3,344 matches
-
perspicacitate. În mod semnificativ, modificările de ritm cardiac au fost în concordanță cu cotele de FoW ale subiecților, cel puțin în cazul unor probleme. S-au înregistrat atât creșteri, cât și scăderi ale ritmului cardiac în timpul rezolvării problemelor de gândire divergentă cu final deschis, considerate de Jausovec și Bakracevic (1995) drept confirmarea ipotezei referitoare la strategia de rezolvare a problemelor. Rezultatul referitor la legătura dintre starea fiziologică, performanța creativă și autorelatarea stărilor afective poate fi considerată o formă de validare a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
testare, cu impact asupra variabilei performanță creativă. În prima situație experimentală, un eșantion de 132 de elevi a fost împărțit în grupuri experimentale și grupuri de control. Creativitatea a fost evaluată prin intermediul probelor verbale, matematice și imagistice (vizuale), de gândire divergentă. Administrarea în scopul inducerii anxietății la testare s-a realizat în următoarele instanțe: în primul rând, s-a specificat că testele vor fi „corectate cu strictețe”. Subiecții au fost avertizați să se asigure că oferă, „într-adevăr, cele mai bune
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
informațional optim se corelează cu gândirea creativă și că toate celelalte niveluri inferioare sau superioare optimumului inhibă creativitatea. Heinzen (1989) a argumentat, de asemenea, necesitatea unui nivel optim emoțional propice emiterii ideilor originale. Cu ajutorul unei probe scurte, practice de gândire divergentă, el a observat că un nivel mediu de stimulare informațională generează cele mai originale soluții de probleme. O astfel de concluzie referitoare la nivelul optim se aplică, în mare măsură, și la alte tipuri de fenomene afective. Rezumat Hope și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
senzorială. Două dintre cele șase grupuri experimentale alcătuite din 80 de elevi de sex masculin au fost supuse la fiecare situație experimentală. Testul asociațiilor distante (RAT) a fost administrat unui grup, pe când celălalt a primit spre rezolvare testul de gândire divergentă al asemănărilor. Nu s-au înregistrat diferențe semnificative între scorurile obținute la testul RAT de grupurile supuse la un nivel mediu și scăzut de stimulare senzorială, însă grupul cu nivel mediu de stimulare a obținut rezultate net superioare la testul
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
considerată proba de acomodare. În următoarele trei probe, numărul undele alfa a crescut. În timpul ultimei probe subiecții au fost instruiți să elimine efectul sunetului. Analizele EEG au demonstrat că la subiecții care au obținut scoruri ridicate la testele de gândire divergentă și RAT s-au înregistrat unde alfa mai reduse ca intensitate și o diminuare pregnantă a undelor la introducerea stimulului. Aceiași subiecți au dobândit un control aproape instantaneu asupra creșterii nivelului undelor alfa în timpul probelor, însă s-a evidențiat un
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
declin al controlului pe parcursul probelor. De cealaltă parte, subiecții cu scoruri scăzute la teste au demonstrat îmbunătățiri progresive și au ajuns, în final, la nivelul de control exercitat de subiecții cu scoruri ridicate la RAT și la testele de gândire divergentă. Subiecții din grupul cu rezultate mai bune au suprimat cu mai mare ușurință undele alfa în timpul ultimei probe experimentale. Rezultatele obținute relevă că subiecții cu abilități creative înalte sunt capabile să își controleze stările alfa într-un mod adecvat pe
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ce întrebuințează factori perturbatori sonori sunt interpretate din prisma teoriilor asociaționiste, care susțin că asociațiile dintre ideile originale sunt distante. Ideile distante se situează la capătul lanțului asociativ (Mednick, 1962). Primele idei generate în timpul rezolvării de probleme selectate de gândirea divergentă sunt ideile evidente, după epuizarea cărora se recurge la asociații distante între idei. Capacitatea de a cuprinde un câmp cât mai larg de atenție confirmă ipoteza că mobilitatea atenției e corelată cu numărul mare de idei și asociații divergente (Kasof
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
gândirea divergentă sunt ideile evidente, după epuizarea cărora se recurge la asociații distante între idei. Capacitatea de a cuprinde un câmp cât mai larg de atenție confirmă ipoteza că mobilitatea atenției e corelată cu numărul mare de idei și asociații divergente (Kasof, în publicații periodice; Mendelsohn, 1976; Mendelsohn și Lindholm, 1972; Toplyn și Maguire, 1991; Wallach, 1970). Efectul stimulării senzoriale poate fi explicat printr-un proces similar: stimularea senzorială este capabilă să extindă temporar câmpul de atenție. Kasof (în publicații periodice
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
utile 4. Să reținem că Hennessey (1989) considera că sistemul de evaluare și recompensă are un rol inhibitor; afirmația contrazice rezultatele cercetărilor care au demonstrat că recompensele se corelează cu un nivel ridicat de originalitate și de dezvoltare a gândirii divergente (spre exemplu, Holman, Goetz și Baer, 1977; Moran și Liou, 1982; Ward, Kogan și Pankove, 1972), ceea ce ne îndreaptă spre tehnicile operaționale utilizate în cercetarea experimentală. Experimentele operaționale Dezbaterea experimentelor operaționale în cadrul unui capitol destinat creativității poate părea surprinzătoare, deoarece
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
fusese notată pe tabla din clasă. În prima sesiune de cinci zile a studiului fiecare elev a fost recompensat. Proba experimentală a fost administrată în a șasea zi a investigației și a inclus: a) o dezbatere a tipurilor de gândire divergentă (fluență, flexibilitate, elaborare și originalitate); b) o competiție între cele două grupuri (create prin împărțirea clasei în două jumătăți egale). Echipa care a obținut cele mai ridicate scoruri a fost recompensată în pauză cu lapte și biscuiți. Între a șaptea
