3,645 matches
-
lemn. Avusese întâlniri cu persoane influente din capitala de județ și de la minister. Constatase că situația nu e de loc diferită aici. Aceleași aranjamente se făceau cu băieții deștepți. E drept că totul se punea la cale cu mai multă discreție decât în altă parte, dar, în principiu, nu era mare diferență. Nu avea decât să ungă balamalele care trebuie și lucrurile mergeau strună, iar dacă reușea să-și asigure și un sprijin politic influent, chiar că nu mai trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai era un dezavantaj, un lucru pe care Mihailovici îl știa foarte bine. Cu toată tihna din acea comunitate mică, nu se putea bucura de nici un pic de intimitate. Acolo, fiecare știa ce face fiecare iar el avea nevoie de discreție ca de aer. În orășelul acela nici nu avea unde să iasă seara să se distreze. Terasa din centru era singurul loc unde se putea duce. Și, ce să facă acolo? Să bea bere? Ce băutură era asta? Nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spune! Păi, una e să scoți din țară câteva sute de grame de aur, alta câteva kilograme dar, și mai complicat câteva sute de kilograme. Nu va fi simplu deloc, chiar dacă vom reuși aici, pe loc, să ne mișcăm cu discreție maximă. Și, ce propui? Să încercăm să-l vindem în România. Poate găsim o piață de desfacere aici. Care piață? Cine crezi că va cumpăra așa o cantitate? Habar n-am, spuse Boris foarte calm, asta e treaba ta. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
localitate de munte cât mai repede, dacă se putea, chiar înainte de amiaza zilei următoare. Nici unul dintre cei doi nu trebuia să mai fie în viață după plecarea lui. Mai avea o mulțime de treabă de făcut și totul cu maximă discreție. La fel cum orice călătorie începe cu primul pas, tot planul său depindea de capturarea duhului. Dispoziția ca pe parcursul nopții, nimeni să nu iasă afară din clădiri, o menținuse în vigoare. Insistase să meargă singur pe platou, el și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rozalii, discret luminate. O lampă așezată lateral mascată de un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca-n maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior violaceu, unde paravanul pictat cu stînjenei decadenți, eflorescențe licențioase, adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția sa tot așa cum atrag faldurile ori croiala rochiei): sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată-n brocart - oh, dar Bandura știa bine rînduiala chiar Înainte s-o Întîlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și Întunecatele vremuri istorice, Începuturile acelei scrieri datînd cam de prin anul 1789. Acea bizară castă de erudiți trebuie să fi avut pretutindeni prin lume tot felul de adepți care scormoniseră prin pomelnice și prin biografiile oamenilor, cu tenacitate și discreție, ca după aceea să prelucreze toate acele date și să le remită centralei care se afla la Stockholm. (N-o fi fost oare -, m-am Întrebat o clipă -, și doamna Johanson adepta lor? Și nu m-a dus ea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-i tot ce pot ști, ce pot intui despre activitatea lor. Caracterul ocult al acestei activități Își găsește -, cred eu -, obîrșia În Îndelungata tradiție a prigoniților Bisericii, iar pe de altă parte, munca la o astfel de enciclopedie presupunea o discreție absolută, Întrucît trebuia evitată orice pornire vanitoasă și de asemenea preîntîmpinată orice tentativă de pervertire.PRIVATE Nu mai puțin bizar decît modul de lucru era stilul lor, un amalgam neverosimil de lapidaritate enciclopedică cu elocință biblică. De pildă, o informație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Trag deci concluzia că după legea naturii, dreptul În forță...“ (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pofida modestiei Înnăscute, pe care i-a remarcat-o chiar Graves, cred că X (iar această prescurtare vexantă este doar semnul unei discreții exagerate) a fost conștient de importanța descoperirii sale. Dacă În cartea cu autor necunoscut găsise originea misterioasă a Conspirației, care de două decenii tulburase spiritele, care semănase neîncrederea, ura și moartea, atunci el măcar Înlăturase amenințarea groaznică care s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
