1,346 matches
-
Vagabondul stătea afară, pe asfalt, cu pătura lui portocalie omniprezentă, care nu mai era tocmai foarte portocalie. Ashling și-a ascuns fața - de fiecare dată când îl vedea se simțea obligată să îi dea o liră și începea să îi displacă sentimentul. Apoi a privit pe furiș către el, dar el nici măcar nu se uita; citea o carte. — Stați puțin, gașcă, vreau doar... spuse ea, alergând înapoi către el. —Ce’aci? zise el, ridicând o privire surprinsă către ea ca și cum erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
inteligent, care deși crescuse în legile și obiceiurile otomane, avea o educație europeană. Cunoștea mai multe limbi străine: araba, persana și chiar italiana. În copilărie Soliman Magnificul și tinerețe a fost pasionat de astronomie, istorie și geografie, dar nu-i displăcea nici poezia, preferând pe creatorii persani, în special pe Omar Khayam, autorul faimoaselor „El Robayat” („Catrene”). Frumusețea și inteligența le-a moștenit de la mama sa, sultana Hafsa Hatun, iar îndârjirea și calitățile militare de la tatăl său. Despre domnia acestui mare
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
de dragoste bogate În zigzaguri și slalomuri, Începutul unei curse amoroase cu obstacole pe care Direcția Generală a Impozitelor prefera s-o califice drept uniune liberă. Fuseseră sfătuiți să obțină de la primărie un certificat de concubinaj. Cuvîntul concubinaj le-a displăcut. Vor plăti mai multe impozite, dar nu vor lăsa să pătrundă În viața lor acest nenorocit de substantiv. Vocabularul inventat de societate pentru a defini relațiile de dragoste este sub orice critică. Mai demult, Delphine spusese: „Cuplurile mă plictisesc, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
exprimarea mi-a fost plăcut, se regăsește combinația unui timp trecut cu un timp trecut: nici că s-ar putea să fie cineva mai pesimist.“ François renunță să mai continuie să scrie acea carte al cărei Început totuși nu-i displăcea. Povestea aceea a unui scriitor care se duce de la Frankfurt la Montréal, de la Bruxelles la Marsilia sau Perpignan (găsise o formulare demnă de Marele Secol: „Perpignan, ilustrul bulevard de la frontiera Spaniei“), povestea aceea nu Îi era de ajuns. Simțea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
duruse. Pe un ton care nu admitea replică, mi-a răspuns că nu aveam de ce să țip: — Trebuie să faci asta În fiecare zi. Trebuie să-ți speli penisul ca și cum ar fi vîrful nasului... Comparația cu vîrful nasului mi-a displăcut din cale-afară. Am socotit-o denigratoare, jignitoare, ceva În stare să-ți strice tot cheful. Doar nu aveam să pun pe același plan mult-prețiosul și misteriosul meu sex cu vîrful unui nas pe care-l putea vedea oricine, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aș fi terminat-o deja pînă acum. Dar aici abordez frontal o problemă... Vorbesc de raporturile cu tatăl meu, care a murit Într-un moment În care Încetaserăm să ne mai vedem, În urma apariției primului meu roman care i-a displăcut, dar ce spun eu că i-a displăcut! Pur și simplu l-a bulversat... Am simțit că mă ascultau cu cea mai mare atenție. Printre ei se afla un jurist. A Început să-și ia notițe. Am scos din buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aici abordez frontal o problemă... Vorbesc de raporturile cu tatăl meu, care a murit Într-un moment În care Încetaserăm să ne mai vedem, În urma apariției primului meu roman care i-a displăcut, dar ce spun eu că i-a displăcut! Pur și simplu l-a bulversat... Am simțit că mă ascultau cu cea mai mare atenție. Printre ei se afla un jurist. A Început să-și ia notițe. Am scos din buzunar o foaie de hîrtie, spunîndu-mi că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
zarurile se rostogolesc!“. Mereu aceeași dramatizare excesivă! În loc să semnaleze sobru: „Fiul meu se căsătorește“, el scrie: „Aceasta e intrarea fiului meu În taina iubirii“, de parcă ar fi fost vorba de un tren fantomă, ceea ce, de altfel, nu mi-ar fi displăcut. Ar fi putut scrie: „Am asistat la căsătoria fiului meu cu aceeași plăcere pe care o aveam, cînd el era copil, văzîndu-l că urcă Într-o mașinuță electrică la bîlci“. Ne dădeam În vînt să mergem la bîlci, iar tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
