți privind felul în care s-a făcut dispariția cadavrului? Procuratorul nu se grăbi să spună ceea ce știa. Îl studie pe omul din fața sa și descoperi un chip pe care se putea citi și furia și neputința și deznădejdea. O undă de bucurie nedisimulată inundă chipul procuratorului, și de aceea acesta continuă să vorească mai departe pe un ton bine dispus, care îl făcu pe arhiereu să se înfurie și mai tare în sine, dar fără să arate acest
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
punctul cel mai înalt al suferinței ce-o simt, mirajul din mijlocul zăpezii, visul meu de iubire transformat în lacrimi, palma nemiloasă cu care m-a lovit destinul într-o iarnă încrâncenată!” Adormi într-un târziu epuizată de lacrimi și deznădejde. Când se trezi, se afla într-o casă călduroasă în care lemnul trosnea cu putere sub flacăra focului, iar aerul încăperii cald voia parcă să se întreacă cu gerul de afară. După ce se dezmetici, i se explică cum a fost
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
disperare" devine profesia de credință a autorului. Și aceasta imediat după 89 . Adică : 199o, 1991, 1992, 1993, 1994... Un cincinal de disperare: de la Argument până la Colinde penibile. Istoria ca târfă, și nimic mai mult. Dar, nici mai puțin. Cuvintele vehiculează deznădejdea cotidiană a României, sub cerul liric al lui Rene Char : "Ascultați de porcii voștri care există./ Eu mă supun zeilor mei care nu există." Nimic nou sub soare. Pe deasupra, nici să mai vorbim. Cronica acelor vremi își trimite întrebările (majoritatea
NIHIL IN INTEGRUM de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346910_a_348239]
-
Rugăciune Îngenunchiați în cuvânt, murmurăm, alături de poet : "Apele toate-n mine-acum să plângă și să se năruie stihiile, inima pulberi acestesă se frângă și mintea să-și deschidă porțile" Cele 121 de sonete dau socoteală de toată ura, neliniștea și deznădejdea acestei lumi. Și totuși, poate "suntem o iubire și-o lucrare"! Costel Zăgan Referință Bibliografică: Lecturi perpendiculare : LĂUNTRUL LUMINII / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1239, Anul IV, 23 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan
LĂUNTRUL LUMINII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346912_a_348241]
-
și ramurile-n tei Și iarba ofilită, îngenunchiat se strânge În ropot de travaliu se-nfășură de-acum O lume-nfiorată născându-se sub scrum. II Al doilea înger iată, își ascuți pumnalul Și răgnete de gheață îmbrățișă cuprinsul Fiori și deznădejde pulsa în piept - ca valul, Când tunete-nfundate își îngroșară rândul E-o mare-nfierbântată mulțimea muribundă Dezlănțuiți urgiei, în hule se cufundă Și-i tot mai negru cerul - păcatul lor purtându-l. Din depărtări, în tremur, Taborul se urniră Și-acoperindu-și
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
vaier ca de moarte în urma lui veni-va, Și-n clipa-aceea care, de printre cei ce pier Cu pieptul înainte putea-va sta-mpotrivă. ...Și totuși, milostivul, ar vrea să-amâne parcă Durerea-nlănțuită rămasă peste vreme, Dar inimile slute ce-n deznădejdi se-ncarcă Cu braț tiran și slobod fac totul să o cheme. V Și astfel, vine grabnic al cincilea străjer, Purtând în cupa albă pesemne destrămarea Și ca-ntr-un fum deschise pământul în adânc De unde spre lumină se înălță
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
kilometri. În zori acelei zile avea să se consume drama vieți mele. Mama, simțindu-se părăsită, rămasă cu doi copii, (mai am o soră mai mare cu doi ani) a plecat de acasă și cu lacrimi în ochi, bocindu-și deznădejdea care o cuprinsese, a intrat în margine unei păduri din apropiere (la câteva sute de metri de casă) și și-a luat zilele. A fost găsită când încă mai era caldă, dar fără suflare. Într-un sat, unde oamenii se
SUNT VINOVAT DOAR PENTRU PRIMĂVARĂ ... (FILE DE BIOGRAFIE 2) de MARIN BUNGET în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346955_a_348284]