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Progressive Matrices) unui lot de studenți împărțiți în patru grupuri: cu abilități înalte/recompensă, fără abilități înalte/absența recompensei, cu abilități medii/recompensă, cu abilități medii/absența recompensei. Celor două grupuri experimentale recompensate au fost administrate două teste de gândire divergentă; recompense financiare au fost promise în schimbul rezultatelor bune obținute la teste. (În mod regretabil, Moran și Liou nu au specificat la ce interval de timp după testare s-au acordat recompensele, un aspect semnificativ deoarece numeroase alte cercetări din alte
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
celor ale subiecților cu abilități înalte privați de recompensă, iar subiecții cu abilități medii recompensați au obținut scoruri superioare celor care au executat testul fără a fi recompensați. Aceste efecte s-au observat la trei indicatori ai testelor de gândire divergentă, extinzându-se și asupra scorului total. În cazul testelor de vocabular și al matricelor progresive, efectele recompensei nu au fost semnificative. Rezumat Cercetarea operațională prezentată în subcapitolul de față exemplifică eficiența metodelor operaționale și argumentează elocvent modul în care se
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
mediul de laborator, iar apariția și valoarea unor comportamente similare nu este fezabilă în condiții naturale. Perspectiva pesimistă stipulează că o cercetare experimentală a creativității utilizează prea mult control, fapt care conduce la absența validității externe. Problemele practice de gândire divergentă utilizate de Hyman (1964), Chand și Runco (1992), Runco și Basadur (1993) au fost elaborate în scopul evaluării unor comportamente similare comportamentelor naturale (vezi și Baltes și Smith, 1990; Heinzen, 1989). Cu siguranță că se pot aduce îmbunătățiri la cercetarea
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
presupun rezolvare de probleme se pot aplica în aceeași măsură în cercetările de creativitate. În general, rezolvarea creativă a problemelor se aplică cu cea mai mare probabilitate în cazul probelor cu final deschis care permit soluții originale. Testele de gândire divergentă au fost elaborate în acest scop și sunt deseori utilizate în cercetarea creativității (de exemplu, Guilford, 1968; Runco, 1991, 1992a). Desigur că testele de gândire divergentă nu constituie instrumente perfecte de evaluare a creativității, ci mai curând estimează eficient potențialul
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
probabilitate în cazul probelor cu final deschis care permit soluții originale. Testele de gândire divergentă au fost elaborate în acest scop și sunt deseori utilizate în cercetarea creativității (de exemplu, Guilford, 1968; Runco, 1991, 1992a). Desigur că testele de gândire divergentă nu constituie instrumente perfecte de evaluare a creativității, ci mai curând estimează eficient potențialul gândirii creative; accentul trebuie pus pe estimare și pe potențial (întâmplător, modul adecvat de a descrie variabilele implicate în cercetarea experimentală, deoarece definesc potențialul și estimează
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
au rolul de a diminua volumul de informații prezentate în cadrul instructajelor explicite. Studiile cognitive întreprinse asupra avantajelor cogniției situaționale (Greeno, 1989) compensează, de asemenea, cercetările psihometrice și experimentale asupra problemelor concrete; ideea câmpului larg de atenție care poate genera idei divergente și prin urmare originale a fost avansată de studii experimentale (Kasof, în publicații periodice), precum și de autoevaluările oamenilor de știință creativi (Ghiselin, Rompel și Taylor, 1964). Autoevaluările sugerează rolul indispensabil al amplorii perceptive și al unui așa-zis proces de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
apropie, astfel, din punct de vedere conceptual de procesul de brainstorming, unde sunt luate în considerare toate alternativele posibile - la rândul său, un proces ce compensează alte rezultate experimentale (Richards și deCock, în publicații periodice). Studiile observaționale demonstrează că gândirea divergentă a copiilor este favorizată de un mediu stimulativ (Ward, 1969), iar beneficiul apare numai atunci când aceștia își orientează atenția în direcții diverse și multiple; cercetările efectuate asupra stresului au un impact semnificativ asupra instructajelor explicite fiindcă informațiile furnizate pot influența
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
experimentale au fost deja abordate. Aplicabilitatea instructajelor explicite în mediul educațional, de exemplu, este evidentă. Impactul instructajelor s-a dovedit valid pentru numeroase segmente din populație, iar un control adecvat reflectă faptul că acest impact vizează aspecte specifice ale gândirii divergente, precum fluența ideativă, originalitatea sau flexibilitatea (Runco și Okuda, 1991). Deși trebuie luate în considerare anumite diferențe individuale și de grup (vezi Houtz, Jambor, Cifone și Lewis, 1989), li se recomandă educatorilor să ofere cunoștințe și strategii procedurale și să
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1963). Basadur, M. (1994), „Managing the creative process in organizations”, în M.A. Runco (ed.), Problem solving, problem, finding, and creativity (pp. 237-268), Ablex, Norwood, NJ. Basadur, M., Wakabayashi, M., Graen, G.B. (1990), „Individual problem solving styles and attitudes toward divergent thinking before and after training”, Creativity Research Journal, 3, pp. 22-32. Baughman, W.A., Mumford, M.D. (1995), „Process analytic models of creative capacities: Operations influencing the combination and reorganization process”, Creativity Research Journal, 8, pp. 37-62. Bowers, K.S., Hegher, G.
