5,125 matches
-
activitatea diplomatică la Ambasada de la Belgrad (1972-1978). Relațiile româno-iugoslave s-au dezvoltat puternic în perioada respectivă. Pe plan politic, aceasta și-a găsit expresia în frecvente întâlniri între factori de răspundere ai celor două țări, inclusiv la vârf, și în discutarea deschisă a problemelor de interes reciproc. Uneori, discuțiile alunecau și spre momente mai puțin plăcute, provocate de conflictul sovieto-iugoslav din anii 1948-1949, dar convorbirile erau repede aduse pe momente de glorie, cum au fost Mica Antantă și mai cu seamă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
pornindu-se, îndeosebi, de la recunoașterea frontierelor existente la acea dată, precum și de la renunțarea, de către ambele state germane, a deținerii armei nucleare. Participanții la consfătuirea menționată au apreciat că "o mare importanță pozitivă ar avea-o convocarea unei conferințe general-europene pentru discutarea problemelor referitoare la asigurarea securității în Europa și în stabilirea unei colaborări general-europene..."71, la care să participe atât state membre ale blocului Nord-Atlantic, cât și state nemembre, fiind de competența fiecărui stat să aleagă între participarea și neparticiparea la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
problemelor referitoare la asigurarea securității în Europa și în stabilirea unei colaborări general-europene..."71, la care să participe atât state membre ale blocului Nord-Atlantic, cât și state nemembre, fiind de competența fiecărui stat să aleagă între participarea și neparticiparea la discutarea și rezolvarea problemelor europene și a unor probleme mondiale. Statele reprezentate la Consfătuirea din 6 iulie 1966, au adoptat, în unanimitate, Declarația cu privire la agresiunea S.U.A. în Vietnam, o nouă treaptă a politicii, prin bombardarea împrejurimilor orașului Hanoi și a portului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
glumit și am înțeles că nu mă pot bizui decât pe ce știu eu); până una alta, era soarta mea în joc și nu era de glumit, dacă vroiam să mai supraviețuiesc în profesie. Am asistat, în prima zi, la discutarea rapoartelor altor țări, spre a ști mai bine procedeul și a mă obișnui cu atmosfera; în cele câteva zile și nopți cât am stat, până să-mi vină rândul, mi-am completat documentarea, pregătindu-mi fișe pe problemele care-mi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mai mult sau mai puțin, aceleași abordări în problemele privind metodele de încorporare în legislația internă a standardelor internaționale asupra drepturilor omului, precum și posibilitatea de a se face aplicarea de către jurisdicțiile naționale, a normelor internaționale din acest domeniu 93. Pe parcursul discutării Raportului, au existat unele incidente, care m-au pus într-o situație mai delicată; pe de o parte, era insatisfacția membrilor Comitetului (unii erau cam impacientați) pe care o riscam ceea ce era un lucru grav și putea compromite acțiunea României
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
românească. În luna iunie, primeam printr-un emisar special de la Moscova mai multe sugestii privind modul în care să fie organizate lucrările Consiliului Ministerial, care urma să aibă loc la București, în decembrie, la încheierea mandatului, cum să fie structurată discutarea problemelor politice și cum să fie adoptate deciziile, ce să cuprindă declarațiile publice în numele O.S.C.E. ("numai poziții consensuale") ș.a. Se exprima dorința ca misiunile și reprezentanțele O.S.C.E. în teritorii să fie mai bine controlate, să nu difuzeze orice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
N.U. și al altor instanțe internaționale a primatului dreptului internațional și a obligativității respectării principiilor fundamentale ale legalității internaționale în relațiile dintre toate statele, fără nicio excepție, de orice natură. 4. Evitarea configurării unei situații care ar fi permis discutarea problemelor securității și cooperării europene între cele două blocuri militare, ceea ce ar fi echivalat practic cu un condominium sovieto-american asupra afacerilor europene. Cerința examinării acestor probleme cu participarea tuturor statelor, indiferent de apartenența sau neapartenența la unul sau altul dintre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
axată pe problemele privind pacea și securitatea în Europa. La sfârșitul consfătuirii, s-a semnat Declarația cu privire la întărirea păcii și securității în Europa. În text, se consemnează că "O mare însemnătate pozitivă ar avea-o convocarea unei conferințe general-europene pentru discutarea problemelor referitoare la asigurarea securității în Europa și la stabilirea unei colaborări general-europene..."106 Ministerul Afacerilor Externe a fost puternic angrenat în organizarea și desfășurarea acestei consfătuiri, chiar dacă supervizarea întregii operațiuni revenea Secției Externe a C.C. al P.C.R. În legătură cu această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