-
patimile și violența și multe altele încearcă să cuprindă sub aripa lor nefastă cât mai mulți semeni, este foarte necesară o revenire și o reorientare sinceră a existenței noastre către Dumnezeu. Singur aflându-se omul nu poate să depășească zidul deznădejdilor pe care suferințele și greutățile i-l aduc înainte și astfel se lovește continuu cu renunțarea și cu cedarea. În aceste condiții durerea și necazul își amplifică dimensiunile, lucrarea și roadele negative în sufletul uman, ajungând uneori chiar la groază
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]
-
că am fost precum „un caluț nărăvaș și nerăbdător” pe care profesorii trebuiau să-l țină în frâu să nu-și rupă gâtul. Toți acești ani de facultate în care se impunea o formare cu multă muncă, trudă, lacrimi și deznădejdii nu au fost ușori, însă le port respect și iubire profesorilor mei care și-au adus contribuția: Marta Kessler, Iulia Buciuceanu, Gheorghe Roșu, Ana Manciulea și Lucia Stănescu. Corina KISS: Crezi în fraza că „performața cere sacrificii”? Mihaela UNGUREANU-BINDER: Oh
MEZZOSOPRANA MIHAELA BINDER-UNGUREANU LA FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE OPERĂ, OPERETĂ ŞI BALET – BRAŞOV 2012 de CORINA KISS în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347004_a_348333]
-
care a fericit pe cel de-al doilea s-a înșelat deoarece, murind Hristos a și înviat, cel care fericește pe cel dintâi adeverește că acei ce mor și, mai mult încă, acei ce cad, nu sunt încercați de vreo deznădejde”(XV.-Despere curățenie). Acest cuvânt este de o mare forță a căinței, o putere în a lăsa viața păcatului și a plăcerii și a învia în Iisus Hristos, și de o nădejde că chiar dacă cazi, ridicarea ta și a mea
DESPRE ASUMAREA PERSONALĂ A ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346318_a_347647]
-
și, de cele mai multe ori, iese rău. Nu-ți rămân decât două variante: fie nu mai faci bine niciodată (ceea ce e imposibil, daca esti croit din aluat bun), fie faci bine în continuare, fără să aștepți de la oameni vreo răsplată. Suferință, deznădejde, trădare, nu afli de la dușmani, ci de la cei mai fideli prieteni. Jertfă este apanajul eroilor. Dar rezultatul este mântuitor de suflet. Răbdarea femeii care susportă suferințele în familiei este și ea eroica. Merită, nu numai o statuie ci, o cruce
MAI BINELE ESTE RĂUL BINELUI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348330_a_349659]
-
călătoresc prin Ieri Și-s niște-nveșnicite clipe Care la harfe de tăceri Îngînă liniștea cu-aripe De cer topit în căni de-oieri. E ora ultimei dureri. Naște-va fii.Sfinte risipe. 10.Vînătorul și Luna Din munți curgînd spre-al deznădejdii plaur Se face plănsu-mi Dunăre de aur, Cîmpie-a veșniciei ieri fusese, Dar azi în ea marame moartea-mi țese. Prin lacrimi deseori fug împreună Un vînător îndrăgostit și-o lună, Iar ochii mei pîndindu-i în tăcere Le-ar vîna sufletul
10 POEME NOI DE TRAIAN VASILCĂU de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348375_a_349704]
-
o lună, Iar ochii mei pîndindu-i în tăcere Le-ar vîna sufletul plin cu mistere, Precum mărgelele înșiruite Pe sînii fericirii adormite, La care-am fost poet fără simbrie. Grație dînsei, n-am ajuns Pustie! ...Din munți curgînd spre-al deznădejdii plaur Se face plînsu-mi înflorit coclaur, Prin care-un vînător avan mai suie, Strigîndu-și sufletul ce-n pieptu-i nu e Și nici că-l va găsi-n antume patimi. Ce greu e să fii cer vînat de lacrimi! Din munți
10 POEME NOI DE TRAIAN VASILCĂU de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348375_a_349704]
-
plînsu-mi înflorit coclaur, Prin care-un vînător avan mai suie, Strigîndu-și sufletul ce-n pieptu-i nu e Și nici că-l va găsi-n antume patimi. Ce greu e să fii cer vînat de lacrimi! Din munți curgînd spre-al deznădejdii plaur Se face plînsu-i Dunăre de aur.