biserică etc., însă toate promisiunile rămâneau nerezolvate, după ce primeau votul. Prin comună nu se mai vedea țipenie de deputat, până la noile alegeri. Nu toți cetățenii aveau drept de vot; celor care aveau drept de vot li se dădea băutură la discreție... Prin 1928-1929, în timpul campaniei electorale, veneau de la Bacău, bancherul Cristea Cristoveanu, avocat din Bacău, cu Gr. Mârza și un altul, Racoviță din partea liberală. Bancherul Cristea Cristoveanu rupea în două teancuri de bani: o jumătate de hârtie o dădea unui cetățean
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
întrerup legăturile maritime dintre Țările de Jos și Spania și izolează Anversul, lipsit de marină militară, de rețelele sale comerciale; argintul din America nu mai poate urca spre nord și rămâne la Sevilia sau ia drumul Mediteranei. Anvers rămâne la discreția celei mai mici crize financiare, iar strălucirea sa apune în 1550, în urma unei crize bursiere declanșate la Sevilia. Franței, țara cea mai întinsă și mai populată din Europa, i se oferă o a doua șansă de a deveni „inima” capitalismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
competențe vor fi actualizate prin bazele de date private ce vor permite efectuarea de teste predictive în vederea tratamentelor preventive. închisoarea însăși va fi treptat înlocuită prin supravegherea la distanță și prin consemnarea la domiciliu. Nimic nu va putea rămâne ascuns; discreția, considerată până acum o condiție a vieții în societate, nu va mai avea rațiuni de a subzista. Oricine va ști totul despre celălalt; mentalitatea va evolua spre mai puțină culpabilitate și mai multă toleranță. Ieri, uitarea era însoțită de remușcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
acopere fundul. Toți cei prezenți gândeau același lucru, alegerile erau deja un teribil eșec politic. Timpul trecea. Ceasul din turn bătuse ora trei și jumătate după-amiază când soția secretarului intră ca să voteze. Soț și soție, își zâmbiră unul altuia cu discreție, dar și cu nota subtilă a unor complicități nedefinite, un zâmbet care-i provocă președintelui prezidiului o crispare interioară incomodă, poate durerea invidiei știind că niciodată nu avea să fie părtaș la un zâmbet ca acela. Continua încă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cel care dispune și puține au fost ocaziile, nefaste aproape toate, în care cei doi, puși de acord, au dispus împreună. Una dintre chestiunile mai aprins discutate a fost procedura retragerii guvernului, când și cum trebuia să se facă, cu discreție sau fără, cu sau fără imagini de televiziune, cu sau fără fanfare, cu ghirlande pe mașini sau nu, purtând sau nu, drapelul național fluturând pe aripi, și un șir nesfârșit de amănunte pentru care a fost necesar să se recurgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
îmbrăcat, intră în încăperea unde planul de acțiune al ministerului, sau, ca să vorbim cu exactitate, al ministrului de interne, aruncat, prin urmare, la întâmplare pe umerii răbdători ai direcției poliției, fusese făcut bucăți de doi subordonați, e adevărat, cu o discreție lăudabilă și un respect apreciabil, și chiar cu o ușoară tentă de eleganță dialectică. O recunoștea fără nici o greutate și nu le purta nici un fel de pică, dimpotrivă, i se simțea în mod clar ușurarea. Cu aceeași voință energică cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dumneavoastră nu vă permiteau să vă atingeți de alimentele pe care soția dumneavoastră vi le-a adus după ce s-a băgat sub acei bandiți, ca să folosesc expresia dumneavoastră energică. Bărbatul își lăsă capul în jos și nu răspunse. Vă înțeleg discreția, spuse inspectorul, într-adevăr, este vorba de o chestiune prea intimă pentru a fi trâmbițată în fața unor necunoscuți, scuzați-mă, departe de mine ideea de a vă răni în sensibilitatea dumneavoastră. Bărbatul se uită la comisar ca și cum ar fi implorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
intenție, Am stat aici pentru niște lucrări de investigație, dar ne-am terminat treaba, acum suntem niște oameni la fel ca oricare alții, e ca și cum am fi în concediu, deși, pentru liniștea dumitale, te sfătuiesc să faci uz de maximă discreție, amintește-ți că, prin faptul că se află în vacanță, un polițist nu va înceta niciodată să fie polițist, o are, ca să spunem așa, în sânge, Înțeleg foarte bine, domnule comisar, dar, așa stând lucrurile, și dacă-mi îngăduiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
