1,120 matches
-
dumneavoastră, care privește în același timp și Unitatea Bisericii. Vă binecuvântez pe dumneavoastră și pe toți ceilalți și vă asigur de rugăciunile mele. +Mitropolit Visarion» Don Calabria merge adesea la Maguzzano ca să se întâlnească cu mitropolitul. Se oprea bucuros să dialogheze cu el într-o atmosferă de prietenie fraternă, tratând marile și gravele probleme care strâmtorau omenirea și răvășeau Biserica. Amândoi îl iubeau profund pe Cristos și Biserica Sa. Ambii simțeau chemarea lui Cristos la unitatea creștinilor: Ut unum sint. Cele
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
bunei vecinătăți și relațiilor corecte. Totuși, niciodată nu s-a recurs la bunele noastre oficii, iar Italia părea să considere că față de Belgrad sau de Atena trebuia să rămînă Marea Putere care spune direct și hotărît ce are de spus, dialogînd pe un ton de superioritate amenințătoare. Revenirea regelui Carol, în iunie 1930, reanimase unele simpatii în cercurile conducătoare de la Roma. Se știa că în calitate de prinț moștenitor își exprimase admirația față de regimul fascist și activitatea sa, bănuindu-se că prin temperament
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
existat deja o literatură beletristică în țară, de unde i-ar fi venit în cap lui Creangă ideea să scrie Amintiri și Moș Nichifor Coțcariul și de unde ar fi știut cum se scrie o bucată literară, cum se compune, cum se "dialoghează" etc.? Și nu mai insistăm asupra faptului că, pentru ca să existe "Creangă", trebuia să existe "Junimea" și Convorbirile - produse și ele de influențe literare străine... Literatura franceză din veacul al XVIII-lea (și cea grecească nouă) au inspirat, au făcut scriitori
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
absența sprijinului financiar pentru Biserică din partea statului; b) rangul social nesigur al personalului de cult; c) regimul privat al studiului teologic; d) admiterea limitată a religiei în școlile publice. radu Preda numește acest model iconoclasm social. Astăzi, în Franța se dialoghează mai mult cu Biserica, dar starea este cea a unei laicități calme. Statul secular nu privilegiază - cel puțin oficial - o anume religie sau un anume cult religios. în Olanda, separația radicală Biserică-Stat ca urmare a unei evoluții secularizate a scos
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
cu infiltrații levantine și de jovialitate sudică. Compuse din secvențe izolate grafic de autor și păstrând o relativă autonomie, narațiunile mizează pe cooperarea cititorului, luat complice în mecanismul producerii textului, care e demistificat parodic prin notele de subsol, unde autorul dialoghează cu naratorul și/sau cu cititorul, și prin titlurile capitolelor (de exemplu, „Cap. II în care povestea e scurtată fără cruțare și împotriva tuturor rânduielilor povestirii, viața eroului însăși e stropșită aproape în întregime de povestitor, pentru a ne apropia
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
României, Deșteaptă-te, române!) sau cu cântece de căinare a turcilor (O, aman Osman, Bazülderim). După primul război mondial, pe tiparul Căderii Plevnei, este creată piesa Pacea generală (Încheierea păcii sau Masa verde), de această dată românii fiind puși să dialogheze cu nemții sau austriecii. Unele variante imaginează încheierea Tratatului de la Versailles, printre personaje aflându-se câte un reprezentant al fiecărei țări participante la conflagrația din 1914-1918. În fine, din aceeași zonă folclorică, cuprinsă între Bârlad, Fălticeni, Târgu Neamț și Roman
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
este de acum refuzat. Mai merge pe acolo sora lui, Antoaneta, probabil În casa În care a locuit Vasile Lovinescu. Până la remiterea listei cu mistere de dezlegat, mai este Însă ceva vreme (probabil spre vară), și oricum noi vom mai dialoga epistolar până atunci. Cu urarea să Înaintați la carte substanțial și fără epuizare, cu cele mai admirative gânduri doamnei și cu sentimentul că multe, multe ar mai fi fost de scris (dar timpul gonește fără milă), vă spun - la revedere
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
generale e ca și cum ai pune lupul cioban la stână în final, mărturisesc a considera imposibil un dialog cu Eugen Barbu. Unde minciuna, calomnia, denunțul, amenințarea înlocuiesc argumentele, nu e loc de dialog. De ani și ani, Eugen Barbu monologhează. De dialogat, Eugen Barbu n-ar putea dialoga decât cu Eugen Barbu. Asta îmi amintește de existența unei nefericite specii de pasăre având o singură aripă. Spre a zbura, are absolută nevoie de o parteneră având cealaltă aripă. Spectacolul decolării acestui cuplu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cioban la stână în final, mărturisesc a considera imposibil un dialog cu Eugen Barbu. Unde minciuna, calomnia, denunțul, amenințarea înlocuiesc argumentele, nu e loc de dialog. De ani și ani, Eugen Barbu monologhează. De dialogat, Eugen Barbu n-ar putea dialoga decât cu Eugen Barbu. Asta îmi amintește de existența unei nefericite specii de pasăre având o singură aripă. Spre a zbura, are absolută nevoie de o parteneră având cealaltă aripă. Spectacolul decolării acestui cuplu e teribil, ca și cel al