încă nu le venea să creadă într-o asemenea neghiobie. Așa susțineau surorile; desigur, și Lizaveta Prokofievna prevăzuse și aflase totul înaintea tuturor și de mult deja „o durea inima“, dar - de mult sau nu - acum gândul cu privire la prinț îi displăcea cam prea vădit, propriu-zis pentru că o zăpăcea. Era vorba de o problemă care trebuia rezolvată imediat; dar nu numai că n-o putea rezolva, ci sărmana Lizaveta Prokofievna nici măcar nu-și putea formula problema foarte clar, oricât se străduia. Dificultatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ascult. Sunt foarte bucuros, bâigui prințul. Aglaia tăcu din nou cam un minut și începu cu dezgust vizibil: — N-am vrut să mă contrazic cu ei în privința asta. Uneori nu le poți nicidecum băga mințile în cap. Întotdeauna mi-au displăcut regulile pe care maman le adoptă uneori. De tata nu mai zic nimic, lui n-am ce-i cere. Maman e, desigur, o femeie cumsecade; ia să încerce cineva să-i propună o josnicie și o să vadă el atunci! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cuvântului”, despre ,, Cântecul ochilor”, si se Întrebase ,, Când vom pleca?” Avusese lecturi plăcute din poeții și scriitorii citați, dar pentru că trebuie ,,Să trăiești, să te doară” citise mult și din Elytis, Ursachi și gândind ,,magie cu ochii Înstelați” nu-i displăceau nici poveștile. Cele ,,cu fulgere amfibii” care ,,spulberă colbul galben din pletele timpului” spre ,,insomnii nemiloase”. La braț cu Vivaldi, Într-un vals românesc al tinereții, În Închipuirea Pieții Sân Marco ori, poate, In padure la Breazu, alergând ,,iluminat prin
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
se jură ca toți oamenii pe capetele copiilor săi, ci pe cele ale zeilor, căci statul este familia sa. Regele Sacrificiilor adaugă cu voce joasă: — Acoperită numai cu o pânză, într-un loc întunecos. După glas se vede că-i displace ceea ce e nevoit să spună. Copila plânge. Bătrânei i se face milă de ea, dar n-are cum s-o ajute. Micuța asta a mai încasat-o, de știe ce înseamnă bătaia. Altele habar n-au și cred că este
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
principe cu admi nistrarea tuturor bibliotecilor din imperiu. Nu i-a putut spune în față că face o greșeală colosală, deoarece Macer are puterea să hărăzească orice operă suspectă sau considerată periculoasă, ori pur și simplu al cărei autor îi displace, unei dispariții lente, dar certe. E de ajuns să ceară ca lucrarea să fie închisă într-un dulap și nimeni să nu-și mai amintească unde e cheia. O metodă care și-a dovedit pe deplin eficiența în Valea Nilului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Împunge cu degetul spre Titus Livius: — S-ar putea ca unii să-și dea seama într-o bună zi cât de verbos și inexact ești. Istoricul se aprinde la chip, însă refuză să răspundă provocării. Claudius râde mânzește. Nu-i displace atacul la adresa celui care-i stă tot timpul ca sula-n coastă. Și Antonia se bucură. Șușotește încet către Vipsania: — Prea-l ține și înfoiatul ăsta întruna în chingi și-i zice ce are voie și ce n-are voie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Dar cum să se lupte cu amintirile ei idealizate? — Tiberius Nero, șoptește din nou. Când o ține în brațe, e țeapănă ca un băț. Nu l-a respins nici odată, dar își dă toată osteneala să-i arate că-l displace. Celălalt vedea probabil pleoape lăsate peste ochi încercănați de pasiune. Bărbia i se crispează într-un tremur dureros. De ce nici fetele nu mai reușesc să-l satisfacă? Pielea le e netedă și fermă. Ar trebui să-i dea sentimentul puterii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Asinius Gallus se încruntă. — Avem lecție de călărie, se roagă băiatul. Indecis, Gallus îi pune palma pe creștet. Augustus a scos aso ciațiile de tineret din uitarea în care căzuseră. Aici este de acord cu tatăl său. Și lui îi displace să-și vadă fiii momiți în acest fel, ca de altfel tot restul tinerilor nobili. Dă să refuze scurt, dar ochii plini de speranță ai copilului îl imploră. — Bine! rostește cu jumătate de gură. Aeserinus țâșnește în sus de bucurie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
