1,556 matches
-
apoi să iubească, chiar să cânte și să danseze. Grădinile lui se aseamănă cu "Grădina lui Eros", impecabil descrisă de Oscar Wilde, aici se pot regăsi idealul vrăjit, sufletul înaripat, dar și inefabile nostalgii născute din crepusculare gânduri. Poezia sa diafană ("În grădină", 1903 și "Fantezii", 1909) este a unui mare romantic și a unui simbolist, influențat desigur de izvoare franceze. Poate de aceea el vedea în natura orașului orizonturi exotice, priveliști și inimi pline de viață, umanizând chipuri estompate, piatră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
un fel de baghetă magică în mâinile regești, făcând semne de adio frumoaselor fete care urcau și coborau Copoul, celebra asiriană a dispărut și ea. Poate grație întâmplărilor cu iz de mituri arhaice în spațiul rozelor mele policrome, sensibile și diafane, femeile din urbea noastră, la Judecata de Apoi, vor fi scutite de genunea de foc. Dar ce se întâmplă cu cei care nu au imaginație ultra-luxuriantă, așa ca mine? Se trezesc subit la realitate, văd în fața ochilor același rozariu, existent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
eu vis-à-vis de această superbă sărbătoare, primele dintre preferatele mele: Sakura matsuri este sărbătoarea florii de cireș japonez, prilej de relaxare și distracție pe iarbă, pe sub copacii înfloriți. Cireșii își etalează splendorile ca la paradă, de la albul purvirginal până la rozul diafan; de la floarea simplă până la uimitoarea floare bătută precum floarea de bujor. Natura surclasează și de această dată, măiestria creatorilor de frumos. Este o frumusețe divină, stropită cu o cromatică uluitoare ce-ți picură în suflet emoție, bucurie, dar și gândul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
constant simplitatea, întâlnindu-se chiar semnele aspirației spre clasicitatea prozodică (alexandrinul, catrenul). Infuzate de sentimentul amurgului și de evocarea melancolică a copilăriei, a părinților și locurilor natale, aceste ultime versuri conservă totuși ceva din tonusul propriu poetei: o vitalitate desuet-exuberantă, diafană și suavă. Romanul Enigma unui ametist (1984) derulează istoria a două femei, Livia și fiica sa, Raluca, pe fundalul existenței cotidiene citadine din epocă, zugrăvită însă în tonuri idilice. Se reține povestea dramatică a Liviei care, născând un copil ilegitim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
românească” ș.a. I s-a decernat Premiul Asociației Scriitorilor din Sibiu (1978), Premiul Uniunii Scriitorilor (1984, 1997), Premiul UNITER (1998) ș.a. Cartea de debut a lui M., Istm, bine primită de critică, propune o lirică abstractă, de semne, cu imagini diafane, aspirând la spiritualizarea și descărnarea expresiei: „Dacă dorm, nu eu// dorm.// Iată, ne amintim/ o pasăre.// Zborul ei nu/ se întrerupe.// O, craniul perfect// al florii” (Dublul). Influența lui Lucian Blaga sau a lui Nichita Stănescu, programul unei ambițioase poetici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
putea da numeroase exemple, dar mă opresc doar la următoarea mărturisire a Virginei Woolf, care-i în ton și cu anotimpul: „Este o vară foarte frumoasă, în ciuda timidității, a ezitărilor și a temerilor mele de azi-dimineață. De o încîntătoare liniște, diafană, viguroasă. Cred că mi-ar plăcea să duc o existență ca aceasta, mai umană, într-o viață viitoare: aș vrea să mă desfășor în voie în mijlocul prietenilor - să simt amploarea și bucuria vieții; să nu fac eforturi pentru a afla
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
generații înaintea lor. Serbările au continuat la București. Defilarea de pe Calea Victoriei a fost impunătoare, terminîndu-se printr-un car alegoric, în care victoria era reprezentată de o tînără fată, frumoasă, învăluită în alb. Vremea fiind urîtă și rece, iar frageda fată diafan de ușor îmbrăcată, s-a îmbolnăvit de plămîni și a murit. Cei doi președinți ai Senatului și Camerei deputaților, Pherechide și Orleanu, care făceau și ei parte din cortegiu, deși bătrîni, nu au avut nimic. Pherechide era în frac, fără
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
treptele spunându-mi să mă îmbrac rapid, căci Mousen urmează să ne ducă la un târg de oale. Am constatat că în astfel de momente dau dovadă de o docilitate care poate să scoată din minți orice reprezentantă a sexului diafan și abia două minute mai târziu când, îmbrăcată, spălată, pieptănată, sprayată, parfumată și total buimacă, eram deja în mașina lui Mousen, la 5 km de Sant Antoni, am realizat că de fapt sunt femeie și datoria mea ar fi fost
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