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
semnaleze, cumva, că s-a mai gândit la acele pagini, la „contrarietatea” care Îl mâhnise? „Să fi luptat. Atunci a fost momentul nostru. Trebuia să le spunem acestor scriitori-gospodari: Domnule, nu dau mâna cu dumneata, nu ești competent, nu putem dialoga», așa cum fac În Polonia cei ca noi. Ce să ne facem acum cu acești «gospodari»?” Știam la ce se referă. Discutasem adesea despre Autoritățile Literare, despre elita culturală a momentului și jocul ei cu Puterea care o patrona, căreia vroia
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
timpul biografiei - Înseamnă nu mai puțin nicăieri sau oriunde. * Adevărul este, ca Însuși Dumnezeu, „personal”. Sacrul și profanul sunt „privatizate” prin poezie, separându-se drastic de clișeele colectiviste, deci și de rutina facilităților retorice. Proprietăți private, intime, În care solitudinea dialoghează cu sine, devenind poezie. Universul terifiant al adevărului Îngăduie totuși buna ardere pe rugul rece al iubirii. Iubirea intonează monologuri suav stranii, senzual-spiritualizate. O revanșă singularizată asupra vidului, În care așteptările se văd decapitate, una câte una. Lamentoul gingășiei ultragiate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o curm și pe care nici În anii următori nu aveam s-o clarific decât forțat de Împrejurări extreme. Orice veste din țară o așteptam cu lăcomie și cu atât mai mult mă emoționa revederea unor oameni cu care puteam dialoga. Nu fusesem prieten cu Bănulescu, dar ne apropiasem În ultimii ani În cadrul biroului secției de proză a Asociației Scriitorilor din București. Înaintea alegerii secretarului de secție, venise să se consulte cu mine asupra persoanei care ar trebui propusă. Am fost
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
un an. E foarte greu să-l mai restabilesc. Te rog deci să-mi ierți lunga ieremiadă și să crezi că Îți port aceeași curată prietenie, cu regretul, evident, că enorma distanță nu ne permite să ne revedem și să dialogăm direct. Îți urez tot binele și Îți strâng mâna, același, Mircea Zaciu P.S. Ai putea să-mi trimiți adresa ARA (Academia Româno-Americană) și să-mi spui eventual cu cine aș putea lua acolo legătura? * Bonn, 9 noiembrie 1991 Dragă Norman
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Între Germania și țară (unde mă seacă un proces pentru casă și problema cărților mele, În primul rând a Dicționarului). Dar nu e mai puțin adevărat că am abandonat și fiindcă la așa distanță aveam impresia că e greu să dialoghezi. Acum am primit, recuperate de la Cluj, diverse scrisori sosite după plecarea mea de acolo (am plecat Înainte de 1 dec.). Între ele, mesajul dtale cu urări de noul an. Ți le Întorc, cu mare Întârziere, rugându-te să le primești și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
suporta ceea ce nu suportam În ideologia sa restrictivă? Premisele teoretice, utopic „umaniste”, ale stângii ca antidot la negrele frenezii ale dreptei naționaliste? În anii ’70-’80, În condițiile socialismului bizantin românesc, retorica sa militantă Îmi părea de-a dreptul ubuescă. Dialogam cu un fost ilegalist, actual pensionar și infirm, marginalizat, izolat, fără nici o putere politică, devenit unul dintre scriitorii „stiliști” de prim rang ai țării. Perplexitățile și iritarea nu excludeau amuzamentul, nici compasiunea, nici fascinația. Contemplam interlocutorul ca pe un fenomen
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din Iași se decisese să ofere „extra-teritorialului” trădător și cosmopolit, cum mă numea presa de gang partinic, un subterfugiu, favorizând sedentaritatea, re-„Înscăunarea” pe scaunul de la masa de scris. Cum dialogul cu trâmbițele oficiale nu era posibil, Îmi propunea să dialogăm noi doi, epistolar, și astfel, cum s-a și Întâmplat, să ajung la dialogul cu mine Însumi. Intenția evident terapeutică era subminată Însă, din start, de tematică. Greu de găsit o mai nepotrivită temă de liniștire ca „problema evreiască”, cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ale unor prezențe familiare: Martin, Fernando Vidal, Marcelo, Nacho și Augustina. Evadam, regăsindu-mă, pe dâra fosforescentă a cuvintelor, În timp ce În zare fumega rugul Alejandra, iar În tunelul lui Juan Pablo Castel șerpuia orbitor fantoma Mariei ucise. M-am trezit dialogând cu personajul-autor și cu persoana lui Ernesto Sábato, el Însuși somat să răspundă la numeroasele patetice Întrebări amare, nu doar ale lectorului, ci și ale autorului care sunt. Un contemplativ, desigur, precum Bruno, care și-a depășit Însă „excesul de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dacă m-ar lăsa În pace, după ce prea multă vreme n-a vrut deloc să mă lase În pace. M-am dus, totuși, Într-o seară, să văd Reichstagul. Am ajuns, apoi, la Checkpoint Charlie. Întruchipări ale Istoriei? Două epoci dialogau În mine, prin mine. Un dialog pe care aș fi vrut să-l uit. Măcar pentru o vreme, pentru oricât de scurtă vreme. Nevoie de uitare, imposibilitatea ei. * După câteva săptămâni de izolare, am căutat oamenii. Berlinul s-a Însuflețit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