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
systems approach to creative work”, Creativity Research Journal, 1, pp. 27-51. Guilford, J.P. (1968), Creativity, intelligence, and their educational implications, EDITS/Knapp, San Diego, CA. Harrington, D.M. (1975), „Effects of explicit instructions to be creative on the psychological meaning of divergent test scores”, Journal of Personality, 43, pp. 434-454. Heinzen, T. (1989), „On moderate challenge increasing ideational creativity”, Creativity Research Journal, 2, pp. 223-226. Hennesscy, B.A. (1989), „The effect of extrinsic constraint on children’s creativity when using a computer
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
to creativity”, New Ideas in Psychology, 10, pp. 131-147. Runco, M.A. (1985), „Reliability and convergent validity of ideational flexibility as a function of academic achievement”, Perceptual and Motor Skills, 61, pp. 1075-1081. Runco, M.A. (1986), „Maximal performance on divergent thinking tests by gifted, talented, and nongifted children”, Psychology in the Schools, 23, pp. 308-315. Runco, M.A. (1989), „The creativity of children’s art”, Child Study Journal, 19, pp. 177-189. Runco, M.A. (1991), Divergent thinking, Ablex, Norwood, NJ
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1986), „Maximal performance on divergent thinking tests by gifted, talented, and nongifted children”, Psychology in the Schools, 23, pp. 308-315. Runco, M.A. (1989), „The creativity of children’s art”, Child Study Journal, 19, pp. 177-189. Runco, M.A. (1991), Divergent thinking, Ablex, Norwood, NJ. Runco, M.A. (1992a), „Children’s divergent thinking and creative ideation”, Developmental Review, 12, pp. 233-264. Runco, M.A. (1992b), Creativity as an educational objective for disadvantaged students, National Research Center on the Gifted and Talented
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
nongifted children”, Psychology in the Schools, 23, pp. 308-315. Runco, M.A. (1989), „The creativity of children’s art”, Child Study Journal, 19, pp. 177-189. Runco, M.A. (1991), Divergent thinking, Ablex, Norwood, NJ. Runco, M.A. (1992a), „Children’s divergent thinking and creative ideation”, Developmental Review, 12, pp. 233-264. Runco, M.A. (1992b), Creativity as an educational objective for disadvantaged students, National Research Center on the Gifted and Talented, Storrs, CT. Runco, M.A. (1993), Operant theories of insight, originality
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
affect (pp. 102-123), Ablex, Norwood, NJ. Runco, M.A. (1996), „Personal creativity: Definition and developmental issues”, New Directions for Child Development, 72, vara, pp. 3-30. Runco, M.A., Albert, R.S. (1985), „The reliability and validity of ideational originality in the divergent thinking of academically gifted and nongifted children”, Educational and Psychological Measurement, 45, pp. 483-501. Runco, M.A., Albert, R.S. (în curs de apariție), Theories of creativity, Hampton, Cresskill, NJ [ediția a II-a, apărută în 2002]. Runco, M.A., Basadur
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
in youth: Research and methods, Hampton, Cresskill, NJ [apărută în 1999]. Runco, M.A., Nemiro, J. (1996), Instructions and creative performance, manuscris nepublicat. Runco, M.A., Okuda, S.M. (1991), „The instructional enhancement of the ideational originality and flexibility scores of divergent thinking tests”, Applied Cognitive Psychology, 5, pp. 435-441. Runco, M.A., Okuda, S.M., Thurston, B.J. (1991), „Environmental cues and divergent thinking”, în M.A. Runco (ed.), Divergent thinking (pp. 79-85), Ablex, Norwood, NJ. Runco, M.A., Pezdek, K. (1984), „The
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]