dat de gol, nu ezită să provoace moartea binefăcătorului său. În Baia domniței, alt personaj, de un egoism brutal, cu instincte sălbatice, concepe căsnicia ca pe o posesiune absolută a femeii și este bântuit de o gelozie atroce, astfel încât un diafan tablou (care dă și titlul piesei, reprezentată în 1920 la Naționalul bucureștean), înfățișând-o pe soția sa pictată de un adorator platonic, îl incită la crimă. Piesa Pentru țară! (jucată la Teatrul Popular, în 1922), e dedicată celor care înțeleg
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
odată un călugăr dominican (dar ar fi putut să-mi treacă și mie prin cap mai înainte), decât samaritenii, însoțitoarele lui Iisus, orbii și strângătorii de biruri cu chipurile șterse, remaniabili după plac, asemeni amintirilor din prima copilărie." Oricât de diafană ar fi, puterea de seducție a unei cărți depinde în ultimă instanță de lucrurile de care ne eliberează. O operă este valoroasă atât prin ceea ce luminează ea în interiorul ființei noastre, cât și prin ceea ce lasă în umbră; iar întrebările stânjenitoare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
închis/ Îl poate vedea,/ Imobil arde focul/ Cel invincibil// Singura mișcare/ Sunt marile păsări/ Născute din alb orbitor/ Și din multă grație.../ Extaz înflorit/ Din supremă lumină” (Soarele). Ca la Lucian Blaga, văzduhul se populează de păsări și de zboruri diafane, de îngeri care palpită în eter, de luceferi hieratici, sub un cer tainic, scăldat de iubire. Erosul, dominant în poemele de-acum, se înfățișează sub varii motive incantatorii, într-un metaforism concentrat până la esență. Solaritatea registrului liric, neexcluzând dialogul cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288499_a_289828]
-
de satelitul pământului conține datele fundamentale ale inițierii prin care trece fecioara, fiindcă „luna nu e numai primul mort, e și primul mort care învie”, statut la care aspiră neofitul. Soră a soarelui (divinitate herb pentru fecior), luna definește feminitatea diafană și creatoare. Imaginea umanoidă de dinainte de timp este întâlnită în unele legende, spre exemplu cea tipologizată de Tony Brill la numărul 10077A, Soarele și Luna erau frați, din care aflăm: „Înainte de a fi oameni pe pământ, Luna era o fecioară
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
noroi flori or crescut./ Dar la flori cine-mi șădea?/ O rujiță, fată dalbă” (Zam - Hunedoara). Imaginea plantelor crescute din noroiul genezei conține într-o sinteză maximă toate trăsăturile fundamentale ale inițierii feminine: teluric, acvatic (lichidul amniotic al cosmosului), puritate, diafan, fecunditate. Același cadru inițiatic, în contextul recoltării plantelor, apare în balada Fata și cucul I (5): „Foaie izmă creață,/ Joi de dimineață,/ Pe rouă, pe ceață/ Și pe negureață,/ Măre, mi-a plecat/ Și s-a depărtat/ Departe de sat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
întoarcerii spirituale în momentul zero al creației, când natura prolifera nestă¬vilită. Vegetația cotropitoare (în mijlocul căreia doarme fiara în colindele de fecior) nu reprezintă haosul, ci prima fază a creației, cea a nediferențierii definită de forța germinativă înainte de ordonare. Erotismul diafan (sexualitatea constituie una din revelațiile ce au loc în timpul inițierii) este și el în stare latentă, aseme¬nea materiei. Situarea în planul înalt, culoarea în tonuri de gri a bourului (indiciu de atemporalitate) și coarnele aurii trimit aici la o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sînt fată, nici nevastă,/ Nici de sus nu sînt picată:/ Dar sînt floare după mare,/ Adusă-n corăbioară” (Bogdănești - Argeș). Dacă în conăcăria de la nuntă floarea din grădină care se ofilește în așteptarea iubirii este expresia totemică a feminității casnice, diafane, sintagma „floare după mare” aduce conotația fecundității acvatice, punctul de maximă convergență între ape și femeie constituindu-l capacitatea ei de a crea într-un mediu lichid misterios o nouă lume. „În numeroase mitologii nașterea e parcă instaurată de elementul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
încearcă pe tânărul vânător pentru a-i descoperi calitățile morale, fără de care neofitul nu poate depăși probele rituale. Arcul întins spre pasărea galbenă exteriorizează forța masculină de stăpânire și dominare a lumii, așezându-se într-o complementaritate magică cu femininul diafan. Colinda tip IV, 98, Cetatea fetei, face din episodul miresei-pasăre o recompensă pentru tânărul capabil să surmonteze obstacolul cetății invincibile: „- Nu strica, voinic, cetatea,/ Că noi bini te-om dărui:/ Fată dalbă din cetate,/ Potârnichea soarelui,/ Soarelui și-a lunii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
are imunitate la contactul cu el este porumbelul, într-un basm cules la sfârșitul secolului al XlXlea. Puritatea acestei păsări, dată de absența fierii, după interpretările simbolice, și funcția ei sacrificială, valorificată în divinații, fac din porumbel călăuza fragilă și diafană, asupra căreia sacrul nu acționează decât la nivel psihedelic: „Veni tocmai hei în colo înnoptat de tot, de l-a fost luat moșul la bătaie, de ce a întârziat așa, dar el a început a se ruga să-l ierte, că
