1,929 matches
-
ilumi nare momentană (Augenblicke plötzlicher Belichtung), care co respund, din punctul de vedere al cunoașterii istorice, acelui „Jetzt der Erkennbarkeit“ care se vădește a fi forma privilegiată a timpului mesianic. Nici o descriere, nici o narațiune nu pot urma logica acestei tensiuni dialectice a reprezentărilor urbane. Foto grafia o face, întrucât ea scapă conceptualizării și, deopotrivă, povestirii. Textul Ancăi Oroveanu „150 de ani de fotografie (1839- 1989)““ aruncă o lumină asupra acestei teme. Problema care bântuie istoria „teoriei“ fotografiei este cea a imitației
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
să arăt, acest act originar al experienței urbane, cel al memoriei, se desfășoară ca modalitate de cunoaștere (gestul epistemologic), ca așezare în dimensiunea eschatologică a istoriei (gestul teologic) și ca deconstrucție a reprezentărilor ideologice ale prezentului „învingătorilor“ (gestul politic). Imaginile dialectice ale Berlinului începutului de secol XX permit această triplă lectură, iar experiența urbană își găsește astfel, în Copilărie berlineză..., o ilustrare privilegiată. Figura copilului, aflat în descoperirea lumii orașului, întreține o relație specială cu celelalte figuri urbane, precum flaneurul, peticarul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
se compun în imaginea unei „asceze“ a subiectului și a structurilor sale constitutive pentru a lăsa locul survenirii obiectului în istoricitatea sa originară. Semnele acestei istoricități, arată Benjamin, se înscriu ca urme pe chipul lumii, transformând-o în alegorie. Imaginea dialectică este, pentru secolul al XIX-lea, ceea ce este alegoria pentru baroc. Descriind metropola ca imagine dialectică, Benjamin face o incursiune în caracterul istoric al lumii moderne, iar „cunoașterea“ acestei lumi înseamnă, de fapt, identificarea amprentei autentice a originii în semnele
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
locul survenirii obiectului în istoricitatea sa originară. Semnele acestei istoricități, arată Benjamin, se înscriu ca urme pe chipul lumii, transformând-o în alegorie. Imaginea dialectică este, pentru secolul al XIX-lea, ceea ce este alegoria pentru baroc. Descriind metropola ca imagine dialectică, Benjamin face o incursiune în caracterul istoric al lumii moderne, iar „cunoașterea“ acestei lumi înseamnă, de fapt, identificarea amprentei autentice a originii în semnele materiale care îi com pun fizionomia. De data aceasta, memoria, pură (la Bergson)/in voluntară (la
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
o recuperare a familiarității cu chipurile multiple ale metropolei, înscrise în urmele materiale ale străzilor sau clădirilor. Flaneurul nu „contemplă“ orașul în manieră teoretică, ci îl constituie, îi salvează memoria și îi resemnifică traseele. Ultimul pas al lecturii recompune imaginea dialectică a Berlinului din Copilărie berlineză... Descoperirea orașului de către copil trimite, pentru Benjamin, la paradigma pierdută a unei experiențe magice: cea a identificării prin imitare cu lumea înconjurătoare, cu ritmurile cerești sau cu obiectele. Con ceptul de „experiență“ pe care îl
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
astfel, o reprezentare înghețată a unor tensiuni primordiale. Scena istoriei aflată sub spectrul mitului cuprinde și configurează această imagine a întâlnirii dintre vis și mâzgă, dintre consistența trecutului și disoluția prezentului, dintre condiția diurnă și cea nocturnă a personajelor. „Imaginea dialectică“ a Bucureștilor este, precum cea a Berlinului începutului de veac, una a ruinelor care adăpostesc, în firidele lor, demoni. Încercarea de a „împrieteni“ cele două texte este, într-o oarecare măsură, în stare să-i vădească în ascunzișurile lor. În loc de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
unde Salomeea este silită să contemple viziunea macabră a capului Sfântului Ioan, care exercită asupra ei o atracție irepresibilă, pe care numai forța numinosului o are, ca și în cazul lui Zeus sau a Atenei. Apariția (1876) se organizează astfel dialectic, oferind, pe de o parte, o posibilă soluție de coeziune, de recentrare a câmpului vizual, și, pe de altă parte, fiind punctul de articulație a subversiunii disolutive a detaliului, așa cum remarcă și John Reed. "Pentru cele mai multe, Moreau a utilizat modalități
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Gauguin, o va îndepărta de la o soluționare a gestualității în arabescurile Art-Nouveau-ului. Acest fapt este important pentru toată pictura simbolistă și pentru ceea ce ea are în comun cu decadentismul și anume, clivajul dintre profunzime și suprafață. Ambele întrețin o relație dialectică prin proiectarea acestor gesturi într-o transcendență semnificativă, fără a pierde din vedere efectul suprafeței, decelat de Hodler în reluarea aceluiași model ca laitmotiv în cadrul aceleiași compoziții, pornind de la datele armoniilor horticole. Plantele și în special florile constituie elementele definitorii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