10 POEME NOI DE TRAIAN VASILCĂU de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348375_a_349704]
-
păcatul orgoliilor personale, adică a mândriei și a slavei deșarte!... Energia rămasă după toată răvășirea noastră moral-duhovnicească, o epuizăm prin provocarea și alimentarea patimii curiozității, a vanității, a satisfacerii plăcerilor și a păcatelor de tot felul, după care ajungem la deznădejdea celui prins cu geanta de droguri, ori la cea a sinucigașului - toate acestea din cauza diavolului care a reușit să ne înrobească, din punct de vedere psihic, moral-duhovnicesc, sufletesc și trupesc prin anihilarea pazei asupra celor cinci simțiri!... Tendințelor bine cunoscute
DESPRE FOLOSUL, PARTICIPAREA ŞI IMPACTUL TINERILOR CREŞTINI ROMÂNI ORTODOCŞI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 20 din 20 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344964_a_346293]
-
în versuri. De la Baudelaire încoace poezia unversală și cea românească a adus acel plus de inefabil care i-a lipsit lumii, a scos din marasmul sufletului toate angoasele umanității și le-a pus pe scena vieții: iubirea, neliniștea, disperarea, amărăciunea, deznădejdea, chinul, durerea, răul, nevroza, plictisul, oboseala, spleenul etc. Poezia de astăzi este și eseu și proză poetică, dar și teatru dramatic, în care eul își caută diferite forme de manifestare. Toate manifestate prin magia cuvântului. Marin Sorescu spunea că poezia
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
patimile și violența și multe altele încearcă să cuprindă sub aripa lor nefastă cât mai mulți semeni, este foarte necesară o revenire și o reorientare sinceră a existenței noastre către Dumnezeu. Singur aflându-se omul nu poate să depășească zidul deznădejdilor pe care suferințele și greutățile i-l aduc înainte și astfel se lovește continuu cu renunțarea și cu cedarea. În aceste condiții durerea și necazul își amplifică dimensiunile, lucrarea și roadele negative în sufletul uman, ajungând uneori chiar la groază
DUMNEZEIASCA EUHARISTIE – CENTRUL VIEŢII LITURGICE ŞI DUHOVNICEŞTI A CREŞTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344980_a_346309]
-
strămoșilor reprezintă miturile fondatoare ale națiuni. Fiecare popor își are panteonul său, cu eroi reprezentativi, ca urmare, deshumarea lui Vlaicu Vodă pentru a-i preleva ADN-ul, Marianei Cristescu i se pare o împietate. În aceeași notă, de scepticism și deznădejde, autoarea își pune întrebări în legătură cu semnificația zilei de 27 august, Ziua Basarabiei. Asteaptă o încurajare pentru speranțele ei de la părintele Iustin Pârvu, de la Mănăstirea „Petru Vodă,” că Basarabia, ca stat, reprezintă astăzi doar un moment trecător și ne readuce aminte
PĂMÂNTUL CARE DOARE, CRONICĂ DE PROF.UNIV. DR. CORNEL SIGMIREAN, ISTORIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345367_a_346696]
-
sfătuitor, altfel n-aș fi putut ajunge să merg până aici. Când eram singur, foarte singur, doar Tu mi-ai fost alături întărindu-mi credință. Știu că sufletul curat al mamei, TE-A rugat să nu mă lași în brațele deznădejdii. M-ai pus la încercări pentru a vedea cât sunt de slab, dar nu m-ai lăsat să cad....." Modestia de care dă dovadă acest minunat Scriitor, m-a făcut să-l indrägesc și să savurez scrierile sale, pline de
TRECĂTOR PRIN LUME de DOINA THEISS în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345323_a_346652]
-
a suferinței și a interogațiilor lipsite de răspuns logic și firesc, DALIDA a încercat din răsputeri să-și ascundă lacrimile și neodihna sufletului în acordurile nevindecătoare de această dată pentru ea ale muzicii. Era un fel de urlet mut al deznădejdii ca stare interioară de a fi, al clocotului puternic al unei inimi străpunse deja de aripa morții iminente, un portret semnificativ, testamentar, am spune noi azi, al întregului său parcurs artistic ce poate fi așezat indubitabil sub auspiciile cuvintelor articulate
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
al iluziei descompuse a vieții. Știa că totul va avea un sfârșit pentru ea într-o bună zi, iar sentimentul că face parte din categoria acelei biblice drahme împărătești pierdute în apele hâde ale chipului morții de sine și al deznădejdii o chinuia din ce în ce mai mult. Pur și simplu, DALIDA nu reușea să vadă cu propriii ochi ai minții un lucru deosebit de evident, anume faptul că antagonismul cert dintre hârtoapele cumplitului infern sufletesc pe care îl trăia și mulțimea nenumăratelor ei succese
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
Amintirile vorbesc în șoaptă Sub pietrele roase de timp, Rămășițe ale templelor Distruse de privirile Îngerilor decăzuți. A cincea coloană încă tremură Șubrezindu-și fundația În lacrimile oamenilor uitați De dor și de pasul către Un mâine pierdut În ceața deznădejdii. Amintirile se renasc în șoaptă În memoria aproape mută A zidurilor amorțite De liniște și de mucegai. Dar se aud strigătele Neputinței sfâșiate de dorința De a trăi, dincolo de tăcere. Noi, amintirile, ucise cândva De uitare, așteptăm Lacrimile primăverii ascunse
NOI, AMINTIRILE (COLOANA A CINCEA) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345515_a_346844]
-
să mă întorc cu fața către toate punctele cardinale. Dar nu din interes. Ci numai ca conștiința mea să nu-mi spună vreodată că aș fi refuzat, de-a lungul vieții mele, să-mi plec urechea spre orice glas de deznădejde ar fi venit și din orice direcție l-ar fi adus vântul. E inutil să adaog că la mine conștiința e inima. Adică ceva cald. Poate prea cald.”⁶ Fie că acest strigăt de deznădejde se regăsește în articole de esență
PARTEA I de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345518_a_346847]