1,830 matches
-
N-ar trebui el să știe că toate criticiele ei veneau din dorința de a-i consolida puterea? Credea că s-au înțeles unul pe altul. Înseamnă că trebuie să fie Jiang Ching, trage concluzia Fairlynn. Cu siguranță mâna ei diabolică se află în spatele acestei cortine. * Ăsta nu este un basm, îi spun actriței din rolul principal din opera mea. Eroina este reală. A trecut prin greutăți. Vreau să tratezi vopseaua roșie de pe pieptul tău ca pe o rană adevărată. Simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de la Agenția de presă China Nouă: Dușmanul poporului Lin Biao a fost prins într-o acțiune de tentativă de asasinare a tovarășului președinte Mao. Lin a luat un mic aparat de zbor și a fugit în Rusia, atunci când planul său diabolic a fost dat în vileag. Avionul lui Lin s-a prăbușit în Mongolia, după ce a rămas fără combustibil. * Cu Lin Biao scos din joc, eu și premierul Zhou devenim singurii rivali pentru poziția de succesor al lui Mao. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sau vor păși vreodată pe ulițele acestui mărunt oraș. Zaraful deține adevărata putere, puterea de a mânui evenimentele în sensul dorit de el. O veritabilă forță ocultă! Prudența lui este susținută de un curaj deosebit și învăluită într-o tăcere diabolică. Tace și le face! Nimeni nu reușește să-i cunoască adevăratele gânduri și intenții. Acțiunile lui ne iau, pur și simplu, prin surprindere. Exact așa cum s-a întâmplat și acum. Negocierile de pace dintre ruși și turci de la Giurgiu - unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
altui câine cu mult mai mic. Maltezul doamnei consul era profund nefericit. Nu-și mai găsea locul. Făcuse o grămadă de drumuri în sus și în jos. Coborâse scara, intrase în cabinetul stăpânului, de unde fusese repede dat afară. Urcase iar diabolica scară înapoi, spre dormitor. Scâncise, scheunase în fața ușii închise. Parfumata lui stăpână, însă, nici măcar nu crăpase ușa. Îi șuierase enervată să tacă și îi strecurase un biscuit pe sub ușă. Micuțul Bichon nu avea chef de biscuiți, dar îl morfoli o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
rucsacul și haina de pe jos, i-am spus lui Lou: — Mulțam’ pentru ceai. Aș face bine s-o iau și eu către subsol și să-mi pun lucrurile În dulap. Îmi pot petrece restul timpului gândindu-mă la niscai exerciții diabolice noi cu care să-mi torturez victimele. Oricând, cu plăcere, răspunse Lou. Fă-te iarăși Încoa’ dacă te plictisești. În capul scărilor, aproape că m-am ciocnit violent de Naomi, care urca. Părea furioasă, iar fața Îi era contractată Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
observat că sticla de vodkă zăcea lângă teanc, În mijlocul mesei. Duggie Întinse o mână și-o ridică la verticală. I-am Întâlnit iar privirile lui Jim Ashley. De data asta, nu mai Încăpea Îndoială: ăla chiar era un rânjet. Ticălos diabolic. — Ei bine, zise Felice pe un ton vioi, cred că am văzut tot ce venisem să vedem, nu? Se Întoarse către soții Ashley. — O, e Încântător, spuse Betty fericită. Și atât de neobișnuit! Deși, numai Dumnezeu știe unde ai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ce nu-i putea fi iertată decât cuiva arătos ca el, Derek spuse: — Am ceva ce s-ar putea numi un mesaj de la un prieten. M-am holbat la el. — Despre ce vorbești acolo? — E de la Brian, zise el, zâmbind diabolic. Știu că sună de parcă am fi pe culoarele școlii, dar, domnișoară, prietenului meu Îi place de tine... Mă rog, lui Brian. Îi place de tine, adică. Dar Îl știi ce timid e. M-am oferit să te pun În temă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Brian nu are Încredere În mine! A aranjat ca eu și Fliss să discutăm, la taraba ei, și-apoi m-a urmărit și ne-a spionat. Credeam că mă ține sub observație! — Nu, nu. Rânjetul lui Derek era și mai diabolic. — Ai Înțeles aiurea de tot. El bănuia că Fliss era vinovata, așa că se asigura că ea nu te va considera un pericol și nu te va trosni cu vreuna din antichitățile ei. Stătea cu ochii pe tine ca să fie sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
putea ierta, Încă ar putea fi luat ca un defect minor dacă ne gândim la sintaxa haotică, lipsa punctelor finale, nefolosirea de paranteze absolut necesare, eliminarea obsesivă a paragrafelor, folosirea virgulelor pe sărite și, păcat de neiertat, intenționata și aproape diabolica abolire a majusculelor, care, imaginați-vă, ajunge să fie omisă din Însăși semnătura scrisorii și e Înlocuită prin minuscula corespunzătoare. O rușine, o provocare, continua gramaticianul, și Întreba, Dacă moartea, care a avut privilegiul neprețuit de a asista În trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