murdară aruncată la întâmplare pe un scaun, și asta fără să vadă cum arăta baia, e o problemă pe care providențial, s.a., asigurări&reasigurări, va trebui s-o rezolve mai devreme sau mai târziu, dacă e sau nu compatibil cu discreția firească pe care o implică munca unui serviciu secret să pună la dispoziția agenților care vin să se instaleze aici o asistentă care să fie, în același timp, administratoare, bucătăreasă și cameristă. Comisarul trase cu brutalitate cearșaful și cuvertura, dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
foarte probabil ca în agitația momentului să-i iasă din minte bilețelul meu. Poate că ar fi fost mai înțelept să nu mă duc. Dar, pe de altă parte, se prea poate ca ea să dorească să păstreze maximum de discreție în chestiunea respectivă și, deci, ar fi fost oarecum necuviincios din partea mea să dau de înțeles semn că am primit ciudata veste. Eram, așadar, sfâșiat între teama de a jigni sentimentele unei femei agreabile și aceea de a o inoportuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
priori vreunul În stare să facă ceva. Roagă pe unul din ei. - Nu... După acest Început monosilabic, bargello se Întrerupsese, ca și când nu și-ar mai fi găsit cuvintele cu care să continue. Aruncă o privire bănuitoare spre Arrigo, care, din discreție, făcuse un pas Îndărăt. - Mortul e cineva... care n-ar trebui să existe. E foarte bătrân. Și Îmbrăcat În straie turcești, adăugă el, apăsând pe ultimul cuvânt. Dante Își miji ochii. Cel de-al patrulea om. Așadar, coasa morții Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
femeile tale, dacă Îmi aduc bine aminte. O fată care știe limbajul semnelor. Nici aceasta... continuă el, arătând spre tăcuta prezență acoperită de văl, nu poate vorbi. Am nevoie de ajutor ca să pot sta de vorbă cu ea. Și vreau discreție deplină, dată fiind condiția sa nobilă. - Dar pentru ce mi-o aduci așa, acoperită, de parcă ar fi o leproasă? replică Lagia bănuitoare, făcând un pas Îndărăt. - Nu-i nici o boală. Fă cum ți-am cerut, și repede. Femeia lăsă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ea În seara respectivă. Fusese foarte hărțuită de la șaisprezece ani, iar educația ei Încetase abrupt, o dată cu huzurul... Scormonind prin biblioteca femeii, Amory a găsit un volum gri, hărtănit, din care a picat o foaie Îngălbenită. A desfăcut-o, uitând de discreție. Era o poezie scrisă de Clara ca elevă, despre un zid sur de mânăstire Într-o zi plumburie și o fată cu pelerina umflată de vânt care ședea pe el, gândindu-se la o lume multicoloră. De regulă, astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și, cu ochii Închiși, merge pe dibuite spre ușă. Acolo se răsucește pe călcâie și mai privește o dată Încăperea. Aici au șezut și au visat: pe tăvița aceea pusese atât de des chibrituri pentru el; jaluzelele acelea le coborâseră, din discreție, Într-o lungă după-amiază de duminică. Cu ochii Înnegurați, stă și-și amintește. Vorbește tare): Ah, Amory, ce ți-am făcut? (Undeva adânc, sub tristețea Îndurerată pe care timpul o va vindeca, ROSALIND simte că a pierdut ceva și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
trebuia lui Mișu, scandal cu ziarele! Să vină televiziunile aici, poate chiar și poliția, să cerceteze cum zboară pe la ei haltere. Și l-a pălit și pe schilodul ăla, bine că era Mariana să aibă grijă de el. Mișu voia discreție, liniște. Pace cu Mariana, înțelegere cu Popa, azi un bănuț, mâine doi, mai avea puțin și strângea chiar de avion. Și dup-aia, înainte să plece, o să-i zică și lu madam Popa ce fel de poamă e bărba-su. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
vrei să pleci în America. Eu am acolo un contract, mi-a promis impresarul meu că face rost de viză și de tot. Nu am poză recentă, dar mă găsești în Libertatea din 12.07.2003, unde m-am lansat. Discreție deosebită, Raluca, 021.3234598. FINAL PASAJ RETRAS Mariana își notă numărul. O să sune mai târziu, acum era mult prea curioasă, trebuia să vadă dacă mai sunt nebuni, trebuia să fie vigilentă și să cerceteze fiecare scrisoare. PASAJ RETRAS Stimate domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
în hohote. Sophie îngenunchează și își etalează rochia de tul, ca pe o coadă de păun. Materialul face un zgomot ușor, ca de rumeguș care arde. La fiecare adiere se înfoiază puțin pentru că o suprafață destul de mare e lăsată la discreția vântului, lucru pe care, în mod obișnuit, Sophie nu l‑ar face niciodată. Când materialul se ridică, Sophiei i se văd picioarele subțiri îmbrăcate în ciorapi foarte fini, care sunt cu atât mai scumpi cât te gândești cât de ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]