atunci de ce să-i dăm acum? CÎt de curtenitor vorbești, spuse Julia. Rostise cuvintele astea cu mare răceală. Lui Helen i se făcu frică. — Te deranjază spiritul curtenitor? Sper că nu. Tot ce Încerc să spun este că mi-ar displăcea să știu că asta creează o anume... răceală, aruncă o umbră Între noi. Kay n-a avut niciodată această intenție... — O, Kay, spuse Julia. Kay e o mare sentimentală. Nu crezi? Se pretinde tare ca piatra, dar - Îmi amintesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
insuportabilă. Pe hîrtia de toaletă apăru doar puțin sînge, și asta o făcu să-și dea seama că umezeala dintre fese probabil că era din cauza apei, că domnul Imrie o spălase cu o cîrpă sau un burete, și asta Îi displăcea. Încă mai avea senzația Înspăimîntătoare a căderii sau smulgerii din timp, a lucrurilor care săriseră Înainte, fără ca ea să țină pasul cu ele. — Ei, zise domnul Imrie, cînd se Întoarse În sala de chirurgie, n-ar trebui să te surprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Aveam nevoie de ceva mai mult timp ca să mă pregătesc. Nu că mi-ar fi fost frică, dar voiam să mă placă. Adevărul adevărat e că voiam să mă iubească. Mai ales, dat fiind faptul că mamei lui Dan Îi displăcuse prietena lui de dinainte, țineam să mă cunoască și să mă considere perfectă pentru el, să știe că eu eram Aleasa. Dan și cu mine știam deja că aveam un viitor Împreună și le spusese și alor lui cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a zis că ești perfectă pentru mine. — Oh. M-am retras din locul În care mă cuibărisem lîngă el, pe canapea, și l-am privit sever. — Nu ești, sper, un bărbat din ăia care ies numai cu fete care Îi displac mamei și care se plictisește de cele pe care ea le place? Dan Începu să rîdă. — Nu, Ellie. Nu plec nicăieri pentru Încă, ah, nu știu (se uită la ceas), cel puțin o oră. La momentul respectiv, abia Începuserăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ei. Foarte mult. Mai mult decît ne-am certat vreodată În perioada de dinainte de nuntă, de care Îmi par a ne despărți veacuri Întregi, de parcă lucrurile acelea s-ar fi petrecut altor oameni, Într-o altă viață. Lui Dan Îi displace profund să fie prins Între ciocan și nicovală. Îmi repetă, așa cum a făcut-o mereu, că, dacă am o problemă cu maică-sa, ar trebui să discut asta direct cu ea. Ceea ce, desigur, nu voi face niciodată. Îmi spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dispoziție. Am nevoie să mă culc devreme. Și, În vreme ce stăm toți trei acolo, mă Întreb de ce a venit la masa noastră. Par a fi uitat arta de a face conversație. Mă simțeam așa de bine În compania Lisei și Îmi displace puțin faptul că ni s-a alăturat și el, căci trebuie să fac un efort și să mă gîndesc la ceva de zis. — Și soțul tău ce mai face? Întreabă Charlie sorbind lung din bere și lăsînd paharul pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sigur că vă vrea. Vă adoră pe amîndoi. Nu Înțeleg nimic din toate astea. Nu pricep din ce motiv v-ați despărțit. Se strîmbă cînd rostește cuvîntul și e clar că, indiferent ce-ar fi crezut despre mine, situația Îi displace profund. — Dar am Încercat să discut cu el și nu scoate o vorbă. Dacă dorește să se Întoarcă acasă, de ce nu spune? Linda Își dă ochii peste cap. Acum, e cu adevărat Linda cea pe care o cunosc, doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
conducători. Elspeth le aduce ceai, strălucind de energia celor care se petrec în jurul ei. De fiecare dată când intră sau iese, Bobby îi simte privirea în ceafă. Aceeași întrebare nerostită: nu ni te alături? Bobby observă că tinerilor naționaliști le displace costumul lui bine croit și accentul său mai mult născocit care contrastează atât de mult cu costumul lor indian, cu șapca de la Congres, kurta albă și ackhan-ul cu guler înalt. Într-o seară, când abia plecase (să piardă vremea pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
scuze pentru limbajul meu din avion, căci sunteți soț și părinte. Am fost obligat să folosesc acest limbaj În această investigație. Nu vă rog să mă asistați Într-o chestiune care ține de poliție. Vreau să știți că mi-a displăcut profund să vorbesc așa mai ales În fața soției și copilului dumneavoastră, dar, dacă ați fi văzut casetele alea video, dacă ați fi văzut cum sunt degradați și făcuți să sufere copiii ăia... Sunt În poliție de foarte mulți ani. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]