deja de un minut. Când se treziră și se Întoarseră acasă, moartea se duse cu ei. În timp ce câinele alerga spre curte ca să-și descarce mațul, violoncelistul puse suita de bach pe pupitru, o deschise la pagina scabroasă, un pianissimo absolut diabolic, și ezitarea implacabilă se repetă. Morții i-a fost milă de el, Săracul, cel mai rău e că nu va avea timp să reușească, de altfel, niciodată nu au, chiar și cei care au ajuns aproape au rămas Întotdeauna departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cum cade ploaia, ochii lui mirați pătrund albul sclipitor al goliciunii mele, pâlpâind ca o lumânare de Hanuka, la fereastra ultimului etaj al acelei clădiri, îngheț sub privirile lui, ca și cum aș fi fost electrocutată, o figurină din carton în vizorul diabolic al întâmplării, are o privire la fel de precisă ca mâna unui trăgător de elită care nu ratează niciodată. Este Udi, care se grăbește spre casă, dornic să se joace puțin cu Noga, Udi, cu o plasă de portocale în mână, vitamina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vorbești astfel, fetița își mișcă ușor capul chel, iar gura i se deschide, urletele stridente care se aflaseră până atunci încuiate înăuntrul trupului ei micuț sunt eliberate acum unul câte unul, ca sunetele unui șofar, în timp ce el ne aruncă priviri diabolice, din cauza noastră se dusese de râpă cea mai mare realizare a sa, murmură cuvinte liniștitoare în urechea ei, dar este mult prea târziu, nu va mai adormi, nici mama ei, care apare în salon, dezordonată, ce s-a întâmplat, întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
frigului, un chibrit ars până la capăt se frânge sub talpa mea, privesc în jurul meu, îi caut oasele lungi, părul fluturând în fața ventilatorului, zile întregi zăcuse aici în felul acesta, cu capul culcat pe perna aceasta, punând la cale planul său diabolic. Mă întind pe saltea, stoarsă de puteri din pricina urii, cum mi-ai putut face așa ceva, Udi, să te urăsc pe tine înseamnă să îmi urăsc viața, să o urăsc pe Noga, să mă urăsc pe mine, dar cu toții suntem uniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
seara asta („Puteți să-mi spuneți dacă Matt va lucra mâine seară? Mulțumesc foarte mult. Nu, mulțumesc... chicoteli... Nu, nu doresc să-mi las numele.“ Alte râsete și închid). N-ar fi avut rost să pun în aplicare planul meu diabolic dacă Matt n-ar fi fost prezent la locul faptei. Îl zăresc imediat, undeva în spatele încăperii, stând de vorbă cu niște chelneri. Îi zâmbesc, îi fac cu mâna și mă uit în jur după Jake. E la o masă lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
originar rămân niște picături de ulei, o rămășiță materială, acel reshimu, iar Dumnezeu se Împrăștie acum Împreună cu acel reziduu. Sau poate, pe undeva, cochiliile acelea, qelippot, principiile distrugerii așteptau, viclene, la pândă. „Scârboase creaturi qelippot-ele astea”, zicea Belbo, „agenți ai diabolicului Fu Manchu... Și pe urmă? Și pe urmă, explica răbdător Diotallevi, În lumina Judecății Severe a lui Geburei, zisă și Pachad, sau Teroarea, sefirot În care, după Isaac Orbul, Își face de cap răul, cochiliile capătă o existență reală. „Ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vreo zece pliante. Îmi Închipui că În săptămânile următoare a lucrat și ea destul de bine, dar nu credeam că lucrurile aveau să se pornească atât de grabnic. La capătul a câtorva luni, doamna Grazia deja nu mai putea ține piept diabolicilor, cum Îi denumisem noi pe ASP-ii cu preocupări oculte. Și, după cum era natul lor, ei au fost legiune. 44 Invocă puterile Mesei Unirii urmând Supremul Ritual al Pentagramei, cu Spiritul Activ și Pasiv, cu Eheieh și Agla. Întoarce-te spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Cabală, fiindcă mi-nchipui că le-a văzut Diotallevi”. „Toate-s cu litere ebraice greșite, fotocopiate după cărticelele de trei parale despre Cheia Viselor”. „Băgați de seamă că noi aici alegem texte pentru „Isis Dezvăluită“. Nu facem filologie. Poate că diabolicilor le plac literele ebraice extrase din Cheia Viselor. Nu sunt prea sigur asupra tuturor contribuțiilor despre masonerie. Domnul Garamond mi-a recomandat s-o iau cătinel, el nu vrea să fie amestecat În diatribele dintre diferitele rituri. Totuși, nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