consideră că, reprezentând suprastructura, cultura a devenit dependentă de industrie și că produsele și procesele culturii de masă nu sunt decât produse ale "culturii industriale", un termen nou introdus în paradigma conceptului de "cultură" în 1947, în renumitul studiu The Dialectic of Enlightenment. Teoria dezvoltată de Școala de la Frankfurt leagă ascensiunea culturii populare în secolul al XIX-lea și în prima jumătate a secolului XX de dezvoltarea capitalului de stat, pe de o parte, și de apariția mass-mediei, pe de alta
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
minute. La suprapunerea narațiunilor și a firmelor care, după opinia lui Benjamin, ar transforma orașul în text, se adaugă caracterul fragmentar al experienței urbane, care, pentru adevăratul fizionomist, poate funcționa ca memorie spontană sau se poate transforma într-o recunoaștere dialectică, reciprocă a trecutului și a prezentului. O a treia caracteristică specială a Las Vegas-ului este starea sa aparte de devenire și progres. Cazinourile, în care proprietarii au investit miliarde de dolari, sunt în permanență mărite, înfrumusețate, sau pur și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
speciilor este, ca și Capitalul lui Marx, una din acele cărți ideale „care nu vor trebui citite pentru a putea discuta despre ele“. Demn de examinat este un alt tip de raportare ideologică la teoria lui Darwin, cel al materialismului dialectic. Ceea ce distinge această raportare este tendința de a anexa și subordona știința fundamentării unei ideologii a statului. Ceea ce va implica și respingerea acelor idei științifice care nu se acomodează principiilor ideologice și intereselor politice. Este tendința care poate fi întrezărită
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
acelor idei științifice care nu se acomodează principiilor ideologice și intereselor politice. Este tendința care poate fi întrezărită deja în unele afirmații ale lui Friedrich Engels privind teoria lui Darwin. Engels nu este doar cel care a introdus termenul „materialism dialectic“. El a avut o contribuție importantă la formularea ideilor și conceptelor de bază ale unei filozofii care pretinde să se întemeieze pe generalizarea rezultatelor cunoașterii științifice, dar, în realitate, selecționează idei în lumina unor principii a priori sau încearcă să
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
care să le asigure o recunoaștere în mediile științifice, să-și atingă obiectivele exploatând împrejurarea că acordul cu ideologia oficială fusese ridicat la rangul de criteriu suprem al adevărului. Grupul lui Lîsenko s-a prevalat de clișeul oficial că materialismul dialectic se sprijină pe realizările cunoașterii științifice și este, în acest sens, „filozofia științifică“, susținând drept corolar că acordul cu principiile materialismului dialectic al rezultatelor cercetării ar constitui garanția caracterului lor științific. Lîsenko și adepții săi au afirmat acest punct de
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
la rangul de criteriu suprem al adevărului. Grupul lui Lîsenko s-a prevalat de clișeul oficial că materialismul dialectic se sprijină pe realizările cunoașterii științifice și este, în acest sens, „filozofia științifică“, susținând drept corolar că acordul cu principiile materialismului dialectic al rezultatelor cercetării ar constitui garanția caracterului lor științific. Lîsenko și adepții săi au afirmat acest punct de vedere în mod deschis și l-au utilizat fără scrupule împotriva celor mai reprezentativi oameni de știință activi în cercetarea genetică. Geneticii
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
utilizat fără scrupule împotriva celor mai reprezentativi oameni de știință activi în cercetarea genetică. Geneticii înseși i-a fost contestată calitatea de știință, ea a fost declarată „o pseudoștiință burgheză“. Lîsenko a afirmat în mod repetat că pe baza materialismului dialectic poate fi negată legea mendeliană a segregării caracterelor. Nu faptele, observații și experimente, urmează să decidă asupra caracterului științific al enunțurilor cercetătorilor, ci acordul lor cu principiile ideologiei oficiale. În timp ce Lîsenko și susținătorii lui invocau fără nici un fel de reținere
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
întrebarea cum au putut fi impuse în mediul cercetătorilor și acceptate o perioadă de timp asemenea puncte de vedere, care nu aveau nici o bază faptică, răspunsul este simplu: se putea susține că numai ele sunt în acord cu principiile materialismului dialectic. Bineînțeles că s-ar fi putut argumenta și contrariul, în ciuda faptului că afirmarea posibilității de a modifica oricât de mult ereditatea organismelor prin schimbarea mediului părea mai atrăgătoare din punct de vedere ideologic. Este ceea ce s-a și întâmplat după ce
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
dialogică, care se dovedește indispensabil pentru înțelegerea identității însăși a culturii europene, care este producătoare / produs al unui joc de complementarități, rivalități, antagonisme între idei, teorii, concepții, viziuni asupra lumii. Termenul dialog este insuficient pentru a exprima caracterul conflictual. Termenul dialectică nu este de-ajuns pentru a exprima persistența opoziției dualiste în interiorul unității. Termenul dialogică este așadar esențial în acest text, cu toate că repetarea sa riscă să-l plictisească pe cititor, obosindu-l în loc să-i trezească interesul față de ceea ce constituie originalitatea culturii