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și modernității germane, dacă aceste „piscuri” manifestaseră cât de cât „aplecări” spre „dreapta” sau dacă pur și simplu nu arătaseră un interes vădit pentru clasele sărace și mișcările lor „revoluționare”. De la Goethe, acuzat de a fi fost „sluga prinților”, până la „diafanul” Rainer Maria Rilke, resimțit ca „intimist”, sau la T. Mann, văzut ca „mare burghez”, nemaivorbind de cei care arătaseră, În anii ’30, o simpatie mai mult sau mai puțin deschisă pentru nazism (un Ernst Jünger, de exempluă, aproape toți marii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și dictonul latin: Nihil contra Deus nissi Deus ipse. 12 Multă vreme, ca atâția alții, mi-am căutat „viitorul” În vise. Dornic, Înfometat de „profeție”, În fiecare dimineață, puneam o „pedală de frână” Între somn și trezie, lăsând magma viselor, diafană ca țesătura meduzelor, să se așeze cu straturile lor succesive și mai ales cu istoriile „agățate de ele”. Devreme, am Învățat și mi-am pus la punct o minimă „tehnică” de a „le surprinde”, visele și „carosele lor palide, fluturânde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
trezirii, cu acea prudență și infinită delicatețe pe care „corpul lor Înșelător de meduză” o reclamă. Și, deși nu mă consider un prea iscusit „decriptor” de vise, am reușit, de-a lungul anilor și al sutelor de astfel de „Împachetări diafane”, să extrag unele avize absolut profetice, printre altele, nu mai puțin exotice și interesante - simbolice. Or, dacă Macbeth al divinului nostru coleg Shakespeare are dreptate și „viața noastră este un vis, povestit cu zgomot și furie, fără nici un Înțeles”, atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fie ori să apară ca o inițiere în necunoscut. De veghe, luciditatea propune în aceeași, continuă, pendulare soluția „deriziunii”. Melancolia, efect al reveriei, se împrăștie printr-un, nu rareori malițios, surâs. Cu senzualitatea lui calificată pentru tot ce-i catifelat, diafan, mlădios, autorul nu pierde din ochi, prețăluind-o când cu tandrețe virilă, când cu subțire ironie, femeia. Dar portretistica acestor proze tincturate de livresc (Proust nu-i doar o reminiscență de lectură, ci, ca și Mateiu I. Caragiale, se propagă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
și Unitate sunt cele două stări matriciale locuite de suflet și, respectiv, de umbră, din centrul cărora provin deopotrivă forța și neliniștea fără margini a gândului poetic. În ciuda multelor aparențe (serafismul, tonalitățile de litanie, lamentoul perpetuat din rațiuni (auto)persuasive, diafanul, vegetalul și irizațiile angelice), poezia nu se edifică exclusiv din pasivități, langori și contemplații, ci și dintr-o covârșitoare energie a ipostazierii: „De ce să nu desfid surâsul, plânsul,/ Ca pe-ale clipei stranii accesorii,/ De ce să nu mă-ncredințez sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
virginitatea, legitimitatea, autoritatea. Ne place morala, dar urâm pe moraliștiă Un nărăvit demon al clasificării m-a împins, în zilele din urmă, să încerc o rapidă sistematizare a dome niului. Am identificat patru feluri de a înțelege și practica cultul diafan al eticului. 1. Gesticulația morală. (Constantin Noica o califica drept expresie a „eticului gol“.) E vorba de a-ți pune în scenă comportamentul, slujind, de fapt, propria statuie. Te porți în așa fel, încât să observe ceilalți cât ești de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
dimineții, iar când pășteau, nu scoteau nici un sunet. Când se săturau de iarbă proaspătă, își strângeau picioarele sub ele în cea mai deplină tăcere și apoi trăgeau un pui de somn. Primăvara a trecut, vara s-a sfârșit, iar lumina diafană anunța primele adieri ale vântului de toamnă care învolburau apele râurilor. Schimbările pe care le-au suferit animalele de-a lungul acestor anotimpuri au deservit vizibile. La început au apărut ici-colo fire aurii ce semănau cu mugurii unei plante care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Gheorghiu nu putea să le întrupeze la fel de convingător pe toate. Cea mai credibilă e partea cu singurătatea : peste trei ani, Gheorghe Gheorghiu-Dej avea să moară și, din momentul acela, cineaștii aflați în căutarea interpretei ideale pentru vreun rol de boieroaică diafană aveau să ignore, în mod inexplicabil, experiența și calificările fiicei lui. Pînă la urmă, toți sîntem singuri. Bun. Locul 5 : Neamul șoimăreștilor. Neamul șoimăreștilor este cel de-al treilea film care l reprezintă pe Mircea Drăgan în clasament. și e
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]