dar mai puțin de către N.A.T.O. Abia în 1969, țările N.A.T.O. au indicat că sunt gata să participe la o asemenea conferință, dacă vor fi acceptate unele condiții, de exemplu: participarea deplină a SUA și Canadei, reconfirmarea statutului Berlinului, discutarea dezarmării convenționale în Europa și includerea problemelor vizând drepturile omului pe agenda viitoarei conferințe. La începutul anilor '70, aceste condiții au fost treptat satisfăcute: U.R.S.S. a acceptat participarea S.U.A. și Canadei; s-a adoptat Acordul cvadripartit privind reconfirmarea statutului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
zise „Prostii!” Până la urmă, după o dispută prelungită, moțiunea maiorului Millfield în favoarea spânzurării a trecut grație voturilor de susținere date de Catedra de Catering, în timp ce propunerea lui Braintree și moțiunea Noii Stângi au fost respinse, iar apoi ședința continuă cu discutarea unei creșteri a salariului cu patruzeci și cinci la sută, pentru a-i menține pe profesorii din institutele tehnice la același nivel cu profesiile comparabile ca pregătire profesională. La sfârșit Peter Braintree se duse până la secția de poliție ca să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
promovare. Anunțul de angajare suna „posibilitate de promovare după un an“, și luni va avea loc Întâlnirea cu șeful meu, Paul, pentru evaluare. Am căutat În manualul angajatului la „Evaluări“ și acolo zicea că acestea sunt „o ocazie ideală pentru discutarea posibilităților de avansare În carieră.“ Avansare În carieră ! La simplul gând, simt o Împunsătură de jind În piept. În felul ăsta, i-aș putea, În fine, demonstra tatei că nu sunt chiar o loseriță totală. Și mamei. Și lui Kerry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de a ne impune viziunea personală. Poate că riscul pe care-l întrezăresc eu nici nu te privește. ― Nu are nici o importanță acum. Kane este la bord... și viu. Evenimentele ulterioare vor decurge din această realitate, nu din alternativele trecute. Discutarea lor este o pierdere de timp. ― Deci este ultimul cuvânt în calitate de ofițer științific? Nu e chiar ce este stipulat în manual. ― Te repeți, Ripley. De ce? Să mă provoci? Am relatat singur acțiunile mele în cartea de bord și mă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
porturilor unui al stat; sprijin dat bandelor armate care, formate pe teritoriul său, vor fi invadat teritoriul unui alt stat sau refuzul, cu toate măsurile în puterea lui, pentru a lipsi zisele bande de orice ajutor sau protecție. Cu prilejul discutării convenției, N. Titulescu și M. Litvinov au realizat un acord verbal - gentlement’s agreement - prin care se angajau să vegheze cu grijă ca în manifestările lor publice să nu ridice sub nici o formă chestiunea diferendului teritorial dintre cele două state
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
acordul sovieto-român din 28 iunie 1940”. Statului român i se impunea să recunoască trecerea în componența Uniunii Sovietice a Basarabiei, a nordului Bucovinei si a unei părți din județul Dorohoi, fără nici o negociere. În cea de a doua ședință a „discutării” textului Convenției, la 11 septembrie 1944, V. M. Molotov, referindu-se la frontiera româno-sovietică, a afirmat promt: „Acest lucru nu se poate discuta. A fost primită la început (de fapt, o condiție sine qua non a purtării discuțiilor - n. ns
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
propus în mod categoric să se aleagă între unirea voluntară cu România în condiții avantajoase pentru Basarabia și anexare. S-a refuzat garantarea autonomiei Republicii Moldave, precum și ridicarea stării de război în scopul de a asigura Sfatului Țării libertatea. Pentru discutarea chestiunii de o astfel de importanță ca încorporarea Basarabiei la România, reprezentantul autorităților române a acordat „Sfatului Țării” un termen de 3-4 ore și numai sub formă de concesie s-a prelungit acest termen până la 24 de ore. Guvernul ucrainean
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
normative ș.a.); b) un titlu bine formulat va conține atât conceptele care vor jalona principalele capitole ale tezei, cât și direcția esențială a cercetării; c) coordonatorii nu vor accepta titluri și nici structuri trimise pur și simplu de studenți, fără discutarea lor critică; d) numărul minim de pagini al unei lucrări de licență este de 50 (exceptând anexele), iar ponderea părții aplicative în totalul lucrării trebuie să fie de aproximativ 30-50%. 6. Identificarea bibliografiei și documentarea. Studenții trebuie să știe că
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
au avansat și au reinterpretat punctul său de vedere, observând noi fenomene și dinamici ce au loc în relația terapeutică, este important a-l reaminti pentru că descrierea fenomenului de contratransfer a fost prima semnalare a reacțiilor terapeuților la clienții lor. Discutarea acestei problematici este pertinentă în contextul studiului de fața, personalul medical putând prezenta reacții emoționale specifice în interacțiunea lor cu pacienții. Colson et al. (1986) au realizat un studiu al contratransferului la personalul medical dintr-un spital psihiatric. Autorii au
