1,016 matches
-
ocupa în continuare de analiza principalelor forme de limbaj empiric al bolnavilor cu tulburări psihice. Spre deosebire de limbajul bolnavilor somatici care exprimă suferința acestora, limbajul bolnavilor psihici exprimă atitudinea acestora față de nefirescul transformărilor pe care ei le resimt. Limbajul bolnavilor psihici disimulează, relatează sau elaborează fabulativ ceea ce aceștia simt ca nefiresc în raport cu propria lor persoană. În cazul disimulării, bolnavii caută ca prin cele relatate să ascundă, să mascheze sau cel puțin să estompeze pe cât le este posibil, nefirescul pe care-l resimt
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
spaimă". Toate cumulate sînt motive de a așeza Craii... pe raftul cărților nepieritoare, unde stau sculpturile. "Nu cunosc meditație mai gravă asupra ticluirii și aventurii Ființei ca această carte de înțelepciune, pe care un act de discreție și gust o disimulează sub grele catifele de pitoresc oriental". Două mari împărății se întemeiază pe umerii personagiilor mateiene. Împărății dragi și în consonanță cu universul barbian: "Matematicienii și poeții vor înțelege, singurii, taina acelui procedeu de "exhauțiune", de epuizare a calităților unei figuri
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
anume fapte și judecăți care-l privesc de-a dreptul și a căror cunoaștere l-ar jigni peste măsură de dureros. Durata și buna funcționare a acestor conspirații prietenești sînt garantate deopotrivă de cătră conspiratori, cari, ca oameni ce sînt, disimulează natural și automatic, și de cătră protejatul și răsfățatul pe care el îl țin captiv, fiindcă și el, ca om ce este, primește neturburat de gîndiri critice aprobările chiar cît de deocheate ale cercului". Care dintre noi nu-i părtaș
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Este vorba despre un produs al Lumii a Treia de după Războiul Rece, dar care s-a manifestat și în Bosnia (miliții constituite pe baze etnice), Albania (sub forma bandelor criminale) și în anumite părți din fosta Uniune Sovietică. Mult timp disimulate în spatele mișcărilor de eliberare națională, milițiile din Lumea a Treia au ieșit la iveală, ca actori, după epuizarea presiunii ideologice și pierderea interesului marilor puteri pentru respectivele state. Milițiile sunt produsul colapsului unor structuri etatice slabe; ele apar în contextul
RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
povestiri ale lui Edgar Allan Poe. O amintire, Coborâre în ape, Autostop, Pasiune dispărând sunt texte fantastice în care punctele de fisurare a planului realist prin acceptarea unor ipoteze supranaturale (existența unei femei-robot, desprinderea de corpul material etc.) sunt abil disimulate prin verosimilizarea diferenței de statut dintre planurile de realitate care intră în cadru. Modelul proxim poate fi Mircea Eliade. În Un începător dotat motivul manuscrisului găsit funcționează ca pretext pentru introducerea unor considerații despre SF, precum și a unor embrioni narativi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285916_a_287245]
-
stabilirea unor limite clare în calea răutății principilor pentru a se comporta onorabil față de aliații și supușii lor. Exact la acest lucru nu se poate spera, potrivit lui Machiavelli, pentru că “toți oamenii sunt întotdeauna nerecunoscători, schimbători, tind să simuleze și să disimuleze, să fugă în fața unei primejdii și să fie doritori de căștig.” Astfel, “un principe care se bazează întru totul pe cuvăntul lor, dacă nu e pregătit, poate să cadă”. Credința lui Machiavelli este aceea că un suveran nu trebuie să
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2273]
-
ale acestuia, poziției corpului și altor semnale asemănătoare. Motivele care stau la baza considerației de mai sus sînt că "minciuna este însoțită de indicii vizibile, fiziologice sau comportamentale" (Orne et al. 1972:743) și că este mai greu să se disimuleze falsitatea unui mesaj prin limbajul gesturilor decît prin cuvinte. Gregory Bateson (1968:615) privește acest lucru din perspectivă evoluționistă: Se pare că discursul comunicării non-verbale se leagă în special de probleme relaționale iubire, ură, respect, teamă, dependență etc. între propria
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fluturilor. Numai oamenii, și poate alte specii evoluate, pot înșela într-un mod care ține cont de posibilele reacții ale celor păcăliți la acțiunile întreprinse de cei care îi înșeală. Langer (1972:163) susține că "nici un animal nu poate înșela, disimula, modifica informații sau inventa șmecherii în mod intenționat pentru a-și păcăli dușmanii". Ea își limitează discuția la subiectul "înșelătoriei intenționate", însă chiar restrînsă, teoria este negată de studiile asupra primatelor non-umane. Robert Mitchell (1986:21-29) a structurat o tipologie
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