altele, deci sunt adevărate. Nu vă Încredeți În originalitate”. „De acord”, zise Belbo, „dar trebuie totuși să știm ce e evident și ce nu e. Ne trebuie un consilier”. „De ce gen?” „Nu știu. Trebuie să fie mai blazat decât un diabolic, dar trebuie să cunoască lumea lor. Și apoi, trebuie să ne spună pe ce să punem bază pentru «Hermetica». Un specialist serios În hermetismul renascentist”. „Ei, bravo”, Îi zise Diotallevi, „și pe urmă, imediat ce-i pui În mână Graalul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe care toți Îl ghicesc, dar pe care puțini Îndrăznesc să-l exprime. Poate că singurul care a cutezat să scrie asta negru pe alb a fost Saint-Yves d’Alveydre. Îl cunoașteți?” Poate că-l auzisem pomenit de vreunul dintre diabolici, dar amintirile Îmi erau neclare. „E acela care a vorbit de Agarttha, sediul subteran al Regelui Lumii, centrul ocult al Sinarhiei”, zise Salon. „Nu i-a fost frică, se simțea sigur pe el. Dar toți cei care l-au urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
delecta cu mistere, Îl cunoscuse pe colonelul Ardenti, și asta era totul. Sau: Salon știa ceva despre dispariția lui Ardenti și lucra pentru cei care Îl făcuseră să dispară. Altă ipoteză: Salon era un informator al poliției... Apoi văzurăm alți diabolici și Salon se confundă cu acești semeni ai săi. După câteva zile, Îl primirăm pe Agliè la noi În birou, să dea referiri despre unele manuscrise pe care i le trimisese Belbo. Le judeca cu precizie, cu severitate, cu indulgență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ce mai era pe la noi. Am făcut un gest vag, i-am zâmbit și mi-am văzut de treabă. Mă năpădi din nou gândul la Agarttha. Așa cum mi le expusese Agliè, ideile lui Saint-Yves se puteau dovedi fascinante pentru un diabolic, dar nu neliniștitoare. Și totuși, În cuvintele, ca și pe chipul lui Salon, la München, eu observasem neliniștea. Așa că, ieșind În oraș, m-am hotărât să trec pe la bibliotecă și să caut Mission de l’Inde en Europe. În sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
internationale des sociétés secrètes, care vorbea de un complot iudeo-masonico-bolșevic. Mulți dintre colaboratorii ei sunt legați de o societate integralistă de dreapta, și mai secretă, numită Sapinière. Și ei zic că toate organizațiile politice revoluționare sunt doar fațada unui complot diabolic, urzit de un cenaclu ocultist. Dumneata o să zici, bine-bine, ne-am Înșelat, Saint-Yves sfârșește prin a inspira niște grupuri reformiste, dreapta face din orice buruiană o fascie și Îi vede pe toți ca pe niște filiații demo-pluto-social-iudaice. Și Mussolini tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
N-o să crezi”, zise Belbo, „dar sunt nemaipomenit de dulci. Și sunt unicul lucru adevărat pe care mi-l aduc aminte”. Ceilalți n-au Înțeles, eu am intuit - iar acum știu. Mai ales În lunile acelea, când Înota În minciuna diabolicilor, și după atâția ani În care-și bandajase rana deziluziei provocate de minciunile din romane, zilele petrecute la *** Îi apăreau În memorie ca o lume În care un glonte e un glonte, ori că te ferești de el, ori că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aripile de hârtie velină, fata avea pe spate două mari aripi albe Împodobite cu forme migdalate marcate În centru cu un punct și care, cu puțină bunăvoință, puteau trece drept niște ochi. Îl văzurăm pe profesorul Camestres, unul dintre primii diabolici care ne vizitaseră la Garamond, adversarul lui Ordo Templi Orientis. Abia Îl puturăm recunoaște, căci se deghizase Într-un stil ce ni se păru bizar, dar pe care Agliè Îl definea ca fiind potrivit evenimentului: era Îmbrăcat În in alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Îmi dau seama că unele sunt mai bune decât altele și mă Întreb dacă nu cumva există cu adevărat vreun motiv”. „Pim”, Îmi spusese Lia, „ți-am văzut fișele, pentru că eu trebuie să le repun În ordine. Orice lucru descoperă diabolicii tăi este deja aici, uită-te bine” - și-și bătea pântecele, șoldurile, coapsele și fruntea. Așezată așa, cu picioarele depărtate Întinzându-i fusta, din față părea o doică solidă și Înfloritoare - ea, atât de fină și de elastică -, fiindcă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]