siguranță, una dintre cele mai vaste operații ale societății de consum. Dincolo de marile Înlesniri și comodități, omul rămâne, Însă, tot singur și vulnerabil? Cum rezolvă aici, În libertate, nesiguranța, bolile, demagogia, rapacitatea, atâtea triste fețe ale realității? Asemănările dintre sisteme dialoghează, ca și deosebirile, Într-un mod deloc simplu și deloc liniștitor pentru viitorul lumii de azi. * Forfota nocturnă de pe Kudamm, veselia burlescă din jurul pieței Wüttemberger sau de la Europa-Center. Farmecul patrulaterului de la Savigny Platz. Colțul parizian de stradă și grădiniță din fața
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Condamnarea la viață sau avertismentul morții. Legătura cu ceilalți și cu pământul și cu cerul. Cu hazardul și cu destinul. Cu mine Însumi. Cu mine Însumi, desigur. Nu cumva Îmi scriu singur scrisorile, ca să Întrețin regulile jocului? Ființele din mine dialoghează prin destinatarul neverosimil care sunt, amuzându-se să ofere, astfel, combustibil cotidianului? Un joc copilăresc, tenebros. Scenariu crud al naivității, cu lacrimi, Îmbrățișări, râsete, prăbușiri? * Străin, aici? Străin sau Înstrăinat oriunde, până la urmă. Mi-am regăsit obișnuințele. Le port cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Marx și Engels, dascălii sacralizați ai Utopiei, devenită insuportabila realitate de care izbutisem, În cele din urmă, să mă Îndepărtez. De partea ceastălaltă, Stadionul Olimpiadei naziste din 1936 și clădirea Reichstagului evocau o tragedie simetrică și opusă. În Berlinul Occidental, dialogau cu altă istorie, postbelică, a dramei europene, marcată de patetica declarație a lui Kennedy din timpul Blocadei, dar și cu ultimatumul lansat de Reagan către Gorbaciov chiar În acele zile când devenisem și eu, temporar, „ein Berliner”. O nouă vizualizare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și mistice În tranziția Europei Răsăritene de la societatea până mai ieri Închisă a așa-numitului „socialism real” la cea În curs de deschidere spre democrația pieței libere capitaliste, ca și relația deloc pacificată dintre exilat și țara sa de origine, dialoghează astăzi cu spectacolul prea puțin Încurajator al nu totdeauna veselului carnaval planetar, la actuala frontieră dintre secole și milenii. La peste 50 de ani de la Holocaust, noutățile nu par epuizate, nici controversele. Nu altfel se va Întâmpla, probabil, cu prolificul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
provinciala Middle-America unde Învățase singură, la perfecție, germana și care știa mai multe despre Aschenbach și Thomas Mann decât și fi putut eu Însumi oferi colegilor ei Înmărmuriți. Acești tineri, deja ai secolului XXI, au răspuns inteligent și intens chemării, dialogând dezinhibat despre relația Între existență și creație, Între frumusețe și solitudine, Între boală, iubire și moarte. Evocarea Bătrânei Doamne, Veneția, pendulând Între Orient și Occident, Între realitate și ficțiune, Între „bucurie, mister și iresponsabilitate”, cum spunea Virginia Woolf, evocarea Înstrăinării
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dar și unul independent, la nevoie. Referențial este, inevitabil, noul roman și În relația cu literatura Holocaustului, confirmând viziunea specifică autorului, cea care i-a și adus, de altfel, recunoașterea internațională. Cartea scrutează consecințele mult prelungite ale ororii Auschwitz și dialoghează cu literatura dedicată ei. În ciuda pretextului livresc-detectivistic (căutarea romanului rămas după sinuciderea lui B.) și a inserției „teatrale”, strategia narativă se susține, mai curând, pe o intensă problematizare, nu prin evocarea strict epică. Ceea ce vrea să transmită, cu deosebire, autorul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
au putut desluși»./ și i-am mai spus Zguduitorului să-mi ia poezia dar să-mi/ lase mintea întreagă ca să pot scrie poeme numai despre / slava și mărirea Lui și acele poeme să fie numai și numai tăcere.” Altă dată dialoghează căutându-l și drămuindu-l, arghezian, în tencuială: „I-am spus Zguduitorului: când Te caut în var și nu te găsesc/ Te caut în tencuială/ Când nu Te găsesc nici acolo Te caut/ în zid și când nici acolo nu
DAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]