din spatele unui sistem simbolic preexistent: "Dacă realitatea socială nu are deja o dimensiune socială, și, ca atare, dacă ideologia, în sensul său evaluativ, mai puțin polemic sau negativ, nu a fost constitutivă existenței sociale, ci doar a distorsionat-o sau disimulat-o, atunci procesul distorsiunii nu poate să înceapă"39. Soluția gânditorului francez este, în acest context, aceea de a găsi o funcție a ideologiei care să o preceadă pe aceea a distorsiunii, și ajunge astfel la ideea lui Clifford Geertz
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
altele chiar interzise (de exemplu religia și manifestările acesteia). Valorile culturale tradiționale, cu precădere cele din rural, sunt pervertite și ca o consecință în mare parte abandonate. Este momentul în care încep să apară reacții mai mult sau mai puțin disimulate de opoziție la politica regimului. În termeni de identitate, conceptele care surprind probabil cel mai bine discrepanța între clasa politică și populație sunt cele introduse de Castells, de identitate legitimizantă și identitate de rezistență (Heiskala, 2003). La nivelul structurilor puterii
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
tot cea veche, dogmatică, marxistă. Ceea ce se vede cu ochiul liber și prin faptul că ideile și obiecțiile opoziției sunt tratate totdeauna cu aroganță, suficiență, ironie și agresivitate abia disimulată. Mimează totuși obiectivitatea (falsă), dar nu reușește niciodată să-și disimuleze zelul propagandistic (real). Aceste ticuri sunt reținute uneori și de opinia critică a presei 11. Tipul nr. trei este expresia perimată, agresivă și sumbră a ideologului oficial, care a pierdut definitiv poziția dominantă și acum este nevoit să se apere
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
personalități străine de mâna a treia. Rămâne, mai ales, viu preocupat de cultivarea relațiilor sale strict oficiale, participant decorativ și inexpresiv la tot felul de vizite și delegații, colocvii, congrese. Micul său lustru diplomatic nu-i poate totuși ascunde vidul disimulat în forme solemne. Și nici carierismul vătuit și birocratizarea până și a surâsurilor convenționale. Când un scriitor sau artist pătrunde, într-un fel sau altul, în străinătate și dincolo de sferele oficiale, el nu-și poate ascunde agasarea, încordarea acră a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
King și Adam Schaff. B.C. Robert Buron era deja foarte bolnav la sfîrștitul 1972. J.R. Da, acea perioadă a fost marcată de această cotitură dramatică pentru Grupul celor Zece: știam de cîteva luni că Robert Buron era pe moarte. A disimulat pentru cîtva timp cancerul care îl atinsese, grație forței sale caracter și uimitorul său curaj fizic. A dus o viață activă aproape pînă la sfîrșit, conform principiului: "E mai bine să te uzezi decît să ruginești". Boala a fost din
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de valori culturale franceze. Într-un anume sens, ea continuă o linie inaugurată de înaintași iluștri, printre care se numără Mihail Ralea, cu Cele două Franțe, și E.M. Cioran, cu Sur la France. Altitudinea textelor are eleganța de a se disimula vag, împrumutând aparențele unei mondenități cordiale, mereu bineve nite. Această așezare în discurs poate părea paradoxală la o specia listă în studiul adumbritului Cioran și în înțelegerea lui Ionesco, experți ai negației și ai contestării radicale. Important este însă că
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
același, dar marcat de variațiuni în jurul acelorași teme. Tendința către repetiție este inevitabilă și se manifestă la Cioran în mai multe moduri: reformulări, autocitări, anafore. Pentru că a spus deja totul, nu mai poate deci decît să reitereze, sau să se disimuleze în spatele unor instanțe discursive diferite, sub acoperirea cuvintelor atribuite altuia. La Cioran este, așa cum am mai spus, mai degrabă vorba de o aventură pronominală, textuală, în care eu se pulverizează în voie. Subiectul este fragmentat și fragmentar, deconstruind în însăși
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o ficțiune de sine, altfel spus: o proiectare a autorului în situații imaginare. Doar că pentru Cioran nu e vorba de povești inventate, ci mai degrabă de o aventură pronominală, textuală deci, unde eu se pulverizează în voie, sau se disimulează în spatele altor instanțe (extra)discursive el, mai rar tu. Subiectul pe care autoficțiunea îl expune și îl face să renască din propria cenușă este un subiect fragmentar și fragmentat, deconstruit în însăși construcția sa, afirmîndu-se și sfărîmîndu-se într-o aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o uitare de sine în acest mine care își bate joc de nenumărații eu. Pentru Roussy, e vorba mereu de adolescentul de 15 ani care tocmai și-a pierdut mama, care se teme să nu se teamă și care se disimulează în infinita dedublare a eu-rilor virtuale. Autoficțiunea se impune deci ca unul din șantierele cele mai vii și fertile ale literaturii actuale. E o noțiune care scapă unei definiții rigide, legată de refuzul pe care un autor îl manifestă față de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