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
de muncă, căutarea unui echilibru mai bun între viața personală și cea profesională, restructurarea cognitivă și implicarea în politică. Pearlman și Mac Ian (1995) au identificat o serie de strategii folosite de terapeuții care lucrează cu victime ale evenimentelor traumatice: discutarea cazurilor cu ceilalți specialiști, educația continuă, timpul petrecut alături de familie și prieteni, călătoriile, socializarea, exercitiul fizic și reducerea numărului de pacienți consultați. Rosenberg (1991) a realizat un studiu cu privire la rolul umorului ca strategie de burnout în rândul paramedicilor. Rezultatele au
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
teorie completă, ea trebuie să poată fi înțeleasă în mare, cu timpul, în principiu de oricine, nu numai de câțiva oameni de știință. Atunci noi toți: filozofi, oameni de știință și oameni obișnuiți, ar trebui să putem lua parte la discutarea problemei: de ce existăm noi și universul. Dacă găsim răspuns la această întrebare, el ar reprezenta triumful final al rațiunii umane pentru că atunci am cunoaște gândirea lui Dumnezeu.” Și cu asta ce am aflat? Despre Big Bang, despre extinderea universului, despre
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93043]
-
interveni el, obiecția adusă este, cred, întemeiată. De ce nu s-a discutat despre acest aspect? - Eu am propus ca Grosvenor să ia parte la discuții, dar mi s-a obiectat că, potrivit obiceiului, autorul unui plan nu poate participa la discutarea lui. Din același motiv n-au fost invitați nici cei doi fizicieni. - N-am impresia că domnul Grosvenor e conștient de grozăvia afirmațiilor sale, spuse Siedel. Eram cu toții convinși că scutul de protecție al navei este una din cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de Umberto Eco și Maria Corti, printre alții) poate să conteze ca literatură adevărată. (E cunoscut că un critic de talia lui Pietro Citati a răspuns negativ În legătură cu ambele romane publicate de Umberto Eco.) Desigur, problema există ca atare și discutarea ei merită toată atenția. La colocviul amintit am Încercat să simplific lucrurile pornind de la Svevo și Moravia. E știut că, la Începutul secolului, Italo Svevo (prin La coscienza di Zeno, 1923) și Alberto Moravia (prin Gli indifferenti, 1929) deschideau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
despre „Arta neagră” al pictorului Corneliu Mihăilescu din Integral (nr. 4, I, 1925) sau exprimarea „admirabilă” a concepției artistice brâncușiene de către Ion Minulescu într’un articol - „C. Brâncuși” - apărut tot în Integral (nr. 2, I, aprilie 1925). De altfel, însăși discutarea „cazului” Brâncuși - „revendicat drept stegar” de către „extremiștii noștri în artele plastice” ca dl Corneliu Mihăilescu, M.H. Maxy, Victor Brauner, Marcel Iancu - indică o vizibilă schimbare de atitudine, stimulată probabil de recunoașterea mondială a artistului și de originea sa nealogenă: „La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
auto)legitimator discutabil. Criticul evidențiază, de asemenea, „literaturocentrismul” receptării avangardei autohtone, lipsa monografiilor și a edițiilor critice dedicate scriitorilor și artiștilor avangardiști (este taxată, pripit, și recurența cuvîntului „român/românesc” în titlurile principalelor lucrări dedicate fenomenului), pudoarea/inhibiția postdecembristă în discutarea relațiilor dintre avangardiștii români și politică (v. în special adeziunea lor din anii ’30 la extrema-stîngă) purismul estetic și locurile comune cu privire la caracterul „moderat”, „cuminte”, „slab”: „din nou se constată obsesia raportării avangardismului românesc la un model canonic față de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
and Omuka Toshimaru, New York, 1998, p. 32). Fără îndoială, aceste observații sînt parțiale, exagerate, eronate în bună măsură. Ele indică însă - asemenea multor altor abordări contemporane - un simptom al interesului pentru importanța factorului „periferic”, de hinterland european și extraeuropean, în discutarea avangardelor istorice. Complexul pe care îl am în vedere (și care explică obsesia definirii identitare a culturii române moderne) include întreaga suită de complexe culturale identificate de către Mircea Martin: „complexul” originii umile, „complexul” existenței periferice, „complexul” întîrzierii, „complexul” discontinuității istorice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
părăsesc mai întîi țara pe cale oficială, sfîrșind prin a se exila, odată cu instaurarea comunismului. Conștiința acută a marginalității și a minoratului, voința afirmării internaționale și a depășirii „provincialismului cultural” îi unesc însă pe toți. Nu am intenționat, bineînțeles, ca prin discutarea primului „val” avangardist autohton (și) din unghiul „complexului periferiei” să îl subsumez, în vreun fel, unei agende identitare. Dimpotrivă. Însă o astfel de reexaminare nu poate exclude relația cu discursurile de legitimare culturală pe care feluritele agende politice de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]