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
romantismului. El înfruntă contradicția, și-o asumă, încearcă să o depășească, o regăsește mereu, o așează în centrul gîndirii sale. Aceasta este complexitatea însăși, căci prin acceptarea contradicției și menținerea raționalității, ea depășește limitările rațiunii clasice, instituind, în sînul "rațiunii dialectice", lupta și împreunarea simultane dintre rațional și iraționalizabil. Oricît ar fi de complexă însă, ea nu poate rezista pe deplin celor două raționalizări: raționalizarea istorică, pe de-o parte, care o determină să justifice ca rațional faptul împlinit; raționalizarea abstractă
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
obține deplină libertate ontologica: Acela a cărui ființă sau esență constă pur și simplu în faptul că-și afirmă existența este eul ca subiect absolut (subl. în text, n.m.)" (1970, p. 93). În mod clar, modelul lui Fichte este inerent dialectic, fiindcă el concepe realitatea eului în opoziție constantă cu non-eul, ultimul fiind real doar în măsura în care-l afectează pe primul (1970, p. 136). Limitările eului devin evidente în interacțiunile sale continue cu lumea. Astfel, statutul ontologic al eului se ambiguizează: "Eul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
le percepe drept filistine sau non-vizionare. De aceea ajunge poetul să conceapă două seturi de figuri feminine, Fiicele Inspirației, care guverneaza artă vizionara, și Fiicele Memoriei, care patronează artă mimetica (fabula sau alegoria)65. Frye sugerează, glisând pe același tipar dialectic deschis de Blake, ca imaginația "este constructivă și comunicabila" (1991, p. 32), în timp ce memoria "este circulară și sterilă" (1991, p. 32). La rândul său, Raine vorbește despre dublul sens al "artei" și al "vieții" în cazul lui Blake, primul termen
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
generală a universului: "Viziunea este adevărata doar în măsura în care este atotcuprinzătoare" (1972, p. 135). În timp ce Steven Vine identifica în viziunea blakeană pur și simplu "puterea imaginației de a întrupa lumea dorinței" (1993, p. 21), Thomas J.J. Altizer o interpretează în termeni dialectici: "negând opozițiile, ea le unește prin aceea că face posibilă tranziția uneia în cealaltă și obține astfel nu o anulare a contrariilor, ci o genuina coincidentia oppositorum" (1967, p. 215). În fine, Andrew J. Welburn definește un poem vizionar (iar
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
operei lui Blake se bazează fie pe câteva poeme izolate, The Mental Traveller sau Jerusalem, fie pe polaritatea identitate/alteritate 154. Deși exegeza să este, până la un punct, chiar satisfăcătoare, Smith nu reușește să ofere o perspectivă sintetică asupra gândirii dialectice blakeene, rezultatul configurând mai curând un mozaic de interpretări separate decât un studiu comprehensiv. Principala mea obiecție vizează însă o omisiune flagrantă: Smith nici macar nu pune în discuție cel mai important text dialectic blakean, The Marriage of Heaven and Hell
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
să ofere o perspectivă sintetică asupra gândirii dialectice blakeene, rezultatul configurând mai curând un mozaic de interpretări separate decât un studiu comprehensiv. Principala mea obiecție vizează însă o omisiune flagrantă: Smith nici macar nu pune în discuție cel mai important text dialectic blakean, The Marriage of Heaven and Hell. O abordare a coincidentei contrariilor blakeene care se vrea convingătoare nu-și poate permite să ignore această operă 155. Dați-mi voie că, în continuare, să prezint, pe scurt, principalele concepte teologice ale
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
which define Blake's general attitude towards life and aesthetic creation. My investigation hâș continued with the analysis of the paradox of vision entailed by Blake's thought, aș well aș with an explanation of the latter's deeply embedded dialectic, în the absence of which the artist's intimate convictions would be rendered unintelligible. Finally, after emphasizing the role which the cardinal numeral 4 comes to play în the poet's work, my discourse hâș been centred on the definition
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
înțeles și, mai ales, trăit în mărunta responsabilitate zilnică. Bătrânul Slavici își va supraveghea permanent conduita, realizând un portret idealizat sau construind o poză. Îi va lipsi sau va pierde pe parcurs spontaneitatea morală prin excesul inteligenței, rafinament psihanalitic, înțelegere dialectică sau "talentul" relativității. Se va așeza permanent sub semnul eticii "maximaliste", hiperelaborată și crispată. Placiditatea etică înseamnă însă absența tresăririi proprii. Tocmai atunci când pare a-și fi atins limita supremă a posibilităților sale creatoare, de fapt, el pierde rostul artei-interogație
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]