căreia toată lumea se străduiește să trăiască pe cheltuiala a toată lumea. Căci astăzi, ca și altădată, fiecare, un pic mai mult, un pic mai puțin, ar dori să profite de munca celuilalt. Acest sentiment nu îndrăznim să-l afișăm, ni-l disimulăm nouă înșine; și atunci ce facem? Ne imaginăm un intermediar, îl adresăm statului, și fiecare clasă, rând pe rând, vine să-i spună: "Voi care puteți să luați în mod loial, cinstit, luați de la public, și împărțim." Vai! Statul nu
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și scos înafara cauzei? O repet, ceream abolirea regimului protecționist, nu ca o bună măsură guvernamentală, ci ca o măsură de justiție, ca realizarea libertății, o consecință riguroasă a unui drept superior legii. Ceea ce doream în fond, nu trebuia să disimulăm în formă. Se apropie timpul când se va recunoaște că am avut dreptate de a nu consimți să punem în titulatura Asociației noastre un artificiu, o capcană, o surpriză, un echivoc, ci expresia sinceră a unui principiu etern de ordine
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
fi „interesat mai mult de a pune probleme generale sau de a face strânse analize interpretative decât de a examina rapid și concentrat în vederea stabilirii diagnosticului”. Calitatea de dialectician a lui S. își asociază de regulă o retorică flegmatică, el disimulându-și personalitatea în tranșeele acestui dispozitiv din care sunt recrutate deopotrivă incisivitatea și deferența tonului. Deși modul cum susține o idee sau alta e transparent, iar poziția pentru care pledează este clară, va păstra tot timpul o rezervă. Impresia pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
gesturi patetice, de cuvinte memorabile, de observație psihologică și sociologică. Lăpușneanu e un damnat romantic, osândit de Providență să verse sânge și să năzuie spre mântuire. Melancolia lui sangvinară e colorată cu mizantropie. Dar individualitatea lui e puternică. El e disimulat, blazat, cunoscător al slăbiciunilor umane, hotărât și răbdător. Tăierea boierilor e purtare de criminal fanatic într-o privință, de om politic rece într-alta. Tabloul respectiv e al unui colorist îndrăzneț, amestecător de costumații pitorești, de sânge și lividități. Drama
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sexul poate fi o aripă e pentru că, printr-un cabotinism tragic, subiectul încearcă să se convingă că viziunile sale coșmarești ar fi așa-zicând benigne, suportabile. Căci, chiar dacă și aceste halucinații sunt terifiante în sine, ele nu fac decât să disimuleze un rău cosmic: teama de a nu (mai) fi. Tocmai de aceea singurele momente de beatitudine care apar sunt cele în care baia de sânge a corpurilor acoperă chipul - mult mai hidos - al morții: „numaivădmoarteaîntunericulesteplindesânge” (Picături de ploaie). Ce nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
de exersare a funcției de legitimare a puterii politice, de disimulare a actelor de violență la care recurge aceasta: "prin limbaj ideologia legitimează violența când puterea recurge la aceasta, făcând-o să apară ca dreaptă, necesitate de stat, pe scurt, disimulând caracterul ei de violență"61. În strânsă legătură cu specificul ideologiei, limbajul ideologic se definește prin: * caracter explicativ (vizează prezentarea cauzelor care stau la baza unor condiții particulare, politice, economice și sociale); * caracter evaluativ (se referă la stabilirea standardelor de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
care se închipuie „zămislită din balade”. Mereu în consonanță cu natura („Eu noaptea nu dorm, ca roua să poată-nflori”), îngăduindu-și numai bucuriile simple, care precum în descântecul magic sporesc lumea, poeta vădește o anume pudoare, vrând parcă să disimuleze sentimentele care pot fragiliza legătura cu ritmurile și miracolul firii. Rostul i se precizează în versurile din Melancolia trandafirului albastru (1982), unde textul intitulat Roată în cuvânt născută spune despre devenirea ființei celei care scrie, actul poetic fiind calea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289610_a_290939]
-
moarte din vocabularul tradițional, vor conduce la apariția conceptelor (Paul Ricœur sublinia că "eficacitatea metaforei moarte nu-și capătă înțelesul complet decât atunci când stabilim ecuația dintre uzura care afectează metafora și mișcarea ascendentă ce constituie formarea conceptului. Uzura metaforei se disimulează în "preschimbarea" în concept"322, [s. a.]). Această autodistrugere a metaforelor este sesizată de către filosoful francez și în ceea ce privește mișcarea filosofiei: Metafora își poartă întotdeauna moartea în ea însăși. Iar această moarte este fără îndoială și moartea filosofiei. Dar acest genitiv este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]